Anulare act. Decizia nr. 2092/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2092/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 22201/215/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2092/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător L. C. C.
Judecător D. G.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții C. R., C. B. C., C. E. A. PRIN REPREZ.LEGAL C. F. împotriva sentintei civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul C. M., având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat F. pentru recurenții reclamanți care depune împuternicire avocațială și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen, nu s-a depus taxa de timbru și timbru judiciar, motive comunicate, nu s-a depus întâmpinare și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța pune în vedere intimatului să prezinte CI,acesta învederând că nu are asupra sa CI, dar este recunoscut de către apărătorul recurenților.
Apărătorul recurenților depune la dosar taxa de timbru și timbru judiciar și chitanța privind onorariul pentru avocat, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul conventional al recurentilor solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentintei recurate, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța a obligat pârâtul C. M. la plata sumei de 9600,48 lei reprezentând lipsa de folosință pentru perioada 2006 –septembrie 2009 în loc de_ lei rezultați în urma expertizei și nu s-a ținut cont de probe
Intimatul pârât, având cuvântul, arată că nu știe de ce să plătească aceste sume pentru că recurentii au fost de acord să le plătească c/valoarea sumei de bani care s-a reactualizat de mai multe ori, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.09.2009, sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanții C. R., C. B. C. și C. E. A. au chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 11.400 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe perioada septembrie 2006- septembrie 2009 asupra cotei de ½ din imobilul apartament cu 2 camere și dependințe, situat în C., ..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că aceștia sunt moștenitori în calitate de descendenți de gradul I ai defunctului tată C. N., decedat la data de 30.11.2005 a cărui succesiune s-a deschis la data decesului și care este compusă din cota de ½ din apartamentul mai sus menționat, cealaltă cotă deținând-o pârâtul conform contractului de vânzare -cumpărare nr. 68 din data de 17.01.2006. Au mai arătat reclamanții că pe rolul Judecătoriei C. se află dosarul de ieșire din indiviziune pe cote părți, dosar nr. 5078._, stadiul dosarului fiind în rejudecare la instanța de fond, unde părțile au calitatea de pârâți-reclamanți.
Au menționat reclamanții că prin prezenta acțiune au solicitat ca instanța să oblige pârâtul la contravaloarea lipsei de folosință asupra cotei de ½ ce le revine din imobilul apartament cu două camere și dependințe, astfel aceștia calculând lipsa de folosință a apartamentului pe care pârâtul l-a închiriat începând cu anul 2006, interzicându-le să folosească apartamentul în cota ce o dețin imediat după decesul tatălui în noiembrie 2005, când pârâtul a schimbat yala apartamentului. Au mai arătat că a stabilit o chirie de 150 de euro pe lună, cota de ½ reprezentând 75 de euro/lună, iar perioada de 36 de luni rezultând suma de 2700 euro, cursul euro la care reclamanții s-au raportat este de 4,22 lei, astfel că s-a ajuns la suma de 11.400 lei. Prin urmare, pârâtul s-a folosit în mod exclusiv de fructele culese, în timp ce reclamanții în calitate de descendenți de gradul I nu au putut beneficia de cota de ½ din imobil. Având în vedere materia juridică a proprietății pe cote părți, care arată că bunul nu poate fi împărțit, coproprietarii exercitând împreună atributele dreptului de proprietate încât să nu fie divizat dreptul de folosință, reclamanții au considerat că folosirea întregului imobil de către pârât, prin culegerea fructelor bunului, a dus la mărirea patrimoniului său prin dobândirea unei valori apreciabile în bani și micșorarea patrimoniului lor, astfel că se află în situația îmbogățirii fără justă cauză.
Temeiul juridic al acțiunii este îmbogățirea fără justă cauză.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: certificat de deces, acte de stare civilă, contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1192 din data de 08.03.2000, certificat de moștenitor nr. 1 din data de 12.01.2006, contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 68 din data de 17.01.2006.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâtul a arătat că susținerile reclamanților nu sunt adevărate, deoarece nu a închiriat apartamentul la care se face referire și nu le-a interzis niciodată accesul în imobil, iar după decesul fratelui său, niciunul dintre reclamanți nu și-a manifestat interesul de a locui în apartament sau de a se folosi de acesta, astfel încât nu se impune să fie obligat la plata unei eventuale lipse de folosință. Mai mult, suma vehiculată în acțiune, de 150 euro pe lună cu titlu de chirie este absurdă, atât timp cât este vorba despre un apartament neîmbunătățit, nemobilat și aflat într-o stare evidentă de degradare.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: adeverința nr. 13 din 14.10.2009 emisă de Asociația de proprietari nr. 25 Craiovița Nouă, certificat de atestare fiscală, extras de pe site-ul BNR.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu martorii T. I. L., C. G., D. I., G. C..
Prin sentința civilă nr. 3197 din 17.02.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1965/24.10.2011, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 3197 din 17.02.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La data de 25.01.2012 reclamanții au formulat precizare la acțiune, prin care au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 11.400 lei, sumă ce solicită a fi reactualizată la data plății efective.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții civile, la dosar fiind depus raportul de expertiză tehnică ( f. 75-77).
Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2013, instanța a încuviințat obiectivul suplimentar, reactualizarea sumei din septembrie 2009, respectiv 11.400 lei, sumă stabilită la data efectuării raportului, având în vedere precizarea depusă de reclamanți la data de 25.01.2013, la data de 04.06.2013 fiind depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză (f.94).
Prin sentința civilă nr._/05.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții C. R., C. B. C. și C. E. A. prin reprezentant legal C. F., în contradictoriu cu pârâtul C. M., astfel cum a fost precizată.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 9.600,48 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pe perioada septembrie 2006-septembrie 2009, a cotei de ½ din imobilul apartament situat în C., .. 123D, ., județul D..
A fost admisă în parte cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3.594,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1192/08.03.2000, C. N. și C. F. au cumpărat împreună în cote indivize de ½ fiecare imobilul apartament situat în C., .. 123D1, ., compus din două camere și dependințe
Astfel cum a rezultat din certificatul de deces . nr._, la data de 30.11.2005 a decedat C. N.. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 01 din data de 12 ianuarie 2006 întocmit de BNP F. T., moștenitori ai defunctului C. N. sunt reclamanții din cauza de față, cu o cotă de 1/3 fiecare din masa succesorală respectiv din cota de ½ din apartamentul menționat anterior.
La data de 17.01.2006, C. F. a vândut pârâtului cota sa indiviză de ½ din apartamentul situat în C., .. 123D1, ., județul D., compus din două camere și dependințe, astfel cum rezultă din contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 68 din data de 17.01.2006.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că până în luna noiembrie 2005, în apartament a locuit C. N., împreună cu chiriașul D. I., iar din ianuarie 2006, folosința asupra apartamentului a exercitat-o exclusiv pârâtul C. M. care a achitat și cheltuielile de întreținere, potrivit adeverinței nr. 13 din data de 14.01.2009 emisă de Asociația de Proprietari nr. 25 Craiovița Nouă, acesta schimbând yala, aspect recunoscut și de pârât la interogatoriu.
Potrivit declarației martorului T. I. L., care se coroborează cu adeverința nr.10 din data de 11.06.2009 ( fila 91 din dosar) emisă de Asociația de proprietari nr. 25 Craiovița Nouă și cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu, în perioada 2006-2009 la apartamentul în litigiu au figurat 3 persoane.
În drept, instanța a reținut că în cazul proprietății comune pe cote-părți, dreptul de proprietate al fiecărui coproprietar este determinat în mod abstract sub forma unei fracțiuni matematice, fără ca bunul să fie divizat corespunzător acestor cote părți, iar actele materiale de folosință asupra bunului se pot face de fiecare coproprietar cu condiția de a respecta drepturile celorlalți, fructele bunului cuvenindu-se proprietarilor în proporție cu cota lor parte asupra bunului.
Astfel cum a statuat instanța de control judiciar, a cărei dezlegare este obligatorie pentru instanța de rejudecare, dacă indiviziunea încetează prin atribuirea către unul din moștenitori a bunului frugifer pe care comoștenitorul l-a deținut după data deschiderii succesiunii, el va fi obligat să aducă la masa partajabilă fructele pe care le-a cules în intervalul de timp de la deschiderea succesiunii și până la partaj, soluția întemeindu-se pe ideea egalității de tratament între moștenitori care nu poate fi realizată decât obligând la restituirea fructelor culese după deschiderea succesiunii. Pentru identitate de raționament și în cazul în care între părți există o stare de coproprietate asupra unui imobil, se impune ca în situația în care unul dintre proprietari folosește în exclusivitate bunul respectiv să despăgubească pe ceilalți de cotele corespunzătoare din valoarea folosinței, până la momentul efectuării partajului. Chiar în situația în care ceilalți coproprietari au tolerat ca unul dintre ei să folosească, în mod exclusiv bunul aflat în coproprietate, această împrejurare nu-l scutește pe acesta din urmă de obligația de a respecta drepturile egale ale tuturor coproprietarilor.
Or, în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, în perioada septembrie 2006- septembrie 2009, folosința asupra apartamentului în litigiu a exercitat-o exclusiv pârâtul C. M., astfel că reclamanții sunt îndreptățiți a solicita contravaloarea lipsei de folosință pe perioada menționată a cotei de ½ din apartament, indiferent de împrejurarea dacă au tolerat această folosință exclusivă.
Cât privește despăgubirile cuvenite reclamanților coproprietari ai apartamentului în litigiu, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert I. I., acestea sunt în cuantum de 8.136 lei.
Față de precizarea cererii de reclamanți și având în vedere că, astfel cum a rezultat din suplimentul la raportul de expertiză, pentru actualizarea sumei se impune aplicarea unui raport de creștere de 1,18, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la plata sumei de 9.600,48 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pe perioada septembrie 2006-septembrie 2009, a cotei de ½ din imobilul apartament situat în C., .. 123D, ., județul D.. Prin urmare, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanți, astfel cum a fost precizată.
În ce privește cererea reclamanților pentru plata cheltuielilor de judecată, instanța a admis-o în parte pentru următoarele considerente:
Față de împrejurarea că pretențiile reclamanților au fost admise în parte, aceștia se află în culpă procesuală pentru diferență, astfel că instanța a acordat numai cheltuielile de judecată reprezentate de taxe de timbru corespunzătoare pretențiilor admise, diferența de taxă fiind suportată de reclamanți care au pretins mai mult decât li se datora.
Prin urmare, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3.594,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert, onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ au declarat recurs reclamanții C. R., C. B. C. și C. E. A. prin reprezentant legal C. F., prin care au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și obligarea pârâtului la plata sumei de 13.452 lei, sumă reactualizată reprezentând lipsa de folosință pe perioada septembrie 2006 – septembrie 2009 pentru cota de ½ din apartamentul situat în C., obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în totalitate precum și la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
În esență, recurenții au arătat că în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța a avut în vedere doar expertiza efectuată în cauză nu și celelalte probatorii, respectiv înscrisurile de la agențiile ce închiriau apartamente în zonă, ziarele ce au fost anexate și declarațiile martorilor. Astfel, de la suma solicitată de 11.400 lei reprezentând echivalentul a 75 euro, care să fie reactualizată la data pronunțării sentinței, instanța a diminuat la suma de 9600,48 lei actualizată, ținând cont doar de concluziile expertizei.
Sentința a fost criticată de asemenea și sub aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată întrucât instanța a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată doar suma de 3549,2 lei în loc de suma totală de 3969 lei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041 C.proc.civ.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 78 lei, achitată prin chitanța nr._-323-0019/19.11.2013 și timbru judiciar de 1,5 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurenților și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.proc.civ, Tribunalul reține următoarele aspecte:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze acțiunea formulată de către recurenții-reclamanți având ca obiect obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 11.400 lei, reactualizată la data plății efective, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a cotei de ½ din apartamentul cu 2 camere și dependințe din C., ..123D, ., pe perioada septembrie 2006-septembrie 2009.
Conform îndrumărilor deciziei de casare nr.1965/24.10.2011 s-a stabilit ca necesară efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanților.
Prin încheierea din data de 23.03.2012 instanța de fond a procedat la desemnarea expertului având ca obiective evaluarea lipsei de folosință asupra apartamentului.
Potrivit raportului de expertiză s-a evaluat lipsa de folosință a cotei de ½ ce revine reclamanților la 8136 lei raportat la un cuantum al chiriei de 100 euro/lună.
Expertul a avut în vedere ofertele de închirieri în perioada 2007-2009 în cartier Craiovița, informațiile locale precum și zona de amplasament a apartamentului și starea acestuia: finisajul inferior cu pardoseli inferioare din linoleum, poziționarea apartamentului la etajul 4 în .>
După depunerea raportului de expertiză, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 18.01.2013, reclamanții – recurenți nu au formulat obiecțiuni cu privire la cuantumul chiriei lunare stabilite de expert, solicitând doar revenirea cu un obiectiv suplimentar – reactualizarea sumei de 11.400 lei; nici la termenele ulterioare nu au făcut referiri la cuantumul lunar al chiriei.
Așadar, în condițiile în care recurenții-reclamanți nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, nu au solicitat efectuarea unei contraexpertize ori administrarea altor dovezi cu echivalență probatorie sau care să fie de natură a contrazice constatările cu caracter științific ale expertului desemnat în ceea ce privește cuantumul chiriei practicate, Tribunalul consideră că în mod corect au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond, concluziile expertizei efectuate.
De asemenea, prima instanță a ținut seama de constatările expertului dar în mod corect a calculat suma finală a despăgubirilor prin raportarea indicelui de inflație la suma stabilită în expertiză iar nu la suma pretinsă (8136 lei x 1,18).
Susținerile recurenților privind neluarea în considerare de către instanța de fond a altor probe pentru stabilirea cuantumului chiriei lunare sunt nefondate întrucât în cursul soluționării cauzei la prima instanță, aceștia nu au depus la dosar alte înscrisuri și nici nu au solicitat alte probe în afara expertizei, ale cărei concluzii nu le-au contestat.
Pe de altă parte, deși în recurs, părțile au posibilitatea de a administra proba cu înscrisuri potrivit art.305 C.proc.civ, recurenții nu au înțeles să administreze în cauză această probă și să depună la dosar înscrisuri pertinente.
Sunt nefondate de asemenea, și susținerile recurenților privind cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.
Poziția juridică de parte câștigătoare în proces este, determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului. Urmează deci ca, atunci când pretențiile ce formează obiectul litigiului sunt admise numai parțial, instanța să acorde celui ce a câștigat procesul numai o parte din cheltuielile de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Cum în cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință asupra cotei de ½ din imobilul apartament pe perioada septembrie 2006-septembrie 2009 iar instanța a admis doar în parte acțiunea, dispunând obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 9600,48 lei, în mod corect a fost cenzurat cuantumul cheltuielilor de judecată.
Pentru toate considerentele arătate, având în vedere că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.312 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți C. R., C. B. C., C. E. A. PRIN REPREZ. LEGAL C. F. împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât C. M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, L. C. C. | Judecător, D. G. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
17.12.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-A.C.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2190/2013. Tribunalul DOLJ | Uzucapiune. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
