Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 363/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 363
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de reclamanta B. F. C., domiciliată în Răcari, sat Ghergani, ..141, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.31 din 15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. C., domiciliat în comuna Conțești, ., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, a răspuns apelanta reclamantă B. F. C. prin avocat C. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/18.05.2015 (fila 16), lipsă fiind intimatul pârât B. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței nr._/26.03.2015 (fila 12), cererea de apel este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul apelantei precizează că minorul a crescut în domiciliul comun al părților din comuna Conțești, . copilul se află tot acolo pentru că mama nu l-a putut lua la plecarea din domiciliu, datorită faptului că intimatul este violent. Acesta nu are serviciu, iar pe copil îl vede ocazional, numai la școală, dar nici acolo nu îl vede mereu pentru că tatăl este violent. Copilul este înscris la o școală în localitatea unde se află mama și este adus și luat de la școală de tatăl său cu mașina. Arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Pentru apelanta reclamantă B. F. C., avocat C. C. având cuvântul, a susținut motivele scrise de apel, considerând sentința neîntemeiată. A arătat că, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor, pârâtul îl implică pe minor în divorțul părinților, acesta fiind tulburat, afectându-i grav liniștea și dezvoltarea normala. Pârâtul intimat îl amenința pe copil că mama sa va vinde casa și va rămâne pe drumuri din cauza apelantei, iar la divorț pârâtul a venit împreuna cu minorul, provocând discuții. Divorțul este în stadiul de administrare a probelor și audiere a martorilor. A mai arătat că referatul de evaluare psihologica a fost sumar întocmit, procedându-se la evaluarea minorului în prezența tatălui. Apreciază că este în interesul minorului ca locuința acestuia să fie stabilita provizoriu la domiciliul mamei, întrucât acesta este foarte atașat de ea, iar conviețuirea alături de tatăl copilului devine foarte periculoasă și pentru faptul că intimatul a amenințat că se va sinucide dacă îl va părăsi. Chiar martorii au asistat direct la scene de violență. A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._ la data de 10.09.2014, reclamanta B. F. C. a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună stabilirea locuinței minorului B. S. M. la domiciliul reclamantei.
În fapt s-a arătat că pe rolul Judecătoriei Răcari a fost înregistrat dosarul nr._ având ca obiect divorț și cererile accesorii acestuia, inclusiv stabilirea locuinței minorului.
Reclamanta a mai arătat că a formulat prezenta cerere întrucât nu a mai suportat teroarea psihică la care a fost supusă de către pârât, care, pe fondul unei gelozii excesive și nejustificate, are un comportament de neiertat, fiind vorba de o violență verbală ieșită din comun.
Reclamanta a mai arătat că, la plecarea din domiciliul comun, nu a putut lua minorul, că acesta a rămas la tatăl său, iar pârâtul îl folosește pe minor ca pe o armă împotriva sa, copilul fiind vădit tulburat întrucât tatăl o denigrează pe reclamantă și îl implică pe minor în acest conflict, afectând grav liniștea copilului și dezvoltarea normală a acestuia.
Pârâtul îl amenință pe minor că va vinde casa și va rămâne pe drumuri din cauza reclamantei, iar în ziua introducerii la instanță a acțiunii de divorț, pârâtul a venit împreună cu minorul și a provocat o dispută în fața acestuia, prezentând-o pe reclamantă ca pe o mamă denaturată.
Reclamanta a apreciat că este în interesul minorului ca locuința acestuia să fie stabilită provizoriu la domiciliul său, întrucât acesta este foarte atașat de reclamanta, iar conviețuirea alături de tatăl său devine foarte periculoasă, existând riscul ca, din cauza implicării copilului în divorț prin prezentarea de către pârât a unor aspecte care pot dăuna copilului, să se genereze dezechilibre psihice insurmontabile pe termen lung, afectând grav dezvoltarea minorului.
Reclamanta a mai arătat că îl vede zilnic pe minor și a constatat că este din ce în ce mai timorat și speriat de amenințările tatălui și, de aici, urgența măsurii de stabilire a locuinței la reclamantă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 919 și 996 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.31/15.01.2015, Judecătoria Răcari a respins cererea reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta B. F. C. și pârâtul B. C. s-au căsătorit la data de 03.10.1999, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 14 la Primăria comunei Conțești, jud. Dâmbovița. Din căsătoria celor doi, la data de 28.01.2006, s-a născut minorul B. S. Darius.
La data de 04.09.2014, reclamanta a introdus la Judecătoria Răcari cerere de chemare în judecată, prin care, în contradictoriu cu pârâtul B. C., a solicitat desfacerea căsătoriei, din vina exclusivă a pârâtului, stabilirea locuinței minorului la mama reclamantă, exercitarea în comun a autorității părintești, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoare minorului și revenirea la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „B.”. Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._, nefiind soluționată definitiv până în prezent.
Instanța de fond a avut in vedere prevederile art. 996 din Noul Cod de Procedură Civilă conform cărora, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putearepara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Instanța de fond a analizat condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, respectiv aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului, dintre acestea, apreciind că nu este îndeplinită condiția caracterului urgent al măsurii, deoarece din probele administrate, deoarece, din probele administrate, precum și din relatările minorului nu a reieșit că acesta ar fi marcat negativ de comportamentul tatălui pârât sau că prezintă rețineri sau adversitate față de acesta.
Instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței în prezent a unor dezechilibre psihice ale minorului, a faptului că dezvoltarea minorului este afectată în vreun fel de comportamentul pârâtului sau a altor împrejurări de natură să justifice urgența schimbării locuinței minorului de la locuința pârâtului, unde se află în prezent, la locuința mamei reclamante, reținând că nu este îndeplinită condiția caracterului urgent al măsurii ce se solicită a fi luată pe calea ordonanței președințiale.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta, considerând sentința ca fiind neîntemeiata, întrucât judecătorul fondului a apreciat in mod greșit ca nu s-a dovedit caracterul urgent al măsurii, situație care nu corespunde realității, întrucât urgenta este evidenta in situația în care s-a dovedit afectarea psihica severa a copilului în cazul in care acesta va rămâne în continuare lângă tatăl sau.
Din declarațiile martorilor audiați in cauza rezulta fără putința de tăgada ca paratul îl folosește pe minor ca pe o arma împotriva apelantei, este folosit în acest război psihologic, copilul fiind vădit tulburat întrucât tatăl sau o denigrează si îl implica pe minor în acest conflict, afectând astfel grav liniștea copilului si dezvoltarea normala a acestuia.
Paratul îl amenința pe copil ca va vinde casa și va rămâne pe drumuri din cauza apelantei, iar in ziua în care aceasta a introdus acțiunea de divorț la Judecătoria R., pârâtul a venit împreuna cu minorul și a provocat o dispută în fața acestuia prezentând-o pe apelantă ca o mama denaturată, aspect dovedit cu martorii audiați în cauza.
Trecând peste faptul ca referatul de evaluare psihologica este sumar întocmit, specialistul a procedat la evaluarea minorului în prezența tatălui, situație în care este evident ca minorul a fost timorat de prezenta acestuia si comportamentul copilului a avut de suferit pentru ca nu a vrut să-și supere tatăl. Specialistul a acționat cu rea credința întrucât a fixat o oră de prezentare la sediul Direcției pentru protecția minorului, iar când a ajuns apelanta, copilul era deja evaluat si întrevederea se încheiase.
Apelanta apreciază că este în interesul minorului ca locuința acestuia să fie stabilita provizoriu la domiciliul său, întrucât acesta este foarte atașat de mamă, iar conviețuirea alături de tatăl copilului devine foarte periculoasă, existând riscul major ca, din cauza implicării copilului în divorț, prin prezentarea de către parat a unor aspecte care pot dauna copilului, să se genereze dezechilibre psihice insurmontabile pe termen lung, afectând astfel grav dezvoltarea minorului.
Este adevărat ca minorul a declarat ca dorește sa stea cu tatăl sau întrucât mama este mai severa cu el in ceea ce privește școala, dar trebuie avut în vedere faptul că asupra copilului tatăl exercită o presiune permanentă în sensul că dacă copilul va declara ca vrea sa stea cu apelanta, se va sinucide.
S-a solicitat proba cu înscrisuri și judecarea cauzei în lipsă.
In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art.999 si 466 si următoarele Cod procedura civila.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor părților, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.919 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Acest articol, denumit „Măsuri vremelnice”, instituie o procedură specială de luare a unor măsuri provizorii pe timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, diferită de ordonanța președințială reglementată de art.996 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Trebuie menționat acest aspect întrucât, în cazul cererilor de ordonanță președințială formulate în temeiul art.919 din Noul Cod de Procedură Civilă, trebuie analizată admisibilitatea acestei ordonanțe raportată la principiul interesului superior al minorului, care trebuie să primeze și în cazul în care se promovează o astfel de cerere.
Instanța de fond a analizat condițiile aparenței dreptului și caracterul provizoriu al măsurilor, al neprejudecării fondului, apreciind că acestea sunt îndeplinite, că în privința reclamantei există o aparență de drept, însă nu ar fi îndeplinită condiția urgenței, întrucât nu ar fi reieșit din probe că minorul este marcat negativ de comportamentul tatălui pârât.
Prin urmare, trebuie avut în vedere interesul superior al minorului și, prin prisma acestuia, a se stabili dacă pe parcursul procesului de divorț copilul trebuie să rămână în domiciliul tatălui sau să se stabilească locuința copilului minor la domiciliul mamei.
In acest sens trebuie observat că, la data efectuării anchetei sociale - 08.12.2014, minorul a fost găsit la domiciliul actual al mamei, la părinții acesteia, în orașul Răcari, localitatea Ghergani, unde are condiții bune de creștere și educare, casa de locuit fiind compusă din șase camere, baie și bucătărie, mobilate și dotate corespunzător, racordată la energie electrică, la rețeaua de gaze și telefonie.
Reclamanta este angajată și obține venituri din salariu, fiind sprijinită financiar și de către părinții săi, care au pensii și venituri din agricultură.
Referatul de anchetă social opinează ca domiciliul minorului să fie stabilit la mamă.
Martora C. C. L., audiată la propunerea reclamantei, a relatat că, după ce reclamanta a introdus acțiunea de divorț, pârâtul venea de fiecare dată, când reclamanta era de serviciu, însoțit de copil și îi reproșa acesteia că a plecat de acasă pentru că are o relație extraconjugală și că i-a părăsit pe el și pe minor, că acesta era vizibil afectat de discuțiile celor doi, iar la scurt timp de la data promovării acțiunii, pârâtul a venit din nou împreună cu minorul și pe un ton ridicat a afirmat că minorul este singura armă pentru a o determina pe reclamantă să renunțe la divorț.
Martora a mai afirmat că pârâtul i-a spus minorului că, dacă mama sa îl va părăsi, se va sinucide și de fiecare dată când reclamanta era de gardă, era adus minorul și aveau loc astfel de discuții.
Din declarația martorului B. C., bunicul matern al minorului, rezultă că, de la vârsta de doi ani și până în prezent, acesta a petrecut majoritatea timpului în domiciliul lor, că și în această perioadă ziua stă la bunici iar seara este luat de tatăl său, că pârâtul îl convinge pe minor să meargă cu el spunându-i că dacă nu va merge cu el se va sinucide și chiar plânge, iar minorul asista la tot felul de discuții și injurii pe care i le adresa fiicei sale, iar minorul îl ruga pe tatăl său să înceteze aceste discuții.
Față de cele relatate de martorii audiați la propunerea reclamantei, rezultă că pârâtul are un comportament necorespunzător față de reclamantă, dar și față de minor, întrucât provoacă discuții la care minorul nu ar trebui să asiste.
Comportamentul acesta este relevat și de adresa depusă la dosar de către reclamantă, emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, din care rezultă că, față de pârât, a fost luată măsura avertizării în scop preventiv, iar ulterior s-a luat măsura sancționării contravenționale pentru tulburarea liniștii și ordinii publice, în conformitate cu prevederile Legii nr.61/1991.
Tribunalul apreciază că este în interesul minorului ca acesta să locuiască în domiciliul mamei pe perioada procesului de divorț, întrucât la aceasta are condiții mai bune, atât materiale, cât și morale, beneficiind și de sprijinul financiar al bunicilor și de supravegherea acestora în timp ce mama se află la serviciu.
De asemenea, în sprijinul acestei soluții este și faptul că minorul frecventează cursurile unei școlii din localitatea de domiciliu a mamei, iar stabilirea locuinței la aceasta nu poate conduce la un dezechilibru determinat și de necesitatea adaptării la un nou colectiv.
In legătură cu proba constând în referatul de evaluare psihologică, tribunalul apreciază că acesta, așa cum susține și apelanta, este sumar întocmit și este nerelevant în ce privește starea psihică a copilului, psihologul concluzionând că trebuie evitate stările de disconfort, ceartă, tensiune, neînțelegere dintre părinți de față cu minorul, stări pe care pârâtul nu numai că nu le-a evitat, dar le-a și provocat.
Datorită influenței pe care pârâtul o exercită asupra copilului și datorită afirmațiilor acestuia că se va sinucide dacă nu va rămâne în domiciliul său, minorul a arătat că dorește să locuiască cu tatăl său, afirmație pe care tribunalul apreciază că a făcut-o constrâns de conduita tatălui, iar comportamentul acestuia este abuziv, motiv pentru care este îndeplinită și condiția urgenței ca și condiție de admisibilitate.
De altfel, prin comportamentul procesual al pârâtului, care nu s-a prezentat în instanță nici la fond și nici cu ocazia judecării apelului, nesolicitând niciun fel de probe, tribunalul apreciază că acesta nu a demonstrat o dorință reală ca locuința minorului să fie stabilită pe perioada divorțului în domiciliul său, ci a dorit determinarea reclamantei să renunțe la acțiunea de divorț promovată.
Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse mai sus, tribunalul, în baza art.480 din Noul Cod de Procedură Civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința, în sensul că va admite cererea și va stabili la reclamantă domiciliul minorului până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta B. F. C., domiciliată în Răcari, sat Ghergani, ..141, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.31 din 15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. C., domiciliat în comuna Conțești, ..
Schimbă în tot sentința, în sensul că admite cererea și stabilește la reclamantă domiciliul minorului B. S. M., născut la data de 28.01.2006, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.05.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
j.f C. C. A.
Judecătoria Răcari
Dosar fond_
Red. C.N./Tehnored D.N.
4 ex./20.05.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
