Obligaţie de a face. Sentința nr. 2190/2013. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 2190/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 2151/201/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 221/2013

Ședința publică de la 10 Mai 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE L. A.

Judecător G. C. F.

Grefier G. D.

Pe rol judecarea apelului formulat de pârâtul P. N., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2190/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta S.C. R. P. S.R.L., cu sediul în comuna Moțăței, . D., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat A. D. pt. apelant, cu împuternicire avocațială la dosar și avocat D. I. pt. intimată, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care părțile prin apărători arată la interpelarea instanței că nu solicită probe.

Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat A. D. pt. apelant solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.

Mai arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat între prezenta cauză și litigiul anterior, deși exista identitate de obiect, cauză și părți, iar în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, față de obiectul cauzei, obligație de a face, aceasta este prescriptibilă.

La interpelarea instanței, arată că imobilul este același cu cel din 1997, anul dobândirii.

Avocat D. I. pt. intimată învederează că în mod corect instanța de fond a admis excepția puterii de lucru judecat, nefiind vorba de excepția autorității de lucru judecat, cum a arătat în mod eronat apelantul prin apărător, iar în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, cererea fiind calificată ca accesiune imobiliară, este vorba de o acțiune reală imprescriptibilă neoperând prescripția și solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului civil dedus judecății, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2190/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul_ a fost admisă acțiunea calificată formulată de reclamanta-pârâtă . împotriva pârâtului-reclamant P. N..

A fost obligat pârâtul-reclamant să-și ridice magazia-depozit de materiale, baraca metalică, celelalte construcții și materiale de construcție, utilajele agricole și toate bunurile care îi aparțin de pe terenul intravilan curți, construcții proprietatea reclamantei situat în . suprafață de_ mp, conform actului de proprietate și_ mp, conform documentației cadastrale, având următorii vecini. La N - ., la E – A. F., la S – DJ 561 și la V – DJ 561, întabulat în cartea funciară nr._ a localității Moțăței, Jud. D..

A fost autorizată reclamanta-pârâtă să demoleze construcțiile și să elibereze terenul de celelalte bunuri aparținând pârâtului-reclamant, pe cheltuiala pârâtului-reclamant, în situația în care pârâtul-reclamant nu va ridica de bunăvoie construcțiile și bunurile menționate mai sus.

A fost respinsă cererea reconvențională.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta .., a chemat în judecată pe pârâtul P. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-și ridice magazia-depozit de materiale, baraca metalică, celelalte construcții și materiale de construcții, utilaje agricole și toate bunurile care le aparțin, de pe terenul intravilan al cărei proprietar este reclamanta în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2181/28.07.2010 de BNP C. C., iar în caz de refuz să fie autorizată să ridice construcțiile și să-și elibereze terenul în cauză, pe cheltuiala lor; să fir obligat pârâții conform art. 274 C.pr.civilă la plata cheltuielilor de judecată pe care reclamanta le va face cu acest proces civil.

În fapt, a motivat că este proprietara imobilului teren-intravilan, situat în . Gară, județul D., cu vecinătățile: N- S.C. "Agromec" S.A. Moțăței, E- proprietatea A. F., S-DJ 561 și V- DJ 561, pentru care face dovada de proprietate cu următorul titlu: contract de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2181/28.07.2010 de BNP C. C. cu sediul în București.

Arată că pe terenul proprietatea sa se află construcțiile magazia depozit de materiale și baraca metalică dobândite de pârâtul P. N. prin procesul verbal de licitație din 10.04.1997 de la Cooperativa de Consum Moțăței care este un înscris prin care nu dobândește proprietatea sau un alt drept real asupra terenului pe care se situează aceste construcții și la ridicarea cărora a fost obligat prin sentința civilă nr. 1363/25.10.1999 pronunțată în dosarul nr. 513/1999 al Judecătoriei Calafat, hotărâre rămasă definitivă la data de 27.06.2000.

De altfel, Cooperativa de Consum Moțăței nu i-a transferat nici un drept asupra terenului pe care se aflau construcțiile vândute, deoarece nu era proprietara terenului și nici nu avea un alt drept real asupra terenului, neputând transmite mai mult decât avea.

Ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești menționate, pârâtul P. N. a refuzat cu rea credință să se conformeze acesteia și împreună cu nepotul său P. B. F., au adus utilaje agricole, materiale de construcții, diverse bunuri pe imobilul teren intravilan, ocupându-l astfel fără drept, ca de altfel și în prezent.

Prin acest comportament, pârâtul P. N. nu a făcut decât să ignore continuu sentința civilă nr. 1363/25.10.1999 prin care este obligat să-și ridice magazia depozit de materiale și baraca metalică dovedind că este de rea credință prin faptele sale imediate rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Având în vedere că din titlul de proprietate al reclamantei rezultă fără nici un dubiu că acest imobil îi aparține, solicită să fie obligat pârâtul să-și ridice magazia-depozit de materiale, baraca metalică, celelalte construcții și materiale de construcție, utilaje agricole și toate bunurile care îi aparțin, de pe terenul intravilan al cărui proprietar este în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2181/28.07.2010 de BNP C. C. cu sediul în București, iar în caz de refuz să fie autorizată în baza art. 1077 C.civ. să demoleze construcțiile și să-și elibereze terenul în cauză, pe cheltuiala lor.

De asemenea, solicită conform art. 274 C.pr.civilă obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces civil.

În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1073 și urm C.civ.

A depus la dosar contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2181/28.07.2010 de BNP C. C., încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 3957/30.07.2010, efectuată de același notar public, extrasul de Carte Funciară nr._ eliberat de OCPI D. și extrasul sentinței civile nr. 1363/25.10.1999 pronunțată în dosarul nr. 513/1999 al Judecătoriei Calafat, precum și dovada achitării taxei de timbru si timbru judiciar.

La data de 05.07.2012 pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care solicită să fie respinsă acțiunea formulată și să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, solicită să se constate că în cauză operează excepția absolută a autorității de lucru judecat reglementată de dispoz. art. 1201 C.civ. și art. 166 C.p.civ., texte de lege în vigoare potrivit art. 230 litera a din Legea nr. 71/2011 de aplicare a noului cod civil.

Această excepție a autorității de lucru judecat este determinată de faptul că anterior a existat un litigiu având același obiect, întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1363/25.10.1999 a Judecătoriei Calafat, precum și din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3952 al BNP C. C..

De altfel această sentință a fost pusă în executare de către reclamantă formându-se dosarul de executare nr. 275/E/2012 al B. I. și I., executarea fiind anulată în dosarul_ de judecătoria Calafat ca urmare a intervenirii prescripției dreptului executării silite.

Față de această situație, solicită să constate întemeiată această excepție, urmând să depună la dosarul cauzei și sentința civilă pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul_ .

Pe cererea reconvențională, solicită să se constate un drept de folosință asupra terenului ocupat de construcțiile proprietatea pârâtului cu o suprafață de 1000 mp în condițiile în care acest teren este absolut necesar folosinței normale a acestor construcții.

Cererea formulată se întemeiază pe dispozițiile art. 492 și urm. din Codul Civil în condițiile în care a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită și este necesară stabilirea unui drept de folosință pentru ca subsemnatul să poată folosi construcțiile proprietatea sa.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115-119 C.p.civ. și art. 492 C.civ.

Prin încheierea din 12.10.2012 instanța a calificat acțiunea formulată de reclamantă ca fiind " accesiune imobiliară artificială ", având în vedere dispozițiile art. 494 alin. 2 C. Civ., și nu "obligația de a face ", întemeiată pe art. 1073 și următoarele C.Civ., întrucât între cele două părți nu există un raport juridic.

Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Prin Procesul verbal de licitație încheiat în data de 10.04.1997 pârâtul-reclamant a adjudecat la licitația organizată de Consumcoop Moțăței următoarele construcții: depozit MCC pentru suma de 15.400.000 lei vechi plus TVA și baracă metalică pentru suma de 5.006.000 lei vechi plus TVA.

În același proces verbal de licitație se menționează că cumpărătorul se va adresa organelor de stat locale pentru dobândirea terenului, respectiv Primăriei .> Din acest înscris rezultă că pârâtul-reclamant a dobândit doar proprietatea asupra construcțiilor, fără să dobândească dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra terenului pe care se situează aceste construcții. De altfel acest fapt nici nu era posibil întrucât vânzătoarea Consumcoop Moțăței nu era proprietara terenului și nici nu avea un alt drept real asupra terenului ,neputând transmite mai mult decât avea.

Mai mult decât atât, prin s.c. nr.1363/25.10.1999 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr.513/1999 s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară formulată de G. G. E. împotriva Consiliului Local al ..Agromec S.A. Moțăței, Ministerul Finanțelor și P. C.. Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei G. G. E. imobilul situat în Moțăței Gară, compus din casă cu 6 camere, sală, hol, pivniță, o magazie de 10/11mp și terenul vatra de . suprafață de 11.400mp. A fost obligat pârâtul P. N. să-și ridice magazia depozit de materiale și baraca metalică, aflate pe acest teren dobândite prin proces verbal de licitație din 10.04.1997. Iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2181/28.07.2010 de BNP C. C. intervenienta G. G. E. a vândut imobilul obținut prin s.c. nr.1363/25.10.1999 reclamantei-pârâte S.C. R. P. S.R.L.

Prin urmare, în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă și calificată de către instanță, instanța de fond a constatat că este întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:

Susținerile pârâtului-reclamant cum că acțiunea ar trebui respinsă întrucât în cauză operează excepția absolută a autorității de lucru judecat reglementată de dispoz. art. 1201 C.civ. și art. 166 C.p.civ., texte de lege în vigoare potrivit art. 230 litera a din Legea nr. 71/2011 de aplicare a noului cod civil, excepție determinată de faptul că anterior a existat un litigiu având același obiect, întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1363/25.10.1999 a Judecătoriei Calafat, precum și din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3952 al BNP C. C., sentința civilă nr. 1363/25.10.1999 a Judecătoriei Calafat fiind pusă în executare de către reclamantă formându-se dosarul de executare nr. 275/E/2012 al B. I. și I., executarea fiind anulată în dosarul_ de judecătoria Calafat ca urmare a intervenirii prescripției dreptului executării silite, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât dacă termenul de a cere și a obține executarea silită s-a împlinit ( așa cum a fost cazul în dosarul_ al Judecătoriei Calafat ce a avut ca obiect contestație la executare îndreptată împotriva executării silite din dosarul de executare nr. 275/E/2012 al B. I. și I. privind executarea silită a s.c. nr. 1363/25.10.1999 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 513/1999 definitivă și irevocabilă la 27.06.2000), atunci hotărârea pierde puterea executorie, conform articolului 405 alin. 3 C., nu însă și celelalte caractere ale puterii de lucru judecat, iar o nouă cerere, având aceleași elemente, poate fi introdusă în măsura în care nu a intervenit, între timp, prescripția dreptului de a obține "condamnarea" pârâtului ( așa-numitul drept la cațiune în sens material). În acest proces, reclamantul se va prevala chiar de puterea lucrului judecat a primei hotărâri, astfel încât instanța va cerceta doar dacă nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune în sens material. Este o situație de excepție, deoarece puterea de lucru judecat nu conduce la respingerea cererii, ci, dimpotrivă, la admiterea acesteia.

În consecință, instanța de fond a constatat că în cauza de față operează puterea de lucru judecat a s.c. nr. 1363/25.10.1999 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 513/1999 definitivă și irevocabilă la 27.06.2000, cu privire la magazia-depozit de materiale și baraca metalică, reclamanta-pârâtă având calitatea de succesor cu titlu particular a reclamantei din dosarul 513/1999 al Judecătoriei Calafat, G. G. E., de la care a cumpărat terenul, acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă și calificată de către instanță (accesiune imobiliară artificială) fiind o acțiune reală imobiliară care este imprescriptibilă.

În ceea ce privește celelalte construcții, materialele de construcție, utilajele agricole și toate bunurile care le aparțin, având în vedere că, așa cum arătat mai sus, reclamanta-pârâtă este proprietarul terenului pe care se află acestea, pârâtul-reclamant folosind terenul proprietatea reclamantei-pârâte fără drept, precum și dispozițiile art. 494 alin. 2 C.Civ. care dispun că " dacă proprietarul pământului cere ridicare plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut ", văzând și cele expuse anterior instanța va obliga pârâtul-reclamant să-și ridice magazia-depozit de materiale, baraca metalică, celelalte construcții și materiale de construcție, utilajele agricole și toate bunurile care îi aparțin de pe terenul intravilan curți, construcții proprietatea reclamantei situat în . suprafață de_ mp, conform actului de proprietate și_ mp, conform documentației cadastrale, având următorii vecini. La N - ., la E – A. F., la S – DJ 561 și la V – DJ 561, întabulat în cartea funciară nr._ a localității Moțăței, Jud. D. și va autoriza reclamanta-pârâtă să demoleze construcțiile și să elibereze terenul de celelalte bunuri aparținând pârâtului-reclamant, pe cheltuiala pârâtului-reclamant, în situația în care pârâtul-reclamant nu va ridica de bunăvoie construcțiile și bunurile menționate mai sus.

În ceea ce privește cererea reconvențională instanța de fond a constatat că este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:

Pârâtul – reclamant a chemat în judecată în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Calafat pe pârâții Consiliul Local Moțăței, jud.D. și Primarul . de a-i asigura dreptul de folosință al terenului aferent construcțiilor al căror proprietar este prin măsuri legale concrete de evacuare, demolare, etc. a terților și construcțiilor edificate pe acel teren în temeiul art.1073 C.civ. în caz de neîndeplinire exactă a obligației, să fie obligați pârâții la daune în favoarea reclamantului în cuantum de 100 de lei pe fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 20.04.2011 reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a numiților G. G. E. și S.C. R. P. S.R.L., reclamanta-pârâtă din dosarul de față.

Prin sentința nr. 996/15.06.2011 irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria Calafat a respins cererea formulată de reclamant in contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Moțăței judetul D., Primarul ., G. G. E. domiciliată în București, ., sect.1 si . cu sediul în ..

Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Calafat a reținut următoarele:

Prin Procesul verbal de licitație încheiat în data de 10.04.1997 reclamantul a adjudecat la licitația organizată de Consumcoop Moțăței următoarele construcții: depozit MCC pentru suma de 15.400.000 lei vechi plus TVA și baracă metalică pentru suma de 5.006.000 lei vechi plus TVA. s

În același proce verbal de licitație se menționează că cumpărătorul se va adresa organelor de stat locale pentru dobândirea terenului, respectiv Primăriei .> Din acest înscris rezultă că reclamantul a dobândit doar proprietatea asupra construcțiilor, fără să dobândească dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra terenului pe care se situează aceste construcții. De altfel acest fapt nici nu era posibil întrucât vânzătoarea Consumcoop Moțăței nu era proprietara terenului și nici nu avea un alt drept real asupra terenului ,neputând transmite mai mult decât avea.

Pe de altă parte, pârâții Consiliul Local al . .-au obligat în nici un fel prin Procesul verbal de licitație încheiat în data de 10.04.1997 și nici ulterior prin încheierea unui alt act juridic, astfel încât între reclamant și acești pârâți nu există nici un fel de raport juridic referitor la terenul aferent construcțiilor dobândite de reclamant.

Mai mult decât atât, prin s.c. nr.1363/25.10.1999 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr.513/1999 s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară formulată de G. G. E. împotriva Consiliului Local al ..Agromec S.A. Moțăței, Ministerul Finanțelor și P. C.. Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei G. G. E. imobilul situat în Moțăței Gară, compus din casă cu 6 camere, sală, hol, pivniță, o magazie de 10/11mp și terenul vatra de . suprafață de 11.400mp. A fost obligat pârâtul P. N. să-și ridice magazia depozit de materiale și baraca metalică, aflate pe acest teren dobândite prin proces verbal de licitație din 10.04.1997. Iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2181/28.07.2010 de BNP C. C. intervenienta G. G. E. a vândut imobilul obținut prin s.c. nr.1363/25.10.1999 intervenientei S.C. R. P. S.R.L.

Prin urmare, având în vedere că pârâții Consiliul Local Moțăței, jud.D. și Primarul .-au obligat în nici un fel prin Procesul verbal de licitație încheiat în data de 10.04.1997 și nici ulterior prin încheierea unui alt act juridic, între reclamant și acești pârâți neexistând nici un fel de raport juridic referitor la terenul aferent construcțiilor dobândite de reclamant și, pe de altă parte, terenul în cauză nu mai face parte din domeniul comunei Moțăței, instanța va respinge acțiunea față de aceștia.

Nici între reclamant și intervenienții G. G. E. și S.C. R. P. S.R.L. nu există nici un raport juridic din care să rezulte obligația acestora de a asigura reclamantului folosința terenului pe care se află construcțiile dobândite de reclamant prin licitație. Ba, mai mult decât atât, reclamantul a fost obligat prin s.c. nr. 1363/25.10.1999 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 513/1999 să-și ridice magazia depozit de materiale și baraca metalică, aflate pe acest teren dobândite prin proces verbal de licitație din 10.04.1997. Prin urmare instanța de fond a respins acțiunea și față de aceștia.

În consecință instanța de fond a constatat că în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte operează puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 996/15.06.2011 irevocabilă prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul_, și în acest dosar și în cauza de față P. N. solicitând în contradictoriu cu ., un drept de folosință asupra terenului aferent construcțiilor proprietatea sa.

În baza art. 274 C. a fost obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 19 lei cheltuieli de judecată, către reclamanta-pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând scchimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1201 și urm Cciv, în condițiile în care a constatat că anterior prezentului litigiu a existat un alt litigiu având același obiect, aceeași cauză și pronunțată între aceleași părți. Motivarea instanței de fond potrivit căreia nu operează această excepție deoarece sentința civilă nr. 1363/25.10.1999 și-a pierdut puterea executorie este lipsită de suport legal. Hotărârea este nelegală și în ceea ce privește motivarea potrivit căreia în cauză nu a intervenit nici prescripția dreptului la acțiune în sens material deoarece este vorba de o acțiune reală imobiliară care este imprescriptibilă, în speță fiind vorba despre o acțiune personală prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani.

Hotărârea este nelegală deoarece instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 494 alin. 2 Cpciv, în condițiile în care în cauză erau incidente disp. Art. 494 alin. 3 teza ultimă, apelantul fiind terț dobânditor de bună credință.

Hotărârea este nelegală și în ceea ce privește soluția de respingere a cererii reconvenționale prin care a solicitat acordarea unui drept de folosință.

Cererea de apel nu a cuprins temeiul de drept.

Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.

Părțile nu au solicitat încuviințarea de noi mijloace de probă în etapa apelului.

următoarele:

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, Tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul reține că prin procesul verbal de licitație încheiat la data de 10.04.1997 apelantul pârât a dobândit proprietatea asupra imobilelor depozit MCC și baracă metalică situate în .> Prin sentința civilă nr. 1363/25.10.1999 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul 513/1999 s-a admis acțiunea promovată de G. G. E. în contradictoriu cu Consiliul Local Motățăi, ., Ministerul Finanțelor București și P. C., fiind obligați pârâții să-i lase reclamantei în deplină și liniștită posesie imobilul situat în . casă și teren vatra de ._ mp. Totodată a fost obligat pârâtul P. N. să-și ridice magazia –depozit de materiale și baraca metalică, aflate pe acest teren dobândite prin procesul verbal de licitație din 10.04.1997.

În cuprinsul cererii introductive ce constituie obiect al prezentei cauze, reclamanta - succesoare în drepturi a numitei G. G. E. ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de_ mp prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2181/28.07.2010 la BNP C. C.- a solicitat obligarea pârâtului P. N. să-și ridice magazia-depozit de materiale, baraca metalică, celelalte construcții și materiale de construcție, utilaje agricole și toate bunurile care îi aparțin de pe terenul al cărui proprietar este.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr. 1363/1999 la ridicarea construcțiilor magazie depozit de materiale și baraca metalică, dar acesta a refuzat să se conformeze acesteia, iar împreună cu nepotul său a adus utilaje agricole, materiale de construcții, diverse bunuri (neindividualizate prin vreo caracteristică) pe imobilul teren-intravilan, ocupându-l pe nedrept.

Reclamanta nu a identificat sau individualizat în vreun mod celelalte construcții a căror ridicare o solicită și nici nu a precizat momentul la care acestea au fost edificate prin raportare la litigiul anterior purtat între părți.

În ședința publică din data de 12.10.2012, instanța a respins cererea de probatorii formulată de reclamantă motivat de faptul că pârâtul nu contestă starea de fapt arătată în cuprinsul cererii introductive, deși, astfel cum am arătat anterior, cu excepția celor două construcții identificate în procesul verbal de licitație din data de 10.04.1997 nici un alt bun nu a fost individualizat în concret.

Excepțiile invocate de pârâtă respectiv autoritatea de lucru judecat și respectiv prescripția dreptului de a executarea silită a sentinței civile 1363/1999 puteau fi soluționate de instanță numai în limita identității de obiect între cele două cauze.

Instanța de fond a respins însă această excepție, invocând puterea de lucru judecat a aceleiași hotărâri judecătorești, deși obiectul prezentei cauze excede celui al dosarului 513/1999.

Totodată, buna sau reaua credință a pârâtului P. N. în edificarea celorlalte construcții a căror ridicare s-a dispus putea fi apreciată prin raportate la momentul edificării acestora.

Astfel, doar constructorul de rea credință poate fi obligat să ridice pe cheltuiala sa lucrările edificate în condițiile art. 494 Cciv.

Omisiunea instanței de fond de a stabili în mod complet starea de fapt dedusă judecății, în sensul de a identifica și individualiza bunurile a căror ridicare s-a dispus echivalează cu necercetarea fondului.

Ca atare, în temeiul disp. Art. 297 Cpciv va admite apelul, va anula sentința apelată și, întrucât nici una dintre părți nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare va reține cauza pentru judecata pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul formulat de pârâtul P. N., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2190/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta S.C. R. P. S.R.L., cu sediul în comuna Moțăței, . D..

Anulează sentința atacată și reține cauza pt. judecata pe fond.

Acordă termen de judecată la 07.06.2013, termen pt. care se vor cita părțile.

Cu drept de recurs odată cu hotărârea pe fond.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2013

Președinte,

L. A.

Judecător,

G. C. F.

Grefier,

G. D.

Red LA/2 ex/01.07.2013

G.D. 16 Mai 2013

J fond CN M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 2190/2013. Tribunalul DOLJ