Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 1031/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1031/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1031/2015
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1031
Ședința publică din data de 18.12.2015
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: O. N.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare U. A.-Teritorială . în comuna Bărbulețu, ., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 17.09.2015 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. –D.G.R.F.P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare.
Mersul dezbaterilor, prezența și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.12.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 18.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, contestatoarea UAT . cu intimata A. – D. Ploiești – AJFP Dâmbovița, a formulat contestație la executare împotriva somației_/24.11.2014 și a titlului executoriu_/24.11.2014 și au solicitat anularea în parte a celor două acte atacate, în ceea ce privește suma de_ lei, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii s-a arătat că aparența de nelegalitate a executării silite pentru suma de_ lei rezultă din incidența amnistiei fiscale implementată prin Legea 124/2014, funcționarea instituției ar fi grav perturbată, iar cererea de suspendare a executării silite este scutită de plata cauțiunii, în raport de prevederile art. 718 alin. 4 pct. 1 NCPC, înscrisul ce se execută nu este titlu executoriu în privința sumei de_ lei .
S-a mai arătat în motivare că Legea 124/2014 a implementat o veritabilă amnistie fiscală, care nu afectează legalitatea constatărilor din cuprinsul deciziei de impunere, efectele sale producându-se exclusiv în plan execuțional, motiv pentru care nu s-a urmat calea unei acțiuni în contencios administrativ împotriva deciziei de impunere F-DB-827/23.10.2014, din suma totală de_ lei, pentru care s-a început procedura de executare silită,_ lei reprezintă datorii la bugetul de stat care au fost amnistiate fiscal și intră sub incidența Legii 124/2014, fiind compusă din impozit pe veniturile din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, toate aceste sume datorate de salariați beneficiind de amnistie fiscală.
Prin notele de ședință din 25.02.2015, contestatoarea a precizat că, în urma controlului realizat în 2014 de Curtea de Conturi – Camera de Conturi a Județului Dâmbovița, s-a emis Decizia 64/2014, prin care s-a constatat la punctul 8 că inspectorul cu atribuțiuni financiar contabile nu a reținut la sursă, nu a înregistrat în contabilitate, nu a declarat și nu a virat la bugetul general consolidat impozitele și contribuțiile aferente sumelor acordate personalului în anul 2010, în baza Contractului/Acordului colectiv de muncă 85/16.05.2008, s-a dispus efectuarea unui control de specialitate, rezultatul acestuia fiind comunicat prin înaintarea Deciziei de impunere F-DB 827/16.10.2014 și Raportului de inspecție fiscală F-DB-573/16.10.2014.
S-a mai arătat că, pentru suma de_ lei, a intervenit amnistia fiscală.
Au fost anexate, în copie: adresa 3143/18.08.2014, Decizia 64/2014, adresa 4109/23.10.2014, Decizia de impunere F-DB 827/16.10.2014, Raportul de inspecție fiscală F-DB-573/16.10.2014.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că echipa de control a stabilit obligații fiscale în sumă de_ lei, așa cum rezultă din decizia de impunere, s-a procedat la emiterea somației și a titlului executoriu, titlul executoriu a fost emis în baza art. 141 din OG 92/2003, s-a procedat la continuarea măsurilor de executare silită în mod corect și legal, creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin 2 NCPC și reclamanta combate fondul, deși are calea contenciosului administrativ, iar decizia de impunere constituie titlu de creanță în sensul art. 110 alin. 3 din OG 92/2003, sumele menționate fiind datorate ci titlu de contribuții și impozite.
S-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, având în vedere prevederile art. 14 și 15 din Legea 554/2004, iar reclamanta nu a motivat această cerere, nu a justificat-o în mod credibil .
Au fost anexate, în copie: adresa 8832/20.01.2015, lista confirmărilor, somația și titlul executoriu contestate, Decizia de impunere F-DB 827/16.10.2014.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatoarea a precizat că nu are nici un motiv să conteste decizia de impunere, aceasta nu conține constatări nelegale, amnistia fiscală nu afectează legalitatea constatărilor deciziei, efectele sale producându-se exclusiv în plan execuțional și a reluat susținerile din cererea principală.
S-au anexat, în copie: cerere din 20.02.2015, adresa de răspuns.
La termenul de judecată din 19.03.2015, instanța a constatat că cererea nu este scutită de plata cauțiunii, disp. art. 718 alin. 4 pct. 1 Cod proc. Civ. nu au aplicabilitate în speță, aceste prevederi fac referire la existența unui titlu executoriu ,așa cum este definit de disp. art. 632 Cod proc. civ., titlu care nu trebuie confundat cu susceptibilitatea obligațiilor de a fi executate, respectiv de a fi o creanță certă lichidă și exigibilă, în sensul art. 662 NCPC și a pus în vedere contestatoarei, prin apărător, să depună la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 5.789, 25 lei, în vederea punerii în discuție a cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
La termenul de judecată din 16.04.2015, instanța, în temeiul disp. art. 718 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, ca fiind inadmisibilă, constatând că instituția contestatoare nu a făcut dovada achitării cauțiunii.
Contestatoarea a solicitat și au fost încuviințate proba cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate cu unicul obiectiv de a se preciza care sume din cele menționate în cuprinsul titlului executoriu și somației atacate ar fi datorate de salariați.
Intimata a solicitat și a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
S-au depus la dosar, în copie: somația și titlul executoriu contestate, dovadă comunicare, decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert T. I. și înregistrat la dosarul cauzei în data de 30.06.2015.
Nu au fost formulate obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 3006/17.09.2015, Judecătoria Târgoviște a respins contestația la executare formulată de contestatoarea U. A. Teritorială a comunei Bărbulețu în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Finanțelor Publice Județene Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în urma controlului realizat în 2014, de Curtea de Conturi – Camera de Conturi a Județului Dâmbovița, s-a emis Decizia 64/2014, prin care s-a constatat, la punctul 8 ,că inspectorul cu atribuțiuni financiar contabile nu a reținut la sursă, nu a înregistrat în contabilitate, nu a declarat și nu a virat la bugetul general consolidat impozitele și contribuțiile aferente sumelor acordate personalului în anul 2010, în baza Contractului/Acordului colectiv de muncă 85/16.05.2008 și s-a dispus efectuarea unui control de specialitate, rezultatul acestuia fiind comunicat prin înaintarea Deciziei de impunere F-DB 827/16.10.2014 și Raportului de inspecție fiscală F-DB-573/16.10.2014, înscrisuri prin care au fost stabilite obligații fiscale în sumă de_ lei, iar intimata a procedat la emiterea somației_/24.11.2014 și a titlului executoriu_/24.11, acte contestate în prezenta cauză, pentru suma de_ lei.
Prin raportul de expertiză contabilă s-a arătat că suma de_ lei este datorată de salariați și se compune din: impozit pe veniturile din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați.
Prin prevederile Legii nr. 124/2014, legiuitorul român a înțeles să reglementeze exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Sunt supuse exonerării și sumele nerecuperate de către instituțiile publice reprezentând:
- contravaloarea tichetelor cadou acordate în anii 2008 și 2009 prin hotărâri ale consiliilor locale, pe care personalul din învățământul preuniversitar de stat trebuie să le restituie;
- plata indemnizațiilor pentru concediile medicale ale salariaților suportate integral din credite primite de la bugetul de stat și nerecuperate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în termenul legal de prescripție, respectiv la finele lunii decembrie 2013, pe care persoanele identificate de angajator ca responsabile trebuie să le restituie;
- plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, alte drepturi, precum și despăgubiri morale către salariații disponibilizați din administrația publică centrală și locală, ca urmare a punerii în aplicare a unor acte normative emise de Guvernul României și ulterior respinse sau declarate neconstituționale, acordate în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, definitive de reintegrare;
- plata salariilor și a altor drepturi salariale acordate salariaților care au fost numiți în funcții publice în temeiul unor acte normative emise de Guvernul României și care au continuat exercitarea funcțiilor și după respingerea sau declararea lor ca fiind neconstituționale.
În conformitate cu art. 172 din OG 92/2003 „ (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
În cauza dedusă judecății, calitate de debitor are instituția publică, nu personalul bugetar, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea 124/2014 și suma de_ lei, nerecuperată, nu este supusă exonerării, nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. 2-5 din Legea 124/2014, astfel că nu a intervenit amnistia fiscală.
Potrivit art. 205 din OG 92/2003 „(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. (3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. (4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului. (6) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.”
În speță, prin Decizia de impunere F-DB 827/16.10.2014, s-a stabilit în sarcina instituției publice și suma de_ lei, însă decizia nu a fost contestată cu privire la calitatea de debitor și pentru această sumă, pe calea prevăzută de art. 205 din OG 92/2003, iar în prezenta contestație la executare, nu poate fi pus în discuție acest aspect, efectele sale nu se produc exclusiv în plan execuțional.
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoare U. A.-Teritorială . sentința de fond a avut în vedere numai două argumente principale, respectiv faptul că în cauza dedusă judecății calitatea de debitor o are instituția publică și nu personalul bugetar, astfel că nu ar putea fi aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 124/2014, ceea ce înseamnă că suma contestată (128.925 lei) nu este supusă exonerării, nefiind incidență amnistia fiscală și susținerea potrivit căreia efectele Legii nr. 12/2014 nu se produc exclusiv în plan execuțional, fiind necesar ca în prealabil decizia de impune (titlul de creanță fiscală) să fi fost contestată în fața instanței de contencios administrativ fiscal (conform O.G. nr. 92/2003).
Astfel, în ceea ce privește motivul nr. 1 reținut de instanță, deși în prezenta cauză calitatea de contestator o are instituția/autoritatea publică în cadrul căreia este angajat personalul bugetar și nu salariații înșiși, actele de executare contestate (somația și titlul executoriu) prin care în total s-a stabilit suma de plată în cuantum total de 223.394 lei, au două componente, respectiv: Suma contestată, în valoare de 128.925 lei, care este datorată de salariați (compusă din impozitul pe veniturile din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la salariați). Această componentă a fost de altfel și reținută ca atare (datorată de salariați) conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, raport ce nu a fost contestat de nicio parte și cu privire la care nici instanța de judecată din oficiu nu a ridicat vreo obiecțiune/solicitat vreo lămurire, și suma de 94.469 lei (necontestată), care este datorată instituție, în calitate de angajator.
Câtă vreme au fost executați silit de organul fiscal și pentru contribuțiile datorate de către salariați, opinia apelantei este că are deschisă posibilitatea de a invoca prevederile Legii nr. 124/2014, întrucât aceste plăți nu le incumbă lor, ci personalului bugetar angajat, iar în măsura în care această soluție dată de prima instanță ar rămâne definitivă, ulterior s-ar vedea obligați a recupera la rândul lor aceste sume direct de la cei care efectiv le datorau (personalul bugetar), situație în care amnistia fiscală nu și-ar mai atinge scopul.
In ceea ce privește celălalt motiv reținut de instanță ca și argument esențial pentru respingerea contestației, a arătat apelanta că în asentimentul jurisprudenței însușită chiar de instanța de control judiciar (Tribunalul Dâmbovița) efectele amnistiei fiscale se produc întocmai în plan execuțional și niciodată nu ar putea constitui motive de nelegalitate a unor decizii de impunere fiscală (având în vedere că toate constatările realizate de organul fiscal sunt corect realizate).
S-a solicitat admiterea apelului, și în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată și anularea în parte a Somației nr._/24.11.2014 și a Titlului executoriu nr._/24.11.2014, ambele emise în cadrul dosarului de executare nr._/15/_ /_ de către instituția intimată, în ceea ce privește suma de 128.925 lei care intră sub incidența amnistiei fiscale adoptată prin Legea nr. 124/2014.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că titlul executoriu a avut la bază decizia de impunere, care reprezintă titlu de creanță și înștiințare de plată conform legii, întocmită pentru obligațiile fiscale datorate de către reclamant și neachitate în termenul legal de plată. A mai precizat că în speță, calitatea de debitor are instituția publică, nu personalul bugetar, nefiind aplicabile art.2 alin. 1 din Legea 124/2014. A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă apelată instanța de fond a respins contestația la executare prin care se solicita de către contestatoare anularea formelor de executare cu privire la suma de_ lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii, contribuția individuală la asigurările de sănătate, la asigurările sociale și pentru șomaj, sume datorate de către salariații instituției contestatoare și care nu au fost reținute și virate la bugetul de stat conform constatărilor controlului realizat în anul 2014 de reprezentanții Curții de Conturi.
Apelanta critică soluția apreciind că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea de aplicare a prevederilor Legii 124/2014, în opinia sa aceasta fiind îndreptățită să invoce amnistia fiscală întrucât, în situația în care s-ar ajunge la executarea sa silită pentru sumele datorate de către salariați, ar trebuii să se întoarcă împotriva lor pentru recuperarea acelor sume, ceea ce nu este însă posibil față de prevederile legale invocate. De asemenea, susține apelanta, aprecierea instanței în sensul că efectele amnistiei nu se produc în plan execuțional este contrazisă chiar de practica judiciară a Tribunalului Dâmbovița, care în mai multe sentințe a arătat că amnistia fiscală nu poate fi considerată o cauză de nulitate a actelor administrative, ci efectele ei se produc pe plan execuțional.
Referitor la aceste argumente ale apelantei, tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 1 și 2 din Legea 124/2014, dispozițiile acestei legi sunt aplicabile numai personalului bugetar, nu și instituțiilor publice din care acesta face parte și privește exonerarea de la plată a anumitor categorii de venituri.
Prin urmare, chiar dacă Legea 124/2014 produce efecte și pe plan execuțional, aceste efecte vizează tot personale îndreptățite să invoce aceste prevederi și nu altele, respectiv veniturile care intră sub incidenta dispozițiilor invocate, astfel încât, în mod corect instanța de fond a apreciat că pentru suma de_ lei ce face obiectul discuției – reprezentând impozit pe veniturile din salarii, contribuția individuală la asigurările de sănătate, la asigurările sociale și pentru șomaj, sume datorate de către salariații instituției contestatoare și care nu au fost reținute și virate la bugetul de stat – contestatoarea nu poate fi exonerată întrucât nu se încadrează în prevederile art. 2 din legea 124/2014.
În ceea ce privește referirile pe care contestatoarea le face la practica judiciară, acestea sunt nerelevante cauzei, soluțiile invocate privind litigii în care salariații au fost cei care au invocat amnistia fiscală.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul constată neîntemeiat apelul formulat, urmând ca în baza art. 480 C.pr.civ. să dispună respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta contestatoare U. A.-Teritorială . în comuna Bărbulețu, ., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 17.09.2015 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. –D.G.R.F.P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
Pentru doamna judecător G. S.,
Eliberată din funcția de judecător prin pensionare,
Prezenta se semnează de Președintele completului de judecată,
Judecător M. I.
GREFIER,
O. N.
Jud.fond:S. C. P.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red.I.M./Tehnored.O.N.
4 ex./04.01.2016
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1030/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul... → |
|---|
