Contestaţie la executare. Sentința nr. 6634/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6634/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 6767/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1587/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul N. A. împotriva sentinței civile nr. 6634 din data de 22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea S.C. G. I. S.R.L. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 18 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, a amânat succesiv pronunțarea în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. 2 C.p.civ. la data de 25 septembrie și în temeiul art. 260 C.p.civ. pentru astăzi 02 octombrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ contestatoarea . a formulat contestație la executare împotriva executării silite a formelor din cadrul B. S. C. D., dosar de executare nr. 497/E/2010,privind sentința nr. 2803/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul D., rămasă definitivă și irevocabilă solicitând instanței anularea tuturor formelor de executare începând cu încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită a hotărârii, somațiile, expertiza și toate actele de executare.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că hotărârea ce constituie titlu executoriu având ca obiect,,obligația de a face”a fost pusă în executare cu interpretarea greșită a dispozițiilor hotărârii în sensul că B. S. C. a calculat și a pretins pentru creditorul N. A. drepturi bănești care nu i-au fost acordate prin hotărârea menționată.
Arată contestatoarea că dispozitivul hotărârii privește doar întocmirea contractului în care se va preciza salariul nicidecum plata acestuia din anul 2006 așa cum greșit s-a calculat de către B. S. C. în urma expertizei efectuate de către N. A. deoarece drepturile bănești cuvenite salariatului pe toată această perioadă au fost primite integral la momentul când a prestat activitatea de conducător auto la societatea contestatoare.
Susține contestatoarea că expertul a întocmit expertiza în mod eronat calculând sume de bani care nu au fost acordate de instanță.
Menționează contestatoarea că înscrierea mențiunilor privind salariul în contractul de muncă este singura obligație pronunțată de instanță,obligație care a fost respectată de societatea contestatoare care a întocmit și depus la ITM D. contractul de muncă,cu mențiunile respective privind salariul. Totodată l-a convocat pe N. A. prin două notificări să se prezinte la societate în vederea semnării contractului de muncă și pentru a presta activitatea de conducător auto. Deși societatea a fost obligată să-l reîncadreze pe postul deținut anterior ,post care nu mai exista,i s-a oferit un post similar de conducător auto însă acesta a refuzat, dovadă în acest sens fiind notificările trimise și procesele verbale încheiate la datele respective.
Precizează contestatoarea că numitul N. A. s-a prezentat la sediul societății la 28.06.2010 și a comunicat că nu mai dorește să se reîncadreze fiind angajat la societatea Almarom 2001 SRL sens în care s-a încheiat procesul verbal nr. 1 din 28.06.2010 prin care s-a consemnat această stare de fapt.
Arată contestatoarea că l-a notificat pe numitul N. A. și la data de 13 iulie 2010 ora 11 însă acesta nu s-a prezentat la sediul societății.
Mai arată contestatoarea că prin cele două notificări întocmite și comunicate după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Apel C. l-a convocat să se prezinte la sediul societății pentru reîncadrare efectivă însă acesta a solicitat doar sume de bani nejustificate și ilegale.
Susține contestatoarea că formele de executare pe care le contestă au fost întocmite la 6 luni după ce societatea îl notificase de două ori pe creditor și se prezentase la ITM D. cu contractul de muncă,formulând și adresa nr. 1328 din 13 iulie 2010 primită de către ITM D. la data de 14.07.2010.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 400 și urm. C.pr.civ
La solicitarea instanței s-a înaintat copia conformă cu originalul a dosarului de executare nr. 497/E/2010.
În apărare, intimatul N. A. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind rămasă fără obiect întrucât prin suplimentul efectuat la raportul de expertiză inițial s-a recalculat în mod corect valoarea drepturilor salariale astfel încât sumele datorate de contestatoare au fost recalculate în baza mențiunilor titlului executoriu,plata despăgubirilor calculată conform art. 78(1)din codul muncii începând cu data de 03.10.2008 și până la integrarea efectivă respectiv salariile indexate ,majorate și recalculate reprezentând drepturi salariale de care a fost privat începând cu data de 03.10.2008 până la data reintegrării efective actualizate cu inflația la data plății.
Referitor la notificare, arată intimatul că s-a prezentat la sediul societății debitoare însă aceasta a refuzat să încheie contractul de muncă în forma precizată de titlul executoriu.
În ceea ce privește contractul încheiat de debitoare și înregistrat la ITM ,arată intimatul că acesta nu i-a fost comunicat și nu transpune în practică dispozitivul titlului executoriu care o obliga pe contestatoare să întocmească în formă scrisă și să înregistreze la ITM D. un nou contract de muncă pe durată nedeterminată având ca dată a începerii raporturilor de muncă data de 01.11.2006 și un salariu de 500 lei net în perioada 01.11._07 și de 800 lei net începând cu data de 01.01.2008.
La data de 23.08.2011 contestatoarea și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să conteste atât încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită privind sentința nr. 2803/30.09.2009 din dosarul de executare nr. 497/E/2010 precum și toate formele de executare ulterioare din dosar inclusiv cele două efectuate conform principiului nulitatea actelor principale atrage și nulitatea actelor subsecvente.
Arată contestatoarea că dacă raportul de expertiză este nul și suplimentul la acesta este nul, mai ales că obiectul acestui supliment este altul decât obiectul expertizei inițiale,primul privește drepturi salariale ce nu au fost acordate de instanță,iar cel de-al doilea privește despăgubiri în condițiile în care nu s-a ținut cont de depunerea contractului de muncă la ITM D., neprezentarea la locul de muncă a intimatului deși a fost somat de 2 ori iar modul de calcul al contribuțiilor la asigurările sociale este eronat deoarece la datele respective cuantumul contribuțiilor aveau alte valori decât cele calculate în dosarul de executare.
Prin sentința civilă nr._/26.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea . C. în contradictoriu cu intimatul N. Adria.
S-a dispus anulara tuturor formelor de executare din dosar nr. 497/E/2010 al B.E.J. S. C. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că expertiza efectuată în dosarul de executare este nulă cât timp prin sentința nr.2803/30.09.2009 s-a respins cererea privind acordarea drepturilor salariale, astfel că și suplimentul la această expertiză este nul .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimatul N. A. și contestatoarea ., criticile acestuia din urmă vizând doar cheltuielile de judecată.
Intimatul a criticat sentința pentru necercetarea fondului, soluției lipsindu-i motivarea și arătându-se că este și în totală contradicție cu actul dedus judecății –mențiunile titlului executoriu.
Prin decizia nr. 1110/2012/28.05.2012 Tribunalul D. a admis recursurile, a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.261 alin.1 pct 5 C.pr.civ, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 C.proc.civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Din examinarea conținutului considerentelor hotărârii atacate, s-a constatat că instanța nu a respectat cerințele textului legal mai sus menționat.
Motivarea instanței de fond nu răspunde exigențelor legale deoarece este cuprinsă lapidar într-o singură frază, respectiv "Având în vedere că expertiza efectuată în dosarul de executare este nulă cât timp prin sentința nr.2803/30.09.2009 s-a respins cererea privind acordarea drepturilor salariale, instanța apreciază și suplimentul la această expertiză este nul".
Tribunalul a avut în vedere ca motivarea este o parte importanta a hotărârii si ca obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a acordat eficiență juridică unei probe și nu a ținut seama de anumite probe propuse de cealaltă parte, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
Motivarea se face în concret, simpla afirmație ca un fapt rezulta din anumite probe ale dosarului, fără a se arăta de ce judecătorul a optat pentru o anumita proba dintre mai multe contradictorii, nearătând deci de ce a înlăturat o anumita proba, constituind in realitate o nemotivare.
Or, conform art. 105 alin. 2 C.proc.civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În speță, vătămarea recurentului este evidentă, actul îndeplinit cu nerespectarea condițiilor art. 261 pct. 5 C.proc. civ. atrage incidența sancțiunii nulității
Practica judiciară este unanimă în a reține că nemotivarea echivalează practic cu nepronunțarea, judecătorul neintrând în cercetarea fondului, fiind încălcat dreptul intimatului la un proces echitabil, așa cum acesta este prevăzut și garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, soluția primei instanțe, care ar fi trebuit să se întemeieze pe o analiza atentă a dispozițiilor titlului executoriu (s.c. nr.2803/30.09.2009 a Tribunalului D.) este în totală contradicție cu mențiunile cuprinse în dispozitivul acesteia, în care se arată în mod expres că pârâta este obligată la plata unei despăgubiri calculată conform art.78 alin.1 din Codul muncii, începând cu data de 03.10.2008 și până la data integrării efective.
În atare situație, instanța judecătorească trebuia să verifice dacă despăgubirile cuvenite intimatului, calculate conform probei cu expertiza tehnică de specialitate sunt în concordanță cu cele stabilite și pretinse în cadrul dosarului de executare silită.
De asemenea, instanța de judecată era datoare să administreze probe și să determine momentul până la care intimatul este îndreptățit să primească despăgubiri, titlul executoriu statuând că acesta este marcat de reintegrarea efectivă a reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, întrucât numai în raport de acest moment se poate stabili cuantumul despăgubirilor la care contestatoarea a fost îndrituită.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 13.08.2012.
În rejudecare, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și cu interogatoriu.
Contestatoarea a depus la dosar adresa/21.06.0211, adresa/09.07.2010, proces-verbal nr. 1/28.06.2010, proces-verbal nr. 2/13.07.2010, contract individual de muncă.
De asemenea, instanța a luat un interogatoriu din oficiu intimatului N. A. – fila 36.
În probațiune, intimatul a depus declarație C. M. aut. Sub nr. 292/14.02.2013 de BNP G. M..
Instanța a solicitat . 2001 Slobozia să înainteze un exemplar al contractului individual de muncă al intimatului și să comunice cuantumul salariului net lunar încasat de intimat de la data încadrării în muncă și până în prezent, relații depuse la data de 02.04.2013.
Prin sentința civilă nr. 6634 din data de 22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . C. în contradictoriu cu intimatul N. A..
Au fost anulate actele de executare din dosar nr. 497/E/2010 al B. S. C-tin D. pentru suma de_,84 lei.
Au fost menținute actele de executare pentru sumele aferente perioadei 03.10.2008 – decembrie 2008.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința nr. 2803/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008 a fost admisă în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul N. A. N., fiind obligată pârâta . C. să întocmească în formă scrisă și înregistrarea la I.T.M. D. a unui contract de muncă pe durată nedeterminată, având ca dată a începerii raporturilor de muncă data de 01.11.2006 și un salariu în cuantum de 500 lei, iar din luna ianuarie 2008 un cuantum de 800 lei net, dispunând totodată reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri calculată conform art. 78 (1) Cd.Muncii, începând cu data de 03.10.2008 și până la reintegrarea efectivă.
Având în vedere hotărârea judecătorească menționată, . C. l-a notificat pe intimatul N. A. la data de 21.06.2010 pentru a se prezenta la sediul societății cu actele de stare civilă, carte de muncă, permis de conducere, diploma, aviz medical, în vederea încheierii contractului de muncă, comunicându-i totodată că postul pentru care a fost angajat nu mai există, singura activitate desfășurată de societate în prezent, fiind cea de taximetrie, pentru care este necesar atestat taxi.
Prin notificarea de la 09.07.2010 societatea a reiterat cele consemnate în adresa anterioară, cu mențiunea că va fi așteptat la sediul societății cu actele menționate, la data de 13.07.2010 în vederea încheierii contractului de muncă, conform hotărârii pronunțate.
La data de 28.06.2010 conform procesului-verbal nr. 1, fila 25, între părți s-au purtat discuții la sediul societății pentru punerea în executare a hotărârii Tribunalului D., însă contestatorul a refuzat semnarea contractului de muncă, menționând că este angajat al . 2001, intimatul fiind așteptat în acest sens și pe data de 13.07.2010, conform procesului-verbal nr. 2, fila 26.
Ulterior, intimatul a declanșat procedura executării silite, formându-se dosar de executare 497/E/2010 al B. S. C.-D., în cadrul căruia s-a întocmit un raport de expertiză contabilă judiciară de către expert M. E. M., precum și un supliment la raportul de expertiză contabilă, care a calculat drepturile salariale ale intimatului, acestea fiind în sumă de_,64 lei.
Observând calcularea despăgubirilor cuvenite intimatului, în cadrul probei cu expertiza tehnică de specialitate, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă – fila 44 – 45 primul dosar de fond, s-a constatat că acestea sunt în concordanță cu cele pretinse și stabilite în cadrul dosarului de executare, în executarea sentinței civile menționate.
Astfel, în mod corect expertiza a calculat cuantumul despăgubirilor salariale începând cu data de 03.10.2008, actualizate cu indicele de devalorizare a leului, însă nu s-a avut în vedere perioada în care intimatul a fost angajat efectiv cu contract de muncă în cadrul altei societăți, întrucât acesta nu poate primi salariul de la un loc de muncă unde nu este încadrat legal și nici nu prestează activitate.
Prin urmare, momentul până la care intimatul era îndreptățit să primească despăgubiri, este acela, până la reintegrarea efectivă a sa în muncă, care a avut loc la data de 22.12.2008, conform adeverinței nr. 510/19.03.2013 eliberată de . Slobozia, fila 53 din dosar, calculația urmând a cuprinde sumele aferente perioadei 03.10.2008 – decembrie 2008 inclusiv.
Cât privește integrarea efectivă a intimatului în cadrul societății petente, pe postul deținut anterior, așa cum s-a dispus prin hotărâre judecătorească, instanța a avut în vedere atât susținerile contestatoarei cât și cele ale intimatului, conform cărora atunci când intimatul lucra în cadrul societății . C., aceasta avea ca obiect de activitate atât transport pentru dializă cât și activitate taxi, iar după pronunțarea hotărârii mai precis în luna noiembrie 2008 contractul societății cu Spitalul Clinic Județean C. pentru a transporta persoane pentru dializă a expirat, aceasta desfășurând numai activitatea de taxi.
În acest context, instanța a reținut că în toată această perioadă intimatul nu a obținut și nu a depus la societate atestat pentru activitatea de taxi, singura activitate pe care societatea o are ca obiect de activitate, pentru a putea fi angajat conform sentinței judecătorești și prin urmare, culpa în neexecutarea hotărârii judecătorești în ceea ce privește încadrarea reclamantului în cadrul societății contestatoare aparține în exclusivitate intimatului, care de altfel, nici nu avea interes să depună astfel de diligențe, în condițiile în care era încadrat efectiv cu contract de muncă și salarizat corespunzător de o altă societate.
Față de aceste considerente, instanța având în vedere disp. Art. 399 C.P.CIV., a admis în parte contestația formulată de . C. și a anulat actele de executare în dosar nr. 497/E/2010 al B. S. C-tin. D. pentru suma de_,84 lei, urmând a menține actele de executare numai pentru sumele aferente perioadei 03.10.2008 – decembrie 2008, pentru motivele mai sus expuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul N. A.-N., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
In motivarea recursului, se arata in primul rand ca hotărârea instanței de fond este contradictorie, întrucât în suma de_,84 lei pentru care instanța de fond a anulat actele de executare din dosarul nr 497/E/2010 al B. S. C.-D. sunt cuprinse și sumele aferente perioadei 03.10.2008- decembrie 2008, pentru care instanța menține actele de executare.
De asemenea, hotărârea instanței este nelegală și prin prisma faptului că instanța interpretează greșit mențiunile titlului executoriu în ceea ce privește perioada până la care operează reintegrarea efectivă a intimatului sens în care apreciază că angajarea intimatului în luna decembrie 2010 la un alt angajator înseamnă reintegrarea efectivă în muncă dispusă în" sarcina contestatoarei prin dispozițiile titlului executoriu (sentința civilă nr.2803/30.09.2O09 a Tribunalului D.) și totodată se încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile a Curții de Apel C. prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr.2803/30.09.2009 a Tribunalului D., decizie care statuează asupra acestor chestiuni de drept.
Recurentul arată că prin suplimentul efectuat la raportul de expertiză inițial la solicitarea expresă a creditorului s-a recalculat în mod corect valoarea drepturilor salariale (calculate în mod eronat prin expertiza inițială) astfel încât sumele datorate de contestatoare au fost recalculate în baza mențiunilor titlului executoriu plata despăgubirilor calculată conform art. 78(1)din codul munci începând cu data de 03.10.2008 și până la reintegrarea efectivă (deci corespunzător salariului de 800 lei net lunar ) respectiv salariile indexate, majorate și recalculate reprezentând drepturi salariale de care am fost privat începând cu data de 03.10.2008 până la data reintegrării efective actualizate cu inflația la data plății.
Faptul că există un alt contract de muncă pentru aceeași perioadă, acesta nu poate constitui un impediment în punerea în executare a hotărârii judecătorești privind aceeași perioadă, deoarece s-ar îngrădi principiul special constituțional prevăzut de art. 41 alin.l din Constituție și art. 3 din Codul Muncii privind neîngrădirea dreptului la muncă și libertatea muncii.
Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii recurate îl constituie și faptul că instanta de fond nu se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată menționate în cuprinsul titlului executoriu.
Nu în ultimul rând este greșit raționamentul instanței conform căruia intimatul trebuia să fie reangajat nu pe postul deținut anterior concedierii de șofer, ci pe acela de șofer taxi care necesită un atestat pe care intimatul nu-l deținea și că astfel se reține culpa intimatului și buna credință a contestatoarei în ceea ce privește îndeplinirea titlului executoriu privind reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii.
Recurentul arată că sentința recurată este lovită de nulitate, nefiind motivată, astfel încât nu se poate efectua controlul judiciar asupra justeței soluției adoptate.
Examinand sentinta civila atacata prin prisma motivelor de recurs si a dispoz. art. 304 indice 1 C.pr.civ., tribunalul constata ca sunt intemeiate o parte dintre criticile formulate de recurentul N. A. N..
Astfel, se constata ca sunt nefondate sustinerile recurentului privind nemotivarea hotararii sau existenta unor motive contradictorii in cuprinsul acesteia, intrucat pe de o parte, din cuprinsul hotararii instantei de fond se constata ca aceasta cuprinde motivele de fapt si de drept pentru care instanta a admis in parte contestatia dedusa judecatii, instanta de fond analizand legalitatea actelor de executare contestate, in raport de motivele aratate de contestatoarea debitoare in cuprinsul actiunii formulate, asa cum a fost precizata la 23.08.2011, dar si apararile formulate de creditorul intimat N., instanta tinand seama si facand trimitere la inscrisurile depuse de parti la dosar, iar, pe de alta parte, se constata ca dispozitia de mentinere a actelor de executare silita pentru sumele aferente perioadei 03.10.2008 – decembrie 2008 nu este in contradictie cu celelalte dispozitii ale hotararii si nici cu considerentele de fapt si de drept mentionate in hotararea pronuntata la 22.04.2013, instanta de fond retinand ca intimatul creditor N. este indreptatie sa primeasca in baza titlului executoriu constand in sentința nr. 2803/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008, ramasa irevocabila prin decizia nr. 3818/16.06.2010 a Curtii de Apel C. doar sumele aferente acestei perioade.
Intemeiate sunt insa criticile formulate de recurentul creditor N. privind solutionarea fondului contestatiei deduse judecatii. Sub acest aspect, tribunalul constata ca prin titlul executoriu pus in executare silita de executorul judecatoresc S. C. D. in cadrul dosarului nr. 497/E/2010 - sentința nr. 2803/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008, ramasa irevocabila prin decizia nr. 3818/16.06.2010 a Curtii de Apel C. - a fost obligată pârâta . C. să întocmească în formă scrisă și sa înregistreze la I.T.M. D. contract de muncă pe durată nedeterminată, având ca dată a începerii raporturilor de muncă data de 01.11.2006 și un salariu în cuantum de 500 lei, iar din luna ianuarie 2008 un cuantum de 800 lei net, dispunându-se totodată reintegrarea reclamantului N. A. N. pe postul deținut anterior concedierii dispuse prin decizia nr. 18/22.01.2009, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri calculată conform art. 78 (1) Cd.Muncii, începând cu data de 03.10.2008 și până la reintegrarea efectivă.
Se mai constata ca pana la data formularii cererii de executare silita formulata la sfarsitul anului 2010 si inregistrata la nr. 497/E/2010 de B.E.J. S. C. Danie,l debitoarea nu a procedat la indepliniria obligatiilor stabilite in sarcina ei prin titlul executoriu mentionat mai sus, aatfel incat tribunalul constata ca actele de executare intocmite de executorul judecatoresc, in baza suplimentului efectuat la raportul de expertiză inițial la solicitarea expresă a creditorului, sunt legale si temeinice, respectand dispozitiile titlului executoriu. Astfel, se constata ca nu a fost incheiat în formă scrisă și înregistrat la I.T.M. D. contract de muncă pe durată nedeterminată, având ca dată a începerii raporturilor de muncă data de 01.11.2006 și un salariu în cuantum de 500 lei, iar din luna ianuarie 2008 un cuantum de 800 lei net, contractul depus la dosar de contestatoare la fila 35 din primul dosar de fond si avand nr. de inregistrare la ITM_/2010 prevazand un salariu brut de 700 lei incepand cu 01.11.2006, fara alte modificari, iar pe de alta parte, desi prin titlul executoriu contestatoarea a fost obligata la reintegrarea efectiva a reclamantului N. pe postul avut anterior concedierii din 2009, acela de sofer, si la plata drepturilor salariale corespunzatoare începând cu data de 03.10.2008 și până la reintegrarea efectivă, contestatoarea nu a procedat la reintegrarea pe postul avut anterior, ci prin notificarea nr. 135/N/21.06.2010 i-a adus la cunostinta reclamantului ca postul de sofer nu mai exista si ca il poate reintegra in munca si implicit incheia contract de munca doar ca sofer taxi, pentru care este necesar atestat taxi.
Sub acest aspect, tribunalul constata ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca in speta creditorului N. este indreptatit sa primeasca despagubiri de la contestatoarea debitoare . C. doar sumele reprezentand despagubiri calculate conform art. 78 (1) Cd.Muncii pana la reintegrarea sa la in munca la 22.12.2008 la un alt angajator, respectiv . Slobozia, instanta de fond apreciind in mod gresit ca trebuie sa se aiba in vedere perioada în care creditorul N. a fost angajat efectiv cu contract de muncă în cadrul altei societăți, întrucât acesta nu poate primi salariul de la un loc de muncă unde nu este încadrat legal și nici nu prestează activitate.
Tribunalul constata ca prin titlul executoriu pus in executare silita - sentința nr. 2803/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008, ramasa irevocabila prin decizia nr. 3818/16.06.2010 a Curtii de Apel C. – s-a stabilit obligatia contestatoarei debitoare de a plati despăgubiri calculate conform art. 78 (1) Cd.Muncii, începând cu data de 03.10.2008 și până la reintegrarea efectivă a reclamantului N. A. N., pe postul deținut anterior concedierii dispuse prin decizia de concediere nr. 18/22.01.2009, prin decizia Curtii de Apel C. statuandu-se - in mod irevocabil si obligatoriu pentru partile din dosar - ca se impune acordarea drepturilor bănești pentru reclamantul N. până la data reintegrării sale efective in postul detinut anterior deciziei de concediere nr. 18/2009, chiar daca reclamantul s-a angajat încă din data de 22 dec. 2008 la o altă societate, intrucat "art. 78 alin. (1) din Codul muncii dispune în mod automat obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri, constând în salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, fără a condiționa acordarea acestor despăgubiri de existența și dovedirea vreunui prejudiciu în patrimoniul acestuia, avandu-se in vedere si Decizia nr. 318/2007 a Curtii Constituționale prin care s- a statuat că „Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii și cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse.” Din acest punct de vedere se constata ca sunt intemeiate sustinerile recurentului creditor N. in sensul ca instanta de fond a interpretat greșit mențiunile titlului executoriu în ceea ce privește perioada până la care operează reintegrarea efectivă a recurentului creditor N. si a încalcat puterea de lucru judecat a deciziei civile a Curții de Apel C. prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr.2803/30.09.2009 a Tribunalului D., decizie care statuează asupra acestor chestiuni de drept.
F. de cele statuate prin titlul executoriu pus in executare silita - sentința nr. 2803/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008, ramasa irevocabila prin decizia nr. 3818/16.06.2010 a Curtii de Apel C., tribunalul constata ca tot gresit a apreciat instanta de fond ca in speta culpa în neexecutarea hotărârii judecătorești în ceea ce privește încadrarea reclamantului în cadrul societății contestatoare aparține în exclusivitate intimatului, care nu a obtinut si depus atestat pentru taxi, dat fiind ca atunci când intimatul lucra în cadrul societății . C., aceasta avea ca obiect de activitate atât transport pentru dializă cât și activitate taxi, iar după pronunțarea hotărârii mai precis în luna noiembrie 2008 contractul societății cu Spitalul Clinic Județean C. pentru a transporta persoane pentru dializă a expirat, aceasta desfășurând numai activitatea de taxi.
Sub acest aspect, tribunalul constata ca prin decizia nr. 3818/16.06.2010 a Curtii de Apel C. s-a analizat imprejurarea sustinuta de debitoarea parata S.C. G. I. S.R.L. privind desfiintarea postului de sofer detinut anterior de reclamantul N. si imposibilitatea reintegrarii efective a acestuia, singura activitate desfășurată de societate în prezent, fiind cea de taximetrie, pentru care este necesar atestat taxi, prin aceasta decizie cu efecte obligatorii pentru parti stabilindu-se ca „este nefondată susținerea paratei S.C. G. I. S.R.L. potrivit căreia nu ar mai fi posibilă reintegrarea reclamantului N. pe postul deținut anterior concedierii, întrucât acest post nu mai există, ca urmare a desființării serviciului în urma pierderii licitației privind transportul bolnavilor de dializă”, intrucat „invocarea unei asemenea împrejurări ar însemna încălcarea principiului protecției salariaților (art. 6 din Codul Muncii), dar și paralizarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești în materia litigiilor de muncă, caracter subliniat și de art. 278 și 289 Codul Muncii, dând posibilitatea unor abuzuri din partea angajatorului. Prin urmare, angajatorul are obligația să se conformeze dispoziției instanței privind reintegrarea, modalitatea concretă de îndeplinire a acestei obligații rămânând la latitudinea organelor sale competente”.
Pe cale de consecinta, retinand neindeplinirea culpabila de catre contestatoarea debitoare a obligatiilor stabilite in sarcina ei prin titlul executoriu constand in sentința nr. 2803/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008, ramasa irevocabila prin decizia nr. 3818/16.06.2010 a Curtii de Apel C., tribunalul constata ca actele de executare intocmite in cadrul dosarului de executare nr. 497/E/2010, refacute in urma suplimentului efectuat la raportul de expertiză inițial la solicitarea expresă a creditorului, sunt legale si temeinice, creditorul N. A. fiind indreptatit sa primeasca drepturile salariale in suma de_,64 lei, calculate incepand cu 03.10.2008 si pana la data intocmirii actelor de executare, dat fiind ca nu a fost executata pana in prezent obligatia paratei S.C. G. I. S.R.L. de a-l reintegra in postul detinut anterior deciziei de concediere nr. 18/2009 .
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 C.pr.civ., urmeaza a se admite recursul declarat de intimatul N. A. împotriva sentinței civile nr. 6634 din data de 22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ si sa modifice în tot sentința recurată, in sensul respingerii contestației la executare, asa cum a fost precizata ulterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimatul N. A. împotriva sentinței civile nr. 6634 din data de 22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea S.C. G. I. S.R.L. C..
Modifică în tot sentința recurată și pe fond respinge contestația la executare precizată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./3 ex.
08.11.2013
Jud..fond-L.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 741/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
