Obligaţie de a face. Sentința nr. 4991/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4991/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 766/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 766/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător A. B.
Grefier G. D.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta B. N. împotriva sentinței nr. 4991/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. G., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns apelanta și avocat D. L. pt. intimata, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apelanta depune la dosar note de ședință și un set de acte, respectiv în copii, adeverințele nr. 9/10.01.1997, nr. 149/23.01.1997, nr. 236/04.02.1997 emise de Consiliul Local Coșoveni, adresele nr._/15.09.2004 și nr._/28.09.2004 emise de O. C. P. I. D., chitanța olografă din 23.04.1961, planșă fotografică, contractul de vânzare – cumpărare legalizat sub nr._/15.02.1991 de către notariatul de Stat Județean D., apreciind că reprezintă acte de proprietate.
Avocat D. L. pt. intimată nu solicită amânarea cauzei pt. observare și depune la dosar citație emisă de Postul de Poliție Coșoveni pt. a face dovada că apelanta a promovat o plângere penală ce denotă manifestarea abuzivă a apelantei, dar arată că nu a depus înscrisul ca mijloc de probă.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată constând în contravaloarea taxei de timbru și totodată, solicită ca instanța să țină cont de notele de ședință depuse astăzi la dosar.
Avocat D. L. pt. intimată solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat, conform chitanței de onorariu de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 03.07.2013, reclamanta M. G. a chemat în judecată pe pârâta B. Nicolița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la ridicarea construcțiilor cu caracter temporar, coteț pentru animale și păsări și pătul precum și a materialelor de construcție amplasate pe linia de hotar, închiderea ferestrei de vedere orientate spre proprietatea sa, iar în caz de refuz de executare a pârâtei să fie abilitată la executare reclamanta pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanta arată că pârâta a amplasat cotețele și pătulul cu nerespectarea distanței legale pentru construcții, acest fapt afectându-i dreptul de proprietate în sensul unei normale folosiri a imobilului și încălcând astfel ORD MS 536/1997 actualizat.
Mai arată că anexele gospodărești descrise mai sus au fost construite cu nerespectarea normelor legale producând poluarea mediului și disconfortul vecinilor, în special datorită dezvoltării în interiorul acestora a rozătoarelor.
Mai mult, de mai bine de zece ani, pârâta a amplasat o grămadă de bolțari chiar pe hotarul dintre proprietăți împiedicând-o pe reclamantă să construiască gard despărțitor pe distanța pe care se află dispusă.
Cu privire la fereastra amplasată spre proprietatea sa menționează că aceasta s-a degradat cu trecerea timpului și din cauză că pârâta nu întreține construcția ce îi aparține, giurgiuveaua a căzut, prilej pentru pârâtă de a formula o plângere penală la adresa sa pentru distrugere, deși degradarea imobilului se datorează acesteia.
Întrucât fereastra este una de vedere și nu una de lumină iar imobilul este prevăzut cu mai multe ferestre, prima fiind dispusă așa încât pârâta să privească în proprietatea sa, apreciază că se impune închiderea acesteia, fie înlocuirea geamului cu cărămidă Nevada.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu interogatoriul, înscrisuri, expertiză și audierea martorului C. E..
În drept a invocat dispozițiile art. 612-616 NCC și art. 1528 NCC.
Reclamanta a depus la dosar în copie: TDP nr. 560-_/27.04.1994, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 15.12.1981, planșă foto, împuternicire avocațială,
La data de 23.09.2013, pârâta a formulat întâmpinare susținând că face dovada cu acte vechi, încheiate înainte și în timpul colectivizării, precum și după desființarea C.A.P. că a cumpărat teren și construcții de la F. M. și copiii acesteia, cu plata întregime a prețului și cu stăpânirea neviciată timp de 38 ani.
A susținut că toate aceste construcții cumpărate și edificate de pârâtă pe timpul stăpânirii nu se află niciuna pe hotar de aceea este necesară această expertiză solicitată de reclamantă cu efectuarea căreia este de acord pentru a se constata adevărul atât din acte comparativ cu legea și evidențele de la Primăria Coșoveni cât și din teren.
Menționează că de peste 20 de ani este sechestrată în propria casă și curte din cauza celor două vecine de la est și vest ajutate și susținute de cei de la Primăria Coșoveni care au dat TDP-uri fără a respecta Legea 18/1991, respectiv modul de punere în posesie și actele premergătoare TDP.
Mai susține că reclamanta depune contractul de vânzare-cumpărare din anul 1981, acest act nu are vecini pentru a i se stabili întinderea în condițiile în care în anul 1981 terenul nu se află în circuitul civil iar Legea 18/1991 art. 22, 23 și 27 prevede expres că proprietarii imobilelor sunt și proprietarii terenului existent la data vânzării.
Mai arată că TDP nr. 560-_/27.04.1994 este un abuz nu al comisiei ci al inginerilor de la Primăria Coșoveni și cadastru precum și al primarilor D. A. și M. V. T..
Solicită ca reclamanta să prezinte următoarele acte: cererea la Legea 18/1991, anexa validată în 1991 sau 1993, schița terenului și procesul verbal premergător acestui titlu pe care îl are ilegal dat și susține că bazată pe acest titlu ilegal dat și cu susținerea primarului, reclamanta nu numai că a ocupat din terenul său dar în anul 2000 i-a demolat gardul său și a strămutat hotarul, ocupându-i chiar și streașina casei și punând noul gard în colțul casei, zidul case sale devenind gard.
Din această cauză nu mai are acces în spatele casei sau pe lateral, având acces doar în fața casei.
În iulie 1997, pe partea de est și de nord a blocat-o vecina A. G. și din 2000, pe partea de vest a blocat-o M. G. cu acte lovite de nulitate.
Susține că face pe deplin dovada proprietății și cu acte directe cu proprietarii, cu evidențele din registrul agricol și a CAP, cu cadastru din 1985, cu edificarea de împrejmuiri și construcții pe perioada stăpânirii, cu stăpânire neviciată timp de peste 38 ani cu A. și 32 ani cu M..
Cu privire la fereastră arată că este la casa cea neterminată pe care a cumpărat-o în 1960 și care era construită în 1944 și nici I. M. (1953-1981) și nici M. (1981-203) nu i-au cerut să blocheze acest geam pentru că pe înălțimea ferestrei, prin interior, a blocat-o cu un șifonier cu 4 uși pe înălțimea de 1,80 m și nici pârâta nu putea privi în curtea vecinilor și nici aceștia în casa sa.
Referitor la fotografia cu gardul de scândură cu bordură de beton dintre proprietățile lor solicită ca reclamanta să prezinte autorizație de construcție în 2000 când s-a permis reclamantei să dea gardul său jos și să pună altul, distrugându-l pe al pârâtei.
Cu privire la pătulul improvizat susține că are pătul, magazie, fânar, grajduri și bucătăria cu vatră în grădină, în spatele casei din 1992 cu proiect și autorizație și pentru că a fost blocată de cele două vecine a fost nevoită să spargă un zid al casei și să intre cu animalele, furaje, porci, păsări, bălegar de la animale chiar prin mijlocul casei.
Referitor la materialele de construcție b.c.a., pe care reclamanta pretinde să le ridice ca să-și poată continua gardul construit în 2000, susține că în anul 1991 sau 1992 când a pus aceste b.c.a.-uri nu le-a pus în curtea reclamantei.
La data de 24.10.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare susținând că titlul său de proprietate este legal, respectând dispozițiile în vigoare la data emiterii sale.
Prin actul autentificat sub nr._/15.12.1981 a cumpărat de la numiții I. M. și I. E. o casă compusă din trei camere, cămară, sală și pivniță, suprafața de teren de 250 m.p., trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974 iar la apariția legii 18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza art. 23, 24 pentru terenul aferent casei de locuit.
În aceste condiții, susținerile pârâtei referitoare la proprietatea sa nu au suport probator iar acțiunea a fost formulată ca urmare a plângerilor pârâtei adresate poliției în care o acuză că i-a distrus cadrul ferestrei sale deși deteriorarea acesteia se datorează lipsei de întreținere a imobilului de către pârâtă.
În susținerea celor de mai sus atașează planșe foto.
La data de 21.11.2013, pârâta a depus, cu opis, un set de acte (filele 20-49 din dosar) și a formulat cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr._/2000.
În dovedirea acțiunii reclamanta și în apărare pârâta au solicitat și instanța a încuviințat proba testimonială fiind audiat martorul C. E. pentru reclamantă, iar la data de 23.01.2014 pârâta a fost decăzută din dreptul de a audia martorul întrucât nu a depus lista cu numele și adresa acestuia și nici nu l-a prezentat, a fost încuviințată proba cu înscrisuri și, față de obiectul acțiunii, proba cu expertiză tehnică construcții civile cu obiectivele: să se stabilească modul de amplasare a construcției, respectiv dacă există pătul, coteț sau alte anexe, dacă fereastra spre proprietatea reclamantei este de lumină sau de vedere.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert P. I. și a fost depus la dosar la data de 24.02.2014.
Pârâta a formulat obiecțiuni în sensul că expertul nu a depus la dosar fotografia cu gardul de la sud și cu bondocul său de beton plus lănteții de lemn, plus blana, susținând că mai întâi trebuia efectuată grănițuirea în raport de actele de proprietate de vânzare-cumpărare și nu de TDP al reclamantei care este cu 300 m.p. mai mare decât a avut vânzătorul I. M. care a cumpărat de la F. M. de la care a cumpărat și pârâta, nu i s-a cerut expertului să întocmească o schiță parcelară pentru a se vedea situația reală din teren.
Susține că b.c.a. nu sunt pe hotar ci le-a pus la 50-60 cm de gardul său de sârmă, construcția neterminată este la 0,35 m față de gardul lui M. și la 0,67 m de gardul său pe care i l-a demolat aceasta, pătulul din plasă de sârmă este la 0,90 m față de prezent, casa cu 4 camere din cărămidă, acoperită cu tablă este construită în 1966 cu proiect și autorizație la 2 m față de proprietatea lui I. M. iar în prezent s-au găsit 1,35 m, casa cumpărată de la F. M. construită în 1944 a tencuit-o, i-a pus uși și ferestre a văruit-o de câte ori a fost nevoie.
Mai susține că în prezent situația degradării zidurilor și a ferestrei se datorează lui M. care i-a blocat căile de acces pe lângă casă la construcțiile din spetele casei din anul 2000 iar dezordinea din curtea sa se datorează acestei situații create prin strămutarea de hotar, are bucătărie, pătul, magazie și grajduri pe care nu le mai poate folosi și solicită completarea expertizei cu schiță.
Instanța a respins aceste obiecțiuni constatând că nu sunt întemeiate, expertul răspunzând la toate obiectivele stabilite de instanță.
La data de 23 ianuarie 2014 instanța a respins cererea de suspendare a cauzei constatând că soluția ce se va pronunța nu depinde de soluția dată în dosar nr._/215/2009*, la termenul din 27.02.2014, pârâta învederând că nu mai solicită suspendarea cauzei.
Prin precizarea depusă la 27.03.2014, reclamanta a solicitat ridicarea următoarelor construcții cu caracter temporar, identificate de expert: pătulul arătat la pct. 1 fiind o construcție în stare avansată de degradare, edificată fără acordul vecinilor și fără autorizație de construcție, cotețul arătat la punctul 2, amplasat la 0,33 m de gardul reclamantului nu respectă picătura de streașină, fără autorizație și în stare avansată de degradare, b.c.a. depozitate pe gardul reclamantei descris la pct. 3, bucătăria de vară descrisă la pct. 5, construcție fără autorizație, în stare avansată de degradare, grămada de gunoi descrisă la pct. 6.
Solicită admiterea cererii de închidere a ferestrei de vedere aflată în stare avansată de degradare, orientată spre proprietatea reclamantei, camera mai având 3 ferestre de lumină.
Prin sentința civilă nr.4991/03.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizată și formulată de reclamanta M. G., în contradictoriu cu pârâta Băncusel Nicolița.
A fost obligată pârâta să ridice clădirea la roșu, construită din cărămidă și placă beton armat peste acest nivel,cu fundație și stâlpi de beton armat și cantitatea de 4 m.c. de b.c.a. depozitată lângă gardul care desparte proprietățile părților.
A fost obligată pârâta să închidă fereastra de vedere orientată spre proprietatea reclamantei.
A fost admisă în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă pârâta către reclamantă la 6500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să ridice construcțiile cu caracter temporar precum și materialele de construcție amplasate pe linia de hotar și închiderea ferestrei de vedere orientată spre proprietatea reclamantei, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 612-616 NCC și art. 1528 NCC.
Potrivit art. 612 N.C.C. "orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin".
Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic, iar potrivit art. 615 N.C.C. (1) "este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul îngrădit sau neîngrădit aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.
Din declarația martorei C. E. a rezultat că între proprietățile părților a existat un gard de plasă construit de către pârâtă și de acord cu reclamanta au desființat acest gard și au hotărât să construiască reclamanta gardul din scândură ce țevi. În anii 2000-2001, reclamanta a început să construiască gardul, a pus țevile și a turnat beton, a pus scândura mai puțin pe distanța de 4 m întrucât pârâta a depozitat b.c.a. chiar pe hotar.
Martora a mai declarat că pârâta are o fereastră de vedere spre proprietatea reclamantei care este degradată și are mai multe construcții amplasate pe hotar.
Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că pătulul este construit la 0,90 m de gardul reclamantei, cu respectarea dispozițiilor legale, așa zisul coteț este o clădire la roșu construită din cărămidă și placă beton armat, construit la 0,33 m de gard fiind o clădire nefuncțională, pârâta nu a prezentat autorizație de construire și este amplasată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Expertiza a mai constatat că la cca 1 m de această construcție, către stradă, pârâta are depozitat, lipit de gardul reclamantei care nu a mai putut fi executat, b.c.a., cca 4 mc, casa este construită la o distanță de 1,35 m., bucătăria la o distanță de 1,95 m fiind în paragină și nefuncțională, iar anexa gospodărească este la 3,95 m față de gard iar fereastra de la casa mare a pârâtei este de vedere nu de lumină și camera unde este amplasată această fereastră mai are trei ferestre de lumină pe partea de sud și această fereastră se poate închide cu cărămidă, b.c.a. sau plăci de sticlă nevada.
Față de această situație de fapt constatată prin efectuarea expertizei la fața locului s-a constatat că acțiunea precizată este întemeiată în parte, astfel numai clădirea la roșu construită din cărămidă și placă de beton și b.c.a.-urile sunt amplasate și depozitate cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 616 N.C.Civ., iar fereastra de vedere încalcă dispozițiile art. 616 N.C.civ.
Față de considerentele expuse și de textele de lege menționate, instanța a admis în parte acțiunea precizată și în consecință a obligat pârâta să ridice clădirea la roșu și să închidă fereastra de vedere.
În temeiul art. 453 (2) C.pr.civ., având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, a fost admisă în parte și cererea de obligare a pârâtei la cheltuielile de judecată și în consecință aceasta a fost obligată la 650 lei reprezentând ½ din onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Băncusel Nicolița, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâta arată că, reclamanta a susținut în fața primei instanțe neadevăruri, și că instanța nu a ținut cont de actele depuse și de întâmpinarea apelantei.
De asemenea, se mentioneaza ca a invederat instantei, la audierea matorei audiate, ca aceasta este ruda de gradul I cu reclamanta ( cumnata, sotia fratelui sotului reclamantei) si ca nu a avut posibilitatea sa puna intrebari conform drepturilor procesuale pe care le are.
Mai arată că, reclamanta a strămutat hotarul, lucru constatat și de primărie in anul 1994, și ca expertiza întocmită în cauză a avut ca reper hotarul deja stramutat de catre reclamanta si nu imprejurarea anterioara care este favorabila piritei. In acest sens s-a invocat un tabel cu masuratori efectuat in 1985.
Se critica si faptul ca, la momentul intocmirii raportului de expertiza expertul i-a confirmat mutarea hotarului de catre reclamanta, dar ca in cuprinsul raportului nu s-a mentionat nimic in acest sens. Se invedereaza ca obiectiunile pe care le-a formulat au fost respinse, obiectiuni care arata ca expertul nu a efectuat masuratori in raport de actele de proprietate ale reclamantei si de evidentele Primariei.
O alta critica vizeaza dispozitiile instantei asupra cererii piritei de propunere de probatorii: martori si interogatoriul reclamantei.
Nemultumiri sunt enuntate si in privinta modului in care s-a solutionat cererea de suspendare a cauzei, cerere ce a fost motivata de existenta unui alt litigiu aflat pe rol ce are ca obiect nulitatea actelor de proprietate detinute de reclamanta.
In continuare se contesta valabilitatea titlului reclamantei din prisma art 23 din Legea 18/199, aratind ca nu are consemnați vecinii pentru a i se putea stabili întinderea, nu are împrejmuire, nu are toate construcțiile pe care le-a avut I. M. și care există și în prezent, nu mai există via și pomi.
Se solicita efectuarea unei noi expertize.
Cererea nu a fost intemeiata in drept.
S-au depus precizari ale cererii de apel, la data de 14.10.2014.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata a depus intimpinare prin care solicita respinge cererea de apel.
In cuprinsul intimpinarii nu relateaza ca pirita apelanta nu a inteles sa faca critici efective ale sentintei atacate, sa se apere in sensul de a aduce argumente care sa sustina netemeinicia cererilor reclamantei.
In privinta dosarului_/215/2009 ** la care face referire apelanta, se arata ca dosarul respectiv este un dosar ce treneaza pe rolul instantelor fara sa se indice obiectul pe care intelege sa l formuleze raportat la fiecare in parte.
In probatiune se solicita proba cu inscrisuri.
Apelanta a depus raspuns la intimpinare.
S-au depus inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate al reclamantei.
S-a solicitat judecata cauzei in lipsa partii de catre intimata.
Prin incheierea din data de 31.03.2015, s-a dispus asupra cererii si implicit asupra criticii privind cererea de suspendare a judecatii cererii.
S-a pus in vedere piritei apelantei sa depuna la dosarul cauzei titlul sau de proprietate si s-a respins cererea de probatiune cu martori ca inutila.
In sustinerea dovedirii titlului de proprietate de catre pirita reclamanta, s-a depus o . inscrisuri.
Analizind apelul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 478-480 C. din anul 2010, Tribunalul retine urmatoarele:
Criticile apelantei vizeaza pe de o parte constatarea sanctiunii decaderii de catre instanta de fond, a apelantei pirite din dreptul a administra proba cu martori si proba cu interogatoriul, audierea martorei propuse de catre reclamanta, si pe de alta parte dispozitia instantei de a respinge cererea de suspendare a cauzei.
Tribunalul constata fata de dispozitiile art 254 al. 4 lit a C. din anul 2010, ca instanta de fond a aplicat corect sanctiunea decaderii, in conditiile in care pirita apelanta avea obligatia sa depuna lista cu numele martorului in termen de 5 zile de la incuviintare si nu si-a indeplinit-o. In privinta martorei audiate, se constata ca nu se fac dovezi ca aceasta are calitatea de ruda de gradul I, si, mai mult decit atit, apelanta a aratat ca aceasta este cumnata reclamantei ( sotia fratelui sotului reclamantei). Or calitatea respectiva nu o incadreaza pe martora in conditiile de persoanelor ce nu pot fi ascultate reglementate de art 315 C. din anul 2010, intrucit nu are calitate nici de afin, cu atit mai mult de ruda. In ceea ce privesc solutionarea prin respingere a cererii de suspendare, acest aspect a fost solutionat si analizat prin incheierea de sedinta din data de 31.03.2015.
Celelalte critici vizeaza modalitatea in care a fost efectuata expertiza, intrucit reperele de vecinatate avute in vedere de expert nu sunt cele reale, in raport de actele de proprietate ale celor doua parti si de imprejurarea ca actualele semne de hotar ( gardul edificat de catre reclamanta a fost mutat).
Tribunalul constata ca in conditiile in care pirita apelanta intelege sa conteste amplasamentul actual al gardului edificat de catre reclamanta, se impune ca aceasta sa formuleze o cerere de granituire in acest sens, si ca atare sa isi insuseasca calitatea de reclamanta. Cum nu s-a formulat o cerere de granituire in acest sens, instanta de fond fata de obiectul cererii cu care a fost investita a avut in vedere ca reper actualul hotar ce rezulta din gardul despartitor al celor doua proprietati.
Ca atare, nemultumirile expuse legate de reperul – linia de hotar, nu sunt suficiente a fi expuse prin intermediul obiectiunilor formulate la raportul de expertiza ci in modalitatea deja expusa.
In consecinta, criticile formulate sunt neintemeiate.
Totodata nelegalitatea titlului reclamantei invocata din prisma art 23 din Legea 18/1991, cu argumentele ca nu are consemnați vecinii pentru a i se putea stabili întinderea, nu are împrejmuire, nu este intemeiata. Pe de o parte argumentele de fapt expuse nu se incadreaza in dispozitiile art 23 reclamat ca incident, iar pe de alta parte individualizarea terenului in temeiul Legii 18/1991 se realizeaza prin intermendiul procesului verbal de punere in posesie, ale carui repere sunt preluate in titlu. Titlul de proprietate contine vecinatatile, contrar celor sustinute de catre apelanta.
In consecinta, fata de cele retinute in fapt si in drept, se constata ca nemultumirile apelantei pirite sunt neintemeiate.
In temeiul art 480 al. 1 C. din anul 2010, urmeaza sa respinga apelul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de pârâta B. N., cu domiciliul în ., împotriva sentinței nr. 4991/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. G., domiciliată în Coșoveni, jud. D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, A. B. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.F.D.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 1007/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6033/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
