Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 1007/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1007/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 1007/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1007/2015
Ședința din camera de consiliu de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de petentele FUNDAȚIA C. DELLA SPERANZA și A. C. DELLE SUORE D. POVERI DI S. VICENZO DE PAOLI, prin persoană împuternicită B. V., împotriva încheierii nr. 85 din 31.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect modificare acte constitutive.
La apelul nominal, făcut în camera de consiliu a răspuns av. C. B. pentru apelantele petente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au înaintat relațiile solicitate Judecătoriei C., iar apelanta petentă FUNDAȚIA C. DELLA SPERANZA nu a achitat taxele de timbru aferente cererii de chemare în judecată și căii de atac, după care:
Se prezintă av. C. B. pentru apelantele petente și depune pentru apelanta petentă FUNDAȚIA C. DELLA SPERANZA chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei, aferente cererii de chemare în judecată și căii de atac.
Instanța pune în discuție excepția tardivității cererii de apel formulată de petenta A. C. DELLE SUORE D. POVERI DI S. VICENZO DE PAOLI, invocată, din oficiu, la termenul anterior, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 N.C.P.C. coroborate cu art. 182, art. 183 și art. 185 alin. 1 N.C.P.C., a cărei discutare a fost prorogată.
Av. C. B. pentru apelantele-petente depune o copie de pe headerul emailului B. din care rezultă că petenta A. C. DELLE SUORE D. POVERI DI S. VICENZO DE PAOLI, a transmis în termen cererea de apel, respectiv 20.04.2015, ora 835și, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschise dezbaterile pe fond, motiv pentru care acordă cuvântul pe apel.
Av. C. B. pentru apelantele-petente, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, conform motivelor de apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea comună formulată la data de 04.03.2015 de către petentele ASOCIAȚIA C. DELLE SUORE D. POVERI DI S. VINCENZO DE PAOLI și FUNDAȚIA C. DELLE SPERANZA, prin persoana împuternicită B. V., s-a solicitat înscrierea in Registrul Asociațiilor si Fundațiilor de la grefa Judecătoriei C., a fuziunii celor două petente prin absorbția Fundației de către Asociație.
Prin încheierea nr.85/31.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea privind fuziunea prin absorbție formulată de petentele ASOCIAȚIA C. DELLE SUORE D. POVERI DI S. VINCENZO DE PAOLI și FUNDAȚIA C. DELLE SPERANZA, prin persoana împuternicită B. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că ASOCIAȚIA C. DELLE SUORE D. POVERI DI S. VINCENZO DE PAOLI a dobândit personalitate juridică prin încheierea nr. 167/04.12.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007, iar FUNDAȚIA C. DELLE SPERANZA a dobândit personalitate juridică prin sentința civilă nr. 35/11.08.1997, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 34/PJ/F/1997.
S-a mai reținut că, prin Hotărârile nr. 1/15.12.2014 și nr. 2/15.12.2014, Asociația și Fundația au decis fuziunea celor două petente prin absorbția Fundației de către Asociație, solicitând Judecătoriei C. înscrierea modificărilor intervenite în Registrul Asociațiilor si Fundațiilor.
Prima instanță a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 341 din OG nr. 26/2000 modificată, (1)Fuziunea se face prin absorbția unei asociații de către o altă asociație sau prin contopirea a două ori mai multe asociații pentru a alcătui o asociație nouă.
(2)Divizarea se face prin împărțirea întregului patrimoniu al unei asociații care își încetează existența între două sau mai multe asociații existente ori care iau astfel ființă.
(3)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul fuziunii sau divizării unei fundații.
Prin urmare, instanța a reținut că fuziunea este permisă de legiuitor doar între persoane juridice fără scop patrimonial având aceeași formă juridică, adică exclusiv între Asociații, respectiv Fundații, nefiind admisibilă fuziunea între o Asociație și o Fundație.
Art. 343
Împotriva acestei sentințe au declarat apel petentele ASOCIAȚIA C. DELLE SUORE D. POVERI DI S. VINCENZO DE PAOLI și FUNDAȚIA C. DELLE SPERANZA, prin persoana împuternicită B. V..
În motivarea apelului FUNDAȚIA C. DELLE SPERANZA consideră ca instanța de fond a făcut o interpretare si aplicare greșită a legii.
A susținut apelanta că, in primul rând, temeiul de drept al cererii de fuziune prin absorbție sunt arată că "Efectele fuziunii (1) în cazul absorbției, drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe".
De asemenea s-au invocat și prevederile art 234 și art. 235 din Codul civil precum și art 33-34 indice 1 din OG nr.26/2000, iar art 234 arată că "Fuziunea se face prin absorbția unei persoane juridice de către altă persoană juridică sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui persoană juridică nouă" și art 235 citata disp art 33 și 34 indice 1 din OG 26/2000
A apreciat apelanta că normele de drept care reglementează fuziunea asociațiilor si fundațiilor invocate permit fuziunea dintre persoane juridice și nu interzic fuziunea dintre asociații si fundații, opinia cum ca aceste norme ar interzice fuziunea dintre asociații si fundațiile neavând niciun fundament juridic.
Se mai arata ac este adevărat că legea civilă specială nu face nici o referire expresă cu privire la fuziunea dintre asociații și fundații, dar nici nu o interzice, legea speciala, respectiv OG 26/2000 făcând vorbire numai despre fuziunea dintre asociații și fuziunea dintre fundații, iar faptul că legiuitorul nu a avut în vedere fuziunea dintre asociații și fundații nu înseamnă că a exclus această posibilitate sau a interzis-o .
Una din regulile de interpretare a normelor civile este în sensul că unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus);
In succesiunea logică a acestei idei trebuie arătat că atât fundația cât și asociația sunt subiecte de drept cu scopuri similare, respectiv realizarea unor scopuri de interes general sau comunitar, patrimoniul lor fiind afectat în mod irevocabil acestor scopuri, (art 1, art 4, art 15 OG 26/2000), neexistând niciun impediment tehnic sau funcțional care să conducă la ideea că nu s-ar putea realiza o asemenea fuziune .
Susține apelanta că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca în caz de dizolvare (art 60 din OG 26/2000) a asociației sau fundației, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice, aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociației sau al fundației, iar din aceste reglementări rezulta ca, în situația în care o asociație este dizolvată, acesta poate să își transmită patrimoniul rămas în urma lichidării numai către o fundație fie ca urmare a prevederilor din statutului, fie ca urmare a deciziei lichidatorului situația fiind similară și în cazul unei fundații care poate transmite către o asociație.
Astfel, apreciază apelanta, o asociație și o fundație care ar intenționa sa activeze într-un scop comun de interes general sau comunitar afectând patrimoniul pe care îl dețin acestui scop nu ar avea altă posibilitate potrivit raționamentului instanței de fond decât ca una să fie dizolvată și cealaltă să îi preia patrimoniul ca urmare a lichidării, iar membrii fundației să se înscrie în asociație și nicidecum să fuzioneze și să își desfășoare activitatea potrivit scopurilor propuse, iar simpla omisiune a legiuitorului cu privire la. fuziunea asociațiilor și fundațiilor nu înseamnă interzicerea acestei operațiuni juridice atâta vreme cât există cadrul legal general – art 234 și 235 din Codul civil - cu privire la fuziunea persoanelor juridice.
Un alt argument în favoarea admiterii acestei fuziuni, plecând de la argumentația instanței de fond și anume că legea nu prevede posibilitatea de fuziune decât între asociații și fundații este acela că până la modificarea OG 26/2000 prin Legea nr. 246/2005 - pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații din 18 iulie 2005. nu era prevăzută în mod expres în OG 26/2000 posibilitatea de fuziune a asociațiilor și fundațiilor, fără ca această situație să fie interpretată în sensul că fuziunea asociațiilor sau fundațiilor ar fi interzisă de lege . Astfel au fost efectuate și înainte și după apariția Legii 246/2005 fuziuni între asociații și fundații .
Particularitatea acestei spețe este dată de faptul că ambele organe neguvernamentale, atât asociația cât și fundația au sediul în aceeași clădire fiind de doua organizații infinitate de călugărițe catolice care inițial au înființat o fundație vechea lege din 1924, iar ulterior au înființat o asociație în baza legii nr.26/2000.
Se mai susține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea expresă de intrare in asociația C. delle Suore dei Poveri di S. Vincenzo de Pa, următoarelor persoane: B. V., C. C., Enasoae F., Fran F., B. M., acesta intrare a unor membrii fiind solicitată indiferent de abso sau nu a fundației C. della Speranza și îndeplinind condițiile de validare ca membri și nu s-a pronunțat cu privire la aprobarea noului Consiliu Director.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art 456 si următoarele C. ar 235 din Codul Civil, art 1, 4, 15, 33, 34 indice 1 si 60 din OG 26/2000.
În apel s-a administrat proba cu inscrisuri.
Apelul declarat de petenta Asociația " C. Delle Suore D. Poveri Di S Vicenzo De Paoli" este tardiv.
Astfel, încheierea a fost comunicată apelantei petente la data de 14 04.2015, așa cum atestă dovada de înmânare aflată la fila 65 din dosarul primei instanțe, iar cererea de apel a fost formulată și depusa la instanță prin email, acesta fiind primit la data de 20 04 2015, orele 16,32, deci după încheierea programului de lucru al instanței și înregistrat in data de 21 04 2015 .
Potrivit art. 11 alin 3 din OG 26/2000 modif împotriva încheierii judecătoriei se formulează apel în termen de 5 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Cum părțile au lipsit, termenul curge de la comunicare, respectiv de la 14 04 2015 și se calculează pe zile libere conform art. 181 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, neintrând în calcul nici prima și nici ultima zi, astfel că acesta s-a împlinit la data de 20 04.2015,ora 16,00 întrucât sunt aplicabile și dispozițiile art. 182 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, care prevăd că: …daca este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul s va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc in mod legal, dispozițiile art 183 fiind aplicabile".
D. urmare, cum programul de lucru al instanței s-a terminat la ora 16,00, acesta fiind intre orele 8,00-16,000, așa cum rezultă din ROI, fiind depășit termenul legal de declarare a apelului, în baza art. 246 alin. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă tribunalul va admite excepția tardivității invocată din oficiu, iar, în temeiul art. 480 alin. 1 raportat la art. 185 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va constata nulitatea cererii de apel depuse peste termen de asociația " C. Delle Suore D. Poveri Di S Vicenzo De Paoli".
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta FUNDAȚIA C. DELLE SPERANZA, cum judecătoria nu a putut face dovada comunicării încheierii către aceasta apelanta, termenul de apel nu a început sa curgă, motiv pentru care tribunalul apreciază că apelul este in termen.
Analizând apelul declarat, în raport cu actele cauzei si cu dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul apreciază apelul nefondat din considerentele ce succed:
Apelanta a susținut că prevederile art 234 și art. 235 din Codul civil precum și art 33-34 indice 1 din OG nr.26/2000, reglementează fuziunea asociațiilor si fundațiilor invocate permit fuziunea dintre persoane juridice și nu interzic fuziunea dintre asociații si fundații.
Tribunalul apreciază ca in cauza sunt aplicabile disp art 34 indice 1 din OG 26/2000 modif, care constituie legea speciala in materie si care prevede doar fuziunea unei asociații cu o alta asociație, respectiv fuziunea unei fundații cu o alta fundație. Chiar dacă textul de lege nu interzice expres fuziunea unei asociații cu o fundație, din interpretarea disp OG 26/200 modif rezulta ca acest lucru nu este posibil.
Apelanta a invocat ca argument regulile de interpretare a normelor civile, respectiv regula potrivit căreia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Tribunalul constata ca regula nu este aplicabila deoarece textul distinge intre asociații și fundații, motiv pentru care si interpretul trebuie sa distingă.
Interpretarea și aplicarea normei juridice este tocmai atributul judecătorului, iar interpretarea presupune acea operațiune logico rațională care tinde la lămurirea sensului normei, interpretare care nu trebuie sa se rezume doar la aplicarea unei singure reguli ci trebuie să fie una sistematica, istorică și logica.
Interpretând astfel disp art 34 indice 1 din OG 26 /2000 aplicabile in cauză, Tribunalul apreciază că acest text de lege permite numai fuziunea asociațiilor intre ele si a fundațiilor intre ele, nu și a unei asociații cu o fundație deoarece ar însemna să adăugăm la textul de lege ceea ce într-adevăr nu este permis.
Apelanta a mai invocat si disp art 234 și urm Cod civil, dar Tribunalul apreciază ca acestea sunt dispozițiile legale comune care nu sunt aplicabile in situația in care avem norma speciala, norma speciala (OG 26/2000) aplicându-se cu prioritate.
S-a mai susținut de către apelanta că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea expresă de intrare in asociația C. delle Suore dei Poveri di S. Vincenzo de Paoli a unor persoane, acesta intrare a unor membrii fiind solicitată indiferent de absorbția sau nu a fundației C. della Speranza și îndeplinind condițiile de validare ca membrii și nu s-a pronunțat cu privire la aprobarea noului Consiliu Director.
Acest motiv nu poate fi analizat de către Tribunal deoarece este cuprins in apelul asociației,singura care avea interes sa formuleze apel pe acest aspect, iar apelul asociației a fost apreciat ca tardiv de către Tribunal și urmează a fi anulat.
Totuși, și daca ar fi analizat acest motiv, Tribunalul nu l-ar fi apreciat fondat întrucât, în ceea ce privește primirea de noi persoane in asociație, pe de o parte, primirea de noi membrii nu trebuie înregistrata la instanța, așa cum rezulta din interpretaria per a contarrio a disp art 33 din OG 26/2000, iar pe de alta parte, din cererea depusa la fond rezulta ca aprobarea de noi membrii este subsecventa fuziunii, motiv pentru care respingând cererea de fuziune, prima instanță a apreciat ca nu mai este necesar sa se pronunțe pe celelalte cereri subsecvente.
În concluzie, față de argumentele prezentate, in temeiul art 480 alin 1 C. tribunalul va respinge apelul formulat de FUNDAȚIA " C. DELLA SPERANZA", împotriva încheierii nr. 85 din 31.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității cererii de apel formulată de petenta Asociația " C. Delle Suore D. Poveri Di S Vicenzo De Paoli", invocată din oficiu.
Constată nulitatea cererii de apel formulate de această petentă A. C. DELLE SUORE D. POVERI DI S. VICENZO DE PAOLI, prin persoană împuternicită B. V., cu sediul in C., ., jud. D., C._, peste termenul legal declarat împotriva încheierii nr. 85 din 31.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Respinge cererea de apel formulată de FUNDAȚIA " C. DELLA SPERANZA", cu sediul in C., ., jud. D., C._, împotriva încheierii nr. 85 din 31.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.V.F.
Tehn.F.M și VF
4 ex./ 15 06 2015
Jud.fond.C.M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5979/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4991/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
