Contestaţie la executare. Sentința nr. 5979/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5979/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 744/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 744/2015
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta PRIMĂRIA C. L., împotriva sentinței civile nr. 5979/24.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. P. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 20.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27.04.2015 când instanța a hotărât:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.11.2013 sub nr._, contestatorul P. P. C. a chemat in judecată pe intimata PRIMĂRIA C. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea titlului executoriu nr. 6278/25.10.2013 emis de către Primăria L. – C. Taxe si Impozite, prin care au fost obligat la plata sumei de 143.573 lei reprezentând impozit teren extravilan, precum si încetarea executării, iar in subsidiar anularea formelor de executare începute în dosarul de executare.
In motivarea cererii, contestatorul a arătat ca la data de 11.11.2013 a primit de la Primăria L. –C. Taxei si Impozite somația nr. 6279/25.10.2013 prin care a fost înștiințat ca figurează in evidentele fiscale cu suma de 143.573 lei reprezentând impozit pentru terenul extravilan deținut de P. P. pe raza teritorial administrativa a comunei L..
La respectiva somație este atașat titlu executoriu nr. 6278/25.10.2013 in care se menționează un debit de_ lei, precum si restante in suma de_ lei si dobânzi de_ lei.
Pe cale de excepție, contestatorul a invocat nulitatea titlului executoriu deoarece nu are la baza un act administrativ fiscal, in speța o Decizie de Impunere emisa in condițiile legii, situație in care apreciază ca titlul executoriu este lovit de nulitate absoluta.
O definiție a titlului de creanța se regăsește la art. 110 alin. 3 din Codul de Procedura Fiscala, respectiv titlul de creanța este actul prin care se stabilește si se individualizează creanța fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Asemenea titluri pot fi decizia de impunere sau declarația fiscală, precum si celelalte menționate la art. 110 alin. 3 din Codul de Procedură fiscală.
In ceea ce privește modalitatea de contestare a titlului de creanța aceasta se realizează potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală (OG nr. 92/2003 cu completările și modificările ulterioare).
De asemenea, Ordinul nr. 450/19.04.2013 privind Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prevede procedura de contestare si soluționare a unui act normativ fiscal prin care se stabilește in sarcina unui contribuabil o obligație de plata către bugetul de stat.
In cazul de față, C. taxe si impozite al Primăriei L. nu a emis si nu a comunicat instituției actul administrativ fiscal (decizia de impunere) prin care s-au stabilit anumite obligații de plată către bugetul de stat, procedând direct la emiterea titlului executoriu.
Acest fapt contravine prevederilor legale (art. 141 alin. 1 ind. 1 din Codul de Procedură Fiscală), P. P. neputând uza de dispozițiile mai sus menționate privind contestarea unui titlu de creanță.
Practic, titlul executoriu este emis fără a avea la baza un titlu de creanța prin care se stabilește si se individualizează o obligație de plată.
Pe fond, contestatorul a arătat ca nu datorează obligații fiscale calculate si reținut in sarcina sa.
Temeiul legal care a stat la baza calculării obligațiilor fiscale menționate mai sus îl constituie prevederile Legii 571/2003 privind codul Fiscal si ale Hotărârii nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal.
Contestatorul a mai susținut că impozitul pe clădiri si teren se datorează doar de instituțiile publice care desfășoară activități economice, invocând disp. art. 257 din Codul Fiscal si art. 256 din Legea 571/2003 privind codul Fiscal.
Potrivit art. 2 din Legea 293/28.06.2004 privind statutul functionarilor publici din Administrația Naționala a Penitenciarelor, Administrația Naționala a Penitenciarelor si unitățile subordonate fac parte din instituțiile publice de apărare, ordine publica si siguranța naționala ale statului si constituie, in sensul prezentei legi, sistemul administrației penitenciare.
S-a mai precizat că P. P. nu poate fi încadrat ca o instituție publica care desfășoară activități economice deoarece clădirile si terenurile aflate in administrarea Penitenciarului P. sunt folosite pentru desfășurarea activităților specifice, precum si pentru desfășurarea unor activități de producție necesare satisfacerii nevoilor proprii. Produse rezultate in urma cultivării suprafețelor agricole nu sunt valorificate in vederea obținerii de profit, ci sunt utilizate pentru asigurarea si satisfacerea unor necesități specifice sistemului penitenciar, respectiv: hrana animalelor, hrana deținuților, etc.
In drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 si urm. din Codul de Procedura Civilă.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
In dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei titlul executoriu nr. 6278/25.10.2013 si somația nr. 6279/25.10.2013 emise de Primăria L. – C. Taxei si Impozite Locale, delegație de reprezentare juridică, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 1000 lei.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingea contestației le executare in principal, in subsidiar rămânerea in vigoare a formelor de executare începute in dosarul de executare.
Intimata a arătat că, pe cale de excepție, se invoca nulitatea titlului executoriu pentru ca nu ar avea la baza un titlu de creanța, sau un act administrativ fiscal, invocându-se chiar art. 110 alin. 3 Cod procedura fiscala, unde sunt enumerate titluri de creanță.
Astfel, alin. 3 arată că titluri de creanța pot fi: la punctul b – declarație fiscală pe care intimata o atașează in copie xerox; la punctul h – încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești pe care intimata o anexează in copie xerox.
In cazul de față, somația si titlul executoriu au fost însoțite de declarațiile fiscale întocmite de reprezentantul Penitenciarului P. precum si hotărârile judecătorești pe care le primiseră de la instanțele respective, neavând nici un interes sa le depună la dosarul cauzei.
In concluzie, titlul executoriu este legal si are la baza titlurile de creanța menționate mai sus.
Referitor la faptul ca P. P. a fost lipsit de posibilitatea de a contesta titlu de creanța pe calea Contenciosului Administrativ așa cum se susține in acțiune, acesta se contrazice total deoarece:
. de ședința din 11.02.2008 instanța constata măsura litigiul ca fiind de contencios fiscal.
La aceasta încheiere P. P. formulează recurs si prin decizia nr. 263/19.03.2008 a Curții de Apel C., se admite recursul si se trimite cauza spre soluționare Tribunalului D. - Secția civila, ca instanța de recurs.
Deci, este demonstrat clar ca acțiunea este de natura civila.
La pagina 7 din acțiune, contestatorul menționează cu majuscule ca impozitul pe clădiri si teren se datorează doar de instituțiile publice care desfășoară activități economice, ori din sentința civila nr. 6358/04.05.2007 rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului cf. deciziei civile nr. 1272/23.06.2008 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul nr._, decizie irevocabila, se retine ca debitoarea contestatoare prin complexul Agroindustrial pe care îl deține si care se compune din clădiri si teren așa cum au fost descrise in procesul verbal intermediar, desfășoară activități agricole, astfel ca se încadrează in dispozitivul art. 1 prin care se stabilește ce se înțelege prin persoana impozabilă.
Anexat întâmpinării, intimata a depus declarații fiscale pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren în cazul persoanelor juridice, sentința civila nr. 6358/04.05.2007 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul_, Încheiere din 11 februarie 2008 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul_, Decizie nr. 263/2008 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosarul_, proces verbal intermediar încheiat in data de 30.08.2006, Decizia nr. XV din 05.02.2007 pronunțata de ICCJ in dosarul 46/2006.
La data de 07.02.2014, intimata a depus la dosar completare la întâmpinarea din data de 27.01.2014, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de P. P. C. ca fiind netemeinica si nelegala si, pe cale de consecința, menținerea titlului executoriu nr. 6278/2013 si a somației nr. 6279/2013 ca acte de executare emise conform prevederilor legale in vigoare, invocând excepția autorității de lucru judecat prev. de art. 432 NCPC raportat la art. 430 alin. 1 si alin. 2 si art. 431 alin. 2 din NCPC, referitor la aspectele litigioase ce constituie principalele motive ale contestației la executare formulate de contestator.
Intimata a arătat că aceste chestiuni au fost tranșate anterior printr-o hotărâre judecătorească si definitiva, sentința civila nr. 6358/2007 a Jud. C., pronunțată in dosarul nr._, prin care s-a respins contestația la executare formulată de P. P. împotriva Consiliului Local L..
La data de 18.02.2014, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din 20.03.2014, instanța, având in vedere dispozițiile art. 254, 255, 258 NCPC a încuviințat părților proba cu înscrisuri, iar in temeiul art. 22 NCPC a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei C..
La termenul din 17.04.2014, contestatorul, prin consilier juridic, a depus la dosar un set de înscrisuri, solicitând completarea probatorului cu expertiza specialitatea contabilitate prin care expertul să stabilească în mod cert impozitul pe care-l datorează, cuantumul impozitului din actele de executare privind mai mulți ani, instanța respingând ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba cu expertiza specialitatea contabilitate, având in vedere obiectul cauzei, înscrisurile depuse la dosar, precum si poziția procesuală a părților în litigiu.
Prin sentința civilă nr.5979/24.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată.
A fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul P. P. C., în contradictoriu cu intimata Primăria C. L..
Au fost anulate actele de executare contestate, titlul executoriu nr. 6278/25.10.2013 și somația nr. 6279/25.10.2013.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003R, (1) în sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.
(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Conform prevederilor art. 141 din OG nr. 92/2003R, instanța mai reține că,
(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(11) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
(12) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligați în mod solidar la plata creanțelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 1 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare fiscală.
În cauză, procedura execuțională fiscală a fost declanșată împotriva contestatorului, în calitate de contribuabil, prin emiterea titlului executoriu nr. 6278/25.10.2013 – f.16 și a somației nr. 6279/25.10.2013– f. 17, fără a se menționa titlul de creanță în temeiul căruia au fost emise actele de executare contestate.
Astfel, potrivit titlului executoriu nr. 6278/25.10.2013, intimata a stabilit în sarcina contestatorului obligații fiscale de plată reprezentând impozit extravilan PJ în cuantum total de_ lei din care suma de_ lei debit principal, iar restul accesorii compuse din restanțe în sumă de_ lei și dobânzi de_ lei.
Prin apărările formulate în cauză, intimata a susținut, în esență, că titlurile de creanță în temeiul cărora a declanșat procedura execuțională sunt reprezentate de declarațiile fiscale nr. 2134/04.04.2013 – f. 27 și nr. 2553/10.05.2012 – f. 28, depuse chiar de către contestator în calitate de contribuabil.
În acest sens, instanța a reținut că, potrivit art. 110 alin. 3 lit. b din OG. nr. 92/2003R, precitat, pentru a putea reprezenta titlul de creanță valabil, declarația fiscală întocmită de persoana îndreptățită, potrivit legii, trebuie să stabilească și să individualizeze creanța fiscală. În cauză însă, cele două declarații fiscale invocate de intimată nu întrunesc exigențele impuse de textul de lege menționat anterior și nici pe cele reglementate de art. 43 din Codul de Procedură Fiscală. Astfel, niciuna din declarațiile fiscale depuse de contestator și înregistrate sub nr. 2134/04.04.2013 și nr. 2553/10.05.2012, nu stabilește și nici nu individualizează creanțele fiscale executate silit de intimată potrivit titlului executoriu și somației contestate.
În acest context, instanța a reținut că este fondată apărarea contestatorului în sensul că cele două declarații fiscale au fost depuse exclusiv pentru a-și îndeplini obligația legală reglementată de art. 81 alin. 3, lit. b din OG nr. 92/2003R, constând în aceea că obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazul în care obligația fiscală respectivă este scutită de la plată, conform reglementărilor legale, din analiza declarațiilor în cauză rezultând că partea contestatoare a declarat expres că beneficiază de scutire de la plata impozitului pe teren în calitate de instituție publică.
Astfel, în situația concretă, dacă intimata Primăria . apreciat necorespunzătoare cele două declarații fiscale depuse de către contribuabil, prin care acesta se pretindea a fi persoană juridică scutită de la plata impozitului pe terenul extravilan, atunci Primăria, față de dispozițiile art. 110 alin. 3, lit. b din OG nr. 92/2003R, avea obligația legală de a emite decizie de impunere prin care să stabilească și să individualizeze creanța fiscală datorată de contribuabil. D. în atare situație, debitorul obligației fiscale de plată ar fi avut posibilitatea să-și exercite dreptul de a formula contestație administrativ-fiscală împotriva titlului de creanță emis și, tot pe această cale, s-ar fi putut exercita controlul de legalitate asupra modului de stabilire și de individualizare a creanțelor fiscale executate silit, așa cum prevede procedura specială reglementată de dispozițiile art. 205 și următ. din OG nr. 92/2003R.
Neprocedând de această manieră, este evident, în opinia instanței, că intimata a vătămat grav drepturile legale recunoscute contestatorului de dispozițiile Codului de Procedură Fiscală iar urmărirea silită declanșată împotriva acestuia, în condițiile mai sus arătate, este una nelegală, nelegalitatea vizând toate actele de executare emise împotriva debitorului-contestator.
De asemenea, lipsa unui titlu de creanță valabil nu poate fi suplinită prin emiterea de către intimată a adresei nr. 2304/02.04.2014, depusă la fila 68 din dosar, aceasta neîntrunind cumulativ condițiile de formă și de fond cerute de dispozițiile Codului de Procedură Fiscală.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată prin completarea la întâmpinare din 07.02.2014, unită cu administrarea probatoriilor, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 4 NCPC, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 430 alin. 1 NCPC, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
A.. 2 al aceluiași articol arată că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Conform dispozițiilor art. 431 alin. 1 NCPC, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Prin prisma acestor texte normative ce reglementează condițiile în care își produce efectele excepția autorității de lucru judecat, instanța constată că între contestația la executare dedusă judecății în prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr._, nu există tripla identitate cerută de legiuitor, de părți, obiect și cauză, deoarece în cadrul celor două contestații sunt criticate acte de executare distincte.
În ceea ce privește, puterea de lucru judecat reglementată de dispozițiile art. 431 alin. 2 NCPC, instanța reține că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Prezumția operează atunci când, în al doilea proces, se pune în discuție o chestiune soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.
De aceea, prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare, care nu pot fi ignorate.
Se poate spune că prezumția îndeplinește o funcțiune pozitivă, normativă (cu titlu de norme particulare, ce apar între părți), ceea ce s-a tranșat jurisdicțional anterior fiind folosit cu ocazia unei noi judecăți, care nu va trebui să contrazică aceste constatări anterioare ale instanței.
Așadar, opozabilitatea unui act jurisdicțional, ca a oricărui act juridic, în general, reprezintă necesitatea pentru toți, părți sau terți, de a recunoaște existența sa și de a o respecta în realitatea ei legală.
În cauză, intimata s-a apărat invocând "efectul pozitiv al lucrului judecat" în privința sentinței civile nr. 6358/04.05.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin care instanța de executare, învestită cu soluționarea contestației promovate împotriva popririi înființate prin adresa nr. 222/16.01.2007, a statuat că "debitoarea contestatoare, prin Complexul Agroindustrial, pe care îl deține și care se compune din teren și clădiri, așa cum au fost descrise în procesul-verbal intermediar, desfășoară activități agricole, astfel că se încadrează în dispozițiile alin. 1, art. 127 Cod fiscal, prin care se stabilește ce se înțelege prin persoană impozabilă."
Astfel, s-a constatat că, în speță, intimata înțelege să se prevaleze de puterea de lucru judecat a sentinței civile anterior menționate în ceea ce privește calitatea de persoană impozabilă a debitorului P. P., supus executării silite fiscale.
Însă, așa cum instanța a arătat deja, puterea de lucru judecat presupune în mod obligatoriu o identitate de chestiuni juridice litigioase între cele două cereri deduse judecății, cerință care nu se regăsește în cauză, deoarece în prezentul litigiu instanța de executare este chemată să statueze strict asupra legalității actelor de executare silită fiscală, emise potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Fiscală. În acest context, se reține că, instanța de executare, prin prisma dispozițiilor art. 172 și următ. raportate la dispozițiile art. 205 și următ. din OG nr. 92/2003R, nu poate statua, pe calea contestației la executare de drept comun, dacă persoana urmărită silit are sau nu calitatea de debitor al obligației fiscale executate și nici asupra existenței sau cuantumului acestei obligații, aceste chestiuni fiind atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ-fiscal competentă să le analizeze doar în cadrul contestației speciale promovate împotriva titlului de creanță.
Pentru considerentele expuse, cum titlul executoriu și somația contestate în cauză, au fost emise de organele de executare fiscală în lipsa unui titlu de creanță valabil, văzând și dispozițiile art. 141 alin. 11 din OG nr. 92/2003R, instanța a admis contestația formulată și a anulat actele de executare întocmite de intimată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel intimata Primăria C. L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii contestației la executare.
Arată că titlul executoriu nu este valabil deoarece nu există o decizie de impunere care să stabilească cuantumul și termenul de plată al obligației fiscale și că apelanta nu este persoana impozabilă deoarece nu desfășoară activități economice.
Aceste chestiuni au fost tranșate anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, sentința nr. 6358/04.05._ a Judecătoriei C., prin care s-a respins contestația la executare formulată de P. P. C. împotriva Consiliului Local L..
Instanța de fond a statuat că "Debitoarea contestatoare, prin Complexul Agroindustrial, pe care îl deține și care se compune din teren și clădiri, așa cum au fost descrise în procesul-verbal intermediar, desfășoară activități agricole, astfel că se încadrează în dispozițiile art.127 alin.1 C.fiscal, prin care se stabilește ce se înțelege prin persoana impozabilă. Astfel, instanța a reținut că debitoarea, care este administratorul clădirilor și terenurilor ce alcătuiesc Complexul agroindustrial, datorează impozit pentru aceste imobile.
Apelanta susține că în cauză se produce efectul pozitiv al lucrului judecat în privința chestiunilor litigioase dezlegate anterior prin hotărârea judecătorească menționată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Apelanta consideră că trebuie să se pronunțe aceeași soluție, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării principiului de drept exprimat prin adagiul res judicata pro veritate habetur.
Decizia de impunere nu are un caracter exclusiv și nu este singurul titlu de creanță ce poate sta la baza emiterii unui titlu executoriu, astfel că rezultă indubitabil că declarația fiscală este actul administrativ fiscal în baza căruia se calculează impozitele și taxele datorate de contribuabili și poate fi asimilată din punct de vedere al rolului avut în procedura fiscală, unei decizii de impunere.
În administrarea și exploatarea Complexului agroindustrial P. P. C. cultivă o suprafață de 301 ha arabil, direct sau prin arendaș, încasează subvenții, recoltează și valorifică producția agricolă de cereale, crește și sacrifică animale, procesează și valorifică aceste produce.
Lucrul judecat este imuabil și nu mai poate fi pus în discuție și se referă la aspectul ce constituie motivul de fond al contestației la executare formulate și care a fost tranșat prin sentința civilă nr. 6358/04.05._ a Judecătoriei C..
Intimata P. P. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile apelate ca legală și temeinică.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că cele două contestații privesc acte de executare diferite și că părțile în dosarul nr._ sunt Consiliul Local L. și P. P., iar în cauza de față sunt Primăria L. și P. P..
În ceea ce privește cele două declarații fiscale care stau la baza emiterii titlului executoriu de către organul de executare fiscală, arată că cele două declarații fiscale nu cuprind nici un calcul al obligației fiscale stabilite în sarcina Penitenciarului P. ci doar mențiunea că beneficiază de scutire/reducere pe teren în cotă de 100 %, în calitate de instituție publică conform documentelor anexate, adresa de comunicare bază legală, aceste declarații fiind în concordanță cu disp. art. 82 alin. 2 C.proc.fiscală.
Arată că în cazul de față, declarațiile fiscale invocate de Primăria comunei L. nu întrunesc exigențele impuse de art.10 alin.3 din OG nr.92/2003 și art.43 C.proc.fiscală.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, nu se poate reține susținerea apelantei în sensul că prima instanță a soluționat în mod greșit excepția autorității de lucru judecat, cu interpretarea greșită a prevederilor art. 430-432 N.C.P.C.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală conform art. 432 N.C.P.C. și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
În manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), însă nu și atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
În mod corect nu a reținut prima instanță puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 6358/04.05.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având în vedere că nu există identitate de chestiuni juridice litigioase între cele două cereri deduse judecății, deoarece în prezentul litigiu instanța de executare este chemată să statueze strict asupra legalității titlului executoriu nr. 6278/25.10.2013 și somației nr. 6279/25.10.2013, ca acte de executare emise potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Fiscală.
Potrivit art. 172 alin. 1 din acest act normativ, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii".
Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, "contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
În raport de dispozițiile art. 172 și urm., instanța de executare, în contestația la executare, analizează doar legalitatea actelor de executare și nu poate statua dacă persoana urmărită silit are sau nu calitatea de debitor al obligației fiscale executate și nici asupra existenței sau cuantumului acestei obligații, aceste chestiuni fiind atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ-fiscal competentă să le analizeze doar în cadrul contestației speciale promovate împotriva titlului de creanță, potrivit art. 205 și urm.
Prin urmare, nu are relevanță în cauză faptul că, prin sentința civilă nr. 6358/04.05.2007 s-a stabilit că "debitoarea contestatoare, prin Complexul Agroindustrial, pe care îl deține și care se compune din teren și clădiri, așa cum au fost descrise în procesul-verbal intermediar, desfășoară activități agricole, astfel că se încadrează în dispozițiile alin. 1, art. 127 Cod fiscal, prin care se stabilește ce se înțelege prin persoană impozabilă", aceste aspecte putând fi invocate numai în cazul formulării unei contestații împotriva titlului de creanță.
Ori în cauză s-a invocat și reținut de către instanța de fond, în mod corect, nelegalitatea actelor de executare ca urmare a lipsei unui titlu de creanță valabil.
Apelanta a emis titlul executoriu nr. 6278/25.10.2013, prin care s-a stabilit în sarcina intimatei-contestatoare obligația de a plăti suma de_ lei din care suma de_ lei debit principal, iar restul accesorii compuse din restanțe în sumă de_ lei și dobânzi de_ lei.
În acest sens, s-a comunicat intimatei-contestatoare somația nr. 6279/25.10.2013.
Dispozitiile art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 stabilesc că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii (alin. (1^1).
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin. 2).
Susținerea apelantei în sensul că decizia de impunere nu constituie singurul înscris care poate constitui titlu de creanță este corectă.
Astfel, potrivit art. 110 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Apelanta a invocat faptul că titlul executoriu contestat în prezenta cauză s-a emis în baza declarațiilor fiscale depuse de intimatul-contestator, însă, având în vedere că niciuna din declarațiile fiscale înregistrate sub nr. 2134/04.04.2013 și nr. 2553/10.05.2012, nu stabilește și nici nu individualizează creanțele fiscale executate silit de intimată potrivit titlului executoriu și somației contestate, organul fiscal trebuia să emită o decizie de impunere, care să constituie titlu de creanță.
În cauză, se constată însă că nu există un titlu de creanță care să stea la baza executării silite, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că actele de executare sunt nelegale.
De asemenea, așa cum a constatat și prima instanță, lipsa titlului de creanță nu poate fi suplinită prin emiterea de către intimată a adresei nr. 2304/02.04.2014, depusă la fila 68 din dosar, aceasta neîntrunind cumulativ condițiile de formă și de fond cerute de dispozițiile Codului de Procedură Fiscală pentru titlul de creanță, iar pe de altă parte, fiind întocmită ulterior emiterii actelor de executare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 N.C.P.C., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta PRIMĂRIA C. L., C.U.I._, C. BANCAR RO07TREZ_X_ deschis la Trezoreria C., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 5979/24.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. P. C., C.U.I. RO11964885, cont Trezoreria C. RO62TREZ2915009XXX000247, cu sediul în mun. C., Șoseaua Caracal, KM 8, județul D. ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Aprilie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./4 ex., 05.06.2015
Jud.fond-C.M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2773/2015. Tribunalul DOLJ | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 1007/2015.... → |
|---|
