Contestaţie la executare. Sentința nr. 6940/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6940/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 2206/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2206/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de contestatorul P. C. împotriva sentinței nr. 6940/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. M., B. J. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp pt. a delibera, instanța a amânat pronunțarea la termenul de azi, 1.12.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.03.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., contestatorul P. C. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații M. M. și B. J. C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea somației emisă în dosarul nr. 41/2015 din data de 02.02.2015, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației și întoarcerea executării pentru sumele deja poprite.
În motivarea cererii, contestatarul a susținut, în esență, că prin somația din data de 02.02.2015 s-a început executarea silită împotriva acestuia pentru suma de 1850 lei, reprezentând 161 lei debit și 1850 lei cheltuieli de executare, în cauză executorul stabilind cheltuieli de executare în cuantum de 1850 lei pentru un debit de 161 lei, formate din 50 lei taxe de timbru, 200 lei notificare comunicare acte de procedură, 400 lei onorariu de avocat și 1200 lei onorariul executorului judecătoresc.
Contestatorul a mai arătat că, în ceea ce privește debitul, acesta constă în neplata unor cheltuieli de judecată, respectiv din decizia civilă nr. 85/23.02.2012, iar cheltuielile de executare sunt excesiv de mari comparativ cu debitul și nejustificate.
Totodată, contestatorul a mai arătat că nu s-au emis adrese, nu s-a întocmit un proces-verbal de distribuire sume, etc., pentru a fi justificate aceste cheltuieli pretinse, invocând dispozițiile art. 3717 Cpciv.
Or, în speță, odată cu depunerea dosarului de executare, în copie certificată, nu s-a depus niciun fel de document care să ateste că intimata M. M. a efectuat vreo plată cu ocazia executării silite.
În drept, contestatarul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 711 și urm. Cpciv., art. 699 C.., OG nr. 2/2001.
La dosarul cauzei, contestatorul a depus, în scop probator, următoarele înscrisuri: înștiințarea nr. 41/02.02.2015, somația nr. 41/02.02.2015, Încheierea nr. 41/02.02.2015, Decizia nr. 85/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2010, suplimentul la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert N. C..
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.03.2015, intimata M. M. a solicitat respingerea contestației, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, intimata a susținut, în esență, că sumele stabilite de către executorul judecătoresc sunt stabilite în mod corect, având în vedere că obiectul contestației îl reprezintă punerea sa în posesie
Intimata a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. J. C..
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Cpciv.
La dosarul cauzei, intimata M. M. a depus, în scop probator, schița parcelară, adeverința nr. 1719/30.03.2011, titlul de proprietate nr. 2086-_/04.10.2001, Rezoluția din data de 09.05.2013 dispusă în dosarul nr. 183/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., Decizia nr. 85/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2010, suplimentul la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert N. C., raportul de expertiză întocmit de expert-inginer M. I..
A fost atașat dosarul de executare nr. 41/2015 al B. J. C., fiind efectuată adresă în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 6940/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, a fost admisă excepția netimbrării contestației la executare, invocată din oficiu.
A fost anulată contestația la executare ca netimbrată și a fost obligat contestatorul să plătească intimatei M. M. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.33 din O.U.G 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar dacă acestea nu au fost plătite în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată.
Prin rezoluția instanței din data de 30.04.2015 s-a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 146 lei conform prevederilor art. 10, alin.2 din O.U.G 80/2013.
În ceea ce privește taxă judiciară de timbru achitată și depusă după închiderea dezbaterilor instanța a reținut că aceasta nu poate fi luată în considerare întrucât a fost depusă după reținerea cauzei spre soluționare, iar potrivit prevederilor art. 394 alin. 3 Cod de procedură civilă, "după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris, la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
F. de aceste considerente, având în vedere că până la termenul din data de 25.05.2015, contestatorul P. C., nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală, în temeiul art. 33 din O.U.G 80/2013, instanța a admis excepția netimbrării contestației la executare, invocată din oficiu și pe cale de consecință, a anulat ca netimbrată contestația la executare formulată de către contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimații M. M. și B. J. C..
Având în vedere că cererea a fost anulată ca netimbrată, instanța reținând culpa procesuală a contestatorului, în temeiul art. 453 C.proc.civ, a obligat contestatorul să plătească intimatei M. M. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat( chitanța nr. 263/13.03.2015 și nr. 284/14.05.2015).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul P. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației și anulării procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Contestatorul arată că a solicitat instanței lăsarea instanței la a doua strigare pentru a se achita taxa de timbru, însă instanță nu a apreciat necesar lăsarea cauzei la a doua strigare și că a depus taxa de timbru la ora 9,36 când ședința încă nu era terminată.
Apreciază că instanța de fond face o confuzie între cheltuielile de executare ( art. 3717 C.pr.civ.) și cheltuielile de judecată solicitate în cadrul unui litigiu pe rolul instanțelor de judecată ) art. 274 C.pr.civ.).
Contestatorul menționează că aceste cheltuielile de executare trebuie stabilite de executorul judecătoresc în conformitate cu Anexa 1 la Statutul Uniunii naționale a Executorilor Judecătorești și cu Ordinul 2550/2006 al M.J.
Executorul a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1850 lei pentru un debit de 161,00 lei formate din 50 lei taxe de timbru, 200 lei notificare comunicare acte de procedură, 400 lei onorariu avocat, 1200 lei onorariul executorului judecătoresc.
Având în vedere că în cauză nu s-a efectuat distribuirea de sume, raportul dintre "cheltuielile de executare" și onorariul executorului judecătoresc" este acela de întreg-parte, astfel că sumele nu pot fi trecute în mod distinct, onorariul pentru comunicarea actelor de procedură – 200, 00 lei este excesiv de mare în comparație cu debitul de 161,00 lei, procesul-verbal de stabilite a cheltuielilor este nelegal.
Contestatorul arată că onorariul executorului nu trebuia să depășească suma de 16,1 lei și că onorariul avocatului intimatei M. M. nu este justificat în raport cu munca depusă, acesta prezentându-se la un singur termen de judecată, iar în raport de activitatea depusă, onorariul în cuantum de 600 lei nu se justifică, motiv pentru care solicită limitarea onorariului în raport de munca efectiv prestată în prezenta cauză.
Cheltuielile cu titlu de onorariu avocat, depășesc cu mult debitul principal, iar la dosarul cauzei nu se găsesc înscrisuri care să justifice munca depusă de avocat în prezenta cauză.
Intimata M. M. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Arată că apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, însă la momentul când s-a strigat dosarul nu a putut face dovada că și-a îndeplinit această obligație și nici nu a prezentat vreun motiv temeinic care să justifice absența taxei de timbru.
Intimatul precizează că toate aceste cheltuieli sunt stabilite legal.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC Tribunalul reține următoarele:
O primă critică a apelantului vizează nelegalitatea sentinței, sub aspectul anulării ca netimbrate a contestației în contextul în care s-a prezentat cu taxa de timbru la ora 09:36, înainte de închiderea ședinței, față de care se rețin următoarele:
Potrivit art.33 din OUG 80/2013 „ (1)Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2)Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere să timbreze cererea.
Contestatoarea a sesizat instanța cu o acțiune având ca obiect anularea actelor de executare, instanța de fond stabilind prin rezoluție în sarcina acesteia o taxă de timbru în cuantum de 146 lei, și a dispus citarea pentru primul termen cu mențiunea de a achita taxa de timbru, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
La primul termen de judecată la interpelarea instanței reprezentantul convențional avocat al contestatorului a menționat că nu s-a achitat taxa de timbru, având în vedere că partea este plecată din țară, însă a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a depune la dosar dovada plății acesteia, instanța respingând aceasta solicitare, având in vedere poziția procesuală a reprezentantului intimatei.
Tribunalul apreciază că față de modul de derulare a ședinței de judecată, instanța de fond în mod greșit a respins cererea mandatarului avocat de a lăsa cauza la a doua strigare, pentru a face dovada achitării taxei de timbru, întrucât observând practicau sentinței nu se poate constata daca această cauză a fost apelată la priorități, sau la ordinea de pe listă sau dacă era sfârșitul ședinței (avand în vedere ca acest dosar a avut pozitia 7 pe lista), atât timp cât mandatarul avocat după închiderea dezbaterilor a înțeles să achite taxa de timbru pe care a depus-o prin serviciul de arhivă, ce a menționat ca ora a primirii 09:38.
Or, verificând lista de ședință a completului de judecată 9 din ziua de ședință, se poate observa că acesta a avut un număr de 25 de cauze astfel că este puțin probabil ca la ora la care s-a apelat prezenta cauză ședința de judecată să se finalizeze, rațiuni pentru care nelăsarea cauzei la a doua strigare a fost o măsură excesivă.
Astfel se apreciază că sancțiunea anulării contestației ca netimbrată nu a fost corect aplicată de instanța de fond raportat la prevederile din OUG 80/2013. Conform acestui text de lege se sancționează cu anularea actiunii sau a cererii neîndeplinirea obligatiei de plată a taxei judiciare până la termenul stabilit. Ori, așa cum rezultă din actele de la dosar, contestatorul și-a îndeplinit această obligație la data de 25.05.2015, nefăcând însă dovada îndeplinirii obligației decât la data de 25.05.2015, ora 09:38. Măsura care trebuia luată de către instanța de fond în aceste circumstanțe ar fi fost aceea a repunerii cauzei pe rol și a reluării judecății în situația în care nu a înțeles să lase cauza la a doua strigare.
Pentru cele mai sus expuse instanța apreciază că sentința pronunțată este nelegală și având în vedere prevederile art.480 alin.2 NCPC constată că apelul este fondat, urmând să dispună anularea acesteia și reținerea cauzei spre evocarea fondului având în vedere că niciuna dintre părți nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei se constată următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 02.02.2015 intimata creditoare M. M. a formulat cerere de începere a executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.85/23.02.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/215/2010, prin care s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților și a fost obligată contestatoarea debitoare la plata sumei de 161 lei, reprezentând cheltuieli de executare, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea din data de 02.02.2015.
Din actele dosarului de executare se mai constată că executorul a stabilit prin încheierea nr.41/02.02.2015, cu titlul de cheltuieli de executare suma de 1850 lei din care 1200 lei, onorariu executor judecătoresc, 50 lei, taxe postale, 200 lei notificare și comunicare acte de procedura și 400 lei, onorariu de avocat.
Observând dosarul de executare se mai constată că la aceeași dată a fost emisă somația nr.41/2015, privind executarea deciziei mai sus menționate și încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, fiind comunicate odată cu încheierea de încuviințare a executării silite și titlul executoriu.
Criticile contestatoarei vizează cuantumul cheltuielilor de executare, față de creanța care urmează să se execute și a muncii prestate de executor și avocat.
Din titlul executoriu reprezentat de decizia nr.85/23.02.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/215/2010 se constată că s-a stabilit linia de hotar, fiind obligată debitoarea sa respecte aliniamentului stabilit prin hotărâre, precum și o creanță constând în plata cheltuielilor de judecată.
Conform art.670 alin.2 C.pr.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668 C.pr.civ., a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Potrivit alin.(3) din același articol mai sus menționat, sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Obligarea debitorului la plata cheltuielilor generate de procedura executării silite, se fundamentează pe culpa acestuia care nu a înțeles să execute în mod voluntar obligațiile stabilite în sarcina prin titlul executoriu. Astfel, este necesar ca aceasta să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, prin executare voluntară, în măsura în care sunt justificate, au un cuantum rezonabil și sunt consecința atitudinii culpabile a debitorului.
Potrivit art.39(5) din legea nr.188/2000, sunt cheltuieli de executare:
taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;onorariul avocatului, in faza de executare silita; onorariul expertului si al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita, cheltuielile de transport,
-alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite.
Actul normativ care reglementează regimul juridic al cheltuielilor de executare este Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești prin care în anexa 1 pct.1 se stabilește un onorariu minim și maxim pentru comunicarea și notificarea actelor de procedură cuprins între 20 și 400 lei, la pct.2 se stabilesc onorarii minimale si maximele pentru - puneri în posesie, grănițuire, servituți, predări de bunuri etc. între 60 lei 2.200 lei pentru debitor persoană fizică, iar în privința creanțelor în bani în aceeași anexă pct.4 pentru sumele în valoare de până la 500 lei inclusiv, onorariul minim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel prin prisma celor mai sus expuse, a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu și contrar susținerilor contestatorului care a menționat că titlul executoriu nu cuprinde decât executarea creanței în cuantum de 161 lei, se apreciază că executorul a perceput onorariu pentru executarea obligației principale aceea a respectării liniei de hotar, în cuantum de 1200 lei, care se încadrează în limitele stabilite de legiuitor astfel cum au fost mai sus evocate.
La stabilirea onorariului trebuie avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului întocmit precum și răspunderea pentru actul îndeplinit.
În cauză, activitatea executorului presupune deplasare la imobilele între care s-a stabilit linia de hotar, identificarea acesteia, emiterea actelor de executare specifice activității desfășurate, încuviințarea executării silite, emiterea somației și comunicarea ei, precum și comunicarea adresei de înființare a popririi, împrejurări față de care se apreciază că onorariul perceput de executor este proporțional cu munca și complexitatea activității pe care acesta o are de efectuat.
Nu se poate reține nici critica ca atata timp cât nu s-a făcut dovada achitării onorariului executorului nu se datorează aceasta sumă, întrucât și în ipoteza în care creditorul nu achită în avans onorariul de executare, executorul judecătoresc este obligat să procedeze la efectuarea urmăririi silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare constituind titlu executoriu și sa fundamenteze executarea silită pentru recuperarea acestora de la debitorul obligației, în speță contestatoarea, prevedere cuprinsă în dispozițiile art.39 alin.3 din legea 188/2000, prevedere legală din care se prezumă faptul că neavansarea sumelor de către creditor nu echivalează cu nedatorarea lor de către debitor, ci doar că într-o atare situație sumele executate cu titlul de cheltuieli de executare fiind reținute de executorul judecătoresc.
Însă în ceea ce privește onorariul de 200 lei, pentru notificarea și comunicarea actelor de executare instanța de apel apreciază că acesta nu este justificat, atata timp cât în dosar nu s-a efectuat decât o singură comunicare prin postă a somației și actelor de executare mai sus menționate, rațiuni pentru care critica în privința perceperii acestui onorariu este justificată și urmează să fie dedusă din totalul cheltuielilor de executare pentru care s-a emis încheierea nr.41/02.02.2015
O altă critică vizează cuantumul onorariului mandatarului avocat în cadrul executării silite prin prisma muncii prestate de acesta în această fază a procesului civil, față de care se rețin următoarele:
Potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la un onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute in interesul clientului sau. Acelasi text de lege prevede ca, onorariile avocaților vor fi stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului, de timpul si volumul de munca pentru executarea mandatului primit sau activităților solicitate de client, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanta intereselor in cauza,etc.
Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.451 alin.2 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Tribunalul prin prisma dispozițiilor art.451 alin.2 C.p.c urmează să aprecieze proporționalitatea onorariului perceput în faza de executare silită prin raportare la cele munca depusă de acesta, astfel analizând actele dosarului de executare se constată că mandatarul avocat a redactat și depus cererea de executare silită, aspect care rezultă din faptul că este semnată și stampilată de acesta.
Instanța de apel mai apreciază că și în faza de executare activitatea mandatarului avocat include consultanța pe care o acordă clientului, privind procedura executării silite, supravegherea executării silite până la finalizarea acesteia, la aprecierea cuantumului acestuia urmând a se avea în vedere și complexitatea obligațiilor care urmează a fi executate, astfel că prin raportare la aceste criterii onorariul avocatului de 400 lei, apare ca fiind conform cu munca depusă în această fază a procesului.
Pentru cele mai sus expuse instanța apreciază că și sub acest aspect critica formulată nu este fondată și urmează să fie respinsă.
Având în vedere cele mai sus expuse se constată că prezenta contestație este întemeiată în parte, în ceea ce privește suma de 200 lei, percepută cu titlul de onorariu pentru comunicarea și notificarea actelor de procedură, astfel că în temeiul art.713 NCPC urmează să dispună anularea parte a somației nr. 41/02.02.2015, emisă în dosarul de executare nr. 41/E/2015 B. J. C. pentru suma de 200 lei, reprezentând onorariu pt. comunicare și notificare acte de procedură.
Potrivit art.453 alin.1 NCPC „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. 2.Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”.
Din cele mai sus evocate se constată că deși instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat apelul hotărârea pronunțată fiind nelegală, în urma evocării fondului cauzei a constatat ca fiind întemeiată în parte contestația la executare sub aspectul unui singur motiv de nulitate a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, din cele 4 invocate în contestația la executare, astfel că prin raportare la cele mai sus expuse instanța va admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de intimată, urmând să oblige contestatorul la plata sumei de 200 lei, din onorariul perceput în faza apelului(700 lei) și 350 lei din onorariu perceput pentru judecata pe fond a cauzei(600 lei), cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorul P. C., domiciliat în C., ., ., . împotriva sentinței nr. 6940/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. M., CNP_, domiciliată în ., ., jud. D. B. J. C., cu sediul în C., .. 54A, .,
Anulează sentința și evocând fondul admite în parte contestația la executare.
Dispune anularea parte a somației nr. 41/02.02.2015, emise în dosarul de executare nr. 41/E/2015 B. J. C. pentru suma de 200 lei, reprezentând onorariu pt. comunicare și notificare acte de procedură.
Admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata M. M. și obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 550 lei, din care: 200 lei onorariu avocat fond și 350 lei onorariu avocat apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehnored.F.M./5 ex.
Jud.fond.C.F.D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 936/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 699/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
