Pretenţii. Decizia nr. 699/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 699/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 699/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul B. M. în contradictoriu cu reclamanții D. E., D. D., chemații în garanție BECHEȚEANU M., BECHEȚEANU F., împotriva sentinței civile nr. 9042 din 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect
pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații reclamanți rep. de av. C. D. lipsind recurentul pârât și intimații chemați în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, timbrat, s-au comunicat motivele de recurs, s-a depus întâmpinare de către intimații reclamanți, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond .
Av. C. D. pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, în considerarea prevederilor art. 312 alin. 1 C.p.civ., cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 CPCiv., obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată generate de formularea apărărilor în această fază procesuală, cheltuieli reprezentate de onorariu de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.09.2010, sub nr. _, reclamanții D. E. și D. D. au chemat în judecată pe pârâtul B. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii plantației de pomi fructiferi, viță de vie, a unei fântâni și a împrejmuirii acestora, bunuri imobile, proprietatea reclamanților, situate în intravilanul localității Mischii, ., pe terenul proprietatea pârâtului, bunuri pe care acesta a înțeles să și le însușească începând cu data de 15.09.2010, precum și obligarea pârâtului la plata contravalorii producției de struguri și fructe nerecoltate anul acesta, urmare a refuzului de a le permite accesul în incinta plantației, prin aplicarea de lanțuri și lacăte pe porți la 15.09.2010. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii bunurilor imobile descrise în baza sentinței civile nr._/03.11.2008 a Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă sub acest aspect, plantația și celelalte bunuri fiind înființate cu bună credință pe terenul inițial proprietate a numitei I. G. și, cum aceasta nu a înțeles să și le însușească în baza accesiunii imobiliare artificiale, bunurile au devenit proprietatea reclamanților. Au mai arătat reclamanții că, ulterior constatării irevocabile a dreptului lor de proprietate, au continuat să exploateze bunurile până în septembrie 2010, când pe porțile grădinii au fost aplicate lanțuri și lacăte și montat un bener cu mențiunea „proprietate privată”. Li s-a explicat de către pârât că a cumpărat terenul cu tot ce se află pe acesta și nu le permite accesul reclamanților în interiorul proprietății sale, precizând că interdicția vizează și recoltarea strugurilor și fructelor produse de plantație, iar dreptul de proprietate al reclamanților nu îi este opozabil în lipsa întabulării lui în Cartea funciară, fapt ce i-a fost explicat de către vânzător, care l-a asigurat că pe fondul unei asemenea omisiuni i se vinde și implicit cumpără la un asemenea preț derizoriu plantații și teren împrejmuit.
Au mai menționat reclamanții că vânzătorul este numitul Bechețeanu M., care la rândul său în mai 2010 a achiziționat terenul cunoscând situația sa juridică, la un preț infim de la proprietara inițială a acestuia, I. G., vânzarea vizând terenul cu tot ce se afla pe acesta, cu toate că bunurile imobile încorporate nu au fost proprietatea niciunuia dintre vânzători, vânzătoarea inițială neavând nici posesia, nici folosința terenului, fapt consemnat expres prin procesul-verbal din 04.03.2010 al B. I. C..
Au învederat reclamanții că se află în situația unei îmbogățiri fără justă cauză, existând pentru ei un drept de creanță fundamentat pe un asemenea principiu, de a pretinde despăgubiri, creanța lor fiind certă și lichidă, devenind exigibilă de la momentul însușirii exprese a bunurilor imobile și a fructelor acestora. Astfel, se află în situația măririi unui patrimoniu corelativ cu cea a micșorării patrimoniului lor, în lipsa unei cauze legitime, neputându-se reține existența unui temei al măririi patrimoniului pârâtului pe considerentul că acesta opune un contract ce consacră cumpărarea bunurilor, întrucât avea cunoștință de situația acestora încă de la momentul achiziționării și al însușirii lor, fapt pe care l-a recunoscut și în prezența martorilor. Mai mult, împotriva pârâtului și vânzătorului Bechețeanu au fost formulate, începând din iunie numeroase plângeri penale, fiindu-i comunicat de către organele de poliție că plantațiile sunt proprietatea altei persoane decât a pretinsului vânzător. Au mai arătat că nu este lipsit de relevanță nici împrejurarea că anterior lunii septembrie 2010 nu a pătruns pe teren, împrejmuirea acestuia fiind dotată cu poartă închisă cu cheia și ocazional chiar cu lanțuri și lacăte.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr._/03.11.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr. 6231._, decizia civilă nr. 464/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. 6231._, proces-verbal încheiat la data de 04.03.2010 de B. I. C. C..
La data de 03.12.2010 pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare, pârâtul a arătat că este proprietarul terenului intravilan în suprafață de 2.465 mp situat în comuna Mischii, ., P 200 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2066/27.08.2010 de BNP S. C., teren pe care l-a cumpărat de la numiții Bechețeanu M. și Bechețeanu F., în baza contractului menționat anterior și a extrasului de carte funciară nr._/24.08.2010 eliberat de OCPI D., din care rezultă că imobilul nu este grevat de sarcini. Așadar, de bună-credință a cumpărat terenul, la acea dată achitând prețul pretins de vânzător.
A precizat pârâtul că ulterior au apărut reclamanții care au început să emită pretenții în sensul că ar avea un drept de proprietate asupra unor bunuri aflate pe acest teren. A precizat pârâtul că, fiind proprietar deplin, a obținut autorizația de construcție nr. 24/12.10.2010 și a turnat fundația unei case, iar reclamanții l-au tulburat în posesia sa prin montarea lacătelor pe porți, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată, solicitând să-i oblige pe aceștia să-i permită accesul la terenul său, prin desființarea lacătului montat de ei pe porți. Au urmat două plângeri penale adresate de pârât pentru tulburare de posesie, fiind dosare în curs de anchetă, iar reclamanții au solicitat asigurarea dovezilor, dosar ce se află în prezent pe rolul instanței sub nr._/215/2010.
A precizat pârâtul că nu datorează nicio sumă de bani reclamanților, întrucât a achitat prețul terenului, fiind cumpărător de bună-credință și au solicitat ca reclamanții să-și ridice bunurile, nefiind de acord să le plătească.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție pentru evicțiune împotriva garanților Bechețeanu M. și Bechețeanu F., pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, să fie admisă cererea și chemații în garanție să fie obligați la plata sumelor cerute de reclamanți plus cheltuielile de judecată efectuate.
În motivare, pârâtul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2066/27.08.2010 de BNP S. C. a cumpărat de la chemații în garanție terenul în suprafață de 2.465 situat în ., P 200, pentru care a achitat prețul.
A mai precizat pârâtul că prin contractul menționat anterior, vânzătorii l-au garantat pentru evicțiune totală sau parțială, însă posesia i-a fost tulburată de reclamanți astfel cum a arătat în cuprinsul întâmpinării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1337 și art. 1341 C.civ..
Au fost anexate comunicare încheiere, extras de CF pentru informare, Încheiere emisă de OCPI D., Încheierea din data de 24.09.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._/215/2010, autorizație de construire, sentința civilă nr._ din data de 20.09.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._/215/2010, proces-verbal încheiat la data de 04.03.2010 de B. I. C. C., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1087/06.05.2010 de BNP M. M. D., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2066/27.08.2010 de BNP S. C., sentința civilă nr._/03.11.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr. 6231._, decizia civilă nr. 464/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr. 6231._ .
Pârâtul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, cerere ce a fost admisă de către instanță prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.02.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 09.02.2011, instanța a dispus introducerea în cauză și citarea chemaților în garanție Bechețeanu M. și Bechețeanu F..
Prin încheierea de ședință din data de 16.03.2011, instanța a dispus atașarea dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C..
Prin încheierea de ședință din data de 13.04.2011 instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și al chemaților în garanție și proba testimonială cu martorii T. F. și T. C. și pentru pârâți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților și proba testimonială cu doi martori.
La termenul de judecată din data de 25.05.2011 instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului și reclamanților și proba testimonială cu martorii T. F., T. C., Z. N. și P. G., ale căror declarații se află consemnate și atașate la dosar.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria C. pentru a ne comunica dacă plângerile formulate de numiții Bechețeanu M., D. D. și I. G., înregistrate sub nr. 7233/P/2010, nr._/P/2010, respectiv nr. 2751/P/2006 la Postul de Poliție Mischii, se află în lucru la P. de pe lângă Judecătoria C. și care este stadiul cercetărilor, adresă la care s-a răspuns cu adresa nr. 2224/II/6/2011.
De asemenea, s-a dispus atașarea dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C..
Tot în scop probatoriu, reclamanții au solicitat și instanța a încuviințat efectuarea unei expertize specialitatea agricultură, respectiv specialitatea evaluări bunuri imobile.
Raportul de expertiză specialitatea construcții efectuat de expert tehnic B. C. a fost depus la dosar la data de 28.10.2011, iar raportul de expertiză specialitatea agricultură efectuat de expert tehnic P. G. a fost depus la dosar la data de 04.01.2012.
La data de 01.02.2012 reclamanții au depus precizare la acțiune în sensul majorării câtimii obiectului cererii de chemare în judecată la suma de_, 75 lei.
Prin sentința civilă nr. 2291/2012 din data de 15.02.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, instanța a admis acțiunea precizată, a obligat pârâtul la plata sumei de 25.185,75 lei reprezentând contravaloarea bunurilor imobile și a producțiilor agricole stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză și a respins cererea de chemare în garanție.
Prin decizia civilă nr. 241/19.02.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, instanța de control judiciar a admis recursul formulat de pârât împotriva sentinței civile nr. 2291/2012 din data de 15.02.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 08.04.2013, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 01.11.2013 instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu expertiză specialitatea agricultură și proba cu expertiză specialitatea evaluare imobiliară.
Raportul de expertiză specialitatea agricultură întocmit de expert tehnic S. S. M. a fost depus la dosar la data de 03.04.2014, cu privire la care reclamanții au formulat obiecțiuni încuviințate de instanță, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la data de 13.03.2015.
Raportul de expertiză specialitatea evaluare proprietăți imobiliare întocmit de expert tehnic Locusteanu E. a fost depus la dosar la data de 30.06.2014, cu privire la care reclamanții și pârâtul au formulat obiecțiuni, răspunsurile la obiecțiuni fiind depuse la data de 05.12.2014 și 06.05.2015.
Prin sentința civilă nr.9042/26.06.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 215/2010*, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții D. E., și D. D., în contradictoriu cu pârâtul B. M..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 5.754 lei reprezentând spor de valoare teren.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul B. M., în contradictoriu cu chemații în garanție Bechețeanu M. și Bechețeanu F., ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 7.130,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii bunurilor imobile constând în plantație de pomi fructiferi și viță de vie, fântână și gard împrejmuitor, toate aflate pe terenul situat în satul Munteni, ., așa cum s-a stabilit irevocabil prin sentința civilă nr._/03.11.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr. 6231._ .
Terenul pe care se află aceste bunuri imobile a fost înstrăinat succesiv, de către I. G. către numiții Bechețeanu M. și Bechețeanu F. care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2066/27.08.2010, au vândut terenul pârâtului B. M..
Astfel cum s-a stabilit în considerentele deciziei instanței de control judiciar, reclamanții sunt constructori de bună-credință asupra plantațiilor de pomi, viță de vie, fântână și gard și pârâtul, ca actual proprietar și posesor al terenului, care a înțeles să-și însușească plantațiile, gardul și fântâna construite cu bună credință de reclamanți, în anul 2010, beneficiază de o creștere a valorii patrimoniului său cu bunurile imobile aparținând reclamanților. S-a constatat astfel că în temeiul art. 494 C.civ.., pârâtul ca proprietar al terenului începând cu anul 2010 și față de manifestarea de voință de a-și însuși lucrările edificate de reclamanți cu bună-credință datorează reclamanților despăgubiri, pentru a nu se îmbogăți pe seama constructorului și, având în vedere că el nu poate cere ridicarea lucrărilor, atât timp cât reclamanții au fost constructori de bună credință.
Prin urmare, având în vedere dezlegarea dată de instanța de control judiciar, obligatorie pentru judecătorul care rejudecă fondul, instanța urmează să stabilească întinderea obligației de despăgubire a pârâtului B. M..
Sub acest aspect, instanța reține că dispozițiile art. 494 C.civ consacră posibilitatea proprietarului terenului să opteze între plata contravalorii materialelor și a prețului muncii sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren, proprietarul terenului putând să aleagă plata sumei celei mai mici dintre cele două sume arătate.
În cauza de față, instanța a reținut că deși pârâtul prezent personal la termenul de judecată din data 12.06.2015 a refuzat să opteze între plata contravalorii materialelor și a prețului muncii sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren, arătând că nu dorește să cumpere bunurile imobile existente pe teren, apărătorul acestuia, în cadrul concluziilor pe fond, a solicitat în principal respingerea cererii, iar în subsidiar obligarea pârâtului la plata sumei egale cu sporul de valoare dobândit de teren. Prin urmare, având în vedere că pârâtul a fost prezent și nu s-a opus la solicitarea apărătorului acestuia, instanța reține că în cauză pârâtul a înțeles să opteze pentru plata sumei reprezentând sporul de valoare dobândit de teren. Instanța mai reține că nu pot fi primite susținerile apărătorului reclamanților în sensul că poziția nuanțată a apărătorului pârâtului este irelevantă întrucât nu acesta este titularul dreptului de opțiune legală, cu atât mai mult cu cât chiar opțiunea reclamaților a fost făcută prin apărător.
Cu privire la sporul de valoare dobândit de terenul afectat de plantații, fântână și împrejmuit, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză întocmit de expert tehnic Locusteanu E. (f.99) acesta se ridică la suma de 5.754 lei, din care suma de 3.416 lei reprezentând spor de valoare teren intravilan ocupat cu pomi și viță de vie, 2.176 lei reprezentând valoare de circulație gard împrejmuitor și 162 lei reprezentând valoare de circulație fântână. Instanța reține că în mod corect expertul a calculat sporul de valoare dobândit de teren prin raportare la suprafața efectiv ocupată de plantații, astfel că nu pot fi primite susținerile reclamanților în sensul că trebuia avută în vedere întreaga suprafață a terenului de 2456 m.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de către pârât, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
În cauza de față, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2066/27.08.2010 de BNP S. C. încheiat între pârât și chemații în garanție este menționat doar terenul în suprafață de 2465 m.p. situat în ., tarlaua 5, ., având următoarele vecinătăți: N – DJ 775; S – pr. Teslui; E – M. D. și V – HC, având numărul cadastral 905, fără a fi menționate și plantațiile de viță de vie, pomi fructiferi, fântână și gard împrejmuitor.
Mai mult decât atât, prin decizia de casare, s-a reținut că pârâtul beneficiază de o creștere a valorii patrimoniului său cu bunurile imobile aparținând reclamanților, contrar susținerilor sale că ar fi cumpărat și cultură de viță de vie și pomi fructiferi, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2066/27.08.2010, întrucât asemenea bunuri nu au fost incluse în contract, nefiind menționate în cuprinsul contractului și, în plus, vechiul proprietar I. G. și ulterior familia Bechețeanu nu și le-au însușit.
Prin urmare, întrucât bunurile imobile existente pe teren nu au făcut obiectul vânzării-cumpărării, instanța a reținut că cererea de chemare în garanție nu este întemeiată.
În raport de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte cererea, va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 5.754 lei reprezentând spor de valoare teren și va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., față de culpa sa procesuală, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 7.130,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1.132,4 lei reprezintă taxe judiciare de timbru, timbre judiciare, onorariu expert și onorariu avocat din cadrul dosarului de asigurare dovezi, suma de 2.851,4 lei reprezintă onorarii experți, onorariu avocat, onorariu executor efectuate cu ocazia primului ciclu procesual, suma de 2.687 lei reprezintă onorarii experți și onorariu avocat efectuate în faza rejudecării după casarea cu trimitere și sumele de 456,24 lei și 3 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar corespunzătoare pretențiilor admise, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în parte a sentintei recurate în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Recurentul arată că la demararea procesului a încercat stingerea acestuia pe cale amiabilă, oferind reclamanților suma de 5000 lei, însă aceștia au refuzat, pretinzând suma de_ lei. Recurentul susține că nu este culpa sa că, pentru stabilirea corectă a cuantumului pretențiilor solicitate a fost nevoie de trecerea unei perioade de timp de 5 ani și administrarea a numeroase probe, precum și faptul că reclamanții nu au dorit să accepte suma pe care le-a oferit-o pentru a evita un astfel de proces.
Consideră că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute în ciclul procesual anterior, finalizat cu desființarea hotărârii pronunțate, ci cel mult la plata cheltuielilor făcute în această fază a procedurii judiciare, expertizele în discuție fiind singurele probe valorificate prin hotărâre.
Potrivit art. 274 alin.3 din vechiul C.pr.civ., instanța poate să micșoreze onorariul avocatului dacă acesta este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii.
Având în vedere că obligația de plată stabilită prin hotărâre este de 5.5754 lei, iar cheltuielile de judecată de 7.130 lei, solicită a se da eficiență acestui text și în teză subsidiară să fie reduse cheltuielile.
Intimații reclamanți D. D. și D. E. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Arată că onorariile achitate sunt într-un cuantum modest prin raportare la complexitatea cauzei și durata sa.
Mai arată că zecile de termene acordate, cererile formulate, conținutul lor apreciat de către instanță ca întemeiat, probatoriile administrate, obiectivele formulate și susținute, obiecțiunile la rapoartele de expertiză formulate și încuviințate, concluziile scrise și nu doar orale, prezența efectivă la fiecare termen de judecată, atitudinea activă și combativă a avocatului, toate aceste justifică cu prisosință onorariul pretins și achitat.
Examinând sentinta recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Criticile recursului de față privesc exclusiv modul de soluționare a cererii accesorii având ca obiect cheltuielile de judecată.
Sunt nefondate criticile recurentului ce vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. Prin pronunțarea unei soluții de admitere, chiar și în parte, a acțiunii promovate de reclamanți, pârâtul a căzut în pretenții, culpa procesuală în promovarea acestui litigiu (cu toate fazele sale procesuale), aparținându-i, astfel cum se desprinde din interpretarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ. Este lipsit de relevanță, sub aspectul culpei procesuale, faptul că pârâtul a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, singura cauză de exonerare prevăzută de lege (art.275) fiind în ipoteza în care la prima zi de înfățișare pârâtul recunoaște integral pretențiile reclamantului.
Chiar dacă nu îi este direct imputabilă durata mare a procesului, precum și existența mai multor cicluri procesuale, tribunalul reține că fundamentul juridic al obligării unei părți la plata cheltuielilor de judecată făcute de cealaltă parte este culpa procesuală, culpă ce se apreciază prin prisma disp. art. 274 C.proc.civ., fiind în sarcina părții care a pierdut procesul, în cazul de față pârâtul recurent.
În ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, Tribunalul constată că instanța de fond a calculat în mod corect aceste cheltuieli, raportat la cuantumul pretențiilor admise.
Sunt însă întemeiate criticile ce vizează cuantumul onorariului de avocat.
Potrivit art. 274 alin.3 C.proc.civ., judecătorul cauzei are dreptul să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, folosind exclusiv criteriile stabilite de lege.
Tribunalul reține că, astfel cum s-a statuat în practica judiciară, articolul 274 alin. 3 C.proc.civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului [ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.2420 din 11 aprilie 2008]. Partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora, în acest sens fiind și jurisprudența Curții EDO.
Prin prisma acestor dispoziții legale și a principiilor jurisprudențiale mai sus arătate, tribunalul apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 2000 lei achitat în primul ciclu procesual în fața instanței de fond (f.293), nu este unul rezonabil raportat la complexitatea cauzei, care este una redusă – pretenții reprezentând contravaloarea unor bunuri -, precum și la valoarea obiectului cererii, astfel cum a fost admisă, 5754 lei.
Durata procesului nu reprezintă unul din criteriile enunțate de legiuitor pentru aprecierea rezonabilității cuantumului onorariului de avocat, iar durata lungă a unui proces nu echivalează în toate situațiile cu un volum de muncă ridicat al avocatului, astfel că apărările intimaților reclamanți nu pot fi reținute de instanță.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în ceea ce privește cererea accesorie privind cheltuielile de judecată, pe care o va admite în parte, și reducând onorariul avocațial de la 2000 lei la 1000 lei, și va obliga pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 6130 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul B. M. în contradictoriu cu reclamanții D. E., D. D., chemații în garanție BECHEȚEANU M., BECHEȚEANU F., împotriva sentinței civile nr. 9042 din 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._,
Modifică în parte sentința recurată în sensul că
Admite în parte cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată.
Obligă pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 6130 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate .
Respinge cererea intimaților privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red,jud.G.C.F.
Tehnored.F.M./3 ex.
Jud.fond.A.C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6940/2015. Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 700/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
