Acţiune în constatare. Sentința nr. 1270/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1270/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 4174/183/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. Tăruș
Judecător R. Steluța G.
Judecător I. G. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul C. P. împotriva sentinței civile nr. 1270/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că Primăria Comunei O. a depus la dosar relațiile solicitate, după care
La interpelarea instanței, recurentul reclamant învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Băilești, fără cheltuieli de judecată, arătând că este proprietar pentru suprafața de 279 mp. teren.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 01.11.2011 reclamantul C. P. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea pe calea uzucapiunii de 10 ani a dreptului său de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1901 mp, situat în ., . ( T 2, P 17 ), jud. D.
În motivarea acțiunii a arătat că, în baza certificatului de moștenitor nr. 172/1987 a dobândit în calitate de nepot de fiu al defunctei C. E., cu titlu de moștenire, imobilul compus din suprafața de 250 mp teren și o casă din paiantă, situat la adresa sus menționată, pe care defuncta le-a moștenit de la părinții săi decedați cu peste 35 ani în urmă.
A mai arătat că, în realitate, cu această ocazie a primit în folosință și suprafața de teren de 1901 mp deținută cu același titlu și de autoarea sa, întrucât legislația în vigoare la acea dată nu permitea proprietatea unei suprafețe mai mari de teren, că acest teren face corp comun cu cel primit în proprietate și că a fost tot timpul îngrădit și posedat de reclamant sub nume de proprietar, în mod public, neîntrerupt și netulburat de nimeni, fără a i se modifica limitele.
A menționat că suprafața de teren intravilan sus menționată are ca vecini la N – DJ 522 B, S – P. S., E – O. C., V – C. I..
La termenul din 24.11.2011 s-a emis adresă către Primăria O. pentru a comunica dacă pentru suprafața de 1900 mp situată în comuna O., ., ., . eliberat titlu de proprietate vreunei persoane în baza legii 18/1991 și în cazul în care nu s-a emis titlu de proprietate să comunice în posesia cui se află această suprafață de teren, cine este înscris în registrul agricol și din ce an.
La data de 08.12.2011, cu adresa nr. 5155, Primăria comunei O. a comunicat că pentru suprafața de 0,12 ha curți construcții situată în comuna O., . 2, . eliberat titlu de proprietate pe numele proprietarului C. I. și că suprafața ce face obiectul prezentului dosar se află înscrisă în schița în T2, P 16 - curți construcții, P 15- arabil și P 14 – vie, suprafață care nu se regăsește în nici un titlu de proprietate și este declarată în registrul agricol din anul 1991 de numitul C. P..
La termenul din 19 ianuarie 2012 reclamantul, prin apărătorul său a depus precizare de acțiune prin care a arătat că terenul în litigiu se află în tarlaua 2, parcelele 14, 15 și 16 și nu în . s-a menționat inițial.
La data de 05.04.2012 reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că suprafața terenului din litigiu este de 2179 mp și nu 1901 mp, cum a fost menționat inițial.
Prin sentința civilă nr. 1270/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă în constatare, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul C. P., împotriva pârâtei ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 29.02.1984 a decedat C. E., dată la care s-a deschis succesiunea acesteia, iar ca moștenitor acceptant a rămas C. P., nepot de fiu, întrucât ceilalți moștenitori au renunțat la succesiune așa cum atestă certificatul de moștenitor nr. 172 din 05.03.1987.
Același certificat de moștenitor atestă că masa succesorală a defunctei s-a compus din suprafața de 250 mp teren situat în vatra comunei O., . împreună cu o casă din paiantă compusă din 2 camere și sală, moștenite de defunctă de la părinții săi.
La data de 26.10.2011 Primăria comunei O., la cererea reclamantului a eliberat certificatul nr. 4186 pentru atestarea că acesta este cunoscut ca proprietar și este înscris în registrul nr. 1, volumul 1, poziția 043 cu imobilul compus din suprafața de 250 mp situată în tarlaua 2, . vecini la N – Dj 522/B, S – P. Ș., E – O. C., V – C. I. și locuință din paiantă cu 2 camere construită în anul 1915 și anexe construite în anul 1915 și nicidecum cu suprafața de teren de 1901 mp așa cum pretinde reclamantul. Același lucru este menționat și în certificatul de sarcini.
La solicitarea instanței, la data de 08.12.2011 Primăria comunei O. a comunicat că pentru suprafața de teren de 0,12 ha situată în tarlaua 2, . eliberat titlu de proprietate proprietarului C. I.. În aceeași adresă, Primăria menționează că terenul solicitat de reclamant se află în tarlaua 2, parcele 14,15 și 16 și ar fi fost declarat în registrul agricol din anul 1991 de reclamantul C. P..
Această precizare contravine mențiunilor din certificatul pentru atestarea că reclamantul este cunoscut ca proprietar și certificatul fiscal. În aceste înscrisuri se menționează că reclamantul este înscris în registrul agricol și plătește taxe locale și impozite pe imobilul compus din casă din paiantă cu 2 camere și teren intravilan în suprafață de 250 mp situat în tarlaua 2, .> Din expertiza topo efectuată în cauză de expertul G. M. rezultă că terenul solicitat de reclamant are suprafața de 2179 mp și este situat în comuna O., ., în tarlaua 2, parcele 14,15 și 16 și are ca vecinătăți la N – .), E – Barbalan P., O. G., S – P. Ș. și V – moșt. lui C. I..
Dimensiunile și vecinătățile din schița depusă la dosar de reclamant la 19 ianuarie 2012 sunt diferite de dimensiunile și vecinătățile stabilite de expertul numit de instanță.
Martorii audiați în cauză la cererea reclamantului au declarat că terenul aferent construcției ar fi de 1800-1900 mp și ar fi fost în posesia defunctei și reclamantului.
În acțiunea promovată, reclamantul a susținut că a dobândit de la autoarea sa suprafața de teren de 250 mp împreună cu o casă cu 2 camere din paiantă și în folosință suprafața de teren de 1901 mp dobândind dreptul de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiunea de 10 ani și a invocat dispozițiile art. 928 și 933 din Noul Cod Civil.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea 287/2009 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., iar potrivit art. 3 „ Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului Civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
În speță se aplică dispozițiile vechiului cod civil care reglementează dobândirea proprietății prin uzucapiunea de 10 - 20 și 30 ani.
Potrivit art. 1895 Cod civil pentru a dobândi proprietatea prin prescripția achizitivă ( uzucapiunea de 10 până la 20 ani ) trebuie îndeplinite următoarele condiții: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau pe o justă cauză și să fie o posesie de bună credință.
Art. 1897 Cod civil definește justul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul, etc. și ceea ce este esențial este faptul că acest titlu provine de la altcineva decât adevăratul proprietar.
Cum în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții, instanța având în vedere dispozițiile art. 1895-1897 Cod civil coroborate cu art. 111 C.p.c a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.8 și 9, în cauză fiind aplicabile și dispozițiile art. 304 1 C.pr.civ.
Instanța a reținut în mod corect starea de fapt în sensul că este vorba de o suprafață de teren posedată sub nume de proprietar, în mod public, neîntrerupt și netulburat de nimeni, fără a i se modifica limitele.
Pornind de la această realitate, a procedat în mod eronat atunci când din analiza materialului probator administrat, a concluzionat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textele de lege care reglementează uzucapiunea.
Nu există contradicție între documentele transmise de primărie către instanță deoarece, în prima adresă se menționează suprafața de teren pe care recurentul este proprietar, în timp ce în a doua adresă se menționează că este cunoscut ca proprietar cu suprafața menționată.
Recurentul a apreciat că diferența de suprafață între cea menționată de pârât în acțiune și cea stabilită de expert, se explica prin finețea și precizia instrumentelor de măsurat folosite de aceste, fapt ce nu influențează respectarea prevederilor legale din moment ce în baza probatoriului a rezultat că terenul în litigiu a fost permanent împrejmuit și nu i s-au modificat limitele.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente, precum și a actelor și lucrărilor cauzei, tribunalul apreciază recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, așa cum a fost precizată la data de 5.04.2012, reclamantul C. P. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu . să constate dobândirea de către reclamant, pe calea uzucapiunii de 10 ani a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 2179 mp, situat în comuna O., . – fost ..
Instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1895-1897 Cod civil care reglementează dobândirea proprietății în temeiul uzucapiunii de la 10 la 20 ani.
Soluția instanței de fond este corectă cât timp potrivit disp. art. 1895 Cod civil "cel care câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea acestuia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul, și prin douăzeci de ani, dacă locuiește afară din acea circumscripție."
Pentru ca proprietatea să fie dobândită prin intermediul uzucapiunii de 10 până la 20 ani trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, următoarele condiții:
- posesia să se întemeieze pe un just titlu:
- posesia să fie de bună credință;
- termenul uzucapiunii de 10 ani dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția teritorială a aceluiași tribunal unde se află bunul imobil sau de 20 ani dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția teritorială a altui tribunal decât cel în raza căruia se află bunul.
În speță, instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit disp. art. 1897 Cod civil, justul titlu este orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul, care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar.
Reclamantul, prin cererea introductivă de instanță a invocat ca mod de dobândire a imobilului situat în comuna O., . certificatul de moștenitor nr. 172/1987 eliberat de fostul notariat de Stat Băilești.
Or, atât în doctrină cât și în jurisprudență se admite că certificatul de moștenitor nu constituie un titlu de proprietate, ci confirmă doar calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale, astfel că nu poate fi invocat ca just titlu pentru a opera uzucapiunea de 10 până la 20 ani.
Astfel, susținerile reclamantului recurent, în sensul că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât a respins acțiunea deși reclamantul a dovedit, iar instanța a reținut posesia continuă, pașnică, public și sub nume de proprietar asupra terenului situat în comuna O., . nu pot fi primite cât timp nu este întrunită una dintre condițiile cerute de disp. art. 1895-1897 Cod civil.
Singura soluție pentru reclamantul recurent pentru dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii este aceea de a exercita în continuare posesia până la împlinirea termenului de 30 de ani.
Pentru a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de 30 de ani, reglementată de art. 1890 Cod civil posesorul bunului trebuie să îndeplinească trei condiții:
- să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani;
- posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.
Urmare a celor reținute, tribunalul, în baza art. 312, alin. 1 C.p.c. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul C. P. împotriva sentinței civile nr. 1270/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, A. M. Tăruș | Judecător, R. Steluța G. | Judecător, I. G. P. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.R.S.G.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.V.P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 62/2013.... | Uzucapiune. Hotărâre din 03-06-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
