Contestaţie la executare. Decizia nr. 1349/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1349/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 3463/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1349/2013
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea S. C. MARFA SA în contradictoriu cu intimații B. I. M., M. C., împotriva sentinței civile nr. 4920 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 26 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 03 iulie 2013 și pentru astăzi 09 iulie 2013.
INSTANȚA
La data de 01.02.2013, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr._ contestația la executare formulată de contestatoarea S. „C. MARFĂ” SA, în contradictoriu cu intimații M. C. și B. I. M., împotriva popririi înființate în dosarul de executare nr. 431/E/2012 și a procesului verbal din data de 22.01.2013 și solicită anularea în parte a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sumă de 500 lei, în sensul de a diminua aceste cheltuieli și să restabilească situația anterioară executării silite.
În fapt s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 7429/01.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012 s-a admis acțiunea formulată de către intimatul M. C. și a fost obligată contestatoarea la plata către acesta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite, precum și sporul pentru condiții speciale de muncă în procent de 25% pe perioada 04.09.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a mai arătat că, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a sentinței susmenționate, sentință ce constituie titlu executoriu, fiind format dosarul de executare nr. 431/E/2012 în cadrul căruia, la data de 22.01.2013, a fost emisă adresa de înființare poprire asupra conturilor societății deschise la B. Post C. pentru acoperirea sumei de 14.253,18 lei.
Contestatoarea a mai precizat că din procesul verbal anexat adresei de înființare poprire rezultă ca B. a stabilit cheltuieli de executare în sarcina debitoarei – societatea contestatoare - în cuantum de 17.511,73 lei, din care onorariu avocat de 500 lei și cheltuieli de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei.
Potrivit art. 274 alin. 4 C.p.c., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Astfel, în condițiile în care angajamentul avocatului ales a constat în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, consideră că onorariul de 500 lei este exagerat de mare față de efortul depus, nu este justificat, fiind disproporționat de mare și tendențios în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat.
Referitor la cheltuielile de transmitere prin poștă învederează că atât actul de înființare creanță cât și procesul verbal privind cheltuielile de executare nu au fost înaintate societății contestatoare prin poștă, ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc, fiind înregistrate la registratura unității la data de 24.01.2013.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispoz. art. 399 și urm. C.p.c.
În susținerea contestației a depus următoarele înscrisuri: sentința nr. 7429/01.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. somație nr. 348/E/2012 din 22.11.2012, dovada comunicării somației, proces verbal privind cheltuielile de executare, sentința nr. 6323/28.09.2012
La data de 18.02.2013 intimatul M. C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție a invocat netimbrarea cererii de chemare în judecată în conformitate cu dispoz. art. 2 alin. 2 din Legea 146/1997.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimatul arată că, potrivit contractului de asistență juridică, apărătorul a fost împuternicit să îl reprezinte în fața instanței de fond, în fața instanței de recurs, cât și în fața organelor de executare. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu ( copie legalizată a sentinței civile), consultații acordate creditorului, întocmirea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de 10 ori mai mare decât onorariul perceput,onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat și nu încalcă Legea 51/1995.
În ceea ce privește critica contestatoarei ce vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, solicitând diminuarea acestora în baza art. 274 alin. 3 C.p.c., intimatul arată că este nefondată, întrucât nu se poate reține o răspundere civilă delictuală pentru că între partea căzută în pretenții ( contestatoarea) și avocatul intimatului nu există niciun raport juridic și nici nu sunt întrunite condițiile pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală.
Intimatul a mai precizat că, având în vedere că titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre și irevocabilă, în cauză nu sunt aplicabile dispoz. art. 399 alin. 3 C.p.c.
De asemenea, învederează că, prin reducerea onorariului i se încalcă dreptul de a-și recupera integral cheltuielile de executare pe care le-a făcut cu executarea silită, deși nu se află în culpă procesuală.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 115 C.p.c.
În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul de executare nr. 431/E/2012 al B. I. M..
La data de 18.02.2013, contestatoarea a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 194 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
La data de 22.03.2013, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției netimbrării contestației, având în vedere că a achitat taxa de timbru.
Cât privește susținerea că împuternicirea avocațială a fost dată pentru reprezentare juridică și include și activitatea desfășurată de avocat în faza executării silite, solicită instanței să pună în vedere avocatului să facă dovada mandatului primit de la intimatul M. C. în care se menționează în mod expres faptul că este împuternicit să îl reprezinte și în faza de executare silită, precum și dovada plății onorariului de avocat prin depunerea la dosar a chitanței reprezentând onorariul.
Prin sentinta civila nr. 4920 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ ,, a fost respinsa ca nintemeiata contestatia la executare.
Pentru a se pronunta astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 7461 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._/215/2012 s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 7429/2012 a Tribunalului D., în cadrul dosarului de executare nr. 43/E/2012 al B. I. M.. În dosarul de executare s-a încheiat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare conform art. 371 ind.7 C. în sumă totală de 2782,73 lei, din care suma de 100 lei reprezintă cheltuieli de transmitere prin poștă și suma de 500 lei onorariu avocat.
Instanța reține că reclamanta a anexat taxa de timbru aferentă contestației la executare, la fila 15 dosar, și ca urmare va respinge excepția netimbrării cererii ca neîntemeiată.
Pe fondul contestației instanța reține că privind suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de transmitere prin poștă, reclamanta nu a motivat în fapt, concret, pe valoare, de ce contestă aceste cheltuieli și nu a depus la dosar documente din care să rezulte că, cheltuielile realizate în cadrul dosarului de executare pentru transmiterea prin poștă a acestor înscrisuri, conform dovezilor de primire la dosarul de executare cu ștampila poștei aplicată pe acestea, nu ar determina suma de 100 lei. În dosarul de executare nr. 43/E/2012 după actul de înființare a popririi și procesul verbal de cheltuieli invocate de reclamantă că au fost aduse personal de executor se află șase dovezi de primire cu ștampila poștei aplicată pe acestea. Așadar, până la proba contrară (care nu a fost realizată de reclamantă ), instanța reține că în dosarul de executare s-au realizat cheltuieli de transmitere prin poștă.
În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța reține că executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu, astfel: copie legalizată sentință Tribunalul D., consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare . Totodată, față de valoarea creanței, care este cu mult mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului creditorului nu apare ca fiind disproporționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S. C. MARFA SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, s-a arătat, in primul rand, că in temeiul art. 129 C.pr.civ., instanta de fond trebuia sa verifice daca in dosarul de executare exista dovada mandatului primit de avocat de la intimatul M. C. în care se menționează în mod expres faptul că este împuternicit să îl reprezinte și în faza de executare silită, precum și dovada plății onorariului de avocat prin depunerea la dosar a chitanței reprezentând onorariul, precum si dovada tutor demersurilor efectuate pentru punerea in executare a sentintei nr. 7429/2012, instanta de fond in mod gresit neretinand sustinerea contestatoarei in sensul ca în condițiile în care angajamentul avocatului ales a constat în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, onorariul de 500 lei este exagerat de mare față de efortul depus, nu este justificat, fiind disproporționat de mare și tendențios în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat.
In al doilea rand, recurenta contestaore a sustinut ca in mod gresi instanta de fond a respins solicitarea de reducere a chelutililor de transmitere prin posta, in situatia in care atât actul de înființare creanță cât și procesul verbal privind cheltuielile de executare nu au fost înaintate societății contestatoare prin poștă, ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc, fiind înregistrate la registratura unității la data de 24.01.2013., fiind evident ca executorul judecatoresc nu a efecutat niciun fel de cheltuiala de transmitere prin posta.
Intimatul a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că sunt intemeiate o parte dintre criticile formulate de recurenta contestatoare.
Astfel, in ceea ce priveste prima critica formulata de recurenta privind solutia pronuntata de instanta de fond asupra contestarii cuantumului onorariului de avocat din cadrul executarii silite, tribunalul constata ca sunt nefondate sustinrile recurentei contestatoare, intrucat in speta prin contestatia formulata aceasta a inteles sa conteste cuantumul onorariului, solicitand diminuarea acestuia in raport de munca depusa de avocat si valoarea pricinii si dispoz. art. 274 C.pr.civ., contestatoarea neinvocand lipsa dovezii acestui onorariu sau lipsa mandatului de avocat in cadrul fazei de executare silita, astfel incat tribunalul constata ca instanta de fond s-a pronuntat in limitele investirii si in baza actelor necesare lamurii aspectelor de fapt invocate in contestatie, neputandu-se retine vreo incalcare a dispoz. art. 129 C.pr.civ. In plus, din dosarul de executare silita depus in copie de executorul judecatoresc rezulta ca cererea de executare a fost formulata prin avocat, iar chitanta de plata a onorariului de 500 lei a fost atasata acestei cereri ( V. filele 31 si 50 din dosarul de fond).
In privinta cuantumului onorariului de avocat, tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca suma de 500 lei nu este disporportionata cu activitatea avocatului si valoarea sumei pentru care s – a inceput urmarirea silita, avand in vedere ca activitatea unui aparator ales in faza de executare silita nu presupune doar redactarea cererii de executare, asa cum sustine recurenta contestatoare, ci activitatea avocatului consta si in acordarea de consultații creditorului, obținerea titlului executoriu, deplasări la biroul executorului judecătoresc, plata taxelor aferente, urmărirea procedurii de executare.
Se constata ca find fondate criticile formulate de recurenta contestatoare in privinta solutiei pronuntate de instanta de fond asupra contestarii cuantumului cheltuielilor de transmitere prin posta, intrucat din actele dosaurlui de executare silita rezulta ca doar trei inscrisuri intocmite de executor au fost expediate prin posta ( filele 44-46 din dosarul de fond), astfel incat, tinand seama de faptul ca este de notorietate ca taxele postale pentru trei asemenea expedieri prin posta nu poate depasi suma de 10 lei, tribunalul constata ca se impune reducerea cheltuielilor de experiere prin posta la suma de 10 lei, fiind nelegala calcularea si perceperea unor cheltuieli d transmitere prin posta de 100 lei, urmand a se dispune anularea actelor de executare silita pentru diferenta de 90 lei.
Pentru considerentele expuse, contatand ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca in cauza s-a facut dovada ca s-au realizat cheltuiele de transmitere prin posta de 100 lei, desi la dosar existau doar trei inscrisuri ce purtau stampila postei, sub acest aspect fiind intemeiata contestatia la executare formulata de contestatoare, Tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 C.pr.civ, să admita recursul declarat de contestatoarea S. C. MARFA SA si sa modifice sentința civilă atacată, în sensul că admite în parte contestația si anulează parțial actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 431/E/2012 al B. I. M., respectiv adresa de înființare poprire și procesul- verbal din 22 ianuarie 2013, în ceea ce privește suma de 90 lei reprezentând cheltuieli de transmitere prin poștă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea S. C. MARFA SA în contradictoriu cu intimații B. I. M., M. C., împotriva sentinței civile nr. 4920 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Modifică sentința civilă atacată în sensul că admite în parte contestația .
Anulează parțial actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 431/E/2012 al B. I. M., respectiv adresa de înființare poprire și procesul- verbal din 22 ianuarie 2013, în ceea ce privește suma de 90 lei reprezentând cheltuieli de transmitere prin poștă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red. Jud. M.E.N.
Tehn. SV – 3 ex.
Jud. Fond. A. Ghealdar
| ← Anulare act. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1461/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
