Acţiune în constatare. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 2392/201/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 910/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul S. S., interv. N. G., împotriva sentinței civile nr. 1435 din 28 octombrie 2010, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare acțiune confesorie
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează potrivit referatului întocmit de C. Arhivă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și reține cauza spre soluționare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul S. S., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească că reclamanta est titularul dreptului de uzufruct asupra terenului extravilan în suprafață de 127,73 ha teren situată în zona comunei Maglavit, indicându-se tarlale și parcele și să i se permită exercitarea netulburată a dreptului de uzufruct asupra acestui teren.
Prin alt capăt de cerere s-a solicitat să fie obligat pârâtul la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut că pârâtul a fost titularul dreptului de uzufruct asupra terenurilor menționate până în vara-toamna anului 2009, în temeiul unor contracte de arendare care s-au reziliat.
Ulterior, proprietarii acelor terenuri au solicitat reclamantei să încheie contract de arendare cu ei, solicitare ce a fost acceptată și au fost încheiate contracte de arendare cu respectarea condițiilor prev. de Legea 16/1994 și de dreptul comun.
În temeiul acestor contracte care au fost depuse la Consiliul local Maglavit, reclamanta susține că a început exploatarea terenurilor iar în prezent, pe terenuri sunt culturile agricole înființare de reclamantă.
Cu toate acestea, pârâtul consideră că el este titular al dreptului de uzufruct și că reclamanta îl împiedică să-și exercite acest drept. Contestând dreptul de uzufruct al reclamantei, pârâtul a depus plângere penală împotriva reclamantei, fapt prin care îi tulbură exercitarea dreptului de uzufruct, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Concomitent, pârâtul a solicitat sprijin financiar de la APIA D., declarând înființarea de culturi agricole pe terenurile menționate. În prezent, culturile înființate de reclamantă au stare de vegetație corespunzătoare, iar pârâtul a lăsat să se înțeleagă că va proceda la recoltarea acestora, fie și în parte, situație care va genera conflicte costisitoare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 517-520, art. 539,541, 542, 548, 549, 559 cod civ., art. 2 și art. 24 din Legea 16/1994.
La 24.06.2010, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a indicat suprafețele de teren cuprinse în fiecare . vecinătățile acestora, suprafețe care însumate ajung la 127,73 ha.
S-au depus la dosar contracte de arendare încheiată de reclamantă cu diverși proprietari de terenuri. Acțiunea a fost înregistrată la nr._ la Judecătoria Calafat.
La 8.07.2010, pârâtul S. S. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se respingă acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, motivând că în cauză fiind vorba de contracte de arendare, există altă cale de reziliere a lor.
S-a mai susținut că pârâtul deține contracte de arendare legal încheiate încă din 2006 pentru o perioadă de 5 ani, adică până în 2011, pentru suprafețele de teren indicate în acțiune, contracte care nu au fost reziliate până în prezent și care își produc efecte juridice.
S-a mai susținut că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat există dosarul penal 537/P/2010 în care pârâtul este parte vătămată, iar reprezentanții societății precum și alte persoane angajate sunt cercetate pentru infracțiuni de fals, abuz de încredere cu privire la rezilierea contractelor încheiate de pârât.
Deși pârâtul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de arendare, nefiind motive ca aceste contracte să fie reziliate, reclamanta și angajații săi au încheiat acte adiționale false privind rezilierea contractelor de arendare încheiate de pârât.
Reclamanta nu a avut niciodată posesia terenurilor și nu a efectuat lucrări agricole pe aceste terenuri.
Contractele de arendare prezentate de reclamantă nu sunt înregistrate la primăria din localitate, deși legea 16/1994 prevede expres acest lucru.
Reclamanta cunoștea faptul că terenurile erau arendate de pârât, întrucât atunci când a mers să înregistreze noile contracte, au fost refuzați de agenții agricoli de la primăria din localitate.
Sub aspectul reconvenționalei, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de arendare prezentate de reclamantă care au numerele 438-470, 472-492, 495-502, 512-513, 515-517, 519-521 din 10.09.2009, 522-528 din 10.10.2009, 531, 536-538 din 6.11.2009, 540 din 7.11.2009, pentru faptul că obiectul contractului nu există, terenurile fiind deja arendate, existând contracte în derulare.
S-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenienți forțați a arendatorilor din aceste contracte și anume, Cionă T., V. D., C. A., Pasă L., S. E., Ș. I., P. A., Ș. E., B. M. Eelna, T. S., Nătăvală C-tin, Ioța E., T. I., S. I., C. V., C. I., Colă M., V. C.tin, I. A., D. P., C. A., T. I., I. V., D. Nicolița, O. G., Cotoveanu P., Cotoveanu G., L. G., Colă M. I., Zăvălași M., N. G., L. E., Cherchelan I., I. E., C. G., T. M., G. C-tin, P. G., I. E., Dumiru E., M. M., D. E., O. G., O. R., A. E., V. M., L. O., C. I., C. M., N. C-tin, C. M., Colă F., T. V., Orășelu E., O. V., G. I., V. Gerogeta, S. I., G. A., M. F., S. C., I. E., M. R. M., toți din H., D., C. Steluța din C., ., C. G. din Dr. Tr. S., .. 3, jud. M., P. O. din C., .. 23, jud. D., I. I., din Ciupercenii Noi, D., B. I. din Calafat, ..2, ., V. I. din Cetate, D., V. E. din Tîrnova, jud. C. S. M. V. din Reșița, ., . S., T. F. din C., ..24, . E. din C., . 6, ., jud. D., Baroi Nicușor din C., .. 8, ..2, . E. din Calafat, ., D., P. A. din C., . K.12, ., jud. D., V. M. din C., ., ., D., F. G. din S., ..7, ., D., M. E., din B. Română, .. 8, jud. Hunedoara, N. M. din Reșița, .. A, . S..
În drept, s-au invocat prev. art. 115-120 c.p.civ.
Instanța a dispus introducerea în cauză a intervenienților.
La 9.09.2010, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că în vara-toamna anului 2009 s-a procedat la rezilierea contractelor de arendare încheiate de pârât, că până la acea dată pârâtul a fost titularul dreptului de uzufruct. Ulterior rezilierii, prin acte adiționale la contractele de arendare existente între pârât și arendatori, aceștia din urmă i-au adus la cunoștință reclamantei opțiunea lor de arendare, pe care reclamanta a acceptat-o și a procedat la încheierea contractelor de arendare în vigoare, între reclamantă și arendatori întrucât terenurile erau libere de sarcini.
În temeiul acestor contracte, reclamanta susține că a lucrat terenurile agricole în anul agricol 2009-2010 și în prezent și a plătit arendatorilor arenda stabilită.
Cu toate acestea, pârâtul continuă să conteste dreptul de uzufruct al reclamantei.
În ședința din 9.09.2010 instanța, pentru o mai bună soluționare a cauzei a dispus disjungerea acesteia în raport de contractele încheiate de fiecare dintre părți cu proprietarii de terenuri, formându-se astfel dosarul_ privind pe intervenientul N. G.
În cauză, s-au luat declarații martorilor B. M. și N. C., s-a depus actul adițional nr. 415/10.09.2009, contractul de arendare nr.2621/21.03.2007 încheiat de pârât cu intervenientul N. G. adeverința eliberată de P. de pe lângă Judecătoria Calafat nr. 537/P/2010, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 6.08.2010.
Contractul de arendare este un contract prin care una dintre părți, numită arendator, transmite celeilalte părți numită arendași, bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată în schimbul unui preț numit arendă, stabilit în produse agricole și care se prestează în natură sau prin echivalentul lor în bani.
Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendării nr. 16/1994. Acest contract sinalagmatic (bilateral), cu executare succesivă și netranslativ de proprietate. El este un contract, prin definiție, cu titlu oneros.
Arendarea este un contract solemn, cerința formei scrise fiind prevăzută ad validitatem.
Potrivit art. 6 din Legea 16/1994, contractul de arendare se întocmește în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritoriale se află bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ținut de secretarul consiliului local.
Potrivit alin.4 al aceluiași articol, sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local în condițiile prezentei legi.
În cazul în care nu s-a respectat prevederea legală a înregistrării contractului la consiliul local, contractul este nul.
Prin sentința civilă nr.1435/28.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta .. împotriva pârâtului S. S..
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei și intervenientului N. G. din comuna Maglavit, ..
S-as constatat nulitatea absolută a contractului de arendare încheiat la 26 august 2009 de reclamantă cu intervenientul N. G. .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La 21.03.2007 între intervenientul N. G. în calitate de arendator și pârâtul S. S., în calitate de arendaș, s-a încheiat contractul de arendare nr.2621 potrivit căruia intervenientul punea la dispoziția arendașului suprafața de 1,80 ha teren situat în H., T 13, P 47 și 48, T 16, P 16 urmând ca arendașul să-i achite o arendă egală cu valoarea a 600 kg grâu/ha anual. Plata arendei trebuia făcută până cel târziu la data de 31 iulie a fiecărui an. Durata contractului de arendare era de 5 ani, începând cu data semnării acestuia.
Contractul a fost încheiat cu respectarea cerințelor legii, fiind înregistrat la consiliul local, așa cum rezultă din actul de la fila 30 din dosar.
Martorii audiați în cauză au susținut că la indicația pârâtului S. S., toți arendatorii au semnat acte adiționale prin care reziliau contractul cu pârâtul și au încheiat ulterior un alt contract de arendare cu reclamanta.
Din contractul de arendare încheiat la 26.08.2009 între reclamantă în calitate de arendaș și intervenientul N. G., în calitate de arendator, rezultă că acesta din urmă punea la dispoziția reclamantei suprafața de 1,80 ha teren situat în T 16, P 16, T 13, P 47 și 48 teren care făcuse obiectul contractului de arendare încheiat cu pârâtul.
Deși reclamanta susține că acest contract a fost înregistrat la consiliul local Maglavit la nr. 470/10.09.2009, nu există semnătura reprezentantului Consiliului local și ștampila consiliului pe acest contract, așa încât instanța apreciază că nu s-a îndeplinit cerința prevăzută în art. 6 din Legea 16/1994.
În rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 6.08.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat se reține că pârâtul a formulat plângere împotriva administratorilor societății reclamante pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, fals material în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, susținându-se că aceștia au întocmit cu date nereale mai multe înscrisuri intitulate „acte adiționale” în cuprinsul cărora au atestat nereal mențiuni de reziliere a unor contracte de arendă încheiate în cursul anului 2006 de pârât cu mai mulți cetățeni din H..
În cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu motivarea în cursul anului 2009, între S. S., pe de o parte și reprezentanții societății reclamante, pe de altă parte, s-au purtat discuții conform cărora S. S. le-a propus administratorilor societății reclamante să ia în arendă suprafața de 170 ha teren de pe raza satului H., suprafață ce era arendată de pârât, urmând ca acele contracte de arendare încheiate de pârât cu proprietarii de terenuri să fie reziliate.
Contractele încheiate ulterior de reclamantă cu proprietarii de terenuri nu au mai fost înregistrate în registrul de evidență al contractelor de arendă de la nivelul Primăriei Maglavit.
Față de această stare de fapt, reținând că neînregistrarea contractelor de arendare la Consiliul Local atrage nulitatea actului, instanța a respins acțiunea, a admis cererea reconvențională formulată de pârât și a constatat nulitatea absolută a contractului de arendare încheiat la 26.08.2009 de reclamantă în calitate de arendaș și intervenientul N. G. în calitate de arendator.
Împotriva acestei sebtințe a declarat recurs reclamanta ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării recursului, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., deoarece din acest moment recurentul – reclamant avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 14.03.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod proc. civ. pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu și la cerere.
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar cererea de repunere pe rol a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din data de 15.02.2012,instanța, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul S. S. și intervenientul N. G., împotriva sentinței civile nr. 1435 din 28 octombrie 2010, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex.
31.05.2013
Jud.fond-D.S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 01/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1456/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
