Fond funciar. Decizia nr. 1909/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1909/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 5722/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1909/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de petentul Z. I. în contradictoriu cu pârâtele D. Z., C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR L., C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, împotriva sentinței civile nr. 6680 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 30 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 06 noiembrie 2013 și pentru azi 13 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.03.2012, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul Z. I. a chemat în judecată pe pârâții D. Z., C. L. de aplicare a legii Fondului Funciar L. și C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună îndreptarea erorii din titlul de proprietate nr. 1729-_ în sensul înscrierii în acest titlu și a numitei Z. R., în calitate de fiică a defunctului D. Mitiță.
În motivare, a arătat că, în baza Legii nr. 18/1991 au făcut cerere trei moștenitori: Z. I., moștenitor testamentar, Z. R., fiica defunctului (mama sa) și D. Z., nora defunctului (cumnată cu mama sa).
A susținut în continuare reclamantul că, în baza Legii nr.18/1991 s-au aprobat și s-au validat 10 ha, împărțite în două titluri de proprietate: titlul de proprietate nr. 1814 -_/07.11.2000, în care s-au reconstituit 4 ha, teren ce a fost trecut la CAP L. și au fost trecuți toți moștenitorii (trei moștenitori) și titlul de proprietate nr. 1729-_/14.10.1999 unde din eroare au fost trecuți doar doi moștenitori, Z. R. fiind omisă după acest titlu.
A menționat reclamantul că, în conformitate cu Legea nr. 18/1991, art. 13 modificat titlul de proprietate se eliberează pe numele tuturor moștenitorilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.III și art. 13 modificat din legea nr. 18/1991.
În sprijinul și dovedirea acțiunii s-au depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. 1729-_/14.10.1999, titlul de proprietate nr. 1814-_/07.11.2000, adresa nr. 1881/21.04.2011, testament, sentința civilă nr._/24.09.1993, decizia nr. 18 F1/17.03.2002, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a legii nr. 18/1991.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a înainta procesul verbal de punere în posesie premergător emiterii TDP nr. 1814-_/2000, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 29.03.2012.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. L. pentru a înainta toate înscrisurile care au stat la baza emiterii TDP nr.1814-_/07.11.2000 și TDP nr. 1729-_/14.10. 1999, inclusiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 4076 din data de 25.07.2012, depusă la dosar la data de 27.07.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 03.09.2012 instanța a admis cererea de reexaminare formulată de petentul C. I. împotriva încheierii de ședință din data de 11.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ prin care petentul în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar L. a fost amendat cu suma de 300 lei, în temeiul art.108 alin.1 pct.2 lit.f C.pr.civ și a revenit asupra amenzii judiciare în cuantum de 300 lei aplicată acestuia.
La data de 01.10.2012, pârâta D. Z. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
A învederat că, obiectul cererii reclamantului nu îl constituie o simplă eroare materială cuprinsă în titlul de proprietate nr. 1729-_ din 14.10.1999, ci o anulare parțială a lui cu privire la persoanele pe numele cărora a fost emis titlul și astfel le-a fost recunoscut un drept de proprietate funciară. Acțiunea reclamantului contestă dreptul în substanța sa, fără să pretindă o simplă rectificare de redactare, după cum s-ar putea înțelege din termenii în care a fost formulată cererea.
Acțiunea fiind una în anulare, nulitatea nu poate fi decât una relativă, pentru că privește interese personale și nu generale și astfel este supusă termenului de prescripție de 3 ani, înlăuntrul căruia trebuia cerută anularea. Prin neformularea cererii în acest termen, orice cauză de anulare a fost asanată prin voința expresă a reclamantului.
A învederat în continuare că, între părți au mai fost litigii, prin sentința civilă nr. 9507 din 4 iunie 2001 Judecătoria C., dosar nr._/2000, fiindu-i recunoscut, în contradictoriu cu reclamantul, dreptul de a moșteni de pe urma autorului D. Mitiță, pentru terenul deținut de acesta și evidențiat în rolul agricol, iar prin expertiza efectuată în acest dosar se arată că mama reclamantului, Z. R. a fost înzestrată de autorul D. Mitiță cu o suprafață de 5 ha, condiții în care, în mod legal aceasta nu mai figurează în titlul de proprietate nr.1729-_ din 14.10.1999.
Pe de altă parte, pentru terenul de 4 ha ce a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1814-_ din 07.11.2000, reclamantul a contestat dreptul său de proprietate, situație soluționată definitiv prin sentința civilă nr.3803 din 12.03.2012 Judecătoria C., prin care i s-a respins acțiunea. Aceasta dovedește odată în plus că avea cunoștință și de eventuale cauze de nulitate care ar lovi și titlul de proprietate nr. 1729-_ din 14.10.1999, după eliberarea lui.
Necontestarea titlului în termenul de prescripție duce la asanarea oricărei cauze de nulitate, soluție susținută și de principiul securității juridice, principiu de ordin general.
Față de apărările formulate pe fond și pe cale de excepție, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Anexat întâmpinării s-au depus în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.9507 din data de 04.06.2001, declarații de martor din dosar nr._/C/F/2006, raport de expertiză tehnică judiciară, sentința civilă nr.3803 din data de 12.03.2012.
La data de 16.10.2012, reclamantul Z. I. a depus la dosar note scrise prin care a învederat că Z. R., mama sa a decedat la data de 12.02.1999, cu 8 luni înainte de a se emite TDP nr.1729-_, pârâta D. Z. nu a citit art.13 din legea nr.18/1991 modificată, titlul de proprietate se eliberează pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
A învederat în continuare că, în decizia nr. 1971/31 octombrie 2007 a Tribunalului D. la pagina trei rândul 17 Primăria L. a trimis cererea 138/1991 unde a făcut cerere de reconstituire trei persoane: Z. I., Z. R. și D. Z..
A depus în copie următoarele înscrisuri: decizia nr.1238 din 19 iunie 2007 a Tribunalului D., copie certificat de deces pentru Z. R., decizia nr.1238/19.06.2007, decizia nr.1971 din 31 octombrie 2007.
A solicitat admiterea cererii formulate și să se emită un alt titlu de proprietate pe numele celor trei moștenitori: Z. I., Z. R. și D. Z..
La data de 29.10.2012, pârâta D. Z. (Z.) a depus complinire a întâmpinării prin care a arătat că emiterea titlului de proprietate nr.1729-_ din data de 14.10.1999 este validă și nu subzistă nicio cauză de anulare parțială sau chiar de rectificare, precum pretinde reclamantul, întrucât Z. R. era decedată și unicul moștenitor al acesteia este fiul său, reclamantul Z. I..
De pe urma numitei Z. R. au rămas doi fii: Z. I. și Z. M., antedecedat în anul 1975. Pe cale de consecință unicul moștenitor al mamei reclamantului este tocmai acesta.
Z. R. a decedat la 10.02.1999, anterior emiterii TP nr. 1729-_ din 14.10.1999 și evident anterior introducerii acțiunii.
Față de împrejurarea că persoana nu mai exista la data emiterii titlului a cărui anulare / rectificare se cere, și cu atât mai mult la data cererii de chemare în judecată, iar singura persoană îndreptățită să vină în locul acesteia ca moștenitor este reclamantul, care figurează deja în TP nr. 1729-_ din 14.10.1999, acțiunea este lipsită de interes.
Lipsa interesului este susținută și de faptul că de pe urma autorului D. M. (Mitiță) vin cei 2 copii D. C.-decedat, cu drepturi culese de D. Z. (Z.) și Z. (D.) R.-decedată, cu drepturi culese de Z. I..
Înțelege să dovedească precizarea la întâmpinare cu actele de stare civilă depuse deja la dosar.
Față de apărările formulate pe fond și pe cale de excepție, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 20.12.2012, reclamantul Z. I. a depus la dosar precizare la acțiune prin care a invocat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1729-_/14.10.1999.
În motivare a arătat că pe legea nr.18/1991 au formulat cerere trei persoane, dar pe titlul de proprietate sunt două persoane, lipsind Z. R. care a făcut cerere.
A arătat că, din eroare a a trecut temeiul de drept art.III fără să specifice legea nr.197/1997.
A susținut în continuare că, nulitatea absolută nu se prescrie, ci se prescrie numai anularea parțială după trei ani.
A învederat că, temeiul de drept este Legea nr.197/1997, art.III și art.13 modificat din legea nr.18/1991.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. L. pentru a înainta la dosar în copie certificată anexa 19 validată cuprinzând poziția ce a stat la baza emiterii TDP nr. 1729-_ din data de 14.10.1999, cererile de reconstituire formulate de părți, să se precizeze dacă, în afară de cererea trimisă prin adresa nr. 4076/25.07.2012 mai există și alte cereri de reconstituire privind diferența de 3,32 ha până la suprafața de 10 ha reconstituită prin cele două titluri de proprietate respectiv TDP nr. 1729-_ din data de 14.10.1999 și TDP nr. 1814-_/07.11.2000, relațiile fiind comunicate cu adresa nr.765 din data de 06.02.2013 și adresa nr. 1408 din data de 01.03.2013.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a înainta la dosar procesul- verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii TDP nr. 1729-_ din 14.10.1999 și TDP nr. 1814-_/07.11.2000, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 8854 din data de 05.02.2013 și adresa nr._ din data de 27.02.2013.
S-au mai depus note scrise de către reclamant la data de 13.11.2012, la care au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr.1729-_, titlul de proprietate nr. 1814-_, sentința civilă nr._/24.09.1993, sentința civilă nr. 9507 pronunțată în dosarul nr._/2000, sentința civilă nr. 3803/12.03.2012, pronunțată în dosarul nr._/215/2011, iar de către pârâtă la data de 06.07.2012, 25.10.2012.
La interpelarea instanței, la termenul de judecată din data de 14.01.2013, pârâta prin apărător ales a arătat că prin întâmpinarea aflată la fila 160 din dosar a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 6680/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta D. Z., ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de către pârâta D. Z., ca neîntemeiată.
A fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamantul Z. I., în contradictoriu cu pârâtele D. Z., C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar L. și C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu sediul în C..
A fost obligat reclamantul la plata către pârâta D. Z. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absolută, care prin regimul său juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care și aceea a termenului în care poate fi exercitată chiar și din oficiu.
Prescripția este definită ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile corelative neexercitat de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul Z. I. a indicat ca și temei de drept, dispozițiile art.III si art.13 modificat din Legea nr.18/1991, iar prin precizarea formulată la data de 20.12.2012, de care instanța a luat act prin încheierea de ședință din data de 14.01.2013, reclamantul a arătat ca solicită nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1729-_/1999 în temeiul art.III din legea nr.197/1997 și art.13 modificat din legea 18/1991.
A reținut instanța că dispozițiile art.III din legea nr.169/1997, pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, reglementează cazuri de nulitate absolută a actelor emise cu încălcarea legii.
Menționarea eronată de către reclamant a articolului III din Legea nr. 18/1991 în cererea introductivă și a articolului III din Legea nr. 169/1997, nu este de natură a crea dubii în privința temeiului juridic invocat.
Or, atât timp cât se solicită constatarea nulității unui act în temeiul art.III din Legea nr.169/1997, având în vedere și regimul juridic al nulității absolute, care poate fi invocată oricând, instanța constată că, în cauză nu există un termen de prescripție.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei de interes, invocată de către pârâta D. Z. și care a fost analizată cu prioritate, conform dispozițiilor art.137, alin.1 Cod Procedură Civilă, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.3, alin.2 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificat prin Legea nr. 247/2005, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes lgitim.
Prin demersul judiciar inițiat, reclamantul urmărește emiterea titlului de proprietate și pe numele mamei sale, Z. R., interesul acestuia fiind în strânsă și directă legătură cu pretenția formulată, care i-ar conferi dreptul de a culege cota succesorală de pe urma autoarei.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de către pârâta D. Z..
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
La data de 14.10.1999 a fost emis titlul de proprietate nr.1729-_ pe numele reclamantului și al pârâtei, de pe urma autorului D. Mitiță, pentru suprafața de 6 ha teren extravilan arabil, situat pe raza comunei L., jud. D..
La baza emiterii titlului de proprietate a stat anexa nr.19, poziția nr.3, în care la rubrica moștenitori figurează Z. I. și D. Z., autor fiind D. Mitiță.
Reține instanța că art.3, alin.2 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, modificat prin Legea nr.247/2005, reglementează cazurile de nulitate absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor legii, iar solicitarea reclamantului nu se încadrează în acestea.
Astfel, împrejurarea de fapt a formulării unei cereri în temeiul Legii nr.18/1991, urmată de neincluderea în anexa de validare și în titlul de proprietate a unei persoane care a formulat cerere nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a actului de proprietate.
Legea nr.18/1991 și Regulamentul de aplicare au prevăzut o procedură specială de contestarea a măsurilor stabilite de comisiile locale, respectiv contestația adresată comisiei județene, precum și posibilitatea de a formula plângeri împotriva hotărârilor acesteia la instanța de judecată competentă.
În conditiile în care această procedură nu a fost urmată, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate pentru neincluderea unei persoane care a formulat cerere, ar fi în contradicție cu actele administrative emise anterior, și anume propunerea de validare și hotărârea comisiei județene.
Chiar dacă invocarea nulității absolute în temeiul art.3, alin.2 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, modificat prin Legea nr. 247/2005 nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile de contestare a actelor emise de comisiile de fond funciar, dispozițiile acestuia sunt limitate la anumite situații, enumerate de lege, și nu pot fi extinse oricărei pretinse încalcari a procedurii de stabilire a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul Z. I., arătând că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că C. Județeană de Aplicare a Legii fondului funciar era obligată a emite titlul de proprietate pe numele tuturor persoanelor care întocmiseră cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și anume pe numele lui Z. R., Z. I. și D. Z.; faptul că, cu încălcarea Legii nr.18/1991 C. L. a întocmit formalitățile prealabile în care, în mod eronat, au fost menționați ca moștenitori ai defunctului D. Mitita doar recurentul și D. Z., duce la lovirea cu nulitatea absolută a formalităților prealabile și pe cale de consecință, și a titlului de proprietate nr. 1729-_/14.10.1999.
Instanța de fond nu a cercetat dacă anexa nr. 19 îndeplinea condițiile prevăzute de legile în vigoare pentru a fi valabilă și dacă formalitățile prealabile în baza cărora s-a emis titlul au fost în mod corect aplicate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. III Legea nr. 169/1997, art. 477 și următoarele, art. 479, art. 480 și 481 C.proc.civ.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed:
În mod corect instanța de fond a reținut că motivul de nulitate invocat de recurentul reclamant nu se încadrează în motivele de nulitate absolută expres prevăzute de art. III Legea nr. 169/1997, care sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie.
Titlul de proprietate este în concordanță cu actele premergătoare, inclusiv hotărârea comisiei județene de validare, care nu au fost anulate și care nu au fost contestate de reclamant în procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991. Mai mult instanța de fond nu a fost investită cu o cerere privind anularea hotărârii de validare astfel că critica recurentului referitoare la faptul că instanța de fond nu a analizat legalitatea acestui act nu poate fi primită. Recurentul reclamant nu a invocat ca motiv de nulitate a titlului neconcordanța acestuia cu actele premergătoare sau nelegalitatea acestor acte premergătoare, pentru ca instanța de fond să fie obligată a cerceta legalitatea emiterii acestor acte. De asemenea, principiul de drept quod nullum est nullum producit efectum nu își găsește aplicare în cauza de față.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând existența culpei procesuale în sarcina recurentului, tribunalul îl va obliga pe acesta la plata către intimata D. Z. a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, conform chitanței nr. 28/16.09.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul Z. I. în contradictoriu cu pârâtele D. Z., C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR L., C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, împotriva sentinței civile nr. 6680 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul către intimata D. Z. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.S.V./ex..
Jud.fond-L.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1783/2013. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
