Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 25/2013. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 23384/63/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

Sentința civilă nr. 25/2013

Ședința publică de la 15 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. C. F.

Grefier G. D.

Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul D. a participat procuror D. B..

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul R. M., cu domiciliul în . și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic C. F. pt. pârât, care depune delegație la dosar, lipsind reclamantul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar pârâtul a depus întâmpinare cu duplicat.

Instanța pune în discuție excepția prescripției acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât în întâmpinarea depusă la dosar.

Consilier juridic C. F. pt. pârât solicită admiterea excepțiilor conform motivelor invocate în întâmpinare.

Reprezentantul Ministerului Public pune aceleași concluzii.

TRIBUNALUL

Asupra acțiunii civile de față:

La data 07.12.2012 reclamantul R. M. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata despăgubirilor materiale și morale pentru deportarea părinților săi în fosta U.R.S.S.

În motivare, se arată că este fiul lui C. U. și A. ( A. N. și N. ) în prezent decedați care au fost deportați în anii 1942 în fosta URSS împreună cu părinții și frații lro.

La data deportării aveau casă, căruță, cal, care au fost preluate de stat și nu au mai fost recuperate.

Reclamantul a solicitat de la Arhivele Statului informații care să confirme starea de fapt a deportării părinților săi, iar în ceea ce privește despăgubirile materiale are în vedere casa compusă din două camere din cărămidă, căruță și un cal.

Referitor la daunele morale, reclamantul lasă la aprecierea instanței stabilirea echivalentului acestora în bani, respectiv a suferințelor morale și fizice îndurate de cei doi părinți.

La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri extrase de la Ministerul Administrației și Internelor, acte de stare civilă.

La data de 06.02.2013, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D. a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea acțiunii, inadmisibilitatea capătului de cerere prin care se solicită daunele morale și respingerea acțiunii ca nedovedită.

Acțiunea este prescrisă în temeiul art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009 și este inadmisibilă în temeiul art. 3 din același act normativ.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită despăgubiri morale pentru deportarea în fosta URSS apreciază că este inadmisibil, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, iar referitor la cererea de acordare a despăgubirilor materiale pentru strămutarea în fosta URSS a autorilor reclamantului, apreciază că reclamantul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că bunurile, casa, căruța, calul au aparținut părinților săi și au fost preluate de stat, ca efect al măsurii administrative a deportării în fosta URSS.

În ședința publică din 15.02.2013, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 C.proc.civ., excepția inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile art. 1 din Lega nr. 221/2009, tribunalul constată că aceasta este întemeiată și o va admite cu următoarea motivare:

Potrivit art. 1 alin. 1 Legea nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic, orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.

Din dispozițiile mai sus menționate se distinge una din condițiile prevăzute pentru aplicarea acestui act normativ și anume aceea ca măsura sau condamnarea cu caracter politic să fie a Statului R..

Din adresa nr. 662/22.11.2012 a Serviciului Județean D. al Arhivelor Naționale, rezultă că autoarea reclamatului, N. A. a fost deportată în Transnistria în anul 1942.

Deportarea etnicilor rommi în anul 1942 în URSS a fost o măsură impusă și executată de autoritățile române pe criterii etnice. Deportarea nu este din punct de vedere al naturii sale juridice urmarea unei condamnări, ci este urmarea unei măsuri administrative.

Analizată prin prisma dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, această măsură nu a fost dispusă în baza vreunuia din actele normative enumerate, deci nu are caracter politic de drept.

Analizată prin prisma art. 4 alin. 2 raportat la art. 1 alin.3 se constată că măsura deportării nu îndeplinește condițiile legale necesare pentru stabilirea caracterului politic al măsurii.

De asemenea, măsura reclamantă nu se situează în timp, din punct de vedere al dispunerii după data de 06 martie 1945.

Față de cele expuse mai sus, tribunalul, constatând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 221/2009, va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul R. M., cu domiciliul în . și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2013.

Președinte,

G. C. F.

Grefier,

G. D.

Tehn.F.M./5 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 25/2013. Tribunalul DOLJ