Grăniţuire. Hotărâre din 09-04-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 394/183/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 166/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. L. B.
Grefier F. C. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelantul-reclamant O. A. N. și apelantul-pârât T. Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 1057/29.04.2011, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 09.04.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
La 28.01.2011 reclamantul O. A. N. a chemat în judecată pe pârâții O. L. și T. Ș. M. ,solicitând să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și a celor doi pârâți,să fie obligați pârâții să-și mute gardul pe care l-au montat pe proprietatea sa, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 237 mp pe care au ocupat-o fără nici un drept și să fie obligați la cheltuieli de judecată .
A motivat că în baza convenției de partaj autentificată sub nr.284/ 03.04.2009 la BNP Asociați R. Lucreția și Sorop A. A. O. cu sediul în mun. C. este proprietarul suprafeței de 2831 mp situat în intravilanul comunei Plenița, jud. D. și că în urmă cu circa 2 ani cei doi pârâți și-au refăcut gardul ,dar nu l-au montat pe vechiul aliniament, ci au intrat în proprietatea sa și i-au ocupat suprafața de 237 mp .
A mai arătat că a constatat acest lucru întrucât pe vechiul hotar existau pomi fructiferi care au fost tăiați, buturugile rămânând în curtea sa, iar după ce pârâții și-au refăcut gardul aceste buturugi sunt pe proprietățile lor .
La 17.02.2011 pârâtul T. M. Ș. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii cu privire la toate capetele de cerere formulate de reclamant ,întrucât cele susținute în acțiune nu sunt adevărate, reclamantul fiind cel care are o suprafața de teren de 15 m în plus, iar hotarul dintre proprietăți a fost respectat .
În acest sens a depus copie de pe titlul de proprietate nr.608-_ din 23.06.1995, proces verbal din 16.06.2010.
La 22.02.2011 reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată numai pe T. Ș. M., întrucât cealaltă pârâtă O. L. a mutat gardul dintre proprietăți pe vechiul aliniament .
Prin sentința civilă nr.1057/29.04.2011, pronunțată de Judecătoria Băileșți, în dosarul nr._, a fost admisă civilă în revendicare și grănițuire formulată de reclamantul O. A. N. împotriva pârâtului T. Ș. M. așa cum a fost precizată .
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietăți potrivit raportului de expertiză pe linia care unește punctele 8-7-5 .
A fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3,82 m.p. materializată pe schița anexă întocmită de expert între punctele 7-5- 6-7.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și a mai fost obligat pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In baza legii 18/1991 moștenitorilor defunctului O. G. ,respectiv numiților O. A. N., C. I. și Pepșilă C. A. li s-a reconstituit drept de proprietate în indiviziune pentru suprafața de teren de 17 ha și 6200 m.p.,așa cum atestă titlul de proprietate nr.2756 din 23.05.2003, din care în intravilan suprafața de 2831 m.p.
Potrivit convenției de partaj autentificată sub nr.284 din 3.04.2009 de Notarul Public Sorop A. O. reclamantului O. A. N. i-a revenit în lot întreaga suprafață de teren menționată în titlul de proprietate, ceilalți moștenitori înțelegând să nu ia nimic din masa succesorală a defunctului O. G. .
In baza legii 18/1991 pârâtului T. M. i s-a reconstituit drept de proprietate pentru suprafața de 6000 m.p.,eliberându-i-se titlul de proprietate nr.608 -_ din 23.06.1995, din care în intravilan suprafața de 1000 m.p.
Când au fost eliberate titlurile de proprietate nu s-au făcut măsurători ale suprafețelor de teren ,suprafața acestora fiind înscrisă potrivit registrelor agricole .
In anul 1999 pârâtul a înlocuit gardul ce desparte proprietatea sa de cea a reclamantului, în sensul că a înlocuit gardul vechi cu un gard de scândură ,gard ce nu a fost modificat până în prezent .
Martorul Tîștea S. a declarat: ”Cred că în anii 1998 – 1999 pârâtul a înlocuit gardul vechi cu un gard de scândură „ și că nu a fost prezent la montarea acestuia .
Martorul A. I. a declarat că în anul 1999 pârâtul l-a rugat să-l ajute să înlocuiască gardul ce desparte proprietatea sa de cea a reclamantului, întrucât era vechi și a pus un gard din scândură, care a fost montat pe același aliniament .
Același martor a declarat că atunci când a montat gardul, pârâtul l-a anunțat pe reclamant care a venit la câteva zile și nu a avut nicio obiecțiune și că acest gard există și în prezent, fără nici un fel de modificare .
Martorul S. A., audiat de asemenea în cauză, a declarat: „ în anul 1992 – 1993 reclamantul m-a solicitat cu drujba să tai niște salcâmi care erau în curtea dumnealui „ și „ nu s-a modificat gardul”.
Martorul C. E. a declarat că reclamantul și pârâtul sunt vecini, dar nu cunoaște dacă s-a modificat hotarul dintre proprietățile lor.
Expertiza cadastrală efectuată în cauză a stabilit că minusul de teren al reclamantului și plusul pârâtului se datorează modului defectuos de întocmire a titlurilor de proprietate, iar gardul construit în anul 1999 prezintă doar o mică deviere către proprietatea reclamantului în punctul 6, deviere care ocupă din terenul reclamantului suprafața de 3,82 m.p.
Din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că în anul 1999 pârâtul a construit gardul pe același aliniament cu gardul construit de către reclamant în anii 1991-1992, având o mică deviere în punctul 6 ,deviere care ocupă din terenul proprietatea reclamantului suprafața de 3,82 m.p., materializată pe schița anexă întocmită de expert între punctele 7-5-6-7.
Expertul a propus ca linia de hotar dintre cele două proprietăți să fie linia care unește puncte 8-7-5, între punctele 8-7 să rămână neschimbat ,iar între punctele 7-5 să fie reprezentat de o linie dreaptă ,întrucât gardul montat în prezent se află pe linia de hotar corespunzătoare între punctele 8-7.
In urma măsurătorilor efectuate de expert rezultă că dimensiunile proprietății pârâtului corespund cu dimensiunile măsurate grafic efectuate pe harta cadastrală, pusă la dispoziție de Primăria Plenița și nu sunt indicii ca pârâtul să fi modificat gradul spre proprietatea reclamantului, acesta fiind construit în anul 1999, cu o mică deviere de 3,82 m.p.și că minusul din terenul reclamantului se datorează modului defectuos a titlurilor de proprietate ,fără a se măsura suprafețele de teren respective .
Instanța, a avut în vedere cele reținute și dispozițiile art.480 c.civ.și art.584 c.civ.,
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul O. A. N. și pârâtul T. Ș. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În apelul formulat de pârâtul T. St M. se arată că în anul 1969, ca urmare a sistematizării comunei Plenița, suprafața pe care o ocupă reclamantul în prezenta a fost afectată și ea, întrucât a fost pe .> Suprafețele care au fost afectate de sistematizare nu au mai fost măsurate atunci când au fost emise titlurile de proprietate, în aceste acte fiind trecute suprafețele inițiale care se găseau în registrul agricol.
Față de faptul că lungimea gardului reclamantului era de 77,77 metri la stradă, ea a fost retrasă către interiorul curții potrivit sistematizării din anul 1969 cu 1,50 metri.
Deci 77,77 metri ori 1,50 metri este egal cu 116, 65 m.p.
Comparând cele două suprafețe, rezultă că,reclamantului nu îi mai revin cei 237 metri în plus și are diferență în plus de 15 m.p.
Pârâtul menționează că gardul are o vechime de 12 ani și nu 2 ani așa cum insinuează reclamantului.
Această realitate a reieșit și cu prilejul administrării probelor dosarului, martorii audiați au arătat că în anul 1999 a fost executat gardul și a fost montat corect pe același aliniament.
Martorii au arătat că au înlocuit gardul vechi, cu gard din scândură.
Pârâtul arată că nu i s-a încălcat proprietatea reclamantului.
De asemenea, pârâtului nu i-a fost trecut dreptul de proprietate pe care l-a avut, respectiv 1535 m.p. Prin sentința civilă nr.693/183/ 2011, rămasă definitivă i-a fost mărit dreptul de proprietate cu încă 95 m.p.
Martorii care au fost propuși inițial și car au cunoscut realitatea, O. A. și O. M. au fost înlocuiți cu alți martori.
Pârâtul apreciază că expertul topometrist a fost părtinitor, iar în schița topometrică prezentată de reclamant, nu s-a trecut un corp de clădire care a rămasă la stradă în urma sistematizării, ce dovedea că pe toată lungimea gardului a fost retras cu 1,5 metri, ceea ce implicit a dus la diminuarea suprafeței intravilanului reclamantului, care nu a apărut pe schiță.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în totalitate, în sensul respingerii acțiunii.
În apelul declarat de reclamantul O. A. N. se arată că acestuia îi lipsește suprafața de 287 din proprietate, iar în urma cererii, expertul topograf P. A., a efectuat o . măsurători în urma cărora a constatat că suprafața lipsa este de 237 m.p.
A mai aratat acest apelant ca prima instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere. Reclamantul a solicita ca prima instanță să îl oblige pe pârât să mute gardul montat pe proprietatea sa, capăt de cerere care nu a fost soluționat.
De asemenea, prima instanță a dat o interpretare greșită întregului material probator administrat, admițând numai în parte acțiunea.
Reclamantul arată că titlul de proprietate nu este anulat și face dovada atât de dreptului de proprietate, cât și a întinderii acestuia.
În mod greșit prima instanță dat credibilitate martorului A. I., fiind singurul martor propus de pârât în apărarea sa, întrucât martorul Cioralia E., propus de pârât nu a cunoscut nimic în această cauză.
Reclamantul precizează că i-a fost încălcat dreptul la apărare consfințit prin titlul de proprietate ce i-a fost eliberat.
În primul rând nu se poate da întâietate hărții cadastrale puse la dispoziția expertului de Primăria Plenița, hartă cadastrală carte nici nu a fost depusă la prima instanță pentru a fi analizată.
Nu se poate concluziona și reține că titlurile de proprietate sunt întocmite în mod defectuos atâta timp cât există două titluri de proprietate valabile. A se considera corectă reținerea primei instanțe, înseamnă a nesocoti un act de proprietate care, în prezent este total valabil.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în sensul obligării pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 101 m.p. individualizată în raportul de expertiză în punctele 8- 30-31-5-6-7-8 și stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți în punct ele 8-30-31 conform raportului de expertiză, obligarea pârâtului să mute gardul montat pe proprietate reclamantului.
Pârâtul T. S. M. a formulat întâmpinare, depusa la dosar la data de 13.09.2011, arătând că reclamntul a acceptat raportul de expertiză, neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 26.04.2011.
Menționează că reclamantul nu locuiește în . domiciliul în C., ..1, b,oc B, ., apă.9, trecand ocazional prin . ignoranta necunoasterii adevarului privind vecinii.
Gardul vechi are despărțea proprietățile a fost făcut din sârmă care s-a degradat în timp, pe sub care au crescut la întâmplare arbori si alte plante care se află pe terenul reclamantului, afectând spațiul public și cel privat.
La demontarea și montarea gardului au venit persoanele puse de reclamant care au supravegheat derularea lucrării și anume martorii O. A. și O. M.. De asemenea, reclamantul a renunțat la cei doi martori și a apelat la alți doi martori care nu au fost la fața locului când s-a montat gradul și care nu cunoscut situația reală din teren.
Pârâtul arată că a solicitat primei instanțe efectuarea unei contraexpertize, dar nu s-a aprobat acest lucru.
La măsurătoarea din februarie 2011 a rezultat 1085 m.p. teren ce îi aparține pârâtului prin cumpărare și rezultă în mod cert din actele pe care le deține și ale cărui limite au rămas neschimbate.
Toate titlurile de proprietate au fost întocmite după documentele existente la primărie, adică registrele cadastrale agricole, fără o măsurătoare prealabilă.
Tot prin Serviciul Registratura, la data de 13.09.2011, pârâtul apelant T. S. M. a formulat precizare la motivele de apel, arătând că raportul de expertiză întocmit de expert C. V. la prima instanță nu a fost depus în termen pentru a fi studiat de părți și nu au fost depuse exemplare suficiente.
Dosarul a fost studiat înainte de ședință, fiind necesar acordarea unui nou termen de judecată.
Cele consemnate de expert au fost relatate de părți și au fost consemnate în procesul-verbal încheiat la fața locului, luat prin semnătură.
Expertul în mod intenționat a schimbat punctele 4-56 declarate de reclamant în procesul-verbal luate prin semnătură și au fost trecute la pârât care să scoată de la acesta diferența de 3,82 m.p.
Între punctele 8-7 hotarul rămâne neschimbat, iar între punctele 7-5 este reprezentat de linie dreaptă.
Reclamntul a semnat procesul-verbal unde s-a făcut mențiunea că acesta a construit gardul între 4-5-6 în jurul anilor 1991-992, a formulat prin avocat obiecțiuni în raportul de expertiză consemnate în încheierea de ședință din data de 26.04.2011, unde a arătat că în mod greșit s-a stabilit că nu ocupă nicio suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantului.
Obiecțiunile au fost respinse și a solicitat efectuarea unei contraexpertize pentru a se stabili că pârâtul nu ocupă nicio suprafață de teren și această cerere a fost expertiză, prima instanță a acordat cuvântul pe fond și a luat dosarul în pronunțare.
Nu se justifică cererea reclamantului prin care solicită suprafața de 101 m.p., întrucât având lungimea limitei comune de aproximativ 34 m., ar presupune o îngustare a terenului curții, construcții cu circa 3 m, fapt ce contravine atât planului cadastral pe intravilan, cât și raportului de expertiză
In ceea ce il priveste pe reclamantul apelant, acesta a formulat întâmpinare la apelul formulat de pârât, depusa la dosar in sedinta publica din data de 22.09.2011, solicitând respingerea apelului ca nefondat .
Reclamantul a solicitat ca pârâtul să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 237 m.p. pe care a acaparat-o fără nici un drept.
Cele reținute în expertiza tehnică nu fac decât să ducă la o încălcare gravă a dreptului de proprietate al reclamantului consfințit prin titlul de proprietate ce i-a fost eliberat.
Nu se poate da întâietate hărții cadastrale puse la dispoziția expertului de Primăria Plenița, hartă care nu a fost depusă la prima instanță pentru a fi analizată, iar titlurile de proprietate eliberate părților în litigiu sunt valabile.
În urma măsurătorilor efectuate de expert a fost stabilită o lipsă de 101 m.p., care corespunde cu surplusul găsit la pârât.
Motivul pentru care expertul nu susține modificarea liniei de hotar în punctele 8.30.11 este aceea că nu va exista o linie dreaptă raportat la punctele 8-9, iar suprafața de teren pe care o deține se caracterizează prin linii de hotar care nu sunt drepte.
Reclamantul arată că este de acord cu efectuarea unei contraexpertize, și mai solicită și proba cu martori pentru a face dovada modificării hotarului dintre proprietățile părților.
In cauza, instanta de apel a administrat proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei, in copie: titluri de proprietate, certificat de nomenclatura stradala, sent civ nr 1822/15.09.2011 a Judecatoriei B., schite parcelare, procese verbale de punere in posesie, planse foto,registre agricole, proba testimoniala, fiind audiati martorii S. A., Tastea S., A. I. si T. S., declaratiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei si proba cu expertiza tehnica specialitatea topografie, raportul de expertiza fiind depus la dosar de dl expert D. D..
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și în temeiul disp. art. 292 C.p.c., tribunalul constată că apelul declarat de reclamantul apelant este fondat, urmand a fi admis, in timp ce apelul declarat de apelantul parat este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr.2756 din 23.05.2003 ,moștenitorilor defunctului O. G. ,respectiv numiților O. A. N., C. I. și Pepșilă C. A. li s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune pentru suprafața de teren de 17 ha și 6200 m.p.
Potrivit convenției de partaj autentificată sub nr.284 din 03.04.2009 de Notarul Public Sorop A. O. reclamantului-apelant O. A. N. i-a revenit în lot întreaga suprafață de teren intravilan menționată în titlul de proprietate, respectiv 2831 mp, ca de altfel si intreaga suprafata de teren extravilan de 17, 3369 ha.
In ceea ce il priveste pe paratul apelant T. M., acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6000 m.p.,eliberîndu-i-se titlul de proprietate nr.608 -_ din 23.06.1995 din care în intravilan suprafața de 1000 m.p.
Reclamantul apelant a inteles sa il cheme in judecata pe paratul T. M., solicitand granituirea proprietatilor partilor, obligarea paratului sa isi mute gardul edificfat pe proprietatea sa si obligarea acestuia sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 237 mp.
In drept, instanta retine ca actiunea in revendicare este acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Actiunea in revendicare este o actiune petitorie intrucat tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate al reclamantului.In ceea ce privest econditiile de exercitare a actiunii in revendicare, aceasta poate fi intentata de catre titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Acțiunea in revendicare este asadar acea acțiune in justiție prin care reclamantul care este proprietarul exclusiv al unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicita obligarea paratului, care stapaneste bunul respectiv, sa ii recunoască dreptul de proprietate si sa ii restituie bunul .
Dreptul de proprietate este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, conform prevederilor art 480 Cod civil, reprezentând un drept real, exclusiv și perpetuu. Atributele care intră în conținutul juridic al dreptului de proprietate constau în posesie, folosință și dispoziție. Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezidă în existența acestuia în mod independent față de alte drepturi care să-i servească drept temei al constituirii. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate constă în faptul că acesta este singurul drept care îi conferă titularului său posibilitatea exercitării concomitente a tuturor atributelor sale.
Reclamantul este cel care trebuie sa faca dovada pozitiva, in sensul ca el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat (actori incumbit probatio), precum si dovada posesiei de catre parat a bunului revendicat.
Instanta mai retine ca in cursul procesului si chiar inainte de pronuntarea sentintei apelate paratul T. M. a declansat inca doua litigii in care a solicitat pe de o parte rectificarea propriului sau titlu de proprietate, iar pe de alta parte anularea aceluiasi titlu, ambele actiuni vizand includerea in titlul sau de proprietate a unei suprafete suplimentare de 95 mp, actiuni finalizate cu sentintele civile nr 939/18.04.2011 si nr 1822/15.09.2011 pronuntate de Judecatoria B..
In aceste conditii, in mod normal instanta ar trebui sa aiba in vedere cel din urma titlu de proprietate emis in anul 2012 in baza acestor doua sentinte judecatoresti si sa se raporteze, pe cale de consecinta, la suprafata de teren detinuta de parat in baza acestui din urma titlu, suprafata de teren mai mare cu 95 mp fata de titlul de proprietate nr 608 -_ din 23.06.1995 ce a fost atat rectificat, cat si anulat la diferenta de numai cateva luni .
Tribunalul va realiza insa o comparare a titlurilor partilor, respectiv titlul de proprietate nr 2756 din 23.05.2003 (si conventia de partaj incheiata intre mostenitorii lui O. G.) pentru reclamantul O. A. si titlul de proprietate nr_/02.03.2012 emis paratului T. M. in cursul prezentului litigiu, in baza sentintei civile nr 1822/15.09.2011 a Judecatoriei B. (concluzie la care ajunge instanta dat fiind faptul ca prin aceasta sentinta s-a dispus rectificarea titlului de proprietate initial in sensul ca suprafata mai mare de 1095 mp se va regasi in T 57, P 2350 si P 2351, adica exact asa cum s-a eliberat si noul titlu mentionat si in cadrul raportului de expertiza intocmit in cadrul apelului de dl expert D. D..).
Ca atare, chiar daca in cadrul raportului de expertiza intocmit in cadrul apelului dl expert precizeaza ca terenurile din titlurile de proprietate ale partilor nu se suprapun, fiind vorba de parcele invecinate, expertul avand in vedere aceste nou titlu de proprietate emis in anul 2012 paratului T. M., instanta retine ca, chiar si asa stand lucrurile scriptic, in fapt totusi cu privire la aceste terenuri exista suprapunere, dat fiind faptul ca atat din concluziile raportului de expertiza intocmit in prima instanta, cat si din raportul de expertiza intocmit in cadrul apelului rezulta ca reclamantului O. A. ii lipseste totusi, fata de suprafata de 2401 mp inscrisa in titlul sau de proprietate in T 57, P 2348 si P 2349 o suprafata de aproximativ 100 mp, suprafata care poate fi acaparata de parat.
Comparand cele doua titluri de proprietate in cauza, tribunalul retine ca preferabil este cel al reclamantului, cu nr 2756 din 23.05.2003, iar nu cel al paratului cu nr_/02.03.2012, tinand cont de faptul ca acest din urma titlu a fost emis in cursul prezentei cauze, la un interval de 18 ani fata de titlul initial din anul 1995, si chiar daca a fost emis in baza unei sentinte judecatoresti, iar instanta in prezenta cauza nu are caderea de efectua un control asupra acestei hotarari judecatoresti ramasa irevocabila prin nerecurare, totusi nu se poate trece cu vederea ca acest nou titlu de proprietate este emis doar pe baza acordului Comisiei Locale Plenita, fara a se fi formulat vreo cerere de reconstituire pentru diferenta de teren inscrisa in registrul agricol al autorilor paratului, in termenul limita de 20.11.2005 introdus prin legea 247/2005.
Tocmai de aceea, luand in calcul acest nou titlu de proprietate emis in anul 2012 paratului pentru o suprafata suplimentara de 95 mp, adica aproximativ suprafata deteren de care este lipsit reclamantul, titlul fiind emis tocmai in baza unei hotarari judecatoresti de statuarile careia tribunalul nu poate face abstractie, instanta realizeaza insa o comparatie a acestor titluri de proprietate detinute de parti, dand preferinta titlului de proprietate al reclamantului, respectiv titlului nr 2756 din 23.05.2003 care este emis in procedura reglementata de legislatia fondului funciar si cu respectarea acestei legislatii.
In procedura compararii titlurilor tribunalul nu va avea in vedere actele premergatoare acestora, respectiv suprafetele de teren cu care autorii partilor figurau in registrele agricole, anexele de validare, astfel cum solicita partile, dat fiind fptul ca nu ne aflam in prezenta unei actiuni in anulare titlu de proprietate, actiune in cadrul careia se realizeaza astfel de operatiuni, ci in cadrul unei actiuni in revendicare in care instanta nu poate avea in vedere decat titlurile de proprietate astfel cum se afla acestea in circuitul civil, nefiind anulate pana in prezent, titluri pe care nu poate decat sa le compare.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca actiunea reclamantului in revendicare este intemeiata pentru portiunea de teren de 90 mp, asa cum a fost identificata aceasta in cadrul suplimentului raportului de expertiza intocmit in apel, pe aliniamentul punctelor 18-2-8-11-12-13-14-16-17 (f 180 dosar apel), atat timp cat acesta si-a dovedit pe de o parte dreptul de proprietate exclusiva asupra suprafetei totale de 2401 mp situata in . 57, P 2348 si P 2349, iar pe de alta parte posesia de catre parat a unei portiuni de 90 mp din aceasta suprafata de 2401 mp.
Pentru a hotari astfel, instanta are in vedere si declaratiile martorilor Tistea S. si S. A. audiati si in prima instanta si in cadrul apelului, la propunerea apelantului reclamant, declaratii conform carora pana la efectuarea gardului dintre proprietatile partilor, in anul 1999, de catre parat, existau niste buturugi de salcami la o distanta de aproximativ 1,5-2 m fata de vechiul hotar dintre proprietatile partilor materializat printr-un gard de sarma.
Or, in prezent, asa cum rezulta si din constatarile expertilor numiti in cauza, gardul edificat de parat in anul 1999 se afla exact pe aceste buturugi.
Tocmai de aceea declaratiile martorilor T. S. si A. I., propusi de catre parat, sunt apreciate de instanta ca subiective dat fiind faptul ca acestia precizeaza ca noul gard edificat de parat nu este amplasat pe aceste buturugi care au ramas in interiorul proprietatii reclamantului, aspecte contrazise, asa cum s-a aratat, de concluziile rapoartelor de expertiza efectuate in cauza, cat si de plansele foto depuse la dosar, noul gard fiind amplasat de catre parat tocmai pe aceste buturugi.
Prin urmare, este lipsit de relevanta faptul ca la momentul cand a cumparat terenul paratul a gasit amplasati pe acest teren doi stailpi de telegraf care se afla si in prezent in interiorul terenului ingradit de parat, cum se afla de altfel si randul de vita de vie cultivat tot de catre parat, atat timp cat este posibil ca aceasta acaparare din terenul reclamantului sa se fi realizat de foarte multa vreme, chiar si de catre autorii paratului.
O precizare se impune a fi facuta si in legatura cu linia dreapta care apare in schita cadastrala, intre proprietatile partilor, linie care nu se va mai respecta in situatia in care prezenta hotarare ar ramane irevocabila.
Astfel, adevarat fiind faptul ca intre cele doua proprietati pe schita cadastrala inaintata de Primaria Plenita exista o linie dreapta, nu mai putin adevarat este faptul ca masuratorile se putea face empiric la vremea respectiva, astfel incat numai pe acest considerent, respectiv respectarea unei schite cadastrale nu se poate respinge actiunea reclamantului in revendicarea unei suprafete de teren care ii lipseste si asupra careia si-a dovedit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 2756 din 23.05.2003.
Neintemeiate sunt si sustinerile apelantului parat in sensul ca lipsa de teren se datoreaza sistematizarii strazii care deserveste proprietatea reclamantului, atat timp cat acesta nu a facut nicio dovada in sensul existentei unei asemenea sistematizari asupra careia nici expertul numit in apel nu s-a putut pronunta din cauza lipsei de date in acest sens.
Tocmai de aceea, apelul declarat de parat, in care se invoca astfel de aspecte urmeaza a fi respins ca nefondat.
Astfel, sustinerile apelantului parat in sensul ca in fapt suprafata de teren detinuta de reclamant ar fi fost diminuata din cauza faptului ca acesta si-a retras gardul de la . m tocmai ca urmare a acestei sistematizari nu au fost dovedite in cauza.
Mai mult decat atat, martorul Tistea S. a invederat ca gardul de la . afla pe aliniamentul celorlalte proprietati invecinate, de o parte si de alta a casei reclamantului, respectiv pe aceeasi linie cu aceasta casa, astfel incat nu s-a probat in cauza ca reclamantul si-ar fi retras gardul de la . de suprafata fata de titlul sau de proprietate sa se justifice in acest mod.
In ceea ce priveste sustinerea apelantului parat in sensul ca prima instanta ar fi trebuit sa acorde un termen pentru observarea raportului de expertiza intocmit de dl expert Cirpici V., lucru pe care insa prima instanta nu l-a facut, desi raportul de expertiza fusese depus doar . pentru instanta, tribunalul le apreciaza ca nefondat, dat fiind faptul ca expertul oricum nu are obligatia de a depune raportul de expertiza in exemplare suficiente pentru a fi communicate partilor, aceasta fiind ratiunea pentru care a fost reglementat termenul stipulat de art 209 C..
Mai mult decat atat, la prima instanta raportul de expertiza a fost depus in termenul procedural de 5 zile, la data de 20.04.2011 fata de data de 26.04.2011 cand dosarul a ramas in pronuntare, iar la acest termen niciuna din parti, beneficiind si de asistenta juridica de specialitate, nu a solicitat acordarea unui nou termen pentru studierea raportului de expertiza.
Ca atare, actiunea in revendicare fiind mecanismul juridic pus la dispozitia proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, instanta constata ca reclamantul a dovedit potrivit art. 1169 C,civ si art. 129, al. 1, teza finala C. indeplinrea acestor conditii pentru admisibilitatea capatului sau de cerere privind revendicarea suprafetei de teren de 90 mp identificata pe schita anexa la suplimentul raportului de expertiza intocmit in apel pe aliniamentul punctelor18-2-8-11-12-13-14-16-17-18 .
In ceea ce priveste capatul de cerere privind granituirea proprietatilor reclamantului si paratului, instanta retine ca granituirea reprezinta o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce apartin unor titulari diferiti. In caz de conflict intre acesti titulari, prin actiunea in granituire se urmareste determinarea, prin hotarare judecatoreasca, a limitelor dintre proprietati si stabilirea traseului real pe care trebuie sa il urmeze titularul.
Ca atare, actiunea in granituire este acea actiune prin care reclamantul pretinde ca, in contradictoriu cu paratul, instanta sa determine, prin semne exterioare, intinderea celor doua fonduri invecinate.
În sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 C. civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Textul consacra un drept subiectiv civil si o obligație corelativa de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, in temeiul cărora orice proprietar poate pretinde vecinului sau fixarea liniei comune de hotar ce separa fondurile învecinate si marcarea acesteia prin semne materiale. Dreptul de a cere granituirea este un drept potestativ, imprescriptibil, iar granituirea se constituie . al dreptului de proprietate.
Acțiunea in grănițuire este o acțiune reala, petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietatilor limitrofe, o acțiune imobiliara si imprescriptibila.
Granituirea reprezintă operațiunea prin care urmează a se stabili repere materiale cu privire la linia separativa a fondului, urmându-se a se stabili întinderea reala a proprietatii fiecărei parti.
Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probelor cu expertize judiciare specifice grănițuirii.
Actiunea in granituire isi justifica ratiunea atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca si sunt contestate de parti.
Prin urmare, vazand dispozitiile art 296 C. rap la art. 584 vechiul C.civ. si pentru a pune capat situatiei conflictuale dintre parti, instanta de apel va schimba sentinta civila apelata si sub aspectul stabilirii liniei de hotar dintre proprietatile partilor si va dispune materializarea hotarului pe limitele dintre cele două imobile, astfel cum rezultă acestea din suplimentul raportului de expertiză intocmit in apel, stabilind linia de hotar pe aliniamentul punctelor 18-2, pe o distanta de 35,77 m, conform schitei anexa la suplimentul raportului de expertiza intocmit in apel (f 180).
Totodata, fata de cele anterior invederate instanta de apel va obliga paratul apelant T. M. sa mute gardul pe care l-a montat pe proprietatea reclamantului O. A. pe noul hotar stabilit, respectiv pe aliniamentul punctelor 18-2 din schita anexa suplimentului raportului de expertiza intocmit in apel de dl expert D. D., sub acest aspect criticile apelantului reclamant O. A. fiind fondate in sensul ca prima instanta a omis sa se pronunte pe acest capat de cerere cu care a fost legal investita.
Totodata, tinand cont de prevederile art. 274 C. si de faptul ca apelantul parat a cazut in pretentii, instanta va admite cererea apelantului reclamant de obligare a apelantului parat la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1884 de lei reprezentand taxa de timbru (152 lei ), timbru judiciar (3 lei), jumatate din onorariu expert in cuantum de 500 lei achitat in prima instanta de reclamant, respectiv 250 lei, onorariu aparator in cuantum de 700 lei achitat de reclamant in prima instanta, taxa de timbru si timbru judiciar pentru apel (79 lei) si onorariu aparator in apel in cuantum de 700 lei achitat de apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de apelantul reclamant O. A. N. domiciliat în com.Plenița . ,jud.D. împotriva sentinței civile nr. 1057/29.04.2011, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._ .
Schimbă sentința civilă nr. 1057/29.04.2011 a Judecătoriei Băilești în sensul că admite în parte acțiunea.
Stabilește linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 18-2 din schița anexă la suplimentul raportului de expertiză întocmit în apel de dl. expert D. D. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâtul apelant T. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 90 mp materializată în schița anexă la suplimentul aceluiași raport de expertiză între punctele 18-2-8-11-12-13-14-16-17-18.
Obligă pârâtul apelant să mute gardul ridicat pe terenul reclamantului apelant pe aliniamentul punctelor 18-2 din schița anexă la suplimentul aceluiași raport de expertiză.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant T. Ș. M. domiciliat în com.Plenița, ., jud..D., împotriva aceleiași sentințe .
Obliga pârâtul apelant la plata către reclamantul apelant a sumei de 1884 lei cheltuieli de judecată efectuate în prima instanță și în apel.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. L. B. | |
Grefier, F. C. C. |
RED.JUD. LLBarbu
Tehn.F.M./4 ex.
10.04.2013
Jud.fond:V.P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1462/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 441/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
