Pretenţii. Decizia nr. 1815/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1815/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 24352/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1815/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari . N. în contradictoriu cu pârâții M. M., M. A., reținută spre rejudecare după casarea sentinței civile nr. 2029 din 06 februarie 2013 pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._ prin decizia civilă nr. 1319 din 03 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, având ca obiect
pretenții
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns reclamanta rep. de cons. jr. N. S., pârâtul M. M., lipsind pârâta M. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa relațiilor solicitate de la reclamantă, după care;
Cons. jr. N. S. pentru reclamantă depune o adresă cu care face dovada că s-a achitat întreg debitul, solicită respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect întrucât s-a achitat întreg debitul.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față ;
Reclamanta Asociația de Proprietari . N. a chemat în judecată pe pârâta M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1932,51 lei, din care suma de 1722,11 lei reprezintă cheltuieli de întreținere, iar suma de 210,40 lei reprezintă penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de membra a asociației de proprietari, nu și-a achitat cotele-părți din cheltuielile comune de întreținere în perioada decembrie 2011 – iunie 2012, acumulând o datorie de 1932,51 lei, conform extrasului de cont.
A mai arătat reclamanta, că pârâta a fost somata în repetate rânduri să-și achite cheltuielile de întreținere, dar fără rezultat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 230/2007.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.50 alin.2 din Legea nr.230/2007, precum și de plata timbrului judiciar, conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
La termenul de judecată din data de 29.10.2012, reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune prin care a modificat cadrul procesual pasiv, în sensul de a chema în judecată în calitate de pârâți pe numiții M. M. și M. A., actualii proprietari ai apartamentului, depunând la acea dată următoarele înscrisuri: cerere de chemare în judecată, contract de vânzare cumpărare, procesul verbal al Adunării Generale pe anul 2012, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2012, precum și liste de plată pe lunile ianuarie și februarie 2012.
La termenul din data de 29.10.2012, instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâți a lui M. M. și M. A., cu un exemplar al precizării și cu mențiunea de a formula întâmpinare, dispunând scoaterea din cauză a pârâtei M. C., ca urmare a precizării la acțiune.
Pârâții M. M. și M. A., legal citați, s-au prezentat în instanță, dar nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2029/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta Asociația de Proprietari . N., în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. A..
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei totale de 532,51 lei, reprezentând cote de contribuție restante la cheltuielile asociației de proprietari și penalizări de întârziere, pentru perioada decembrie 2011 – iunie 2012.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată suportate în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit extrasului de cont pentru perioada decembrie 2011 – iunie 2012 depus de reclamantă pentru pârâtii M. A. V. și M. M. și a listelor de plată aferente perioadei de referință, pârâtii datorau reclamantei la data introducerii acțiunii suma de 1932,51 lei, din care 1722,11 lei reprezintă cote de contribuție restante la cheltuielile asociației de proprietari, iar 210,40 lei reprezintă penalități de întârziere aferente.
Penalitățile de întârziere au fost calculate de reclamantă ca un procent de 0,2% din debit pe zi întârziere, conform modului de calcul depus la dosar.
Pârâții au depus la dosar chitanțe de achitare parțială a debitului restant, după data introducerii acțiunii în justiție, în valoare totală de 1400 lei și nu au propus în apărare alte mijloace de probă.
Prin urmare, analizând materialul probator administrat, rezultă că la data pronunțării hotărârii, pârâtii mai datorează reclamantei suma totală de 532,51 lei, reprezentând cote de contribuție restante la cheltuielile asociației de proprietari și penalizări de întârziere, pentru perioada decembrie 2011 – iunie 2012.
În drept, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, obligație stabilită si prin art. 32 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 25 alin. 1 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă, iar asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, fără ca suma acestora să depășească suma cotei restante la care s-a aplicat.
Potrivit art. 25 alin.3 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, în cazul în care terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor.
Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și îi va obliga pe pârâți în solidar la plata către reclamantă a sumei totale de 532,51 lei, reprezentând cote de contribuție restante la cheltuielile asociației de proprietari și penalizări de întârziere, pentru perioada decembrie 2011 – iunie 2012.
Totodată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată suportate în cauză, singura chitanță în acest sens depusă de reclamantă fiind cea emisă de OCPI D. pentru încasarea taxei de 20 lei pentru eliberarea extrasului de carte funciară, care a fost solicitat de instanță din oficiu reclamantei, în vederea lămuririi cadrului procesual pasiv dedus judecății, astfel încât pârâții nu au o culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari . N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că pe parcursul procesului pârâții au prezentat 4 chitanțe ce reprezentau plăți efectuate către asociația de proprietari, chitanțe pe care nu era specificată perioada pentru care fuseseră încasați banii.
În acest context, fără a se face cercetări pe fond, fără a se verifica perioada pentru care fuseseră încasați banii, instanța a reținut cauza în stare de judecată și s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată se cade suma totală a celor 4 chitanțe de 1400 lei, fără a face o individualizare în ceea ce privește cât reprezintă debit restant, cât penalități și pe ce perioadă se solicită cei 532,51 lei.
Recurenta arată că acele chitanțe au fost eliberate de către asociație pentru o perioadă anterioară și numai pentru o parte foarte mică din perioada dedusă judecății.
Obligația primei instanțe era aceea de a cere relații de la reclamantă, de a solicita depunerea la dosar a unei precizări din care să reiese în mod evident cât din cei 1400 lei sunt cheltuieli de întreținere și cât reprezintă penalități de întârziere și pe ce perioadă s-au reținut acești bani.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
In soluționarea recursului s-a administrat proba cu înscrisurile depuse în recurs.
Prin decizia civilă nr.1319/03.07.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admisă recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari . N. în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. A., împotriva sentinței civile nr. 2029 din 06 februarie 2013 pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._
A fost casată sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare, fixându-se termen la 02 octombrie 2013 pentru soluționarea fondului
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Criticile în recurs vizează constatarea de către instanța de fond a achitării unui debit în cuantum de 1400 lei, din cuantumul solicitat de către reclamanta.
Reținerea instanței de fond este eronată în raport de probele administrate, chitanțe de plata. Astfel, chitanțele de plata atesta achitarea unui debit in cuantum de 1400 lei total, dar nu sunt lămuritoare în privința debitului ce este stins, din cauza faptului ca întinderea debitului este stabilită în funcție de o perioadă de timp. Ca atare, certitudinea debitului este dată de durata perioadei care este identificată în chitanțele de plată. Cum în chitanțele în baza cărora instanța de fond a reținut stingerea datoriei nu se identifică pentru ce perioada s-au achitat sumele de bani, eronat se stabilește întinderea creanței rămase prin simpla scădere a sumelor achitate prin chitanțe din debitul pretins prin precizare.
Față de incorecta cercetare a fondului cauzei sub aspectul temeiniciei, s-a reținut incident art 304 indice 1 C..
Totodată, Tribunalul a reținut că cercetarea instanței de fond nu fost suficientă pentru o corecta soluționare a cauzei in vederea stabilirii adevărului.
Ca atare, urmează pentru o justă judecată să se administreze noi probatorii, in vederea stabilirii întinderii debitului ce a rămas de achitat, prin verificarea plăților cu identificarea exacta a debitelor achitate, datelor la care s-au achitat, pentru a se avea în vedere și stabilirea întinderii penalităților ce se impun a fi datorate.
Întrucât s-a constatat că în speță, deși s-a efectuat o cercetare asupra fondului, aceasta nu a fost suficientă pentru justa soluționare a cauzei, fiind necesară administrarea unor noi probatorii, în litigiu sunt incidente dispozițiile art 304 indice 1 C., raportate la art 312 al. 3 teza II C..
In temeiul art 312 al. 3 teza II si al. 4 C., Tribunalul a admis recursul, a casat sentința și a reținut cauza spre rejudecare.
In rejudecare, s-au depus noi inscrisuri constind in chitante de plata a intretinerii.
La data de 6.11.2013, reclamanta recurenta a depus o cerere prin care s-a solicitat respingerea cererii ca ramasa fara obiect ca urmare a platii intregului debit datorat.
Analizind actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, asa cum a fost precizata, s-a solicitat obligarea piritilor la plata sumei de 1932,51 lei, din care suma de 1722,11 lei reprezintă cheltuieli de întreținere, iar suma de 210,40 lei reprezintă penalități de întârziere pe perioada decembrie 2011 – iunie 2012.
Conform chitantelor de plata din cadrul dosarului, atit in recurs cit si in rejudecare si cererii depuse da catre recurenta reclamanta, rezulta ca debitul datorat a fost achitat reclamantei.
Cum piritii si-au indeplinit obligatia la care reclamanta a solicitat obligarea lor prin prezenta hotarire, se retine ca cererea a ramas fara obiect.
F. de cele retinute mai sus si in temeiul art.112 pct.3 C.pr.civ., instanta va respinge actiunea ca ramasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . N. în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. A. ca ramasa fara obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.V.C.L.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1811/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 780/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
