Contestaţie la executare. Decizia nr. 1462/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1462/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 7950/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1462/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorii TERȘANSCHI F., TERȘANSCHI P., TERȘANSCHI D. în contradictoriu cu pârâta T. ANIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 3941 din 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 11 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi 18 septembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
La data de 03.04.2012, contestatoarele Terșanschi F., Terșanschi P. și Terșanschi D. au formulat contestație împotriva actelor de executare întocmite în dosarele nr. 29/E/2012 și nr. 30/E/2012 ale Biroului Executorului Judecătoresc P. S., solicitând ca în contradictoriu cu intimata T. Anișoara să se dispună anularea acestora și, de asemenea au solicitat suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.
În motivare, contestatoarea Terșanschi F. a arătat că prin Decizia nr. 187/28.03.2011 a Tribunalului D. a fost obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie numitei T. Anișoara o suprafață de teren de 155 mp, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 684,3 lei la prima instanță și 1645 lei în apel.
Consideră că aceste cheltuieli sunt exagerat de mari.
Această decizie constituie titlul executoriu ce formează obiectul dosarului de executare nr. 29/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc P. S..
Cheltuielile de judecată din cel de-al doilea dosar de executare, nr. 30/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc P. S. reprezintă cheltuielile de judecată din recurs și cele din contestația în anulare și sunt în cuantum de 992 lei, respectiv 744 lei .
Precizează Terșanschi F. că terenul pe care a fost obligată să-l lase în deplină proprietate și liniștită posesie numitei T. Anișoara nu este numai proprietatea sa ci și a numitelor Terșanschi P. și Terșanschi D., conform actelor de vânzare-cumpărare nr. 443/21.06.2004 și nr. 1067/01.09.2004 încheiate la Biroul Notarului Public V. F. .
Aceste contracte de vânzare-cumpărare arată faptul că, proprietari pe acest teren sunt Terșanschi F. și soțul său, Terșanschi A..
Întrucât Terșanschi A. era decedat la data de 28.09.2005, în momentul în care Terșanschi F. a fost chemată în judecată, în cauză trebuiau citate și moștenitoarele Terșanschi D. și Terșanschi P..
Astfel, hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._/215/2008 nu sunt opozabile numitelor Terșanschi P. și Terșanschi D. întrucât nu au fost părți în cadrul dosarului având ca obiect acțiune în revendicare.
De asemenea, cheltuielile executorului judecătoresc sunt exagerat de mari, în condițiile în care este vorba de același titlu executoriu, fiind întocmite două dosare de executare și fiind stabilite două onorarii care nu justifică o muncă deosebită, motiv pentru care solicită reducerea acestora sau să se anuleze unul dintre onorarii.
De asemenea, solicită suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare deoarece executarea se face pe un teren care este și proprietatea numitelor Terșanschi P. și Terșanschi D. care nu au fost părți în dosarul ce a avut ca obiect acțiunea în revendicare, hotărârea nefiindu-le opozabilă.
La data de 24.04.2012, intimata T. Anișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare, arată că se solicită pe calea contestației la executare anularea a două hotărâri judecătorești, respectiv Decizia nr. 187/28.03.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, precum și Decizia nr. 1053/05.07.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în aceeași cauză, această cerere fiind inadmisibilă având în vedere obiectul contestației la executare reglementat de legiuitor prin art 399 C.Pr. Civ..
Mai arată că Terșanschi P. și Terșanschi D. nu au calitatea de debitori în cadrul executării silite.
Obiectul titlului executoriu - Decizia nr. 187/28.03.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008 îl constituie obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 155 mp, reținându-se că acest teren este proprietatea reclamantei T. Anișoara, fiind ocupat de pârâta Terșanschi F..
Terșanschi P. și Terșanschi D. nu ocupă nici un teren aparținând numitei T. Anișoara.
Astfel, acțiunea în revendicare imobiliară a fost îndreptată de proprietar împotriva posesorului neproprietar.
În aceste condiții, contestatoarele Terșanschi P. și Terșanschi D. nu au legitimare procesuală activă pentru promovarea contestației la executare.
Cu privire la stabilirea cheltuielilor de executare, arată că acestea respectă plafonul stabilit de Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești publicat în Monitorul Oficial nr. 713/26.10.2010 actualizat în luna mai 2011.
Solicită respingerea și a cererii de suspendare a executării silite, nefiind motive temeinice care să justifice această măsură.
În ședința publică din data de 24.04.2012, contestatoarele au depus la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei cu nr._-109-0009/18.04.2012 pentru petitul de cerere privind suspendarea executării silite,până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației de față .
În aceeași ședință publică instanța a fixat cauțiunea în sarcina contestatoarelor, în cuantum de 500 lei, potrivit art.403 alin.4 Cod pr. Civilă.
La solicitarea contestatoarelor, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiză tehnică, specialitatea topografie.
La solicitarea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc P. S. a înaintat copia dosarului de executare nr. 29/E/2012.
Prin sentința civilă nr. 8132 din 29 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ ,a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarele Terșanschi F., Terșanschi P. și Terșanschi D., în contradictoriu cu intimata T. Anișoara.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a se pronunța astfel, instanțe a reținut următoarele:
Prin Decizia Civilă nr. 187/28.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/215/2008 al Tribunalului D. s-a admis apelul declarat de reclamanta T. Anișoara, împotriva sentinței civile 2229 din 08.02.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008 în contradictoriu cu intimata pârâtă Terșanschi F., domiciliată în C., ..116, județul D., a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei T. Anișoara, s-a stabilit linia de hotar între terenul reclamantei, situat în T 7, P10, și P 11/1 și terenul pârâtei situat în T 7, P8 și P 9, pe aliniamentul B-C, evidențiat în schița anexă nr.2 la raportul de expertiză, efectuat de expert D. D. în apel, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 155 mp, evidențiată în aceeași schiță la raport prin punctele 2-5-6-22-21-27- C-B- 2, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, a fost obligată intimata către apelantă la 684,3 lei cheltuieli de judecată la prima instanță și 1645 lei cheltuieli de judecată în apel .
Prin Decizia Civilă 1053/05.07.2011 a Curții de Apel C. s-a respins recursul declarat împotriva Deciziei Civile 187/2011 a Tribunalului D..
În vederea aducerii la îndeplinire a titlului executoriu s-au întocmit dosarele de executare nr. 30/E/2012 și nr. 29/E/2012 ale Biroului Executorului Judecătoresc P. S..
La data de 30.03.2012, s-a întocmit procesul-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare, debitoarea Terșanschi F. fiind somată să achite suma de 2155,5 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare în dosarul nr. 30/E/2012 și 5328 lei în dosarul de executare nr. 29/E/2012.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarelor Terșanschi P. și Terșanschi D. invocată de intimată instanța a constatat că sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Aceste contestatoare nu au calitate de debitoare în cadrul executării silite deoarece conform titlului executoriu, respectiv Decizia Civilă 187/2011 a Tribunalului D., doar contestatoarea Terșanschi F. a fost obligată să lase intimatei T. Anișoara în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 155 mp evidențiată în schița anexă la raportul de expertiză.
De asemenea, în cadrul contestației la executare motivele invocate nu pot privi chestiuni de fond care să repună în discuție o hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă.
Potrivit art, 399 C.Pr. Civ împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
În cauză contestatoarele, Terșanschi D. și Terșanschi P. nu au fost vătămate prin actele de executare efectuate până în acest moment.
Ca urmare, instanța a admis excepțiile invocate și va respinge contestația la executare față de Terșanschi D. și Terșanschi P. .
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc instanța constată neîntemeiată contestația deoarece executorul judecătoresc a stabilit onorariul în conformitate cu pct. 3 din anexa 1 din Ordinul 2550/2006 al Ministerului Justiției privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite până la judecarea contestației la executare, instanța a constatat că este rămasă fără obiect în condițiile soluționării contestației la executare urmând să o respingă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Terșanschi F., Terșanschi P., Terșanschi D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin DC nr. 2384/12.12.2012 Tribunalul D. a admis recursul, a casat sentința, trimițând-o spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că:
Prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 03.04.2012, au formulat contestație la executare împotriva actelor de executare și a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 187/28.03.2011 a Tribunalului D., din dosarul de executare nr. 29/E/2012 al B. P. I., atât debitoarea Terșanschi F., cât și terții față de executare, Terșanschi D. și Terșanschi P., iar împotriva actelor de executare din dosarul nr. 30/E/2012 al B. P. S. în care se execută deciziile civile nr. 1053/05.07.2011 și nr. 1536/09.11.2011 ale Tribunalului D..
Ca motive de contestație, terții contestatori invocă faptul că terenul ce face obiectul executării silite în dos. nr. 29/E/2012 este coproprietatea lor, care sunt moștenitorii legali ai defunctului Terșanschi A., și a debitoarei Terșanschi F., titlul executoriu ce se execută silit fiindu-le inopozabil întrucât nu au fost părți în acel proces.
Debitoarea Terșanschi F., invocă, pe lângă motivele de mai sus, și nelegalitatea cheltuielilor de executare stabilite în cele două dosare de executare, arătând că nu este justificată întocmirea a două dosare de executare silită.
În mod greșit instanța de fond a admis cele două excepții, a lipsei de interes și a calității procesuale active, reținând că cele două contestatoare Terșanschi D. și Terșanschi P., nefiind debitoare în cadrul executării silite, nu au calitatea de a promova o contestație la executare, și, nefiind vătămate prin executare până la acel moment nu au nici interesul de a introduce această cale de atac.
Dispozițiile art. 399 alin. 1 C.proc.civ. deschid calea contestației la executare atât persoanelor ce justifică un interes, cât și celor vătămate prin actele de executare, calitatea procesuală activă nefiind condiționată de calitatea de parte în raportul juridic execuțional. Terții, deși nu au un raport juridic obligațional cu creditorul urmăritor, nefiind ținuți de vreo obligație față de acesta, iar titlul executoriu nu se referă la ei, pot face opoziție la executare, arătând că în mod ilegal sunt urmărite bunuri din patrimoniul lor sau că există alte impedimente la executare, în cazul unui patrimoniu devălmaș sau indiviz cu debitorul urmărit.
Cele două contestatoare invocă faptul că sunt vătămate prin executarea pornită în dosarul nr. 29/E/2012, întrucât terenul ce face obiectul executării silite este coproprietatea lor, iar prin prisma acestui fapt reținerea instanței de fond în sensul că nu au fost încă vătămate prin actele de executare silită este neîntemeiată.
În ceea ce privește contestația formulată de debitoarea Terșanschi F., tribunalul constată că instanța de fond nu a analizat toate motivele invocate, respectiv cel privind cheltuielile de executare din cele două dosare de executare, precum și oportunitatea întocmirii a două dosare distincte pentru executarea silită a unor titluri executorii pronunțate în același litigiu, limitându-se doar la a constata legalitatea onorariului de executor în sensul încadrării lui în limitele stabilite de Ordinul 2550/2006 al Ministerului Justiției.
Întrucât contestația formulată de terții Terșanschi D. și Terșanschi P. a fost soluționată în baza unei excepții de procedură, fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin.5 C.proc.civ., tribunalul a admis recursul, a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare pentru a se analiza pe fond această contestație, precum și celelalte motive ale contestației formulate de debitoarea Terșanschi F..
Trimisă în rejudecare, cauza a fost înregistrata la această instanță sub nr._ din 24.01.2013.
La 13.03.2013 contestatoarele au solicitat restabilirea situației anterioare executării.
Prin sentinta civilă nr.3941/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 2912*, a fost respinsă contestația la executare precizată și formulată de contestatorii Terșanschi F., Terșanschi P., Terșanschi D., în contradictoriu cu intimata T. Anișoara.
A fost respinsă cererea de restabilire a situației anterioare.
S-a luat act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin Decizia Civilă nr. 187/28.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/215/2008 al Tribunalului D. s-a admis apelul declarat de reclamanta T. Anișoara, împotriva sentinței civile 2229 din 08.02.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008 în contradictoriu cu intimata pârâtă Terșanschi F., domiciliată în C., ., nr.116, județul D., a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei T. Anișoara, s-a stabilit linia de hotar între terenul reclamantei, situat în T 7, P10, și P 11/1 și terenul pârâtei situat în T 7, P8 și P 9, pe aliniamentul B-C, evidențiat în schița anexă nr.2 la raportul de expertiză, efectuat de expert D. D. în apel, schiță ce face parte integrantă din hotărâre, a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 155 mp, evidențiată în aceeași schiță la raport prin punctele 2-5-6-22-21-27- C-B- 2, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, a fost obligată intimata către apelantă la 684,3 lei cheltuieli de judecată la prima instanță și 1645 lei cheltuieli de judecată în apel .
Prin Decizia Civilă 1053/05.07.2011 a Curții de Apel C. s-a respins recursul declarat împotriva Deciziei Civile 187/2011 a Tribunalului D..
În vederea aducerii la îndeplinire a titlului executoriu s-au întocmit dosarele de executare nr. 30/E/2012 și nr. 29/E/2012 ale Biroului Executorului Judecătoresc P. S..
Instanța a reținut că dosarul nr. 29/E/2012 a fost format pentru executarea silită a titlului executoriu reprezentat de DC. Nr. 187/2011, titlu ce cuprinde în dispozitivul său obligația de predare a imobilului în litigiu, de grănițuire și o obligație de a da.
În dosarul nr. 30/E/2012, s-a început executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de DC. Nr. 1053/2011 și DC nr. 1536/2011, titluri ce cuprind obligații de a da.
La data de 30.03.2012, s-a întocmit procesul-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare, debitoarea Terșanschi F. fiind somată să achite suma de 2155,5 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare în dosarul nr. 30/E/2012 și 5328 lei în dosarul de executare nr. 29/E/2012.
Având în vedere specificul executării silite al obligațiilor cuprinse în titlurile executorii, respectiv, pe de o parte, obligația de predare a unui imobil, de grănițuire și de a da, iar pe de altă parte obligații de a da, instanța apreciază ca fiind oportună deschiderea a două dosare de executare, așa cum a procedat executorul judecătoresc.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța a constatat că, în speță, contestatoarele apreciază că aceste cheltuieli sunt exagerat de mari.
Instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite.
Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre executor și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul executorului judecătoresc, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de executorul judecătoresc.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei potrivit căreia onorariul perceput de executor creditorului ar fi disproporționat de mare, nu este întemeiată.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, instanța a reținut că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin.1 din Legea nr. 188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În cauză, instanța a constatat că onorariile stabilite prin procesele-verbale contestate, pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-au raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și la obligația de a face, a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situându-se sub limita de 10% din creanța pusă în executare. Nu putea fi avut în vedere plafonul maxim de 3% prevăzut de Ordinul Ministrului justiției nr. 2550/2006, din moment ce există un act normativ ulterior și cu o forță juridică superioară-OUG nr.144/2007, prin care a fost modificat implicit plafonul respectiv.
De asemenea, suma ce reprezintă TVA-ul care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită. Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului.
Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
De asemenea, instanța a reținut că nici pentru suma necesară întocmirii actelor execuționale nu s-au invocat motive temeinice în ceea ce privește faptul că ar fi nejustificat de mare, instanța apreciind suma justificată, precum și sumele necesare întocmirii și comunicării actelor de procedură.
Cu privire la faptul că imobilul executat silit aparține în coproprietate tuturor contestatorilor, deși titlul a fost pronunțat în contradictoriu doar cu unul din coproprietari, instanța a reținut următoarele:
Actul jurisdicțional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți.
Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumție).
În același timp, pentru că terțul nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune (și astfel, nu și-a putut face propriile apărări), el are posibilitatea ca în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de parte și care față de el are doar valoare relativă, caracterul absolut al prezumției legale funcționând, doar în relațiile dintre părți.
Aceasta înseamnă, raportat la datele speței, ca titlul executoriu prin care s-a retrocedat intimatei imobilul contestat este opozabil și coproprietarilor, care pot răsturna prezumția relativă, lucru ce nu a fost efectuat.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatoarele Terșanschi F., Terșanschi P., Terșanschi D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Cu privire la capătul de cerere privind pornirea unei executări silite împotriva coproprietarilor nedebitori, recurenții arată că soluția este una greșită, dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie de executare silită. Astfel, potrivit art. 493 C.p.civ., creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea sa urmărească partea acestuia din imobilele aflate in proprietate . sa ceara mai întâi împărțeala acestora. Alineatul (2) al aceluiași text de lege aduce lămuriri în sensul posibilității de urmărire a cotei părți determinate a debitorului lor din imobilul aflat in coproprietate, fără a îi fi necesar a se cere împărțeala.
Recurenții arată că dețin un bun imobil aflat în coproprietate și a fost dobândit, în timpul căsătoriei, de către Tersanschi F., în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1067/01.09.2004 al BNP I. V. F., fiind deci un bun comun. La 29.09.2005, intervine decesul soțului lui Tersanschi F., respectiv al tatălui luiTersanschi P. și Tersanschi D., astfel încât cele trei dobândesc calitatea de moștenitori ai bunurilor. Recurentele arată că nu au existat cereri de renunțare la moștenire ori de repudiere a moștenitorilor, astfel încât cele acestea și-au păstrat această calitate.
Faptul că intimata a ales să se judece în cadrul dosarului având ca obiect revendicare imobiliară și grănituire doar cu unul dintre coproprietari, deși aspectele legate de succesiune au fost relevate la acel moment, nu înlătura obligația acesteia de a porni executarea silită cu privire la imobilul în discuție în limitele fixate de art. 493 C.p.civ.
Ignorarea acestui aspect este de natură a atrage caracterul de nelegalitate al procedurii instituite, echivalând cu încălcarea dreptului la apărare, respectiv a dreptului la proprietate astfel cum este recunoscut și garantat de dispozițiile naționale și comunitare in materie.
Mai arată că în temeiul dispozițiile art. 493 C.p.civ., intimata se poate îndrepta împotriva debitoarei sale, Tersanschi F., doar în limita cotei parte ce i se cuvine acesteia din imobilul în discuție, iar nu împotriva întregului imobil.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare stabilite în cadrul dosarului nr. 29/E/2012 și nr. 30/E/2012 ale B. Pușca S., precum și la oportunitatea întocmirii a doua dosare distincte de executare
Și în privința cuantumului cheltuielilor de executare prima instanță a apreciat că nu poate interveni în relația dintre executor și client și că nu poate cenzura onorariul stabilit prin contract de către executorul judecătoresc. Se apreciază că acesta a fost stabilit in limitele impuse de art. 37 alin.(l) din Legea nr. 188/2000, astfel încât susținerea subsemnatelor cum ca acesta ar fi disproporționat raportat la natura lucrărilor efectuate ar fi neîntemeiată. Art. 39 alin.(l), in varianta actualizată a textului care reglementează desfășurarea activității executorilor judecătorești, prevede ca aceștia "au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. In cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite; (...)".
Raportat la aceste dispoziții este evident că onorariul fixat este unul exagerat de mare, raportat la valoarea creanței de recuperat Astfel, în dosarul nr. 29/E/2012, creanța este de 5328 lei, iar onorariul ar fi trebuit să fie de maxim 538 lei. In realitate, din procesul verbal întocmit la 30.03.2012, rezultă un onorariu al executorului judecătoresc de 2200 lei, de patru ori mai mare decât limita maximă fixată de textul legal. In dosarul nr. 30/E/2012, creanța este de 1736 lei, iar onorariul ar fi trebuit sa fie de 173 lei.
In realitate, onorariul executorului judecătoresc este cu mult mai mare decât prevăd normele legale. Ordinul nr. 2550/2006 privind onorariile minimale si maximale practicate de executorii judecătorești prevăd în materie de grănițuire o limită maximă de 2200 lei, cea la care s-a raportat executorul judecătoresc. Totuși, stabilirea unei limite maximale a onorariului în cauza nu este justificată raportat la suprafața la care se refera titlul executoriu.
Cu privire la oportunitatea formării a două dosare de executare, consideră că era necesară conexarea celor două dosare, deși, este evident că, ținând seama de numerotarea acestora, ele au fost depuse concomitent și înregistrate distinct în ciuda faptului că priveau pe același creditor și pe același debitor. Cheltuielile a căror recuperare se urmarea fuseseră realizate pe întreg parcursul procesului, în diferite cicluri procesuale (fond, căi ordinare și extraordinare de atac), astfel încât nu se justifică, sub nici o formă, formarea a două dosare de executare distincte.
Parcurgerea conținutului proceselor verbale prin care se stabilesc cheltuielile de executare evidențiază erori de calcul (TVA-ul se calculează la o sumă mult mai mare decât cea stabilită ca onorariu și cheltuieli în dosar), precum și stabilirea unor obligații de plata exagerate (un număr mult prea mare de timbre judiciare sau de timbre poștale, arhivare dosar) sau nejustificate (procese verbale de constatare - nu se precizează ce anume se constata etc).
Recursul a fost legal timbrat.
Analizind recursul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 304 si 304 indice 1 C., Tribunalul retine urmatoarele:
Recurentele Tersanschi P. si Tersanschi F., in calitatea de terti vatamati prin executarea silita supusa judecatii, invoca nelegalitatea procedurii din prisma art 493 C., aratind ca executarea silita impotriva unui imobil aflat in coproprietate nu se poate declansa decit dupa partajarea imobilului aflat in coproprietate.
Dispozitiile legale fata de care se invoca nelegalitatea reglementeaza urmatoarele:
„ (1)Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
(2)Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.”
Textul citat face parte din Capitolul I din Urmarirea silita a bunurilor imobile Sectiunea I – Bunuri ce pot fi executate silit, capitol ce reglementeaza una din cele cinci proceduri executionale stabilite de legiuitor, si care are caracterul unei proceduri executionale indirecte, care este pusa la dispozitia creditorului urmaritor ce are asupra debitorului sau o creanta baneasca, stabilita printr-un titlu executoriu.
In consecinta dispozitiile din Capitolul I al Executarii silite vizeaza procedura de executare silita indirecta, si urmaresc punerea executarea silita a unui drept de creanta cu caracter de a da, derpturi ce sunt susceptibile de a fi executate indirect si nu direct.
Or, in speta, executarea silita pe care o contesta tertii vatamati este o executare ce se deruleaza printr-o procedura de executare directa intrucit are ca obiect lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a unei suprafete de teren si care este guvernata de regulile prevazute la Cpitolul VI – Predarea silita a bunurilor si executarea silita a altor obligatii de a face si a nu face.Ca urmare, legalitatea executarii silite pe care o contesta se analizeaza in raport de dispozitiile art. 578-580 indice 1 C., si nu in raport de dispozitiile art 493 C. apartinind unei proceduri executionale ce nu s-a derulat in executarea silita cu obiect imobil in speta de fata.( lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a imobilului).
F. de critica invederata atit in cererea principala cit in recurs, cu respectarea principilui disponibilitatii, Tribunalul retine ca nelegalitatea reclamata nu este intemeiata.
In cauza, intre partile, debitor si creditor s-a derulat un litigiu care a generat un titlu executoriu in privinta granituirii si a revendicarii si mai multe titluri in privinta cheltuielilor de judecata .
Executorul judecatoresc a inteles sa declanseze doua dosare de executare silita in vederea satisfacerii drepturilor din titlurilor executorii. Astfel, titlul privind revendicarea, granituirea si cheltuielile de judecata din fond si apel, au facut obiectul dosarului 29/E/2012, iar cheltuielile de judecata din recurs si contestatie in anulare au facut obiectul dosarului 30/E/2012.
Se apreciaza de catre recurenta ca derularea executarii silite prin doua proceduri declansate concomitent este inoportuna, intrucit conexarea dosarelor si derularea unei singure proceduri ar fi fost cea justa.
In speta s-au declansat doua proceduri de executare silita in baza a doua titluri executorii diferite, in consecinta legalitatea executarilor este certa. Ceea ce se reclama este faptul ca oportun din punct de vedere al unei bune administrari se impunea o singura procedura pentru toate titlurile executorii. Oportunitatea in acceptiunea recurentei este retinuta exclusiv numai din prisma costurilor executorii silite, care evindent in cazul a doua dosare sunt mai oneroase decit pentru un singur dosar, dat fiind comunicarile si toate actele ce se efectueaza in aceasta faza.
In speta, unul dintre titluri este presupune executarea unui drept real, iar celalalt un drept de creanta. D. fiind caracteristicile diferite ale celor doua drepturi ce sunt puse in executare, mijloacele de executare silita sunt diferite si ca atare, sub acest aspect in mod just, s-au efectuat doua dosare si nu unul, intrucit presupun modalitati de executare diferite.
In aprecierea corectitudinii deciziei executorului privind buna administrare a unei proceduri de executare se are in vedere cu prioritate ce fel de drepturi se satisfac prin executare silita si daca se executa prin aceleasi mijloace puse la dispozitie de lege. Eventualele diferente de costuri sunt luate in considerare dupa analizarea diferitelor drepturi ce se executa.
In consecinta, critica privind intocmirea a doua dosare de executare nu este intemeiata.
Cuantumul onorariul executorului judecatoresc, este apreciat de catre recurenta contestatoare debitoare, ca nerespectind art. 37 alin. (l) din Legea nr. 188/2000, intrucit limita maxima pina la care poate fi stabilit onorariului este de 10% din creanța pusă în executare.
Onorariul din dosarul 29/E/2012, este stabilit in cuntum de 2200 lei, iar in aprecierea recurentei este de 4 ori mai mare decit valoarea creantei ce este de 684,3 lei.
Situatia de fapt aratata de catre recurenta este eronata. Astfel, titlul executoriu pus in executare in dosarul respectiv are ca obiect pe linga creanta de 684,3 lei reprezentind cheltuieli de judecata, si revendicarea cit si granituirea, ceea ce implicit face ca onorariul executorului sa fie stabilit in functie si de celelalte drepturi ce urmeaza sa fie aduse la indeplinire pe calea executarii silite. Ca atare, onorariul raportat la toate obiectele executarii silite nu depaseste limita maxima stabilita de Legea nr. 188/2000.
In privinta onorariului din dosarul 30/E/2012, in care se executa o creanta in valoare de 1736 lei, se retine ca si acesta respecta limita maxima din actul normativ invocat de catre recurenta intrucit este stabilit la suma de 170 lei asa cum rezulta din procesul verbal de cheltuieli de executare aferent respectivului dosar.
F. de cele retinute, in fapt si in drept, in temeiul art 312 C., Tribunalul urmeaza sa respinga recursul ca neintemeiat.
In temeiul art 274 C., retinind lipsa culpei procesuale a intimatei, ca urmare a respingerii recursului, se va respinge si cererea de plata a cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de contestatorii TERȘANSCHI F., TERȘANSCHI P., TERȘANSCHI D. în contradictoriu cu pârâta T. ANIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 3941 din 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:CL.M.R.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Grăniţuire. Hotărâre din 09-04-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
