Pretenţii. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 368/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 368
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de reclamanta Asociația de P. nr.38 prin reprezentant P. L., cu sediul în Moreni, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.79 din 3.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. D., domiciliată în Moreni, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru, cererea de apel este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul, având în vedere că nu s-au formulat cereri prealabile, că nu sunt incidente de soluționat și că, prin motivele de apel, s-a solicitat judecata în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Moreni la data de 28.06.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr. 38 a chemat în judecată pe pârâta C. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta la plata următoarelor sume:
- 304,30 de lei reprezentând cote de întreținere restante aferente perioadei iunie 2010-mai 2013;
- 200,6 de lei cu titlu de penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate asupra debitului principal;
- 1190,30 de lei reprezentând cheltuieli de judecată (fila 15)
În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâta nu a achitat cotele de întreținere stabilite în sarcina sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 230/2007.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.79/3.02.2015, Judecătoria Moreni a admis în parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 304,30 de lei reprezentând cote de întreținere restante aferente perioadei iunie 2010-mai 2013, a respins ca neîntemeiată cererea accesorie vizând plata penalităților de întârziere aferente debitului principal și a respins ca neîntemeiată cererea accesorie întemeiată pe dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta C. D. este titular al apartamentului nr. 24 situat în . din mun. Moreni, . administrarea reclamantei.
Conform calculului efectuat de reclamantă pe baza listelor de plată a cheltuielilor de întreținere depuse la dosar, rezultă că pentru perioada iunie 2010-mai 2013, pârâta figurează cu restanțe la cotele de întreținere în cuantum de 304,30 de lei.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Totodată, art. 49 din Legea nr. 239/2007 instituie următoarele prevederi: „(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. (2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice”.
Pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată a cotei de contribuție la plata cheltuielilor asociației de proprietari și nici nu a invocat și dovedit existența unor cauze exoneratoare de răspundere, context în care cererea reclamantei vizând plata cotelor de întreținere restante a fost apreciată de către instanța de fond ca întemeiată.
Instanța de fond a mai reținut că nu s-a dovedit obligația pârâtei de plată a penalităților de întârziere, reclamanta nu a dovedit existența unei hotărâri prin care Adunarea generală a Asociației de P. nr. 38 ar fi stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 239/2007 aplicarea de penalităților de întârziere și cuantumul acestora.
În ceea ce privește cererea vizând cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că sunt relevante dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Pentru înțelegerea și aplicarea corectă a acestor dispoziții trebuie remarcat faptul că ele constituie o aplicație la un caz particular a prevederilor art. 1357 din Codul civil, acestea din urmă reprezentând adevăratul fundament juridic al obligației celui care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecată, pe care le va achita cu titlu de despăgubiri pentru fapta sa ilicită constând într-o acțiune/inacțiune ce a determinat declanșarea litigiului pentru valorificarea unor drepturi.
În lumina acestor considerente, rezultă că despăgubirile sunt acordate în baza art. 453 din codul de procedură civilă pentru a repara un prejudiciu cert (dovedit atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii sale), rezultat în mod necesar din fapta ilicită a celui care a pierdut procesului.
De aici decurge în mod firesc concluzia că pot fi incluse în cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul unui litigiu numai sumele achitate în legătură cu elementele respectivului proces (pretenția concretă și persoana împotriva căreia a fost formulată) și numai dacă cheltuielile respective au fost necesare în cauză, neputând fi acordate cheltuieli nedovedite ori care nu au fost efectuate în interesul soluționării litigiului.
Cererea reclamantei de obligare a părții adverse la plata de despăgubiri în sumă de 1190,30 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată este nefondată, întrucât nu s-a dovedit că a efectuat cheltuielile solicitate în interesul soluționării cauzei ce face obiectul prezentului dosar, întrucât a depus documente justificative în copie, iar din verificări a rezultat că unul dintre acestea, respectiv, chitanța de achitare a onorariului de avocat în sumă de 600 de lei a fost depusă în original în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, celelalte documente justificative se referă la cheltuieli care exced necesităților impuse de susținerea cererii de chemare în judecată (combustibil în valoare de 100 de lei, în condițiile în care distanța dintre sediu reclamantei și cel al instanței este foarte redusă și nu este clar la ce dată și pentru ce dosar s-a realizat deplasarea, un top de hârtie de xerox și un cartuș de cerneală pentru imprimantă, în contextul în care înscrisurile depuse la dosarul cauzei sunt în număr redus).
Reclamanta a efectuat unele cheltuieli în cauză, însă instanța de fond nu a avut elementele necesare pentru a le cuantifica, iar acordarea lor în cuantumul solicitat ar conduce la o îmbogățire fără just temei a reclamantei.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Motivând cererea, apelanta a arătat că instanța de fond nu a analizat materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă baza legală de aplicare a penalităților aprobată de adunarea generală a proprietarilor în limita art. 49 din Legea nr.239/2007.
Nu au fost avute în vedere listele de plată, respectiv rubrica restanțe pe luna iunie 2010 în sumă de 2017,50 lei, neachitată de peste trei ani.
Instanța de fond a concluzionat în mod eronat că acordarea cheltuielilor de judecată ar duce la o îmbogățire fără just temei.
Apelanta consideră că au fost încălcate dispozițiile art.453 Cod civil, solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să fie admise toate cheltuielile și penalitățile și aplicarea dispozițiilor art.51 din Legea nr.230/2007 până la recuperarea datoriei în totalitate, de asemenea, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A atașat cererii de apel chitanța nr.854/31.07.2013 privind plata copiilor xerox, chitanța nr.12/10.07.2013 privind plata consultației juridice și împuternicirea avocațială . nr._/10.07.2013 emisă de Cabinet avocat P. N..
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a prevederilor legale incidente, tribunalul constata urmatoarele:
Susține apelanta Asociația de P. nr.38 Moreni că în mod eronat Judecătoria Moreni nu a obligat pârâta C. D. și la plata penalităților de întârziere.
Tribunalul constată că la fila 58 a dosarului de fond se află procesul verbal al adunării generale a Asociației de locatari din 21.08.2011, prin care a fost stabilit cuantumul pebalităților de întârziere la 0,2%/zi de întârziere, conform art. 49 din Legea nr. 230/2007. Conform acestui proces verbal, au fost calculate penalitățile de întârziere, așa cum reiese din tabelul aflat la fila 24 a dosarului de fond, reieșind cuantumul de 200,60 lei.
În contextul reținut, tribunalul apreciază ca fiind fondată critica apelantei vizând acordarea penalităților de întârziere, sentința urmând a fi modificată sub acest aspect.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată de cătra instanța de fond, tribunalul reține ca fiind întemeiată în parte critica formulată sub acest aspect, în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 24 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu xerocopierea si la plata sumei de 175 lei, reprezentând contravaloare combustibil.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite apelul și corespunzător dispozițiilor art. 480 alin. 2 Noul cod de procedură civilă, va schimba în parte sentința atacată, in sensul că va obliga pârâta și la plata sumei de 200,60 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și la plata sumei de 24 lei cheltuieli de judecată reprezentând c/val copii xerox și 175 lei c/val combustibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta Asociația de P. nr.38 prin reprezentant P. L., cu sediul în Moreni, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.79 din 3.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. D., domiciliată în Moreni, ., ., județul Dâmbovița.
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 200,60 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâta la plata sumei de 24 lei cheltuieli de judecată reprezentând c/val copii xerox și 175 lei c/val combustibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.05.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
j.f D. C. D.
Judecătoria Moreni
Dosar fond_
Red. R.M./Tehnored D.N.
4 ex./20.05.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 206/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
