Acţiune în constatare. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 105/2015
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.105
Ședința publică din data de 11.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. S.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: R. M.
(complet de divergență)
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți A. A. I. și A. S. A., domiciliați în București, Șoseaua P., nr.231, ., ., împotriva sentinței civile nr.510/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu intimata pârâtă L. M. D. I. N., domiciliată în R., ..14, ., având ca obiect - acțiune în constatarea calității de legatar.
Apel legal timbrat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. A., reprezentând pe apelanții reclamanți A. A. I. și A. S. A., lipsă fiind intimata pârâtă L. M. D. I. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul constată că prin încheierea de ședință din 21.01.2015 s-a dispus judecarea apelului în complet de divergență și că neînțelegerile privesc doar cererea de chemare în judecată și nu cererea reconvențională.
Apărătorul apelanților reclamanți, avocat D. A. depune la dosarul cauzei un act pentru a justifica că substanța acestei acțiuni este restituirea proprietății și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau incidente de soluționat.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul procedură civilă, tribunalul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În baza cu art. 482 din Codul de procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul procedură civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de procedură civilă, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelanților reclamanți, avocat D. A., având cuvântul, arată că testatoarea a lăsat un legat cu titlu universal, nu suntem în prezența unui legat cu titlu particular, solicitând a se lua act că se discută de un legat cu titlu universal.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 29.07.2013 sub nr._ reclamanții A. A. I. și A. S. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta D. L. să se constate calitatea de legatar cu titlu universal a numitei A. L. a moștenirii rămase pe de urma defunctei V. Tugulea, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea, reclamanții au arătat în esență că numita A. L. a decedat la data de 18.03.2007, ei fiind moștenitorii legali ai acesteia în calitate de soț supraviețuitor și respectiv fiu, că defuncta A. L. este beneficiara unui legat cu titlu universal cuprins în testamentul olograf scris, datat și semnat de testatoarea V. Ț. la data de 04.07.1993, că prin testamentul mai sus amintit testatoarea a dispus ca după moartea sa apartamentul din orașul T. împreună cu toate bunurile care vor exista la decesul acesteia să revină defunctei A. L. ( mobile, butelie, haine, lenjerie, aparate electrice, etc) și că testamentul cuprindea și un legat particular pe numele pârâtei reprezentat de diferite obiecte moștenire de familie.
Au mai arătat reclamanții că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3688/21.07,1994 la notariatul de Stat din Găiești testatoarea a înstrăinat apartamentul din localitatea T., ce forma obiectul testamentului, că la câteva zile după decesul defunctei Tugulea V. defuncta Anexte L. a intrat în posesia tuturor bunurilor ce existau în apartament, fiind o dovadă de acceptare tacita a succesiunii testatoarei, și că cererea pe care au formulat-o se justifică prin aceea că defuncta A. L. a depus la instituția prefectului din județul N. o cerere în temeiul legii 290/2003, cererea fiind înregistrată sub nr_/15.11.2004, solicitând includerea ca intervenientă în dosarul depus de pârâtă privind acordarea despăgubirilor pentru bunurile imobile aparținând lui D. și Nadejdea Dobris ( părinții testatoarei).
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și respectiv constatarea calității de unic moștenitor legal al defunctei Tugulea V., în calitatea sa de nepoată de soră, și să se constate că testamentul olograf este un legat cu titlu particular care a fost revocat tacit prin înstrăinarea bunului testat.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta reclamantă a arătat în esență că este unica moștenitoare legală a defunctei Tugulea V. fiind nepoata de soră a acesteia, iar testamentul întocmit de defuncta Tugulea V. privea exprimarea voinței testatoarei de a lăsa, prin legat cu titlu particular bunurile ce i-au aparținut numitei Anxente Luicia, care era fiica dintr-o căsătorie anterioară a fostului soț al defunctei Tugulea V., că testamentul despre care se face vorbire nu are caracterul unui legat cu titlu universal, întrucât din cuprinsul acestuia rezultă în mod clar voința testatoarei de a institui două legate particulare, împărțind astfel bunurile deținute între numita A. L. și pârâtă, că prin contractul de vânzare cumpărare din data de 21.07.1994 a fost înstrăinat apartamentul din loc T., ce făcea obiectul legatului particular instituit pe numele defunctei A. L., iar bunurile moștenire de familie au fost predate pârâtei în timpul vieții testatoarei, rezultând astfel că acest testament a fost revocat tacit de testatoare.
La termenul din data de 10.04.2014 reclamanții au invocat excepția lipsei de interes a primului capăt de cerere a cererii reconvenționale, aceasta fiind unită cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 510/29.05.2014 instanța de fond a respins excepția lipsei de interes al primului petit al cererii reconvenționale invocată de reclamanții A. A. I. și A. S. A., a respins acțiunea formulată de reclamanții A. I. A. și A. S. A. în contradictoriu cu pârâta L. M. D. I. N., a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei – reclamante, a constatat calitatea pârâtei reclamante L. M. D. I. N. de unic moștenitor legal al defunctei Ț. V., a constatat revocat tacit parțial, cu privire la bunul imobil, testamentul olograf din data de 04.07.1993, a dispus obligarea reclamanților A. A. I. și A. S. A. la plata către pârâta reclamantă L. M. D. I. N. a sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către aceasta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei de interes, că din actele existente la dosar nu rezultă că pârâta reclamantă deține un certificat de moștenitor eliberat de un notar public, astfel că are posibilitatea de a solicita pe cale judecătorească constatarea calității de moștenitor legal, că nu poate fi primită apărarea reclamanților în sensul că lipsa de interes s-ar justifica prin faptul că aceștia nu au contestat calitatea de moștenitor legal al defunctei, întrucât o astfel de interpretare ar fi de natură a îngrădi dreptul la liberul acces la justiție al oricărei persoane, care ar dori constatarea pe cale judecătorească a calității de moștenitor, prin aceea că pârâtul ar putea paraliza acțiunea prin atitudinea sa pasivă, concretizată prin necontestarea deținerii de către reclamant a calității de moștenitor legal, pentru ca apoi să poată invoca lipsa interesului în susținerea cauzei și că interesul promovării unei astfel de acțiuni constă tocmai în nevoia reclamantului ca o autoritate investită de lege să recunoască, calitatea sa de unic moștenitor legal după autorul său.
Pe fondul cauzei s-a reținut că numita A. ( fosta Tugulea) L. a fost fiica dintr-o căsătorie anterioară a soțului testatoarei Tugulea V., că aceasta din urmă nu a întreprins forme legale în vederea adoptării defunctei A. L., că după decesul defunctei A. L. au rămas ca moștenitori cei doi reclamanți, în calitate de soț supraviețuitor și respectiv fiu, că numita Tugulea V. nu a avut copii, singura persoană cu care a avut legături de rudenie fiind pârâta, L. M. D. I. N., care era fiica surorii predecedate, S. M. și că la data de 04.07.1993, Tugulea V. a întocmit un testament olograf prin care lăsa defunctei Axentei L. apartamentul situat în loc T. și lucrurile ce vor exista la decesul acesteia, iar nepoatei sale, „D. L.”, lucrurile care le-a moștenit de la părinții săi, enumerându-le. Prin testament se instituia în sarcina numitei A. L. obligația de a se ocupa de înhumarea testatoarei și de urmare a tuturor ritualurilor creștinești de după moartea sa până la 7 ani și să îngrijească mormântul.
A mai reținut instanța de fond că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3688/21.07.1994 de Notariatul de Stat Găiești, testatoarea a înstrăinat cu clauză de uzufruct lui M. R. apartamentul situat în localitatea T., că odată cu încheierea vânzării apartamentului, la data de 31.07.1994 cumpărătoarea M. M. a dat o declarație olografă prin care își asuma obligația de a o îngriji pe vânzătoare în timpul vieții și de a suporta cheltuielile de înmormântare, declarația fiind dată în prezența testatoarei, a pârâtei și a defunctei A. L., că după decesul defunctei Tugulea V. numita A. L. a intrat în posesia tuturor bunurilor aflate în apartamentul acesteia, după care, acesta a fost predat cumpărătorilor.
Potrivit art. 894 din Codul Civil anterior se definește ca fiind legat cu titlu universal legatul care conferă vocație la o fracțiune dintr-o moștenire, precum jumătate, a treia parte, legatul tuturor bunurilor mobile sau imobile sau a unei fracțiuni din bunurile mobile și imobile.
Se poate vorbi despre un legat cu titlu universal atunci când acesta are ca obiect totalitatea bunurilor mobile sau imobile, ori fracțiune din acestea, deci prin raportare la întreaga moștenire, în situația în care, însă, determinarea legatului se face prin referite la o categorie sau un grup restrâns de bunuri aflate într-un anumit loc, legatul este cu titlu particular.
Din lecturarea testamentului olograf depus la dosar instanța de fond a reținut că legatul este determinat în mod clar prin referire la un anumit bun imobil ( apartamentul din T.,. . C 3, .) precum și la un anumit grup de bunuri mobile ce se regăseau în apartamentul mai sus indicat ( „lucrurile ce vor exista la decesul meu( mobila, butelie, haine, lenjerie, aparate electrice, etc)”), astfel că acesta are natura unui legat cu titlu particular. De altfel acestea au și fost bunurile preluate de defuncta A. L., după ce au fost constatate prin procesul verbal aflat la fila 15.
În considerarea acestor argumente, instanța de fond a respins cererea reclamanților de a constata calitatea de legatar cu titlu universal a defunctei A. L., întrucât aceasta a fost beneficiara a două legate cu titlu particular, unul privind un bun imobil individual determinat și unul privind un grup de bunuri mobile aflate în locuința testatoarei.
Cu privire la cererea reconvențională a pârâtei reclamante instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată în parte reținând că potrivit probelor administrate, pârâta L. M. D. I. N. este unica moștenitoare legală a defunctei Tugulea V., în calitatea sa de nepoată de soră predecedată.
Cu privire la solicitarea de a se constata a fi fost revocat tacit testamentul olograf din data de 04.07.1993, judecătorul fondului a reținut că aceasta este întemeiată doar în parte deoarece prin testamentul olograf din data de 04.07.1993 au fost instituite trei legate particulare, două pe numele defunctei A. L. ( privitor la bunul imobil, respectiv privitor la bunurile mobile din apartament) și unul pe numele pârâtei ( privitor la bunuri mobile ce priveau amintiri de familie, atestând încă o dată testatoarea însăși, că doar pârâta făcea parte din familie), iar înainte de decesul testatoarei, aceasta a înstrăinat bunul imobil printr-un contract de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct autentificat sub nr. 3688/21.07.1994 de Notariatul de Stat Găiești.
După decesul testatoarei toate bunurile din apartament au fost preluate de numita A. L. conform voinței exprimate în cuprinsul testamentului, martora M. M. confirmând atât existența bunurilor din interiorul apartamentului, cât și faptul preluării tuturor bunurilor de către A. L., acest aspect rezultând și din înscrisul intitulat proces verbal aflat la fila 15, astfel că nu se poate reține în cauză revocarea ambelor legate cu titlu particular instituite pe numele defunctei A. L., ci doar a aceluia privitor la bunul imobil.
A apreciat instanța de fond că nici cu privire la legatul particular instituit pe numele pârâtei nu se poate reține că ar fi fost revocat prin predarea tuturor bunurilor către aceasta întrucât din probele existente la dosar ( declarația martorei B. E., interogatoriul pârâtei) rezultă că doar o parte din acestea au fost predate pârâtei și nu s-a făcut dovada că restul acestora ar fi fost înstrăinate în timpul vieții de testatoarei.
În temeiul art. 453 al 1 C., a fost reținută culpa procesuală a reclamanților în declanșarea și derularea litigiului, aceștia fiind obligați la plata către pârâta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții – pârâți, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și au solicitat să fie admis apelul, să fie schimbată în tot sentința atacată, iar pe fond să fie admisă acțiunea și respinsă în totalitate cererea reconvenționala.
Motivând apelul, apelanții au arătat că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei de interes cu privire la petitul întâi al cererii reconvenționale, având în vedere că nu au contestat paratei calitatea de moștenitor legal, ba, dimpotrivă prin prisma acestei calității de moștenitor legal au justificat legitimarea procesual pasiva a acesteia și că, mai mult, respingând excepția lipsei de interes, instanța a admis capătul prim de cerere al cererii reconvenționale, in mod nelegal si netemeinic, neluând in considerare următoarele: in primul rând nu exista nicio solicitare de a se dezbate succesiunea testatoarei (situație in care, pe lângă aspectul calității de moștenitor, trebuiau analizate si aspectele constatării deschise a succesiunii, a constatării calității de moștenitor, a cotelor etc.) - aspect de nelegalitate, iar în al doilea rând, aspectul de netemeinicie rezida în faptul ca din probele administrate a rezultat fără putința de tăgada că pârâta reclamantă nu a acceptat tacit succesiunea (a se vedea depozițiile de martori si răspunsurile paratei la interogatoriu). Faptul ca a intrat in posesia bunurilor testate înainte de decesul testatoarei nu echivalează cu o acceptare a succesiunii, căci la acel moment nu se putea vorbi de o succesiune deschisă. Ca atare, niciunde din probele administrate nu reiese acceptarea succesiunii, ca atare petitul întâi al cererii reconvenționale oricum trebuia respins.
Au mai arătat apelanții că instanța de fond a dat o calificare greșita legatului cuprins in testamentul olograf, apreciind ca este vorba de doua legate cu titlu particular, în acest sens fiind doctrina de specialitate, respectiv Tratatul de drept succesoral al profesorului univ. dr. F. D. care statuează: "Legatul cu titlu particular nu se confunda cu legatul cu titlu universal chiar daca acesta din urma este prevăzut in testament prin arătarea generala a categoriei de bunuri care il compun, iar nu sub forma unei fracțiuni matematice din moștenire. Aceasta pentru ca dreptul legatarului (cu titlu particular, nn.) este limitat definitiv asupra bunului (bunurilor) prevăzute in testament (daca acestea vor exista in patrimonial succesoral la data decesului); in schimb, legatarul cu titlu universal are vocație generala asupra bunurilor ce fac parte din categoria respectiva la data deschiderii moștenirii …” În raport de acestea, apelanții au apreciat că ar fi fost legat cu titlu particular daca exprimarea ar fi fost una exhaustiva or, din exprimarea cuprinsa in acest testament olograf: "împreuna cu lucrurile ce vor exista la decesul meu (mobile, butelie, haine, lenjerie, aparate electrice, ețc)" rezulta fără niciun dubiu ca este vorba de un legat cu titlu universal, cu atât mai mult cu cat in testament regăsim si sintagma "A. L., care moștenește aproape totul.... " Cu alte cuvinte, atunci când se face calificarea juridica a legatului - universal, cu titlu universal si cu titlu particular - trebuie să fie avută în vedere la integralitatea patrimoniului testatorului.
Au mai susținut apelanții că, daca totuși instanța de fond a ajuns la concluzia ca nu este vorba de un legat cu titlu universal, ci un legat cu titlu particular, nimic nu o împiedica sa facă calificarea juridica corecta si sa admită acțiunea, constatând ca autoarea lor este beneficiara unui legat cu titlu particular, iar în niciun caz sa respingă acțiunea, instanța nefiind ținuta de temeiul juridic al cererii, acesta fiind fundamentul raportului juridic dedus judecații - a se vedea CSJ - DC 1174/1999 publicata in "Dreptul", pag. 6/2000, pag. 168), reluata in D. procesual civil, voi. I, pag. 79 a conf. univ. dr. M. Tabarca. Tot doctrina face distincție intre cauza acțiunii si cauza cererii de chemare in judecata (ultima nelegând instanța), cauza cererii de chemare in judecata fiind temeiul juridic al cererii. In schimb, cauza cererii de chemare in judecata (fundamentul raportului juridic) este titlul de proprietate al reclamantului. Așadar, instanța nu era ținuta de cauza cererii de chemare in judecata, putând admite acțiunea in condițiile in care constata ca fundamentul juridic al acțiunii este un legat cu titlu particular, nu cu titlu universal.
Intimata L. M. D. I. N., a formulat întâmpinare solicitând a respinge apelul declarant ca nefondat ,si a menține sentința instanței de fond nr 510/19.05.2014 ca fiind legala si temeinica, cu obligarea la cheltuieli de judecata.
Prin motivare a arătat că apelanții, critica sentința pronunțata de Judecătoria R. atat in ceia ce privește fondul cauzei in acțiunea lor principal cat si cu privire la excepția lipsei de interes privitoare la cererea reconventionala formulata de intimata, dar si fondul acesteia in baza acelorași susțineri făcute cu ocazia judecării cauzei, pe care instanța le-a avut in vedere la pronunțare, iar in considerentele motivării sentinței este prezentata situația de fapt, probele administrate aprecierea acestora dar si temeiurile de drept care au fost avute in vedere la pronunțare, explicandu-se punctual din ce motiv au fost inlaturate aceleași susțineri ale apelanților.
Cu privire la excepția lipsei de interes, corect a fost respinsa de instanta deoarece din actele si probele dosarului nu rezulta ca intimata deține un certificate de moștenitor eliberat de un notar public, asfel ca aceasta are calea de a solicita pe cale judecătoreasca constatarea calității de moștenitor legal .Instanța a motivat de ce nu a reținut apărarea făcuta de cei doi apelanți si anume ca lipsa de interes s-ar justifica prin aceia ca ei nu au contestat calitatea intimatei de moștenitor legal a defunctei Tugulea V., deoarece o astfel de interpretare ar fi de natura a îngrădi dreptul la liberal acces la justiție al oricărei persoane, care ar dori constatarea pe cale judecătoreasca a calității de moștenitor, prin aceia ca apelanții ar putea paraliza acțiunea prin atitudinea sa pasiva prin necontestarea calității de moștenitor legal pentru ca apoi sa invoce lipsa interesului in sustinera cauzei.
Desi apelanții au susținut la fond pe aceasta excepție doar faptul ca nu au ar contestat calitatea intimatei de unic moștenitor al defunctei sus zise, in apel pretind ca de fapt instanța nu a apreciat corect probele, ca nu a reținut faptul ca nu s-a cerut dezbaterea succesiunii testatoarei, invocând pentru prima data in apel aceasta susținere ,criticand sentința pentru ceia ce nu s-a discutat la fond, si nu s-a făcut vreun probatoriu in acest sens.
Prin urmare a solicitat sa se respingă acest motiv de apel si sa se mențină sentința instanței de fond care la pag 3 a motivat corect respingerea acestei excepții,
2.Cat privește al doilea motiv de apel de respingere pe fond a acțiunii apelanților a solicitat să se respingă susținerile acestora deoarece instanța de fond tot la pag 3 din sentința 510/29.05.2014 a analizat cererea reclamanților raportata la situația de fapt reținuta in cauza si la dispozițiile legale in materie, constatând ca este neintemaiata motivând pe larg soluția pronunțata .
Pretind apelanții, ca instanța de fond daca le-a respins acțiunea si a pretins ca in cauza este vorba de un testament olograf care conține doua legate cu titlu particular de ce nu a făcut calificarea corecta a acțiunii sale de a constata ca autoarea acestora este beneficiate unui legat cu titlu particular nu sa fie respinsa acțiunea
Este surprinzătoare aceasta susținere deoarece reclamanții in cererea de chemare in judecata si-au precizat obiectul acțiunii, nu au făcut nici o modificare in termenul legal al cererii lor, de a se face o astfel de constatare, iar instanța nu se putea pronunța plus petita.
Cu privire la motivul de apel, al admiterii pe fond al cererii recoventionale solicită sa fie respins, si sa se aibă in vedere motivarea instanței care a considerat întemeiata in parte cererea, raportata la situația de fapt si temeiul legal.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței civile nr 510/29.05.2014 ca legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.
Examinând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Critica vizând greșita respingere de către instanța de fond a excepției lipsei de interes a pârâtei reclamante referitor la cererea reconvențională de constatare a calității sale de moștenitor legal este neîntemeiată.
Interesul este una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, el constând în folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Aprecierea interesului se face prin raportare la persoana care a pus în mișcare acțiunea civilă ci nu prin raportare la poziția părții adverse, de negare sau de recunoaștere a dreptului ce se solicită a fi valorificat în cauză.
In speță, se constată că pârâta reclamantă L. Magareta D. I. N. a solicitat instanței constatarea calității sale de moștenitor legal al defunctei Tugulea V., în contradictoriu cu reclamanta care se pretinde moștenitor cu titlu universal al aceleiași defuncte, acțiunea promovată fiind o acțiune în constatarea existenței unui drept, în speță, dreptul de moștenire legală.
Partea are la îndemână la liberă sa alegere, pentru constatarea calității de moștenitor recurgerea la procedura notarială sau recurgerea la procedura judiciară, legea nestabilind o ordone de preferință în această privință.
Prin urmare, există interes – recunoașterea și clarificarea dreptului său de moștenitor legal, interes care este determinat, legitim, personal, precum și actual.
Celelalte critici vizând neacceptarea de către pârâta reclamantă a succesiunii defunctei, pe lângă faptul că sunt în contradicție cu susținerile vizând excepția lipsei de interes unde se afirmă că nu s-a contestat calitatea de moștenitor legal, nu au făcut obiectul dezbaterii la prima instanță, fiind invocate pentru prima dată în calea de atac.
Critica referitoare la greșita calificare a legatului cuprins în testamentul olograf este, de asemenea, neîntemeiată.
Susțin apelanții că legatul lăsat numitei A. L. este un legat cu titlu universal, fără însă a preciza nici la instanța de fond, nici in instanța de apel, care este cota parte din moștenire, sau care este masa de bunuri succesorale (mobile sau imobile) asupra căreia îi conferă vocație legatul cu titlu universal respectiv.
Reține tribunalul că instanța de fond a dat o corectă calificare legatului, constatând că,in speta este vorba de două legate cu titlu particular testate în favoarea numitei A. L., respectiv legatul apartamentului individualizat prin adresa exactă (care ulterior a fost revocat de testatoare prin înstrăinarea imobilului) și legatul bunurilor mobile existente în apartamentul respectiv, bunuri care au fost preluate de legatară după decesul defunctei pe baza de proces verbal.
Ca este vorba de un legat cu titlu particular al bunurilor mobile existente în apartament, rezultă atât din modul de redactare a testamentului, sintagma „lucrurile ce vor exista la decesul meu”, fiind așezată imediat după individualizarea apartamentului, cât și din enumerarea din paranteza care se referea strict la mobilierul, obiectele de lenjerie și obiectele electrocasnice, adică la lucrurile care exista în mod obișnuit într-un imobil. Faptul că testatoarea a folosit prescurtarea „etc” nu înseamnă că a dorit să confere legatarului vocație la totalitatea bunurilor mobile, indiferent de locul unde acestea se vor găsi, ci în opinia tribunalului aceasta vizează faptul că grupul sau categoria de bunuri la care se refera (cele din apartament) ar putea fi continuată cu alte bunuri de același gen și care se vor găsi la decesul sau în apartamentul individual determinat.
In doctrină s-a statuat că, dacă determinarea bunurilor se face prin referire la o categorie sau grup de bunuri, determinate prin așezarea lor geografica (imobilele dintr-o cameră, mobilele ce mobilează o casă sau cărțile dintr-o bibliotecă), legatul nu va fi cu titlu universal ci cu titlu particular.
Dacă insa bunurile ce formează obiectul legatului sunt desemnate individual, nu neapărat prin indicarea lor concretă ci prin individualizarea grupului de bunuri căruia aparțin (bunurile din apartament), din contra legatul nu va fi cu titlu universal ci cu titlu particular, chiar dacă bunurile respective ar alcătui întregul activul succesoral.
Pentru caracterizarea legatului ca fiind unul cu titlu particular, tribunalul are în vedere și intenția testatoarei la data întocmirii testamentului.
Astfel, din cuprinsul testamentului nu rezultă că testatoarea a dorit să confere numitei A. L. vocație generală asupra tuturor bunurilor mobile ce se vor găsi la data decesului în patrimoniul sau, inclusiv asupra celor dobândite ulterior facerii testamentului și inclusiv asupra bunurilor care formeaza obiectul legatului cu titlu particular, testat în favoarea pârâtei (dacă aceasta nu poate sau nu vrea să moștenească), intenția testatoarei fiind aceea de a conferi lui A. L. vocație concretă la bunurile mobile determinate prin poziționarea și aptitudinea lor de a mobila un apartament.
Nu în ultimul rând, la interpretarea voinței testatoarei trebuie să se țin cont și de atitudinea și conduita sa ulterioară, concretizată în înstrăinarea apartamentului testat în favoarea lui A. L. și degrevarea acesteia de sarcina impusă cu privire la înmormântare și celelalte obiceiuri creștinești.
Nici ultimul motiv de apel nu este fondat, instanța pronunțându-se pe cererea de chemare în judecată cu respectarea principiului disponibilității.
Astfel, se constată că prin cererea formulată reclamanții au solicitat constatarea calității numitei A. L. de legatar cu titlu universal al moștenirii defunctei V. Tugulea.
Cauza acțiunii constă în recunoașterea calității de moștenitor cu titlu universal, spre deosebire de cauza cererii de chemare în judecată care este reprezentata de normele de drept ce reglementează devoluțiunea testamentară.
Cu privire la aceasta din urmă instanța a dat calificarea corectă, apreciind că în cauză este vorba de un legat cu titlu particular, însă în condițiile în care reclamanții nu și-au modificat cauza acțiunii, instanța nu putea proceda la schimbarea acesteia, fără a încălca principiul disponibilității și fără a se pronunța pe o cerere diferită de cea cu care a fost învestită. Rolul activ al judecatorului nu permite acestuia sa procedeze la modificarea cererii de chemare in judecata, in lipsa manifestarii de vointa a partii in acest sens, intrucat a califica inseamna a da denumirea legala unei cereri fundamentate corect in raport cu situatia de fapt(lucru permis), iar a modifica inseamna printre altele a refundamenta o cerere gresit intemeiata, ceea ce nu poate fi realizat.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.480 din Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat și va păstra sentința civilă apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți A. A. I. și A. S. A., domiciliați în București, Șoseaua P., nr.231, ., ., împotriva sentinței civile nr.510/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu intimata pârâtă L. M. D. I. N., domiciliată în R., ..14, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. S. B. Brînzică R. M.
(cu opinie separată)
Grefier,
V. C.
J.f.D. M.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red.BB.
Tehnored.CV/DN
Ex.5/3.03.2015
OPINIE SEPARATĂ
Potrivit art.399(2) Cod procedură civilă tribunalul a reluat dezbaterile în dosarul de mai sus, în complet de divergență, numai cu privire la neînțelegerile dintre membrii completului de apel referitoare la regimul juridic al legatului lăsat autoarei reclamanților, A. L. de testatoarea defunctă V. Ț. – legatul sub semnătură privată din 4 iulie 1993 (fila 26 dosar fond).
Opinez pentru soluția admiterii apelului, a schimbării în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii reclamanților și constatării faptului că numita A. L. este legatar cu titlu universal asupra bunurilor mobile ale succesiunii defunctei V. Ț., decedată la 29.08.1994, cu ultimul domiciliu în orașul T., ., ., potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 894 Cod civil, care definesc legatul cu titlu universal, ajungând la o concluzie falsă cu privire la conținutul concret al legatului, respectiv întinderea exactă a obligațiilor cărora le-a dat naștere în favoarea ambelor părți.
Este de remarcat faptul că testamentul este olograf, sub semnătură privată, urmând ca numai instanța să dea interpretarea corectă voinței testatoarei în momentul încheierii actului, în funcție de voința sa reală, de a testa o universalitate de bunuri ori numai o parte a acestora, expres prevăzută în act.
Analizând testamentul din 4 iulie 1993 (filele 26-27 dosar fond) potrivit voinței reale a părților și în raport de universalitatea bunurilor testate – toată averea defunctei V. Ț., se constată că legatul lăsat autoarei reclamanților este cu titlu universal, deoarece se referă la apartamentul și lucrurile ce vor fi în acesta la decesul testatoarei, determinându-le generic: mobilă, butelie, haine, lenjerie, aparate electrice, etc., ce constituie „aproape totul”, adică toată averea sa, mai puțin bunurile cu valoare sentimentală, lăsate intimatei-pârâte D. L. – nepoata acesteia, precizate „ut singuli”, în mod individual: tablou, obiecte prețioase de la soțul său defunct ori transmise de autorii acesteia, acte oficiale etc.
Norma de drept trebuie interpretată într-un sens care să permită aplicarea ei, nu în care să o înlăture (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut perreat) întrucât normele juridice sunt edictate în vederea aplicării lor.
Analizând gramatical expresia „aproape toate bunurile”, înseamnă că s-au testat în favoarea autoarei reclamanților toate bunurile acesteia ce vor rămâne la data decesului, care constituiau emolumentul succesiunii: apartamentul și bunurile mobile din acesta, cu excepția celor cu caracter sentimental, testate în favoarea nepoatei sale.
Cu alte cuvinte, voința testatoarei a fost de a lăsa autoarei reclamanților vocație succesorală asupra averii sale la deces, inclusiv sarcina pasivului succesoral – cheltuielile de înmormântare și obiceiurile creștinești.
Nu are importanță asupra voinței testatoarei de a lăsa universalitatea bunurilor sale autoarei reclamanților, faptul că ulterior a înstrăinat apartamentul la o terță persoană, căreia i-a transmis și obligația corelativă de a o înmormânta și a-i face obiceiurile creștinești.
Sunt situații în care testatoarea lasă un apartament și bunurile mobile din acesta altei persoane și care poate constitui legal cu titlu particular, însă numai în împrejurarea în care averea testatoarei este mult mai mare decât bunurile testate, nefiind vorba de o universalitate de bunuri, ca în cazul analizat.
Nu poate fi vorba de determinarea unui grup de bunuri, de exemplu: mobilele dintr-un apartament, imobilele dintr-o anumită localitate etc., întrucât în speță, testatoarea precizează expres că testează un apartament și lucrurile ce vor rămâne la decesul său, ce constituie aproape „toate bunurile sale”, ceea ce înseamnă o universalitate de bunuri, deci o vocație succesorală numai pentru bunurile mobile, preluată cu inventarul din 7.09.1994 (fila 15 dosar fond), întrucât, între timp, a vândut apartamentul unei terțe persoane.
În mod logic, interpretul nu poate restrânge aplicația unui text conceput în termeni speciali, de exemplu „aproape toate bunurile mele” la un bun precizat în mod individual din succesiune ori la un grup de bunuri mobile, norma juridică trebuind a fi interpretată în sensul aplicării ei, nu al înlăturării acesteia, potrivit voinței părților în scopul producerii efectelor juridice.
În consecință, în cauză nu poate fi vorba de două legate cu titlu particular, întrucât apartamentul și bunurile mobile ce vor rămâne la decesul testatoarei constituie o universalitate de bunuri, în timp ce bunurile de valoare sentimentală, expres prevăzute în act constituie un legat cu titlu particular.
Nu se poate pune semnul egalității între un legat ce cuprinde un apartament și bunurile ce vor rămâne la decesul defunctei și care constituie toată averea ei, cu testarea unui apartament anume dintr-o succesiune cu mai multe bunuri imobile și mobile, ori cu un autoturism anume individualizat, ori cu o cantitate de bunuri determinate prin număr, calitate, greutate, o anumită creanță, o datorie, ori dividende, etc.
De altfel, instanța de fond se contrazice în argumentarea soluției pronunțate, precizând în motivarea hotărârii (fila 4 din sentință) că în cauză este vorba de trei legate cu titlu particular, două în favoarea autoarei reclamanților privind apartamentul și mobila din acesta, iar al treilea legat în favoarea nepoatei testatoarei privind bunurile ce constituie amintiri de familie.
Așa cum am precizat mai sus, instanța de judecată în calitate de interpret al voinței părților dintr-un testament olograf, nu poate restrânge ori separa voluntar actele părților, întrucât toate clauzele contractului trebuie interpretate unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din întregul act, iar în cazuri îndoielnice, trebuiesc interpretate în sensul în care ele să producă efecte juridice, nu în sensul de a nu produce astfel de efecte.
În concluzie, opinia noastră este în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței primei instanțe, potrivit considerentelor expuse mai sus.
Judecător
I. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
