Contestaţie la executare. Sentința nr. 2223/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2223/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 31930/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1082/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător L. C. C.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul S. C. MARFA SA împotriva sentinței civile nr. 2223/08.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. I., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. B. pentru intimatul pârât care depune la dosar împuternicire avocațială la care a atașat chitanța onorariu avocat ,lipsă fiind recurentul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că re curentul și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar originalul ordinului de plată privind achitarea taxei de timbru și intimatul a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.
Interpelat fiind, apărătorul convențional al intimatului pârât învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Avocat A.B. pentru intimatul pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil și obligarea la cheltuieli de judecată, având în vedere motivele de fapt ale recursului și pe de o parte motivele instanței de fond, aceste motive sunt motive noi și dacă se trece peste acest aspect, recursul este nefondat .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /28.11.2012, contestatoarea S. C. MARFA SA a formulat în contradictoriu cu intimatul M. I., contestație la executare, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a actelor de infiintare poprire efectuate până în prezent în dosarul de executare nr. 228 /E/2012 aflate pe rolul B. I. M., în ceea ce privește onorariile executorului judecătoresc, onorariile avocatului, in sensul de a se diminua sub valoarea de 250 lei.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 4881 din data de 12.09.2012 pronunțată de Tribunalul contestatoarea a fost obligată să plătească reclamantului suma reprezentând drepturi salariale calculate în raport de salariul brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 30.05.2009- 31.12.2010 și sporul condiții periculoase, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective, dobânda legală și 250 lei cheltuieli de judecata.
Menționează faptul că la 15,11.2012 s-a dispus înființarea popririi în dosarul 228/E/2012 al B. I. M. și s-a întocmit proces verbal privind cheltuielile de executare, în care s-a precizat onorariu avocat de 1450 lei.
Contestă acest onorariu, susținând că redactarea cererii de executare silită nu a fost de asemenea complexitate, încât să determine încasarea unui onorariu exagerat de mare, în raport cu munca depusă de avocat .
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 17.01.2012 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În cauză, s-a atașat dosarul de executare nr. 228/E/2012 al B. I. M., fiind efectuată adresă în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 2223/08.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată contestatoarea S. C. MARFA SA, în contradictoriu cu intimatul M. I.,
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4881 din data de 12.09.2012 pronunțată de Tribunalul contestatoarea a fost obligată să plătească reclamantului suma reprezentând drepturi salariale calculate în raport de salariul brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 30.05.2009- 31.12.2010 și sporul condiții periculoase, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective, dobânda legală și 250 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea anterior menționată reprezintă titlu executoriu, nemaifiind necesară învestirea cu formulă executorie, aspect ce reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 22 din Legea 554/2004 potrivit cu care "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun".
Pentru neexecutarea de bunăvoie a titlului executoriu, intimatul a solicitat executarea silită, întocmindu-se dosarul de executare nr. 228/E/2012 al B. I. M., în cadrul căruia s-a întocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare din 08.11.2012, în care s-a înscris un onorariu avocat de 1450 lei.
În speță, contestatoarea solicită micșorarea acestui onorariu, care nu este proporțional cu munca depusă de avocat.
Instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, nici cel al executorului judecătoresc, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat sau executorul judecătoresc.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei potrivit căreia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu, respectiv copie legalizată a sentinței civile, consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de aproximativ 10 ori mai mare decât onorariul perceput, așa cum rezultă din raportul de expertiza efectuat în faza executării silite, onorariul avocatului creditorului nu apare ca fiind disproporționat.
Pentru aceste considerente, instanța a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S. C. MARFA SA, criticând reținerea primei instanțe potrivit căreia împuternicirea avocațială a fost dată pentru reprezentare juridică, incluzând și activitatea desfășurată de avocat în faza executării silite.
Recurenta a susținut că prima instanță a ignorat unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil si anume acela al rolului activ, principiu reglementat de art. 129 cod pr. Civ. în virtutea căruia trebuia să verifice dacă există la dosarul de executare dovada contractului de asistență juridică încheiat în forma scrisă între avocatul care a demarat executarea silită și intimatul M. I. și de asemenea dacă la dosarul de executare există dovada tuturor demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței nr. 4881/12.09.2012 și anume redactarea cererii de legalizare a sentinței, ridicarea copiei legalizate a titlului executoriu, formularea cererii de executare silită, plata taxelor aferente, deplasarea la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare silită, precum și dovada plății onorariului de avocat.
Consideră că onorariul de 1.450 lei este exagerat de mare in raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat. Redactarea cererii de executare silita nu a fost de o asemenea complexitate încât să determine încasarea unui onorariu avocațial mai mare decât cel acordat de instanță (250 lei), având în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 4881/12.09.2012 recurenta
a fost obligată la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recurenta mai arată că munca avocatului ales a constat în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc .
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Tribunalul observă că prin acțiunea formulată contestatoarea a înțeles să conteste cuantumul onorariului de avocat, stabilit ca și cheltuială de executare în procesul-verbal privind cheltuielile de executare, susținând că munca depusă de avocat, constând în redactarea cererii de executare, nu a fost de o asemenea complexitate încât să determine încasarea unui onorariu mai mare decât cel plătit în faza de judecată.
Cu alte cuvinte, contestatorul a invocat disproporția dintre cuantumul onorariului de avocat aferent executării silite și munca depusă de acesta.
Prima instanță a reținut că această susținere a contestatoarei nu este întemeiată, dat fiind că executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu, respectiv a copiei legalizate a sentinței civile, consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de aproximativ 10 ori mai mare decât onorariul perceput, așa cum rezultă din raportul de expertiza efectuat în faza executării silite, onorariul avocatului creditorului nu apare ca fiind disproporționat.
Tribunalul are în vedere faptul că în cadrul contestației la executarea silită formulate de debitor, analiza legalității actelor de executare contestate trebuie rezumată la motivele invocate de contestator, dată fiind natura juridică de plângere, de cale de atac a mijlocului procesual folosit de debitor, precum și reglementarea de către legiuitor a unor termene stricte în care se pot ataca actele de executare și invoca aspecte de nelegalitate. În atare situație, exercitarea rolului activ trebuie circumscrisă motivelordin contesatția la executare.
D. urmare, în speță, cercetarea judecătorească trebuia subsumată verificării motivului de nelegalitate invocat de contestator, acela al caracterului disproporționat al onorariului avocațial, privit ca și cheltuială de executare, față de munca prestată, neputându-se extinde la analiza altor aspecte, cum ar fi verificarea existenței mandatului avocatului, a dovezii achitării onorariului de avocat.
De aceea, cercetarea judecătorească, analiza contestației și motivarea hotărârii de către prima instanță au fost corect efectuate, în limitele motivelor din contestația la executare, fiind inutilă verificarea existenței împuternicirii avocațiale și a dovezii de plată a onorariului de avocat (acte care de altfel au fost depuse în copie, pe parcursul judecății în primă instanță, de către executorul judecătoresc, odată cu celelalte acte de executare: împuternicirea avocațială la fila 28, iar chitanța privind onorariul de avocat, la fila 29).
Nu poate fi primită nici critica prin care se contestă formularea cererii de executare silită de către avocat, nu doar pentru că în cadrul contestației nu s-a invocat acest aspect, contestatorul făcând chiar referire la faptul redactării cererii de demarare a procedurii execuționale de către avocat, dar și pentru că dovada există atașată la dosarul primei instanțe (fila 24).
Tribunalul mai reține că, indiferent dacă obligația avocatului a inclus sau nu și efectuarea demersurilor necesare demarării procedurii execuționale (și anume redactarea cererii de legalizare a sentinței, ridicarea copiei legalizate a titlului executoriu, ori plata tranșelor aferente cererii de executare silită, onorariul plătit avocatului pentru acordarea asistenței și reprezentării în faza executării silite nu este disproporționat față de munca pe care o presupune derularea întregii faze a executării silite care implică în mod necesar deplasări la biroul executorului judecătoresc și urmărirea derulării procedurii execuționale. Este cunoscut că realizarea creanței presupune stăruința creditorului în executare, iar în lipsa diligențelor titularului creanței, urmărirea silită se poate perima sau chiar poate interveni prescripția executării și că nu orice demers întreprins de avocat poate fi concretizat într-o dovadă scrisă.
Pe de altă parte, aprecierea cuantumului onorariului de avocat trebuie făcută în funcție și de nivelul creanței puse în executare, așa cum în mod corect a arătat în considerente prima instanță. Or, nivelul creanței este de circa 10 ori mai mare decât onorariul perceput, așa încât nu se poate vorbi de un onorariu avocațial disproporționat.
În sfârșit, raportarea făcută de recurentă la nivelul onorariului de avocat acordat cu titlu de cheltuială de judecată prin titlul executoriu este greșită, dat fiind că cenzura instanței în ce privește cuantumul cheltuielilor de executare trebuie rezumată la verificarea împrejurării dacă acestea sunt disproporționate față de cuantumul creanței și de volumul de muncă specific fazei de executare silită. În plus, părțile implicate în raportul juridic de reprezentare din faza judecății aveau libertatea și posibilitatea să negocieze și să stabilească un onorariu mai mic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta S. C. MARFĂ S.A. în contradictoriu cu intimatul M. I., împotriva sentinței civile nr. 2223/08.02.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. I., având ca obiect contestație la executare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, M. N. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./ 2 ex.
Jud.fond.R.Cl.R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2095/2013. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
