Fond funciar. Decizia nr. 160/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 36018/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 160/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Grefier G. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-reclamant M. G. împotriva sentinței civile nr._/08.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C. PRIN PRIMAR, STAȚIUNEA D. EXPERIMENTALĂ B. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a întocmit referat pt. constatarea perimării.
Instanța din oficiu, invocă excepția perimării și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.12.2010, sub numărul_, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 10.000 mp în extravilanul municipiului C..
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul arată că deține certificatul . – MNR_, care atestă calitatea de luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989 și potrivit dispozițiilor Legii 341/2004 art. 5 lit. d, are dreptul la atribuirea terenului de 10.000 mp în extravilan, că îndeplinește aceste dispoziții legale parțial, doar în ceea ce privește terenul extravilan întrucât deține o locuință în proprietate.
Mai susține că a depus cerere la Primăria mun. C. și a primit răspunsul din 21.06.2010, în care se arată că autoritatea locală municipală nu are în evidență în prezent spații sau terenuri care să poată fi atribuite în temeiul Legii 341/2004, dar cunoaște că la nivelul mun. C. există în prezent terenuri disponibile în extravilan.
În drept reclamantul invocat dispozițiile Legii 341/2004.
Reclamantul a depus la dosar adresa nr._/21.06.2010, împuternicire avocațială, copie certificat . – MNR_.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare care să individualizeze o suprafață de 10.000 mp în extravilanul mun. C., care ar putea fi atribuită reclamantului în baza Legii 341/2004 și efectuarea unei adrese la Primăria mun. C. pentru a comunica dacă există la dispoziția Comisiei locale suprafața de teren arabil de 1 ha care să-i fie atribuită reclamantului, răspunsul solicitat fiind înaintat cu adresa nr. 1225/21.02.2011.
Raportul de expertiză extrajudiciară a fost întocmit de expert C. V. și a fost depus la dosar la data de 25.11.2011, terenul identificat de 1 ha fiind în T 3 P 40, având categoria de folosință vie extravilan, fiind în administrarea Stațiunii D. Experimentală B. M..
Față de concluziile raportului de expertiză, la termenul de judecată din 30.06.2011 reclamantul a învederat că solicită chemarea în judecată și S.D.E. B. M., care a fost citată cu copie de pe acțiune.
Prin sentința civilă nr._/08.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. Gabirel, în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și Stațiunea D. Experimentală B. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate având calitate de luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989 pentru 1 ha, teren arabil extravilan.
S-a constatat că reclamantul nu a depus la dosar hotărârea Comisiei Județene de atribuire în proprietate reclamantului de terenuri ca persoană beneficiară a Legii 341/2004, astfel că acesta nu figurează într-o anexă validată de Comisia Județeană și nu face dovada că a fost propus spre validare de către Comisia Locală cu terenul de 1 ha. Astfel Comisia Locală nu poate fi obligată la identificarea terenurilor disponibile în vederea finalizării procesului de constituire a dreptului de proprietate având în vedere și faptul că în conformitate cu prevederile HG 890/2005, persoanele cărora li se constituie dreptul de proprietate sunt puse în posesie după finalizarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate ori, din răspunsul înaintat cu adresa nr. 1225/21.02.2011 înaintat de Primăria mun. C., rezultă că nu există rezerve de teren pentru beneficiarii legilor fondului funciar.
În consecință, s-a constatat că nu poate fi vorba de un refuz al pârâtului de punere în posesie și de emitere a titlului de proprietate pentru reclamant, conform Legii 341/2004, fără respectarea de către reclamant a procedurii prevăzute de art. 27 HG 890/2005.
Din raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, a rezultat că terenul de 1 ha identificat de expert în perimetrul Stațiunii Didactice Experimentale B. M. este cultivat cu viță-de-vie, fiind indispensabil cercetării.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării recursului, pentru termenul din 06.02.2013, în considerarea faptului că perimarea este reglementată de norme de ordine publică și că operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul 242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., deoarece din acest moment recurentul – reclamant avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 15.12.2011, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 C.proc.civ. pentru lipsa nejustificată a părților.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu,
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de reclamantul M. Gabirel împotriva sentinței civile nr.2432/08.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și Stațiunea D. Experimentală B. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013.
Președinte, R. Steluța G. | Judecător, I. G. P. | Judecător, A. M. Tăruș |
Grefier, G. D. |
Red.jud.I.G.P.
20.02.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-Fl.D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1865/2013. Tribunalul DOLJ | Stare civilă. Decizia nr. 275/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
