Revendicare imobiliară. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 30247/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 536/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător V. P.
Grefier L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 03 decembrie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului formulat de pârâții D. T. și S. L., ambii domiciliați în C., ., județul D. împotriva sentinței civile nr._ din 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M., C. C., ambii domiciliați în C., ., județul D., având ca obiect revendicare imobiliară.
INSTANȚA
Prin sent.civ._/03.10.2012, pronuntata in dosar_, Judecatoria C. a admis în parte cererea formulată de reclamanții C. M. și C. C. în contradictoriu cu pârâții S. T. și S. L., a dispus grănițuirea între proprietățile părților stabilind linia de hotar între punctele 4-27-18 conform completării la raportul de expertiză care face parte integrantă din prezenta acțiune, a obligat pârâții sa permită reclamanților să-și îngrădească proprietatea pe linia de hotar stabilită între punctele 4-27-18, a obligat pârâții să scoată cei 2 salcâmi și vița de vie ce se găsesc pe linia de hotar în partea de nord conform planului de amplasament și delimitare, respectiv punctele 29, 30 și 31, a respins capătul de cererea privind revendicarea, ca neîntemeiat, a constatat ca rămas fără obiect capătul 4 de cerere privind obligarea pârâților să își devieze apele pluviale ce se scurg de pe anexa acestora cu destinație de magazie, a admis în parte cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1160 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.11.2011, reclamanții C. M. și C. C. au chemat în judecată pe pârâții S. T. și S. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase liber terenul în suprafață aproximativă de 50 mp, teren situat în C., . (1,5 ml, pe toată lungimea de 32 ml), tot terenul din spatele casei reclamanților pe care îl ocupă fără drept - cerere întemeiată pe dispozițiile art. 563 C Civ; să se dispună grănițuirea proprietăților părților, în raport de actele de proprietate - conform art. 560 C.Civ; să fie obligați pârâții să scoată cei 3 pomi plantați pe hotar, care datorită coroanelor distrug acoperișul din țiglă al imobilului reclamanților - cerere întemeiată pe dispozițiile art. 613 C Civ, iar în caz de refuz să fie reclamanții autorizați să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților; să fie obligați pârâții să își devieze apele pluviale ce se scurg de pe anexa pârâților, cu destinație de magazie (șopron), astfel încât apele provenind din ploi să nu se scurgă pe terenul proprietatea reclamanților, conform art. 611 C. Civ; să fie obligați pârâții să permită reclamanților să își îngrădească proprietatea, pe limita de hotar ce o va stabili instanța, conform art. 561 C Civ.; să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în fapt, sunt proprietarii imobilului casa și teren in suprafața de 626 mp (din acte) și 654 mp din măsurători, teren situat în C., . (fost nr. 14, fost TI P237), jud. D..
Reclamanții au mai arătat că au devenit proprietarii imobilului după cum urmează: casa au cumpărat-o în 1990; pentru teren reclamantului C. Ghe. M., i s-a constituit dreptul de proprietate eliberându-i-se TDP nr. 2112-_ din 21.02.1996 pentru suprafața de 626 mp, teren situat în C. - Făcăi, în T 1 P 237, teren ce avea următoarele vecinătăți: la Nord - S. M.; la Est - D. F.; la Sud - P. I.; la Vest - .> Încă de la cumpărare, imobilul a fost delimitat de vânzător, cu gard de sârmă pe bondoci de lemn față de toți vecinii, având o deschidere la stradă de 20,16 ml.
Cu acest imobil reclamanții arată că s-au înscris în CF a Mun. C. ce poartă nr._, conform extrasului de CF pe care îl anexează.
In anul 1990, după cumpărarea imobilului, au închis cu scândură terenul, prin înlocuirea gardului de sârmă, pe același aliniament, pe toate cele 4 laturi.
Reclamanții au mai arătat că pârâții sunt vecinii din partea de Nord, cumpărând imobilul casa și teren de la S. M..
Casa proprietatea reclamanților este amplasată la 1,5 ml față de limita de hotar cu terenul pârâților.
In anul 2009, reclamanții arată că au început să înlocuiască gardul vechi, către vecinul de la Est D. F. (în spatele curții) și pentru că a mai rămas material, au început să înlocuiască din gardul vechi și către pârâți (la Nord), montând doar 2 lacre de gard, care sunt din scândură, pe soclu de ciment, cu bondoci din țeava. Aceste două lacre de gard au fost montate pe vechiul aliniament al gardului chiar în prezenta pârâtului S. T..
In septembrie 2011 când au vrut să continue cu montarea gardului la Nord (de la cele două lacre montate în 2009 până la gardul de la stradă), pârâtul s-a opus (nu a mai permis muncitorilor să sape gropile pentru bondoci), însă după ce reclamanții au dat gardul vechi jos.
Gardul vechi, și în prezent este sprijinit de casă, numai pe porțiunea de la cele 2 uluci, până la casă și de la casă și până la stradă, rămânând astfel fără gard în spatele casei.
Menționează reclamanții că fără acordul acestora și fără a respecta distanța prevăzută de lege, pârâții au plantat 3 copaci, care în timp, au crescut, coroana acestora distrugând țigla de pe casa reclamanților, iar consola de curent a fost înclinată din cauza ramurilor.
In timp, copacii au modificat aliniamentul gardului, în sensul că rădăcinile acestora au crescut și au împins în gardul despărțitor, iar scândura a plesnit.
Pârâții au construită o anexă în imediata apropiere a hotarului, astfel încât acoperișul acestei anexe este intrat în proprietatea reclamanților, iar apele pluviale s-au scurs de pe această construcție pe gardul de scândură, care în timp a grăbit deteriorarea acestuia.
Acestea au fost motivele pentru care reclamanții au fost nevoiți să înlocuiască pe latura de Nord, în spatele casei, gardul vechi din scândură, care a putrezit.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar copii de pe titlul de proprietate nr. 2112-_/21.02.1996, autorizație pentru executare de lucrări nr. 887/21.11.1972, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu martorii L. V., B. A., B. M. și T. M., proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții civile, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert C. D. A. și depus la dosar la data de 24.05.2012 și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert L. F. și depus la dosar la data de 30.05.2012.
Împotriva raportului de expertiză specialitatea topografie cadastru reclamanții au formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate de către instanță, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 03.09.2012.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele :
Reclamanții dețin în proprietate conform titlului de proprietate nr. 2112-_/21.02.1996 suprafața de 626 mp situat în C., ., jud. D., teren pe care se află edificat un imobil-casă, achiziționat de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.10.1990.
Prin sentința civilă nr. 3632/13.04.2004 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/2003, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de pârâții din speță și s-a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare –cumpărare pentru terenul în suprafață de 611 mp situat în C., . ( actualmente . – certificat de nomenclatură- fila 47) și pentru casa de locuit compusă din 3 camere și sală.
Reclamanții în calitate de proprietari și având în vedere neînțelegerile cu pârâții au înțeles să promoveze prezenta acțiune prin care au solicitat grănițuirea proprietăților părților, revendicarea, pe cale de consecință, a suprafeței de teren ocupată de către pârâți si care s-ar afla in proprietatea reclamanților, obligarea pârâților să scoată pomii plantați pe linia de hotar și să-și devieze apele pluviale care se scurg de pe anexa pârâților pe terenul lor.
Instanța retine ca grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți. In caz de conflict intre acești titulari, prin acțiunea in grănițuire se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătoreasca, a limitelor dintre proprietati si stabilirea traseului real pe care trebuie sa il urmeze titularul.
În sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 C. civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Texul consacra un drept subiectiv civil si o obligație corelativa de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, in temeiul cărora orice proprietar poate pretinde vecinului sau fixarea liniei comune de hotar ce separa fondurile învecinate si marcarea acesteia prin semne materiale. Dreptul de a cere granituirea este un drept potestativ, imprescriptibil, iar granituirea se constituie . al dreptului de proprietate.
Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probelor cu expertize judiciare specifice grănițuirii.
Acțiunea in grănițuire iși justifică rațiunea atât in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar nu au fost stabilite prin întelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca si sunt contestate de parti.
În aceste condiții, instanța a retinut din concluziile raportului de expertiza întocmit în cauză de către expertul L. F., raport fata de care pârâții nu au formulat obiecțiuni în termen, obiecțiunile formulate de reclamanți fiind încuviințate prin încheierea de ședință din data de 27.06.2012, iar răspunsul la obiecțiuni a fost depus la data de 03.09.2012, ca pârâții ocupa în fapt suprafața de 614 mp de pe ., iar, deși conform actului de proprietate reprezentat de sentința civila nr. 3632/13.04.2004 pronunțată de Judecătoria C. aceștia dețin suprafața de 611 mp, expertul a concluzionat că pârâții nu ocupă nici o suprafață de teren reclamanților.
Din același raport de expertiză reiese că reclamanții dețin în fapt suprafața de 654 mp, iar conform titlului de proprietate nr. 2112-4887/21.02.1996 suprafața este de 626 mp, astfel că deși aceștia dețin în fapt o suprafață mai mare nu ocupă vreo suprafață de teren aparținând pârâților.
Prin urmare, vazand dispozitiile art. 584 C.civ. si pentru a pune capat situatiei conflictuale dintre parti, instanta a admis in parte actiunea reclamanților si a dispus materializarea hotarului pe limitele dintre proprietatile partilor, astfel cum rezultă acestea din raportul de expertiză imobiliară judiciară intocmit in cauza, stabilind linia de hotar pe aliniamentul punctelor 4-27-18, conform anexei la raportul de expertiza intocmit in cauza. Pentru a hotari astfel, instanta a avut in vedere ca reclamanții se invecineaza cu pârâții pe aliniamentul punctelor 4-27-18, puncte existente în teren ale vechiului hotar care se regăsesc și în documentația cadastrală înregistrată de reclamanți la OCPI D. cu nr._/2011 conform schitei anexa raportului de expertiza.
In condițiile in care concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza de către expertul L. F. au relevat ca parații nu ocupa nici o suprafață de teren reclamanților instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea ca neîntemeiat.
În ceea ce privește obligarea pârâților să scoată pomii plantați pe linia de hotar, instanța, având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză din care reiese că pe terenul pârâților există 2 salcâmi și o viță de vie care sunt plantați la o distanță de 5 cm față de linia de hotar, încălcându-se astfel, dispozițiile art. 607 C.civ. conform cărora „arborii care cresc înalți nu pot fi plantați la o distanță mai mică de 2 metri de linia despărțitoare a două fonduri, iar celelalte plantații ori garduri vii, la o distanță mai mică de o jumătate de metru „ va admite acest capăt de cerere și pe cale de consecință a obligat pârâții să scoată cei 2 salcâmi și vița de vie ce se găsesc în partea de nord conform planului de amplasament și delimitare, respectiv punctele 29, 30 și 31.
De asemenea, instanța a constatat ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâților să își devieze apele pluviale ce se scurg de pe anexa acestora cu destinație de magazie întrucât pe parcursul soluționării litigiului aceștia au demolat această construcție astfel cum au învederat reclamanții.
Totodată, față de prevederile art. 274 si 276 C., instanța, ținând cont ca acțiunea a fost admisă numai in parte, că reclamanții au plătit onorariu de expert specialitatea topografie și onorariu de expert specialitatea construcții civile fiecare in cuantum de 750 de lei, precum si faptul că, cheltuielile cu grănițuirea sunt suportate de ambele părți, a admis în parte cererea de obligarea a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1160 lei (din care 750 reprezentând onorariu expert specialitatea construcții civile, - deși capătul de cerere privind desființarea construcției pârâților a rămas fără obiect, aceștia au demolat construcția după încuviințarea și administrarea probei, 375 onorariu expert topografie și 35 lei taxa de timbru).
În ceea ce privește onorariul de avocat solicitat de reclamanți o dată cu concluziile pe fondul cauzei instanța a constatat că la dosarul cauzei nu există nici un înscris doveditor în ceea ce privește cuantumul acestuia și nici faptul că acesta a fost achitat de către reclamanți.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii S. T. si S. L..
O prima critica a vizat raportul de expertiza intocmit in cauza la instanta de fond, paratii aratand ca, desi obiectivul acestei expertize a vizat identificarea imobilelor in functie de actele de proprietate, expertul a identificat suprafetele ocupate, nu si pe cele din acte.
O a doua critica a vizat modalitatea de interpretare a probatoriilor efectuate in cauza, respectiv, obiectivitatea declaratiilor martorilor audiati, neanalizarea apararilor paratilor, interpretarea inscrisurilor depuse. Ca urmare a acestui mod de interpretare a probatoriiilor, au sustinut recurentii, au fost aduse grave prejudicii dreptului lor de proprietate.
In continuare, recurentii-parati au aratat ca, in mod gresit, instanta de fond nu a cercetat, in solutionarea capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratilor la scoaterea arborilor plantati cu incalcarea distantei minime legale fata de limita de hotar, prejudiciul produs reclamantilor.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 3041 C..
In cauza au formulat intampinare intimatii-reclamanti, care au solicitat instantei sa respinga recursul si sa mentina solutia instantei de fond ca temeinica si legala.
Intimatii au reiterat apararile formulate in fata instantei de fond si in plus au aratat ca, desi recurentii formuleaza critici vizand proba cu expertiza tehnica, acestia nu au formulat obiectiuni la raportul de expertiza in fata instantei de fond.
In probatiune au fost depuse inscrisuri.
In sedinta publica din data de 02.04.2013 instanta a pus in discutie calificarea caii de atac incidente si, avand in vedere petitele neevaluabile in bani ale actiunii introductive, respectiv, granituire si obligatia de a face, a stabilit ca este incidenta calea de atac a apelului.
Analizand sentinta apelata, Tribunalul retine urmatoarele:
1. In ceea ce priveste criticile apelantilor referitoare la expertiza tehnica efectuata la instanta de fond, Tribunalul retine ca paratii-apelanti s-au opus la administrarea probei cu expertiza tehnica (incheierea din 11.04.2012) si nu au propus obiective proprii.
Ulterior efectuarii expertizei, doar reclamantii au inteles sa formuleze obiectiuni, paratii opunandu-se incuviintarii acestora si neformuland obiectiuni la randul lor.
Criticile referitoare la efectuarea expertizei tehnice sunt neintemeiate, urmand a fi respinse pentru urmatoarele considerente.
Orice obiecțiune trebuie formulată până la termenul care urmează depunerii lucrării tehnice, conform art. 212 alin. 2 C.proc.civ.
Aceasta înseamnă că normele care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce neregularitatea raportului de expertiză au caracter dispozitiv.
D. urmare, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2197/28.02.2006 a secției civile și de proprietate intelectuală, față de prevederile art. 108 alin. 3 C.proc.civ., neinvocarea obiectiunilor la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancțiunea decăderii.
Asadar, în condițiile în care apărătorul ales al pârâtilor a declarat că nu formulează obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză, în fața instanței de apel nu mai pot fi aduse critici lucrării de expertiză.
2. In ceea ce priveste interpretarea probatoriului, Tribunalul constata ca prima instanta a interpretat in mod corect probatoriul administrat.
In speta, astfel cum reiese din concluziile raportului de expertiza, imobilele detinute de parti au fost individualizate in functie de situatia din teren si de actele de proprietate prezentate de acestea (fila 74 fond).
Instanta de fond a dispus granituirea proprietatilor stabilind linia de hotar intre punctele 4 – 27 – 18, intre aceste puncte fiind identificat si vechiul hotar ce despartea proprietatile, astfel cum acesta se regaseste mentionat in documentatia cadastrala inregistrata la OCPI D. sub nr._/2010.
Faptul ca reclamantii-intimati detin in realitate o suprafata mai mare decat cea mentionata in titlul de proprietate nu echivaleaza cu o ocupare fara drept de catre acestia a vreunei suprafete din terenul proprietatea apelantilor, in speta nefiind facuta dovada in acest sens.
In plus, aceste simple sustineri ale apelantilor nu pot fi retinute, cu atat mai mult cu cat acestia nu au inteles sa formuleze in fata instantei de fond pretentii proprii impotriva reclamantilor-intimati.
Este un fapt bine cunoscut că suprafețele menționate în actele de proprietate nu corespund cu realitatea fizică din teren, putând exista plusuri sau minusuri care nu sunt rezultatul unei ocupări abuzive ci, pur și simplu, al determinării inexacte a suprafețelor, în lipsa unor instrumente de măsurare performante și adecvate.
Față de caracterul relativ și aproximativ al suprafețelor menționate în actele vechi de proprietate, dar și în cele mai recente, pentru că în județul D. au început să se facă măsurători exacte ale terenurilor, cu instrumente tehnice performante, de abia de la 01.07.1999, când a fost pusă în aplicare efectiv Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară), pentru rezolvarea situațiilor litigioase de acest gen este esențial a se stabili nu atât plusurile sau minusurile de teren față de actele de proprietate, cât încadrarea în limitele fizice ale proprietății, respectarea obiectului material al dreptului de proprietate, cu alte cuvinte a configurației terenului și a semnelor naturale sau artificiale de hotar stabilite în timp.
Suprafața menționată într-un act de proprietate nu are, în sine, o forță probantă absolută în ceea ce privește întinderea obiectului material al acelui drept, mai ales dacă acel act a fost întocmit înainte de punerea în aplicare a Legii nr.7/1996; realitățile aplicării acestui act normativ au dovedit că suprafețele din acte nu au cum să corespundă, cu exactitate, cu situația fizică, lipsa unei organizări cadastrale adecvate și sistemul de publicitate imobiliară personală (anterioare datei de 1 iulie 1999) conferind suprafețelor înscrise în acte caracterul relativ și aproximativ menționat mai înainte.
Existând, așadar, o realitate fizică și o realitate scriptică ce nu coincid, este necesar ca dreptul de proprietate să fie raportat la obiectul său material, care are întotdeauna anumite limite fizice, pentru că el constituie „bunul” susceptibil de apropriațiune juridică, iar numai prin încălcarea acestor limite se aduce atingere acestui drept, și nu prin simplul fapt că unul dintre vecini posedă mai mult decât în acte, iar celălalt mai puțin.
Actiunea in granituire nu poate fi respinsa, intrucat, conform practicii judiciare, actiunea in granituire isi justifica ratiunea atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarari judecatoresti si sunt contestate de parti.
Asa fiind, avandu-se in vedere ca nu s-a stabilit faptul ca reclamantii ocupa fara drept vreo supafata din terenul proprietatea paratilor, dat si avand invedere faptul ca linia de hotar a fost stabilita de instanta de fond pe aliniamentul vechiului hotar ce despartea proprietatile, astfel cum acesta se regaseste mentionat in documentatia cadastrala inregistrata la OCPI D. sub nr._/2010, Tribunalul apreciaza ca solutia instantei de fond in ceea ce priveste capatul de cerere in granituire este corecta.
3. Referitor la criticile referitoare la solutionarea capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratilor la scoaterea arborilor plantati cu incalcarea distantei minime legale fata de limita de hotar, respectiv, neanalizarea de catre instanta de fond a prejudiciului produs reclamantilor prin aceasta fapta, Tribunalul retine urmatoarele:
Art.607 cod civil dispune "nu este iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în îndepărtarea hotărâtă de regulamente particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute și în lipsă de regulamente și de obieciuri, în depărtare de 2 m. de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și de o jumătate de metru pentru celelalte plantații și garduri vii".
Coroborând această dispoziție cu cea înscrisă în art.608 alin. 1 Cod civil, rezultă că proprietarul nu poate avea arbori și plantații la o distanță mai mică decât cea fixată de lege, fie că i-a sădit el sau o altă persoană, fie că au crescut în mod natural, iar vecinul are dreptul să ceară și să obțină în justiție ca plantațiile să fie scoase, fără a fi obligat să dovedească existența unui prejudiciu.
Prin urmare, conform textelor menționate, sancțiunea pentru nerespectarea servitutii privind distanța plantațiilor, nu este condiționată de existența unei pagube sau de sădirea copacilor de către actualul proprietar al fondului, crticile apelantilor sub acest aspect fiind neintemeiate.
În cauză expertul tehnic a precizat ca pe linia de hotar dintre proprietatile partilor se gasesc doi salcami si o vita-de-vie.
Asadar, in mod corect, instanta de fond a obligat paratii sa scoata aceste plantatii, date fiind prevederile art. 608 Cod civil potrivit carora sancțiunea pentru nerespectarea distanțelor stabilite de lege este scoaterea plantațiilor.
Asa fiind, se constata ca apelul declarat este nefundat, urmand a fi respins ca atare, cu consecinta mentinerii sentintei pronuntata de instanta de fond ca fiind legala si temeinica.
In temeiul dispozitiilor art. 274 C., Tribunalul va obliga apelanții la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de pârâții D. T. și S. L., ambii domiciliați în C., ., județul D. împotriva sentinței civile nr._ din 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M., C. C., ambii domiciliați în C., ., județul D., ca nefondat.
Obligă apelanții la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Președinte, M. R. H. | Judecător, V. P. | |
Grefier, L. E. C. |
L.C. 19 Decembrie 2013, Red. RH.08.01.2014
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1581/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1865/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
