Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 339/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 15358/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 339/2013
Ședința publică de la 31 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. - judecător
Judecător I. G. P.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă M. A., împotriva sentinței civile nr. 7846/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Bosonea D. si Bosonea P., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Babov D., pentru apelanta reclamantă M. A. și avocat C. G., cu delegație de substituire pentru avocat G. C., pentru intimații pârâți Bosonea D. si Bosonea P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat și motivat în termen, este netimbrat, s-a comunicat întâmpinarea și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat Babov D., pentru apelanta reclamantă M. A., depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru apel și de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond.
Avocat Babov D., pentru apelanta reclamantă M. A., solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 NCPC. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru.
Avocat C. G., pentru intimații pârâți Bosonea D. si Bosonea P., solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, așa cum sunt prevăzute de art. 996 NCPC. Cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 02.05.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței,sub nr._, cererea formulată de reclamanta M. A.,care a chemat in judecata pe parații Bosonea D. si Bosonea P., solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună obligarea paraților sa sisteze orice lucrare de depozitare materiale de construcție pe terenul proprietatea sa, situat in ., ., P 1 cu o suprafata de 4800 mp, avand ca vecini la N-drum comunal, la S-M. C., la E-rest proprietate reclamanta si la V-Bosonea(fost M. M.)
În motivare, a arătat că in urma soluționării acțiunii de ieșire din indiviziune, obiect al dosarului nr_ al Judecătoriei C., prin S.civ._/2007, definitiva si irevocabilă, a devenit proprietara si asupra terenului extravilan situat in T 41, P 1 in suprafața de 4,145 ha.
A menționat că in luna octombrie 2011, din aceasta suprafața pârâții au ocupat abuziv o suprafața de 4800 mp iar la sfârșitul lunii martie 2013 au început sa depoziteze pe teren o . materiale de construcții, intenționând sa edifice o construcție.
Mai arata ca pe rolul instanței se afla înregistrat dosarul nr._/215/2013 ce are ca obiect revendicarea suprafeței de 4800 mp.
Susține ca măsura vremelnica cu caracter urgent este imperios necesara pentru păstrarea dreptului sau de proprietate asupra terenului, prejudiciat prin ocuparea abuziva prin realizarea unei construcții, pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia executării.
În drept, a invocat dispozițiile art 996 N. C.Pr.Civ.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii.
In fapt, arata parații, prin sentința civila nr._/14.12.2007 pronunțată de Judecătoria C. in dosar nr,_, rămasa definitivă și irevocabila la 09.06.2009, prin respingerea apelului conform deciziei civile nr .301/03.06 2008 a Tribunalului D. si respingerea recursului conform deciziei nr,1014/25.11.2008 de către Curtea de Apel C., dar si respingerii contestației in anulare conform deciziei nr.368/18.03.2009 a Curtii de Apel C., reclamantei i-a fost atribuit lotul nr . 2 ce are in componenta sa si "teren extravilan arabil in suprafața de 4,4150 ha(cuprins in titlu de proprietate nr 1534-1393/1997) situat in T 41, P 1 având ca vecinătăți si dimensiuni: la N-DE -100-latime 138,15 m, la E-lot 1 M. A., la S-M. C.-lătime 138,15 m si la V-Hincu I. si S. D..
Menționează pârâții ca, pentru a intra in posesia acestui teren reclamanta a pus in executare sentinta civila amintita, așa cum rezulta din procesul verbal emis de B. B. T. la 16.12.2009,
Arată ca la 09.07.2011 reclamanta încheie la BNP N. M. un act de dezmembrare al imobilului in doua corpuri de proprietate și la aceeași dată vinde pârâților, in cota de ½ pentru fiecare, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1277, corpul doi din dezmembrare, respectiv suprafața de 6300 mp situata in ., ., P 1, cu nr. cadastral provizoriu_ si înscris in CF_ a localității Simnicu de Sus.
Mai mult, la 28.12.2011 reclamanta încheie la BNP I. Vergica un alt act de dezmembrare autentificat sub nr.2088, prin care lotul 1 din actul de dezmembrare nr 1276/2011, in suprafața de 35.150 mp este dezmembrat in 3 loturi iar la aceeași data vinde conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2090, paratului Bosonea P. loturile 2 si 3.
In final, arata pârâții, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2100/2011 paratul Bosonea P. vinde fratelui sau Bosonea D. cota de ½ din terenul extravilan in suprafața de 6300 mp situat in ., .,P1, cu nr, cadastral provizoriu_.
Arata pârâții ca toata acesta succesiune de dezmembrări si vânzări a avut loc datorita prețului mare cerut inițial de reclamanta.
Susțin pârâții ca, încă de la început reclamanta i-a avertizat ca vor avea probleme daca vor încerca sa construiască vreo casa si mai mult a formulat si o plângere penala împotriva atât a pârâților cat si a părinților acestora, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, plângerea care a fost soluționata prin Rezoluția din 10 decembrie 2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție care a fost data si ca urmare a cercetării la fata locului o organelor de urmărire penala.
Arata ca la 07.06.2012 paratul Bosonea P. a obtinut certificatul de urbanism nr.96 emis de Primăria Simnicu de Sus iar la 30.07.2012 a obtinut autorizația de construire locuința P+E.
Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Bosonea D..
Considera parații ca nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanța președințiala așa cum sunt prevăzute de dispozițiile art 996, presupusul drept al reclamantei nefiind în niciunfel păgubit pana la soluționarea pe fond a actiunii in revendicare promovata de aceasta si înregistrata pe rolul instanței sub nr._/215/2013.
In drept au invocat dispozițiile art 205-208 C pr civ.
Prin sentința civilă nr.7846/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Bosonea D.,invocată de acesta.
A fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta M. A., în contradictoriu cu pârâții Bosonea D. și Bosonea P..
A fost obligată reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat neîntemeiată cererea pentru următoarele considerente:
Potrivit art 996 și următoarele N.C. Pr. Civ, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Textul de lege stabilește trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale: aparența dreptului, urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate.
Soluționând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Boșonea D.,instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o, în condițiile în care în sprijinul acesteia pârâtul invocă doar faptul că nu este proprietar asupra terenului pe care se află materialele de construcție depozitate.
Față de obiectul cererii,acest argument este irelevant întrucât depozitarea unor materiale pe o anume suprafață de teren nu implică în mod necesar ca cel care face acest lucru să fie proprietar sau să pretindă un drept de proprietate asupra acelui teren,teoretic o asemenea acțiune putând fi efectuată de orice persoană.
Cu privire la fondul cauzei instanța urmează să rețină că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor inserate în dispozițiile art.996 și urm. NCPC,prima cerința privind aparența dreptului fiind atât în favoarea reclamantei, cât și în favoarea pârâtului.
Din actele depuse la dosar rezultă că atât reclamanta cât și pârâții dețin în proprietate suprafețe de teren în . ,tarlaua 41,. susțin că depozitarea materialelor s-a făcut pe terenul aparținând pârâtului Boșonea P.,care intenționează să își edifice.
Nu exista nici cel mai mic indiciu care să conducă la ideea că aceste materiale ar fi depozitate și pe terenul reclamantei,ba mai mult,din actele depuse de pârât rezultă că acestuia i s-a eliberat certificat de urbanism și autorizație de construcție care îi permit edificarea unei construcții pe terenul proprietatea sa situat în tarlaua 41,. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2090/2011.
În plus,în urma plângerii penale formulată de reclamantă împotriva pîrîților,P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de tulburare de posesie,reținându-se că cei doi sunt cumpărători de bună credință și au respectat amplasamentul suprafeței dobândite.
Toate aceste elemente,necesar a fi analizate chiar și în procedura sumară a ordonanței președințiale,demonstrează doar că reclamanta nu a putut dovedi în mod neechivoc aparența dreptului său,iar pe de altă parte nici condiția referitoare la prevenirea unei pagube ce nu ar mai putea fi reparată și cu atât mai puțin existența unor piedici la executare,așa cum pretinde în cerere,întrucât în cauză nu suntem în prezența unei executări silite.
În condițiile expuse anterior,cererea de ordonanță președințială apare ca neîntemeiată urmând a fi respinsă, cu consecința obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanta a susținut, în motivele de apel că, prin actele de proprietate depuse la dosar, a făcut dovada aparenței de drept, iar prin interogatoriul luat pârâților s-au stabilit și împrejurările de fapt ce justifică luarea măsurii vremelnice.
De asemenea, a arătat că pe rolul Judecătoriei C. există un proces ce are ca obiect revendicarea imobiliară a terenului din litigiu, iar până la soluționarea acestei acțiuni, pentru înlăturarea piedicilor la executare, pentru evitarea vătămării proprietarului terenului ocupat, se impune sistarea lucrărilor de construcție de către pârâți, pe calea ordonanței președințiale.
Analizând criticile formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie,Tribunalul constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Când rezolvă o cerere de ordonanță președințială, instanța nu are de rezolvat fondul dreptului discutat între părți. Pentru ca soluția să nu fie arbitrară, judecătorul trebuie să cerceteze aparența acestui drept; în acest sens va face doar un examen sumar la cauzei, legea dându-i dreptul să ,, pipăie fondul", pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului, urmând ca problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun, în cadrul judecății care vizează fondul.
În speță, apelanta – reclamantă nu are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale. Este adevărat că prin sentința civilă nr._/ 14.12.2007 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, punându-se capăt stării de indiviziune, i s-a atribuit o suprafață de teren situată în T 41, . care se află și terenul în litigiu. Însă intimații – pârâți au opus pretențiilor acesteia un titlu, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1277/ 09.07.2011, iar din analiza acestui înscris rezultă că au cumpărat o suprafață de teren în aceeași . la coindivizara căreia i-a fost atribuită prin aceeași hotărâre judecătorească de sistare a stării de indiviziune mai sus menționată.
De asemenea, pârâții au probat că li s-a eliberat certificat de urbanism și autorizație de construcție pentru edificarea unei construcții pe terenul proprietatea lor, situat în T 41, . actul de vânzare – cumpărare menționat.În plus, pârâții au depus la dosarul cauzei referatul întocmit de Poliția Municipiului C., menținut prin rezoluția P. – procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria C., din care reiese că aceștia au respectat amplasamentul suprafeței dobândite prin cumpărare și că nu s-a început urmărirea penală față de ei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Prin urmare, relativ la dovezile prezentate de părți și permise de caracterul specific al mijlocului procedural al ordonanței președințiale, Tribunalul constată corectă concluzia primei instanțe potrivit căreia aparența dreptului se înfățișează a fi în favoarea pârâților.
Pe cale de consecință, nu se poate reține caracterul nelicit sau prejudiciabil al faptei acestora de a depozita materialele de construcție, de vreme ce nu s-a probat în nici un fel că terenul respectiv este cel înscris în actul de proprietate al reclamantei.
Esențial în cauză era dovedirea, de către reclamantă, a împrejurării că depozitarea materialelor de construcție s-a realizat de către pârâți pe terenul proprietatea sa, iar în lipsa unei probe certe în acest sens orice susțineri ale apelantei devin irelevante, fiind de prisos analizarea lor.
În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 480 N.C.P.C., apelul se va respinge ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, conform dispozițiilor art 453 N.C.P.C., apelanta reclamantă va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat în apel, către intimații – pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul reclamanta M. A., cu domiciliul în C., ., ., ., judetul D. împotriva sentinței civile nr.7846/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Bosonea D. si Bosonea P., domiciliați în C., ., judetul D..
Obligă apelanta reclamantă la plata către intimații pârâți a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Iulie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, I. G. P. | |
Grefier, A. B. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M.
07 08 2013
Jud.fond: M. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 71/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1194/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
