Pretenţii. Decizia nr. 441/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 33241/215/2010
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 441/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. Tăruș
Judecător D. G.
Judecător J. S.
Grefier I. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții N. L. și N. L. împotriva sentinței civile nr. 1288/27.01.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele P. C. I. și P. A. L., având ca obiect pretenții disjungere.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 06 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi 13 martie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/06.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, instanța a dispus disjungerea cererii de obligare a pârâților la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de pomenire la 08.02.2007 și a cererii de obligare a pârâților la plata sumei de 600 lei lunar începând cu data de 06.08.2006 și până la împlinirea vârstei de 18 ani, de către minora P. A. L., formându-se dosarul nr._ .
În cauză s-a dispus efectuarea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria C., pentru a ne înainta dosarul penal nr. 5864/P/2006, acesta fiind atașat la data de 08.02.2011.
Pârâții au depus la dosar întâmpinarea formulată în dosarul nr._, din care s-a disjuns prezenta cauză și copie de pe contractul încheiat cu furnizorul de energie electrică.
La data de 09.12.2011 reclamantele au depus cerere de chemare în garanție a CEZ România SA și CEZ Distribuție SA, în calitate de succesor în drepturi și obligații a . de energie cu care pârâții au încheiat contractul de furnizare nr._/12.10.1999, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 600 lei lunar, începând cu data de 06.08.2006 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minora P. A. L., respectiv 06.04.2021, reprezentând prejudiciu suferit de aceasta prin lipsa prestației lunare aduse de defunct pentru întreținerea acesteia.
La data de 20.01.2012 . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca netemeinică și nelegală, arătând că nu poate fi antrenată răspunderea contractuală a ., nefiind parte a contractului de furnizare a energiei electrice, și nici răspunderea civilă delictuală, prevăzută de art. 998-1003 Cod civil, întrucât nu au fost întrunite în cauză nici unul din elementele constitutive ale răspunderii delictuale: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa.
La termenul din data de 13 Ianuarie 2012 instanța a respins cererea de chemare în garanție, formulată de reclamante, ca inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta P. C. I., personal și ca reprezentant legal al minorei P. A. L., pretinde repararea unor pagube materiale ce s-au născut în urma decesului soțului său P. C., deces înregistrat la data de 06.08.2006, în timp ce acesta se afla la locuința pârâților N. L. și L. pentru a-i ajuta pe aceștia la renovarea imobilului casă deținut în proprietate.
Victima, soțul reclamantei, a decedat prin acțiunea curentului, în urma unei legături directe cu mecanismul tanatogenerator.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta atribuie pârâților un fapt juridic ilicit, cauzator de prejudicii și care angajează răspunderea civilă delictuală a acestora, invocând prevederile disp. art. 1000 alin. 1 din codul civil.
În esență, reclamanta deplânge faptul că, pârâții nu au fost suficient de diligenți cu privire la paza juridică a lucrurilor ce se aflau în paza acestora, respectiv instalația electrică de care aceștia se deserveau, fapt care a condus la decesul soțului său și implicit la crearea unui prejudiciu pentru aceasta, în acest context faptic, solicitând obligarea pârâților la plata unei sume lunare, de 600 lei, reprezentând lipsa prestației lunare aduse de defunct pentru întreținerea minorei aflate în întreținerea sa.
Dispozițiile art. 1000 alin. 1 C.civ., reglementează răspunderea pentru lucrurile ce sunt în paza noastră.
Spre a stabili dacă, în cauză, operează răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de lucruri, instanța reține cu prioritate că pentru declanșarea răspunderii prevăzute de art. 1000 alin. 1 C.civ., reclamanta trebuie să facă dovada prejudiciului, precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciu, existența acestui raport fiind esențială pentru angajarea răspunderii pârâților în calitate de paznici ai lucrului, în această situație operând prezumția de pază juridică a proprietarului lucrului.
Prin urmare, revine proprietarului lucrului sarcina de a dovedi că paza juridică a fost transmisă sau preluată de o altă persoană, precum și de a dovedi existența unor cauze exoneratoare de răspundere, spre a înlătura prezumțiile de răspundere care decurg din lege.
Apărarea pârâților, în sensul că electrocutarea victimei s-a produs de consolă și nu de instalația electrică proprie, precum și faptul că aceștia erau doar simpli detentori precari ai consolei care nu se afla în paza lor juridică, este vădit neîntemeiată și contrazisă de probele administrate în cauză.
Astfel, în primul rând, din depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă că locul unde victima s-a electrocutat era în curtea pârâților (f. 26, 28) și în al doilea rând, există o delimitare a instalațiilor energetice proprietatea consumatorului, față de contorul care este în proprietatea furnizorului. Acest lucru rezultă din contractul de furnizare a energiei electrice, aflat la dosarul cauzei, (f. 51), în cuprinsul căruia se prevede pentru consumator, obligația de a menține starea tehnică corespunzătoare a instalației electrice de utilizare, în conformitate cu prescripțiile tehnice, iar modificările sau extinderile acesteia se vor efectua numai prin electricieni autorizați sau prin agenți economici atestați de furnizor (art. 6 lit. h).
Așadar, este fără echivoc faptul că pârâții aveau paza juridică a instalației electrice și aceasta pentru că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că „firul de care s-a electrocutat victima, era montat în casa veche” (f. 28), iar această pază juridică decurge dintr-un drept care s-a constituit într-un raport juridic cu furnizorul de energie electrică, raport care a presupus, astfel cum am indicat mai sus, obligația pentru consumator, de a preîntâmpina producerea vreunui prejudiciu, prin mijlocirea lucrului.
Pârâții invocă, în apărare, și fapta victimei, în sensul exonerării lor de răspundere, pretinzând întrunirea caracteristicilor unei adevărate forțe majore, respectiv imprevizibilitate și irezistibilitate.
Nici această apărare nu poate fi primită, nefiind însoțită de nici un suport probatoriu.
Astfel, victima era, într-adevăr, sub influența băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie de 1,10 gr. 0/00 - după cum s-a reținut în concluziile raportului medico-legal de necropsie întocmit în timpul cercetărilor penale efectuate în cadrul dosarului penal nr. 5864/P/2006 și care reprezintă o probă extrajudiciară în procesul civil – însă această împrejurare nu este de natură să conducă la exonerarea totală de răspundere a pârâților, neîntrunind caracteristicile unei adevărate forțe majore în raport cu fapta lucrului, nefiind o acțiune imprevizibilă și de neînlăturat, cel mult putând conduce la o diminuare a răspunderii paznicului juridic, proporțională cu gradul de participare și cu vina proprie a victimei.
Concluzia ce se impune este aceea că pârâții dețineau sub supraveghere lucrul, fiind atât păzitorul acțiunii acestuia, cât și păzitorul structurii sale.
În cadrul de aplicare a prevederilor art. 1000 alin. 1 C.civ., victima, în speță succesorii victimei, nu trebuie să dovedească decât simplul fapt al intervenției lucrului, fără a fi ținută să probeze caracterul activ al acestei intervenții, sarcină pe care, de altfel, i-ar fi deosebit de dificil sau chiar imposibil de a o realiza.
Ori, reclamanta a făcut dovada intervenției bunului pârâților, de natură să conducă la decesul soțului său, care, astfel cum s-a reținut prin raportului medico-legal de necropsie, a fost cauzat de electrocuție.
În favoarea victimei operează prezumția de cauzalitate și față de această situație, păzitorul lucrului nu va putea fi exonerat de răspundere, decât dovedind forța majoră, culpa gravă a victimei sau intervenția unui terț. Cum această dovadă nu a fost făcută de către pârâți, aceștia nu au putut demonstra prin alt mijloc, lipsa legăturii de cauzalitate, adică a unei alte participări active, cauzale, la producerea prejudiciului, în afară de intervenția lucrului aflat în paza lor juridică.
În concluzie, în speță sunt aplicabile prevederile disp. art. 1000 alin. 1 din C.civ., în privința pârâților chemați să răspundă pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, care astfel declanșează o răspundere civilă delictuală în sarcina acestora.
În privința cuantumului despăgubirilor pretinse, instanța constată că acestea sunt întemeiate doar în parte.
Aceasta pentru că, instanța reține și culpa proprie a victimei înseși, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, la momentul când a lucrat în curtea pârâților, și s-a produs accidentul soldat cu decesul acesteia.
Astfel cum am arătat mai sus, concluziile raportului medico-legal de necropsie au fost în sensul că sângele recoltat de la cadavru conținea 1,10 gr. 0/00 alcool etilic.
Ori, intoxicația cu alcool, creează o stare psiho – fizică anormală a persoanei, datorată efectelor pe care le are asupra organismului și facultăților psihice ale persoanei, substanțele alcoolice provocând devieri de la starea normală psiho – fizică a persoanei, de la diminuarea până la anihilarea completă a capacității psiho-fizice intelective și volitive, în determinarea atitudinii față de faptele pe care le săvârșește în această stare.
În raport de gradul de intoxicație cu alcool, depistată în sângele victimei, respectiv de 1,10 gr. 0/00, instanța reține că aceasta se afla într-o fază în care se putea manifesta cel mult prin excitabilitate și impulsivitate, în această stare, capacitatea persoanei de a înțelege și de a voi, nefiind abolită ci doar slăbită.
Se reține, prin urmare și un grad de participare a victimei, la producerea prejudiciului, culpă pe care instanța o apreciază a fi în proporție de 50%.
După ce am stabilit că a existat o culpă comună a autorului faptei ilicite, împreună cu aceea a victimei, se pune problema reparării prejudiciilor patrimoniale suferite de persoanele apropiate defunctului.
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost investită instanța, în urma disjungerii, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1500 de lei reprezentând cheltuieli de pomenire din data de 08.02.2007, respectiv pomana de o jumătate de an.
Instanța reține cu prioritate că, pentru a putea include suma menționată, în despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite, se impune dovedirea faptului că acestea au fost efectiv cheltuite.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris care să ateste cheltuirea sumei de 1500 lei pentru pomana de 6 luni a victimei. De asemenea, nici depozițiile de martor nu relevă informații de natură să edifice instanța cu privire la cuantumul sumei reclamate ca fiind cheltuită de familia victimei cu pomana de 6 luni, astfel martorul I. C. declară că „cheltuielile cu pomana de o jumătate de an, crede că s-au făcut din pensia mamei”, fără a indica o sumă anume iar martora Rășca C. arată că „nu a participat la pomana de o jumătate de an, că nu știe cine a suportat cheltuielile aferente, și că are cunoștință doar că la 6 luni, nu se mai face o pomană mare.”
Neexistând nici o probă la dosar, în susținerea cererii privind obligarea pârâților la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli efectuate cu pomana de 6 luni, instanța urmează a respinge această cerere, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor periodice solicitate de reclamantă, instanța reține că aceasta avea în întreținere, împreună cu soțul său defunct, pe minora P. A. L..
De asemenea, se reține că victima nu era încadrată în muncă, însă lucra cu ziua pentru diverse persoane, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarații de martor (f. 26,27).
Rezultă din depozițiile martorilor, că victima era singurul întreținător al familiei, prin urmare, minora primea efectiv întreținere de la defunct și astfel, aceasta este îndreptățită să obțină despăgubiri de la autorul faptei ilicite.
Referitor la cuantumul prestației lunare la care poate fi obligat autorul prejudiciului, trebuie pornit de la principiul că această prestație constituie o despăgubire și nu o pensie de întreținere, astfel încât criteriul stării materiale a plătitorului nu poate fi reținut, acest criteriu fiind specific pentru calcularea pensiei de întreținere prevăzute de Codul familiei și nu pentru despăgubirile acordate în cadrul răspunderii civile delictuale. D. urmare, autorul prejudiciului, indiferent de propria sa situație materială, urmează să acopere prestațiile pe care le plătea victima, prestații de care urmașii acesteia au fost lipsiți.
Reclamanta a solicitat plata sumei de 600 lei, lunar, cu titlu de despăgubiri periodice.
Instanța reține că despăgubirile acordate pentru prejudiciile izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte o acoperire integrală a pagubei suferite, pentru ca urmașii victimei să fie repuși, pe cât posibil, în situația anterioară, însă, în lipsa unui criteriu obiectiv în funcție de care să se stabilească despăgubirea, victima neavând calitatea de persoană încadrată în muncă, stabilirea veniturilor de care minora a fost lipsită, se va face prin luarea în considerare a salariului minim aplicabil pe economia națională la data înaintării cererii de chemare în judecată, care era în cuantum de 600 de lei.
Referitor la aceste despăgubiri periodice datorate minorului al cărui susținător a decedat, ca urmare a unei fapte ilicite, în practica judecătorească s-a decis că urmează a fi acordate invariabil, până la împlinirea vârstei majoratului iar plata prestațiilor este datorată începând cu data săvârșirii faptei ilicite.
Având în vedere aceste considerente, după ce a reținut culpa comună și proporția anterior stabilită în sarcina fiecărei părți, prima instanță a obligat pe pârâți să plătească lunar, cu titlu de despăgubiri periodice, suma de 300 lei, începând cu data decesului victimei, 06.08.2006 și până la împlinirea vârstei de 18 ani, de către minora P. A. L..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții N. L. și N. L., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a soluției recurate, în sensul respingerii cererii privitoare la obligarea acestora la plata unei prestații lunare către minora P. A. L. iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a soluției recurate, în sensul diminuării cuantumului prestației periodice,la plata căreia au fost obligați către minoră, precum și a perioadei de plată a obligației respective, reținând pentru perioada august 2006 - ianuarie 2010 intervenită prescripția dreptului material la acțiune.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea recurenților la plata sumei de 1500 lei, sumă pretinsă de asemenea cu titlu de despăgubiri, aceștia susțin că este aceea de respingere ca neîntemeiată, astfel că solicită a fi menținută.
În motivarea recursului se arată că prin depozițiile martorilor audiați în cauză, recurenții au dovedit împrejurarea că la momentul producerii incidentului ce a condus la decesul minorului prin electrocutare al victimei, imobilul proprietatea lor, la care se realizau lucrări de amenajare avea sistată alimentarea cu energie electrică, aspect susținut și de concluziile organelor de cercetare penală care s-au deplasat la fața locului. Mai mult, martorul a declarat că instalația electrică, mai precis firele de curent, aveau să fie legate cu bandă izolantă, fiind complet izolate în aceeași modalitate la capete și înălțate pe parii de susținere la o înălțime considerabilă.
În cauză nu subzistă nici argumentul instanței de fond care înțelege să antreneze răspunderea civilă delictuală prin raportare la prevederile din contractul de furnizare a energiei electrice.
Criteriile care au dus la stabilirea gradului de vinovăție a victimei au fost reprezentate exclusiv de gradul de intoxicație cu alcool depistat în sângele victimei, victima având reprezentarea posibilelor urmări ale faptei sale și ca urmare a insistențelor proprietarilor imobilului, care aveau să-i interzică să lucreze la imobil.
Sub aspectul cuantificării prestației periodice la care pârâții au fost obligați, pornind de la o culpă comună în proporție egală, instanța a dispus obligarea la achitarea unei prestații periodice de 300 lei, reprezentând suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată.
Recurenții consideră că la stabilirea cuantumului prejudiciului ar fi trebuit să se țină cont de aspecte particulare generate de faptul că defunctul nu realiza venituri la momentul decesului, neavând loc de muncă stabil și nici vreo pregătire profesională care să-i permită în viitor obținerea unor venituri salariale din prestarea unei munci specializate, criterii ce nu au fost ignorate de către instanța de fond, care a ajuns la concluzia că 300 lei ar reprezenta suma lunară pe care tatăl ar fi alocat-o pentru creșterea minorei. Această sumă este nejustificat de mare, în considerarea minimului pe economie înregistrat la momentul decesului, ținând cont totodată și de faptul că minora nu ar fi fost beneficiara exclusivă a veniturilor realizate de către tatăl său.
Sub aspectul obligării la plata prestației periodice începând cu momentul decesului autorului, respectiv august 2006, recurenții consideră că obligația de plată se naște de la momentul introducerii cererii iar nu de la momentului decesului, instanța neputând obliga reclamanții la plata retroactivă a unui drept de materializarea căruia reprezentanta minorei nu se preocupase în sensul de a solicita acoperirea prejudiciului prin plata prestației periodice.
Prin întâmpinarea formulată la 31.10.2013, intimata P. I. C., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei P. A. L. solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării se arată că electrocutarea s-a produs de către consolă și nu de la instalația electrică a imobilului și că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că intimata a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 1000 alineat 1 Cod civil, răspunderea fiind una obiectivă, independentă de vina celui care are paza juridică, întemeiată pe simplul raport de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciu.
Cu privire la suma de 300 lei se arată că este chiar infimă, întrucât creșterea unui copil presupune cheltuieli mari și în mod corect instanța a avut în vedere salariul minim pe economie de la data pronunțării sentinței și nu de la data producerii accidentului.
Pentru aceste motive solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că recursul este fondat, după cum urmează:
Judecătoria C. a fost învestită cu o acțiune în pretenții având ca obiect prestații periodice promovată la data de 06.08.2006 de reclamantele P. C. I. și P. A. L. împotriva pârâților N. L. și N. L. (fila 6 dosar fond.)
Așa cum s-a reținut și în primă instanță defunctul P. C., soțul respectiv tatăl, reclamantelor a decedat în curtea casei pârâților urmare unui accident de muncă în cursul căruia s-a electrocutat, defunctul fiind solicitat la construcția unei locuințe proprietatea pârâților.
S-a reținut în mod corect de prima instanță faptul că accidentul a survenit în curtea pârâților deci în aria unde bunurile se află sub paza juridică a pârâților, că în acest spațiu există o delimitare certă a instalațiilor ce sunt proprietatea consumatorului de cele care sunt proprietatea furnizorului iar firul de la care s-a electrocutat victima era montat la casa veche.
Faptul că firul care generat electrocutarea victimei se afla amplasat în casa pârâților, deci sub paza juridică acestora, este o susținut nu numai de probatoriul administrat nemijlocit în fața primei instanțe dar și de declarațiile pârâților din cursul urmării penale .
Astfel în dosarul de urmărire penală nr. 5864/P/2006 – fila 29, pârâtul N. L. confirmă faptul că firul care a produs electrocutarea "pleca din casa de locuit.", declarația astfel dată reprezentând o recunoaștere extrajudiciară dar materializată în cuprinsul unui act autentic în sensul art. 1171 Cod civil.
Și martorul B. V., audiat atât în cursul urmăririi penale dar și în cursul judecății din prezenta cauză, confirmă amplasamentul firului care a produs electrocutarea, respectiv "din locuința veche".
În mod corect prima instanță nu reținut ci a înlăturat apărarea pârâților formulată în cursul judecății potrivit căreia electrocutarea s-a fi produs de la o consolă electrică pe care victima a încercat să o verifice sub aspectul alimentării cu energie electrică, câtă vreme toate probatoriile atât cele administrate în cursul judecății, cât și cele din cursul urmării penale confirmă faptul că în cauză nu a existat nicio verificare a vreunei console ci o neasigurare corespunzătoare a firelor electrice aflate în panoul electric al casei vechi a pârâților, panou amplasat pe această casă, deci de la instanția electrică proprie a casei vechi, aflată fără nicio posibilitate de contrazicere sub paza juridică a pârâților.
Amplasarea firului electric pe casa pârâților este menționată inclusiv în actul de cercetare al organelor de poliție, care menționează ( fila 13 dosar verso dosar urmărire penală ): "la nivelul acoperișului locuinței se observă un fir de curent electric dezizolat despre care martorii susțin că P. C. l-a atins cu palma dreaptă fiind electrocutat. ", firul fiind expus fotografic în dosarul de urmărire penală.
Astfel, pe fondul probatoriilor administrate această apărare a verificării unei console electrice a fost considerată de prima instanță ca fiind "neîntemeiată și contrazisă de probele administrate în cauză."
Faptul că unul dintre martorii audiați susține că pârâtul a luat toate măsurile de protecție și cu toate acestea s-a produs electrocutarea victimei, este un aspect care vizează instalația electrică pe casa pârâților și nu apărarea potrivit căreia electrocutarea s-a produs de consola electrică, această susținere, chiar sub aspectul măsurilor de protecție și siguranță susținute fiind combătută ulterior de chiar cursul evenimentelor care au condus la electrocutarea persoanei decedate.
Martorul B. V. audiat în cauză – fila 28, confirmă faptul că firul a fost atins de victimă și acest fir: "a rămas descoperit în proporție de 20 cm, fiind izolat la capăt".
Se reține astfel că măsurile de protecție constând în sistarea alimentării cu energie electrică și a procedurii sumare de izolare electrică a firelor electrice nu au fost nici suficiente și nici corespunzătoare de vreme ce victima a fost electrocutată urmare a atingerii acestor fire iar caracterul impropriu izolat al firelor a fost reținut și în cursul cercetării penale – fila 13 verso dosar urmărire penală.
În mod corect s-a reținut și culpa victimei având în vedere că a procedat la efectuarea lucrărilor sub influența băuturilor alcoolice dar nu pot fi reținut susținerile apelanților potrivit cărora la o concentrație de alcool 1,10% avea reprezentarea deplină a consecințelor faptelor sale, o atare concentrație de alcool conducând în mod cert la o diminuare a capacității de aprciere a consecințelor faptelor ale.
Prin urmare, sunt nefondate criticile prin care se invocă greșita interpretare a probatoriilor în sensul că electrocutarea victimei s-ar fi produs de la atingerea consolei, cele care vizează greșita interpretare a probatoriilor sub aspectul măsurilor de siguranță și protecție ce ar fi fost luate anterior efectuării lucrărilor la care a participat victima cât și cele care vizează vreo recalificare a temeiului juridic al acțiunii în răspundere civilă delictuală, în mod corect prima instanță reținând culpa pârâților în proporție de 50%, culpa victimei în același procent precum și absența unor cauze de exonerare ce ar fi putut fi reținute în persoana pârâților.
Nu pot fi reținute ca fiind fondate nici criticile referitoare la cuantificarea prestației periodice căci aceasta reprezintă așa cum a argumentat expres prima instanță o despăgubire și nu o pensie de întreținere în sensul restrictiv al codului familiei, aceste reguli neputând fi aplicate prin asemănare altor raporturi juridice decât celor din materia unde au fost reglementate.
Tocmai în considerarea caracterului de echivalent al unui prejudiciu, destinat, este adevărat tot acoperirii unor cheltuieli generate de întreținere minorului, prima instanță a statuat faptul că nu pot fi aplicabile criteriile restrictive specifice raporturilor de familie existente în materia pensiei de întreținere cu privire la cuantificarea pensiei prin raportare la venitul minim brut pe țară ci au fost analizate în concret vârsta minorei, necesitățile de întreținere ale acesteia, mediul în care minora este crescută și educată și cu aproximație cheltuielile de întreținere ce ar putea fi acoperite de suma pretinsă cu titlu de despăgubire, procentul aplicabil în raporturile de familie și reglementate de codul familiei în determinarea pensiei de întreținere putând fi cel mult avute în vedere cu titlu orientativ dar nu aplicare concretă având în vedre natura diferită a celor două contribuții și reglementarea lor expresă în raporturi juridice distincte.
Prin urmare în mod eronat, recurenții critică soluția dată de prima instanță exclusiv prin raportare la venitul minim brut pe economie pentru anul 2006 întrucât pe de o parte nu acest venit se are în vedere iar pe de altă parte raportarea primei instanțe nu s-a făcut doar la nivelul anului 2006, ci începând cu acel an până la împlinirea de minoră a vârstei de 18 ani.
Se mai reține că suma solicitată cu titlu de despăgubire, sub forma prestației periodice, a fost în cuantum de 600 lei iar prin aplicare procentului de 50% culpă, această sumă a fost diminuată la jumătate, nefiind fondate nici criticile potrivit cărora prima instanță nu ar fi dat curs culpei comune reținută în sarcina victimei și a pârâților.
Nu s-a făcut dovada faptul că soția s-ar fi aflat la momentul decesului în întreținerea victimei, lipsa unui loc de muncă oficial, care să fie dovedit cu toate formalitățile cerute de lege, neputând echivala cu lipsa oricăror venituri care să plaseze soția, persoană aptă de muncă, în întreținerea soțului sau să echivaleze cu imposibilitatea prestării unor activități sezoniere, de altfel această apărare a soției aflată în întreținerea soțului nefiind invocată prin întâmpinare în fața primei instanțe – fila 56-57 dosar fond ci pentru prima dată direct în fața instanței de recurs.
Având caracterul unei despăgubiri în mod corect prima instanță s-a raportat la data decesului victimei și nu la data introducerii acțiunii, respectiv data la care a fost cerută, principiul raportării la data sesizării instanței în stabilirea duratei pentru care se stabilește obligația întreținerii fiind aplicabil în materia raporturilor de familie și a pensiei de întreținere ce poate fi solicitată în cadrul acestor raporturi.
Sunt însă fondate criticile recurenților potrivit cărora prima instanță a omis cercetarea intervenirii condițiilor prescripției extinctive în privința despăgubirilor constând în prestații periodice, solicitate începând cu data decesului raportat la data sesizării primei instanțe.
Aceste sume sunt destinate acoperirii unui prejudiciu, prin urmare prin natura lor constituie un drept de creanță prescriptibil, termenul de prescripție începând să curgă conform art. 8 din Decretul nr. 167/1998: " Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea."
Cu privire la inexistența unor cauze de întrerupere sau suspendare a termenului prescripției extinctive în privința daunelor destinate acoperirii unui alt prejudiciu generat însă de aceeași faptă ilicită, s-a pronunțat în acest sens sentința civilă nr._/06.10.2010 devenită irevocabilă prin decizia nr. 819/06.04.2011 pronunțată de Tribunalul D. în cauza civilă nr._ , reținându-se incidența acestei excepții.
Astfel inițial împotriva pârâților s-a promovat acțiunea în pretenții prin care s-au formulat mai multe petite: obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de înmormântare, a sumei de 1500 lei cheltuieli cu pomenirea defunctului și obligarea pârâților la plata sumei de 600 lei prestație periodică pentru minora P. A. L., fiind disjunse pretențiile constând în cheltuielile cu pomenirea defunctului și cele privind prestația periodică pentru minoră, formându-se un nou dosar înregistrat sub nr._ .
Statuările acestei hotărâri se opun în prezenta cauză cu puterea lucrului judecat, statuări potrivit cărora în privința sumei de 10.000 lei cerută cu titlu de cheltuieli de înmormântare a intervenit prescripția dreptului material la acțiune fiind absente orice cauze întreruptive sau de suspendare, prezenta instanță fiind ținută de aceste statuări, fără posibilitatea de a reveni asupra lor sau de a decide altfel decât au primit dezlegare în acea cauză.
Prin urmare, derivând din același raport juridic de natură delictuală se reține incidența prescripției în materia prestație periodice, pentru rațiuni identice cu cele expuse în sentința civilă nr._/06.10.2010 confirmată prin decizia nr. 819/06.04.2011 pronunțată de Tribunalul D. în cauza civilă nr._ și pe cale de consecință se constată faptul că dreptul material la acțiune pentru valorificarea acestor prestații s-a prescris pentru intervalul 06.08._ - 03.02.2007 raportat la data introducerii acțiunii – 03.02.2010.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse precum și dispozițiile art. 304 – 312 Cod procedură civilă se constată că recursul este fondat urmând să fie admis și pe cale de consecință, sentința primei instanțe va fi modificată în parte în sensul că:
Va fi admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește prestațiile periodice lunare pentru intervalul 06.08._ - 03.02.2007 și pe cale de consecință:
Vor fi obligați pârâții la plata sumei de 300 lei lunar către reclamantă începând cu data de 03.02.2007 și până la împlinirea de minora P. A. L. a vârstei de 18 ani și vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Se va lua act că în recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții N. L. și N. L. împotriva sentinței civile nr. 1288/27.01.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele P. C. I. și P. A. L..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește prestațiile periodice lunare pentru intervalul 06.08._ - 03.02.2007 și pe cale de consecință:
Obligă pârâții la plata sumei de 300 lei lunar către reclamantă începând cu data de 03.02.2007 și până la împlinirea de minora P. A. L. a vârstei de 18 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Ia act că în recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Martie 2013.
Președinte, A. M. Tăruș | Judecător, D. G. | Judecător, J. S. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.A.M.Tăruș/Tehn.S.V.
Ex.2/17.04.2013
Jud.fond-A.U.
| ← Grăniţuire. Hotărâre din 09-04-2013, Tribunalul DOLJ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
