Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 350/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 350/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 350/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 13 februarie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei, privind judecarea apelului formulat de pârâta P. E. împotriva sentinței civile nr. 9642 din 03.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 29.04.2013, prin cererea inregistarta pe rolul Judecatoriei C. sub nr_, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta P. E., solicitând instanței să se constate dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 18 200 mp, situată în extravilanul comunei Sadova, . D., înscrisă în TDP nr. 1760-_, eliberat de Prefectura D. autorului P. C C., individualizat astfel: suprafața de 7400 mp, teren arabil, în T 38 P 21, cu următorii vecini: N-P. S., E-DE 331, S-P. S., V-DE 307; - suprafața de 5600 mp, teren arabil, în T 102 P 7, cu următorii vecini: N- DE 1229/1, E-B. V., S-DE 1229, V-A. A.; - suprafața de 3900 mp, teren arabil, în T 17 P 182, cu următorii vecini: N-DE 48/1, E-Goaga I., S-Cn 49, V-B. I.; - suprafața de 1300 mp, teren cu vii, în T 113, P 38, cu următorii vecini: N-DE 804/5, E-Colteve E., S-DE 1238, V-I. P., iar hotărârea care se va pronunța, să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 02.12.1998, a încheiat cu autorul P. C C., în prezent decedat, patru înscrisuri sub semnătură privată intitulate "Acte de vânzare", înscrisuri din care rezultă că a convenit cu acesta să-i înstrăineze următoarele suprafețe de teren: suprafața de 7400 mp, teren arabil, în T 38 P 21, cu următorii vecini: N-P. S., E-DE 331, S-P. S., V-DE 307, prețul pentru această suprafață de teren este de 1.500.000 lei vechi; - suprafața de 5600 mp, teren arabil, în T 102 P 7, cu următorii vecini: N- DE 1229/1, E-B. V., S-DE 1229, V-A. A, prețul pentru această suprafață de teren este de 1.120.000 lei vechi; - suprafața de 3900 mp, teren arabil, în T 17 P 182, cu următorii vecini: N-DE 48/1, E-Goaga I., S-Cn 49, V-B. I., prețul pentru această suprafață de teren este de 780.000 lei vechi;- suprafața de 1300 mp, teren cu vii, în T 113, P 38, cu următorii vecini: N-DE 804/5, E - Colteve E., S-DE 1238, V-I. P., prețul pentru această suprafață de teren este de 1.000.000 lei vechi.
Reclamantul a mai arătat că, de la data încheierii convenției și odată cu plata prețului, acesta a intrat efectiv în posesia suprafețelor de teren cumpărate, suprafețe pe care le folosește și în prezent și pentru care plătește taxele și impozitele aferente la organul fiscal din cadrul Primăriei Sadova și că, a solicitat vânzătorului să încheie actele autentice pentru suprafețele de teren cumpărate, însă acesta în mod nejustificat a refuzat, invocând mai multe motive printre care lipsa din localitate, acesta locuind în B., jud. C.-S., vârsta înaintată, lipsa mijloacelor materiale.
Reclamantul a mai arătat că, la data de 22.05.2007, vânzătorul P. C. C. a decedat, că ultimul domiciliu al acestuia a fost în mun. G., iar după decesul vânzătorului, a contactat pe moștenitoarea acestuia, P. E., în vederea perfectării documentelor de vânzare-cumpărare la notar, pentru suprafețele de teren moștenite de aceasta și cumpărate de reclamant de la tatăl său, dar pârâta a refuzat solicitările reclamantului, motivând că nu are cunoștință despre actele încheiate de tatăl său, cu toate că reclamantul i le-a prezentat și aceasta a văzut că chitanțele sunt ștampilate și la Primăria Comunei Sadova.
Se mai arată că pârâta este singura moștenitoare a autorului P. C. C., așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 76/16.04.2013 eliberat de BNP C. și Asociații din mun. G..
În drept, a invocat disp. art. 111 V.C.P.CIV., art, 1073 – 1077 V.C.CIV., art. 35 N.C.P.CIV. și art. 1169 N. c civ.
La data de 07.06.2013 reclamantul a formulat o precizare al acțiune, prin care a invederat că la data depunerii acțiunii de chemare în judecată, în mod eronat a cerut să i se constate dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 1300 mp, teren cu vii din T 113 P 38, cu următorii vecini: N-DE 804/5, E-Colteve E., S-DE 1238, V-I. P.
Prin precizare, reclamantul a solicitat să i se constate dreptul său de proprietate pe lângă suprafețe de teren solicitate anterior și pentru suprafața de teren de 1700 mp extravilan aflat în T 34 P 21, cu următorii vecini: N - P. S.; E-DE 324, S - P. S., V - Râul J..
Reclamantul a menționat că pentru această suprafață de teren a încheiat cu vânzătorul P. C. la data de 02.12.1998, înscrisul sub semnătură privată intitulat "act de vânzare", scris personal de vânzător și semnat de acesta și a atașat la dosar acest înscris.
La data de 03.06.2013 pârâta P. E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamant referitor la convocarea pârâtei, la mediator, pentru a se cunoaște avantajele medierii și a solicitat respingerea cererii reclamantului pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii a medierii.
Pârâta a invocat și excepția prescripției extinctive, care a început să curgă cu data de 02.12.1998 și s-a împlinit la data de 02.12.2001.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că, din înscrisurile prezentate la dosar, numai înscrisul prin care s-a vândut suprafața de 7400 mp teren arabil din T 38 P 21, situat în localitatea Gângiova, județul D., cu următorii vecini: N-P. S., E-DE 331, S - P. S., V - DE 307 este semnat de vânzător, iar celelalte înscrisuri nu le consideră că sunt probe, deoarece nu sunt semnate de vânzător.
Pârâta a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece este unica moștenitoare și a deschis succesiunea de pe urma tatălui său, P. C., iar, la data actuală, nu are acest teren în proprietatea ei întrucât l-a vândut legal și a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii susținând că deși prin acțiune, reclamantul solicită să se constate existența unui drept de proprietate, în realitate urmărește realizarea dreptului, solicitând admiterea excepției invocate și respingerea cererii în constatare.
Pârâta, pe fondul cererii, a susținut că s-a încheiat numai un act cu autorul decedat P. C. și anume înscrisul prin care s-a vândut suprafața de 0,74 ha din data de 02.12.1998 pentru care autorul avea TDP pentru acest teren din 1997 și P. E., moștenitoarea vânzătorului P. C., a deschis succesiunea acestui teren pe care l-a și vândut, iar de la decesul vânzătorului P. C., reclamantul nu a avut nici o comunicare cu pârâta pentru perfectarea unor acte.
Pârâta menționează că nu este adevărat că reclamantul a solicitat vreo dată vânzătorului să perfecteze aceste acte de vânzare-cumpărare că tot reclamantul nu a avut sumele de bani necesare să plătească taxa notarială pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, iar tergiversarea vânzării nu a fost din cauza pârâtului, această întârziere a perfectării actelor este din culpa exclusivă a reclamantului, care a stat în pasivitate.
Susține pârâta că toate chitanțele sunt plătite de C. G. în numele și pentru P. C. care îi dădea aceste sume pentru impozit, că reclamantul nu a avut posesia acestui teren, el îl lucra și culegea recolta.
Pârâta solicită admiterea excepțiilor și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 200, 201 și 203 C.P.CIV.
La data de 26.06.2013,reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 24.10.2013 instanța a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a medierii si excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de parata in întâmpinare ca fiind neîntemeiate și în temeiul art. 248 (4) C pr Cic, a unit excepția prescripției extinctive și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocate de parata in întâmpinare cu administrarea probelor, pentru judecarea lor fiind necesar sa se administreze aceleași dovezi ca si pentru soluționarea fondului.
La data de 15.11.2013 pârâta P. E. a formulat precizare prin care a invocat excepția nulității absolute a tuturor înscrisurilor sub semnătură privată pe care le-a depus ca probe reclamantul la dosar, pentru lipsa consimțământului părților.
A arătat că primul înscris este încheiat între P. C C. și numitul Sloicea Ș., prin care se vinde suprafața de 0,13 ari, iar acest înscris nu are nicio legătura cu prezentul proces, al doilea înscris consemnează că P. C C. vinde numitului G. S. C. suprafața de 0,74 ha teren arabil și acest înscris este lovit de nulitate absolută, conform art. 1179 N.C.CIV., deoarece nu are consimțământul ambelor părți și este din 02.12.1998, prin al treilea înscris, tatăl pârâtei P. C C., vinde numitului G. S. C. suprafața de 0,56 ha teren arabil și acest înscris este lovit de nulitatea absolută întrucât nu are consimțământul părților și nu este semnat nici de vânzător nici de cumpărător, ar semnătura martorului care nu este parte în înscris nu are nicio valoare juridică, înscrisul este din 02.12.1998.
Prin al patrulea înscris sub semnătură privată, P. C C. vinde numitului G. S. C. suprafața de 0,39 ha teren arabil și acest înscris este lovit de nulitate absolută deoarece lipsește consimțământul părților, iar semnătura martorului nu poate înlocui în niciun fel consimțământul părților din înscris.
În consecință, invocă pe fondul cauzei nulitatea absolută a tuturor înscrisurilor sub semnătură privată care folosesc reclamantului ca probe, pentru lipsa absolută a consimțământului părților.
A invocat ca temei de drept art. 1179 N.C.CIV.și art. 272 C.P.CIV.
Susține că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, care se întemeiază pe faptul că pârâta P. E. este unica moștenitoare a tatălui său P. C. și a dezbătut succesiunea privind terenul rămas ca moștenire de la tatăl ei, că prin certificatul de moștenitor nr. 76/16.04.2013 a devenit proprietarul acestui teren care este în litigiu și a vândut acest teren numitului M. M., iar acest cumpărător are posesia acestui teren și mai are și alte terenuri cumpărate, la care urmează să efectueze Cartea Funciară și să le întabuleze pe numele său.
Pârâta susține că nu are calitate procesuală pasivă deoarece aceste înscrisuri prezentate de reclamant nu au consimțământul părților, deci sunt nule de drept și nu pot produce nici un efect juridic și nu are nici o legătură cu aceste înscrisuri și nici nu a știut de ele, până când a apărut pe rol acest dosar.
A invocat excepția prescripției extinctive deoarece aceste înscrisuri sunt din data de 02.12.1998, iar termenul general de prescripție s-a împlinit la data de 02.12.2001.
A mai arătat că P. C. a decedat la data de 22.05.2007, iar cererea a fost înaintată instanței în anul 2013, iar,după 14 ani, reclamantul prezintă un înscris sub semnătură privată care în fapt și în drept nu are consimțământul părților și toate aceste înscrisuri sunt nule de drept.
Solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului în temeiul nulității absolute a înscrisurilor depuse la dosar ca probe pentru lipsa consimțământului părților din aceste înscrisuri care nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi considerate ca fiind înscrisuri sub semnătura privată.
La data de 06.03.2014 numita . a formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând admiterea în principiu a acestei cereri și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, având în vedere că terenurile pentru care se solicită să se constate că a intervenit vânzarea-cumpărarea se află în posesia sa, fiind cumpărate de aceasta de la pârâta P. E. la 09.05.2013 printr-o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată la Biroul Notarial Lexus.
Pe fondul cauzei, solicită să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 33.700 mp teren arabil extravilan, situat în extravilanul comunei Sadova, . D., T 38 P 21; T 34 P 21; T 129 P 19; T 78 P 83; T 102 P 7; T 17 p 182; T 113 P 38, deținut conform TDP 1760-_/1997 și a certificatului de moștenitor nr. 76/2013.
A solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A precizat că aceste suprafețe de teren au fost cumpărate de la P. E. și de la data cumpărării și până în prezent, terenurile sunt în posesia sa.
A menționat că nu a fost posibilă încheierea actului autentic la data cumpărării, deoarece nu erau măsurători cadastrale și pârâta nu locuiește în județ pentru a putea perfecta actele.
Interesul său în această cauză este just, motiv pentru care solicită admiterea în principiu a cererii și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, în sensul de a se constata valabilă vânzarea-cumpărarea intervenită între aceasta și pârâta P. E. și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 49 – 56 C.P.CIV.
A depus la dosar antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.719/09.05.2013.
Prin încheierea din 10.04.2014 instanța a dispus disjungerea cererii de intervenție în nume propriu formulată de ..
Prin sentința civilă nr.9642/03.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta P. E., s-a constatat valabilitatea convențiilor de vânzare cumpărare încheiate la data de 02.12.1998 și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra următoarelor suprafețe de teren arabil: 7400m.p în T38 P21, 1700 m.p. în T34 P21, 5600 m.p. în T 102 P7 și 3900 m.p. în T17 P182, suprafețe de teren situate pe teritoriul satului Piscu-S., ., înscrise în TDP nr. 1760-_/09.04.1997 și individualizate în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert D. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției extinctive instanța a avut în vedere prevederile art. 2502(2) pct. 2 C.P. CIV. conform cărora sunt imprescriptibile drepturile privitoare la "acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept" și, în consecință, a respins această excepție ca neîntemeiată.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei apreciind că, având în vedere obiectul acțiunii, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea, reclamantul justifică faptul că P. E. poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății, aceasta fiind moștenitoarea promitentului vânzător P. C C., iar aceasta nu a înstrăinat ulterior terenurile prin acte autentice ci prin înscrisuri sub semnătură privată, acestea fiind promisiuni de vânzare; mai mult decât atât înstrăinarea terenurilor efectuată de autorul P. C. este prioritară înstrăinării efectuată de pârâta P. E..
Instanța a reținut că prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 18,200 mp, situată în extravilanul comunei Sadova, . D., înscrisă în TDP nr. 1760-_, eliberat de Prefectura D. autorului P. C C., individualizat astfel: suprafața de 7400 mp, teren arabil, în T 38 P 21, cu următorii vecini: N-P. S., E-DE 331, S-P. S., V-DE 307; - suprafața de 5600 mp, teren arabil, în T 102 P 7, cu următorii vecini: N- DE 1229/1, E-B. V., S-DE 1229, V-A. A.; - suprafața de 3900 mp, teren arabil, în T 17 P 182, cu următorii vecini: N-DE 48/1, E-Goaga I., S-Cn 49, V-B. I.; -suprafața de 1700 mp extravilan aflat în T 34 P 21, cu următorii vecini: N-P. S.; E-DE 324, S-P. S., V-R. J.., iar hotărârea care se va pronunța, să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Instanța a reținut și că, de la data încheierii convențiilor și odată cu plata prețului, reclamantul a intrat efectiv în posesia suprafețelor de teren cumpărate, suprafețe pe care le folosește și în prezent și pentru care plătește taxele și impozitele aferente la organul fiscal din cadrul Primăriei Sadova.
De asemenea, instanța a reținut că reclamantul a solicitat vânzătorului să încheie actele autentice pentru suprafețele de teren cumpărate, însă acesta în mod nejustificat a refuzat, iar după decesul vânzătorului, reclamantul a contactat pe moștenitoarea acestuia, P. E. în vederea perfectării documentelor de vânzare-cumpărare la notar, pentru suprafețele de teren moștenite de aceasta și cumpărate de reclamant de la tatăl său, dar aceasta a refuzat.
S-a mai reținut că pârâta este singura moștenitoare a autorului P. C. C., așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 76/16.04.2013 eliberat de BNP C. și Asociații din mun. G., că autorul pârâtei a dobândit dreptul de proprietate asupra celor patru suprefețe de teren, conform TDP nr. 1760-_/09.04.1997 eliberat de Prefectura D..
Din declarația martorilor N. C. și S. Ș. și din înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că reclamantul a plătit integral prețul solicitat de promitentul-vânzător iar reclamantul a devenit creditor al obligației de a da, respectiv de a transmite un drept real.
Față de cele reținute, instanța a constatat că, pe plan juridic, convențiile încheiate între reclamant și autorul pârâtei la 02.12.1998 au valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, care naște în sarcina părților o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului, antecontractul neavând efectul transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Cu privire la semnătura promitentului vânzător de pe înscrisurile sub semnătură privată,instanța a reținut că este evidentă semnătura autorului P. C. de pe înscrisurile ce cuprind suprafețele de 7400 mp.T38, P21 și de 1700 mp.T34 P21, iar cu privire la celelalte două înscrisuri s-a făcut dovada că acestea au fost redactate de martorul N. C. însă, din eroare, nu au mai fost semnate de vânzător, dar vânzătorul a primit prețul și a consimțit la încheierea vânzării. Aceste înscrisuri au fost încheiate în domiciliul reclamantului, apoi acesta, împreună cu P. C., au mers la Primăria Sadova unde au ștampilat cele patru înscrisuri și s-a făcut transferul de proprietate.
În același mod, P. C., în aceeași zi de 02.12.1998, a vândut o suprafață de teren și martorului S. Ș. tot cu un înscris sub semnătură privată în aceeași modalitate, fapt confirmat de acest martor.
Lipsa semnăturii vânzătorului nu echivalează cu lipsa consimțământului acestuia având în vedere că vânzătorul a încasat prețul și a predat bunul vândut, în acest sens sunt dispozițiile art. 1295 V.C.P. CIV.
Coroborând înscrisurile sub semnătură privată încheiate, înscrisuri ce poartă ștampila Primăriei Sadova, fiind încheiate toate la aceeași dată-02.12.1998, cu depozițiile martorilor audiați în cauză, s-a apreciat că vânzătorul P. C. și-a exprimat pe deplin consimțământul la încheierea acestor înscrisuri ce reprezintă promisiuni de vânzare –cumpărare, astfel că nu există nici un motiv de a se constata nulitatea absolută a acestor înscrisuri.
De principiu, cu privire la promisiunile sinalagmatice de vânzare-cumpărare ale căror clauze anticipatorii au fost executate de părți, prin predarea lucrului promis și plata prețului convenit, s-a admis necontestat posibilitatea ca instanța, în temeiul dispozițiilor art. 1073 – 1077 C.civ., prin suplinirea consimțământului debitorului promitent al obligației de a face, să constate raportul juridic de transfer al dreptului real în forma autentică cerută de lege.
Având în vedere refuzul pârâtei de a încheia contractul în formă autentică, instanța constată că reclamantul a făcut dovada unor antecontracte valabile și că părțile și-au executat clauzele de predare preluare a bunului și de plată a prețului precum și dovada refuzului nejustificat al pârâtei de a-și îndeplini obligația asumată prin cele patru antecontracte de autorul său, fiind aplicabile dispozițiile art 5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005 conform cărora” în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
În speță instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 1073 și 1077 C.civ în sensul că reclamantul a făcut dovada unor antecontracte valabile și că părțile și-au executat clauzele de predare-preluare a bunului și de plată a prețului, precum și dovada refuzului nejustificat al pârâtei de a-și îndeplini obligația asumată de autorul său prin antecontracte, astfel că a admis acțiunea cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâta a arătat in motivarea apelului că a invocat prin întâmpinare nulitatea absolută a tuturor înscrisurilor sub semnătură privată depuse de reclamant, deoarece niciun înscris nu era semnat de vânzător și nici de cumpărător, iar potrivit art. 272 C.pr.civ., înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părților.
Pârâta arată că înscrisurile nu îndeplinesc condițiile legale să fie considerate ca înscrisuri private, iar prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de nulitate a acestor înscrisuri.
Un alt motiv de apel este faptul că prima instanță a audiat doi martori, reclamantul nefăcând nicio probă pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, iar toate chitanțele pentru impozit sunt plătite de către P. C..
Se mai arată de către apelanta că, în mod greșit prima instanță a încuviințat proba cu expertiza topo ca să acopere lipsa înscrisurilor sub semnătură privată, favorizându-l pe reclamant, iar expertiza topo nu a fost comunicată pârâtei pentru a putea face obiecțiuni.
Pârâta arată că este complet eronată afirmația din sentință, precum că lipsa semnăturii vânzătorului nu este echivalent cu lipsa consimțământului acestuia, că vânzătorul a încasat prețul și a predat bunul.
Pârâta precizează că aceste înscrisuri nu pot produce nici un efect juridic fără semnătura autorilor, că este unica moștenitoare a tatălui său P. C., obținând certificatul de moștenitor și că a făcut o promisiune de vânzare în fața notarului public prin care vinde tot terenul primit prin moștenire către AGROSYN ENERGO SRL, că terenul, la data vânzării, nu avea nicio sarcină și este proprietatea acestei societăți agricole și îl lucrează, iar actele de vânzare-cumpărare nu au fost perfectate, deoarece în .-a făcut schița cadastrală a terenului și menționează că reclamantul, la această dată, nu are posesia terenului în litigiu, cum în mod eronat a afirmat prima instanță.
Pârâta arată că S.C.AGROSYN EUROPA SRL a formulat cerere în interes propriu, prima instanța trebuind să admită cererea de intervenție în interes propriu sau să conexeze cauzele pentru o judecată corectă și legală.
Pârâta arată că la întocmirea unui act, ambele părți trebuie să îl semneze, iar prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției de nulitate a înscrisurilor sub semnătură privată invocată de pârâtă, nu a comunicat raportul de expertiză către pârâtă și a pronunțat o hotărâre care să țină loc de titlu de proprietate pe baza unor înscrisuri care nu sunt semnate.
Pârâta mai arată că prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia deoarece autorul înscrisurilor a decedat și ea a vândut în mod legal acest teren și în prezent reclamantul nu are posesia acestui teren.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.480 alin.2 și alin.6 C.pr.civ.
Intimatul C. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică.
Intimatul arată că există semnătura autorului P. C. pe înscrisurile ce cuprind suprafețe de 7400 m.p. din T.38, P-21, și de 1700 m.p. din T.34, P.21, iar referitor la celelalte două înscrisuri, arată dă din eroare nu au mai fost semnate de vânzător.
Intimatul menționează că s-a deplasat la Primăria Sadova unde a ștampilat cele patru înscrisuri și s-a făcut transferul dreptului de proprietate și că a achitat prețul și a intrat în posesia terenului, iar prima instanță, în mod corect, a reținut că lipsa semnăturii vânzătorului nu echivalează cu lipsa consimțământului acestuia, întrucât a încasat prețul și a predat terenurile vândute. Autorul P. C. și-a exprimat pe deplin consimțământul la vânzarea terenurilor, înscrisurile sunt încheiate la aceeași dată, din cele patru înscrisuri două sunt semnate de vânzător.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, Tribunalul constată următoarele:
Apelanta a criticat modul de soluționare al cererii de intervenție, respectiv faptul ca aceasta a fost disjunsa din prezenta cauza. Tribunalul apreciază că disjungerea unei cereri incidentale, cum este cererea de intervenție formulata in cauza, este un act de administrare al instanței, act care nu poate fi cenzurat in căile de atac chiar daca instanța de fond a ignorat prevederile art art 64 alin 1-3 și art 66 alin 3 C..
În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta a invocat faptul ca înscrisurile care au fost administrate ca probe in cauza la solicitarea reclamantului intimat sunt lovite de nulitate, iar instanța nu s-a pronunțat asupra nulității absolute a acestora.
Tribunalul constata ca aceasta critica este parțial întemeiată, din considerentele ce succed:
Apelanta nu a învestit instanța de fond cu o cerere reconvenționala privind nulitatea absoluta ci a invocat nulitatea înscrisurilor ca apărare de fond împotriva acțiunii reclamantului, așa cum rezulta din întâmpinare și din încheierea de ședință din 05 12 2013, deci instanța nu avea obligația să se pronunțe in dispozitiv cu privire la nulitatea absoluta a înscrisurilor ci numai sa analizeze apărarea pârâtei întemeiata pe acest aspect.
Or, din considerentele sentinței apelate, rezultă că instanța de fond a analizat apărarea pârâtei, dar a considerat-o neîntemeiata apreciind că este evidentă semnătura autorului P. C. de pe înscrisurile ce cuprind suprafețele de 7400 mp.T38, P21 și de 1700 mp.T34 P21, iar cu privire la celelalte două înscrisuri a apreciat că s-a făcut dovada că acestea au fost redactate de martorul N. C. însă, din eroare, nu au mai fost semnate de vânzător, dar vânzătorul a primit prețul și a consimțit la încheierea vânzări. S-a mai reținut că aceste înscrisuri au fost încheiate în domiciliul reclamantului, apoi acesta, împreună cu P. C., au mers la Primăria Sadova unde au ștampilat cele patru înscrisuri și s-a făcut transferul de proprietate și că lipsa semnăturii vânzătorului nu echivalează cu lipsa consimțământului acestuia având în vedere că vânzătorul a încasat prețul și a predat bunul vândut, în acest sens fiind dispozițiile art. 1295 V.C.P. CIV.
Tribunalul constată ca, in ceea ce privește înscrisurile de la fila 14 si 24 din dosarul de fond, înscrisuri care poarta semnătura necontestata a autorului P. C., acestea sunt înscrisuri sub semnătura privată, iar semnătura înscrisurilor face deplina credința, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care a semnat cu privire la conținutul acestuia.
Cum proba contrară, care era in sarcina pârâtei, nu a fost făcută, instanța de fond, in mod corect, a apreciat ca, in ceea ce privește vânzarea terenului in suprafața de 0,74 ha din T38 și terenul in suprafața de 0,17 ha din T 34 p 21, s-a făcut dovada consimțământului autorului pârâtei deoarece semnătura de pe aceste înscrisuri face deplina credința despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.
În ceea ce privește terenurile in suprafața de 3900 mp din T 17 p 182 și 5600 mp din T 102 p7, promisiunea de vânzarea a cestor terenuri a încercat a fi dovedita de reclamant cu un înscris care nu emana de la părți și nu poarta semnătura niciuneia dintre părți, înscris care nu este valabil ca instrumentum și nici nu poate constitui un început de dovada scrisa deoarece nu emana de la partea căreia i se opune/autorul părții căreia i se opune.
În fine, nici faptul că pe aceste înscrisuri s-a aplicat o ștampila a primarului comunei Sadova, care nu este o autoritate publica care sa aibă vreo competentă din punct de vedere material pentru a încheia, legaliza sau autoriza actul și fără respectarea formalităților prevăzute de lege nici măcar pentru data certa a înscrisului, nu putea da vreo valoare probatorie înscrisurilor.
În concluzie, tribunalul apreciază că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că prin aplicarea ștampilei "s-a făcut transferul dreptului de proprietate " când, așa cum am reținut, nu s-a făcut dovada nici măcar a consimțământului autorului pârâtei in privința promisiunii de vânzare a terenurile în suprafața de 3900 mp din T 17 p 182 și 5600 mp din T 102 p 7.
În ceea ce privește reținerea instanței de fond ca autorul pârâtei a mai vândut un teren in același mod, Tribunalul apreciază că nici acest aspect nu dă forță probanta înscrisurilor in cauza întrucât părțile nu sunt profesioniști pentru ca instanța să poată aprecia ca înscrisul nesemnat, dar utilizat in mod obișnuit in exercițiul activității unei întreprinderi, are forța probantă.
Instanța de fond nu putea să completeze proba cu înscrisuri cu proba cu martori decât dacă înscrisurile constituiau un început de dovada scrisa. De altfel, prin încheierea de sedința din 05 12 2013, deși s-a incuviințat proba testimoniala pentru reclamant instanța de fond, contrar disp art 258 alin 2 C. nu a arătat care este obiectul probațiunii, respectiv faptele ce vor trebui dovedite pentru ca instanța de control sa poata verifica dacă in mod legal a fost admisa aceasta proba in raport de disp art 255 C. și mai ales de disp art 309 C..
Cu privire la proba cu expertiza topo, tribunalul apreciază ca susținerile apelantei sunt neîntemeiate in raport de disp art 336 C. intrucat raportul de expertiza nu se comunica părților ci se depune la dosar pentru a fi observat de părți.
Tribunalul apreciază ca neîntemeiată si susținerea apelantei privind faptul ca nu mai este proprietara terenurilor in cauza deoarece le-a vândut, deși din înscrisurile depuse la dosar de către aceasta nu rezulta acest aspect ci doar ca a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare pentru terenurile in cauza, promisiune in baza căreia insa nu a operat transferul dreptului de proprietate. Nefondata este si susținerea apelantei privind lipsa posesiei asupra terenurilor a reclamantul intimat deoarece aceasta susținere este contrazisa de toate probele administrate in dosarul de fond din care rezultă, fără echivoc, ca reclamantul are posesia terenurilor in cauza.
În concluzie, față de cele reținute, in temeiul art 480 alin 2 C., Tribunalul va admite apelul formulat de apelanta pârâta împotriva sentinței civile nr. 9642 din 03.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, va schimba, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată așa cum a fost modificată la data de 07.06.2014 și va respinge capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5.600 m.p. teren, situată în T 102, P 7 și capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 3.900 m.p. teren, situată în T 17, P 182, ca fiind neîntemeiate.
D. fiind faptul ca acțiunea a fost admisa in parte, fața de disp art 453 alin 2 C., Tribunalul va înlătura dispoziția din sentință privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.275 lei cheltuieli de judecată către reclamant, va admite în parte cererea accesorie privind cheltuielile de judecata, și va obliga pârâta către reclamant la plata sumei de 551 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul primei instanțe, în limita pretențiilor admise, compuse din taxa de judiciară de timbru în cuantum de 302,2 lei, calculată la valoarea pretențiilor admise în sumă de 3.640 lei (valoarea suprafețelor de teren de 7.400 mp și 1.700 m.p. pentru care s-a admis cererea reclamantului), precum și din suma de 400 lei ce reprezintă jumatate din onorariul de expert în cuantum de 800 lei.
Tribunalul va menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Totodata, in temeiul art 453 C. coroborat cu 482 C., Tribunalul va obliga intimatul-reclamant către apelanta-pârâtă la plata sumei de 157,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând 1/2 din taxa judiciară de timbru calculată la suma de 3.800 lei (valoarea suprafețelor de teren de 5.600 mp și 3.900 m.p. pentru care s-a admis apelul și s-a respins cererea reclamantului).
Având in vedere ca reclamantului i-a fost stabilita eronat taxa de timbru la fond, in temeiul art 20 alin 5 din legea 146/1997, aplicabila la data introducerii acțiunii, Tribunalul va obliga intimatul-reclamant C. G. să plătească în contul bugetului local al . suma de 82,4 lei reprezentând diferența taxei judiciare de timbru datorată pentru cererea de chemare în judecată și va dispune emiterea unei adrese către Serviciul de Impozite și Taxe Locale al comunei Sadova pentru a proceda la executarea silită a sumei de 82,4 lei datorată de către C. G..
De asemenea, Tribunalul constată ca apelanta pârâta a fost citată in mod eronat cu mențiunea de a achita diferența de taxa de timbru de 82,4 lei si 3 lei timbru judiciar, in locul reclamantului intimat, motiv pentru care instanța apreciază ca aceasta poate solicita restituirea taxei de timbru sau remiterea materiala a chitanței care atesta plata aflata la fila 36 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta P. E., domiciliată în G., ., nr. 120, .. 33, jud. G. împotriva sentinței civile nr. 9642 din 03.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G., CNP_, domiciliat în comuna Sadova, .. 54, jud. D..
Schimbă, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată, modificată la data de 07.06.2014.
Respinge capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5.600 m.p. teren, situată în T 102, P 7 și capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 3.900 m.p. teren, situată în T 17, P 182, ca fiind neîntemeiate.
Înlătură dispoziția din sentință privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.275 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Admite în parte cererea accesorie și obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 551 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul primei instanțe, în limita pretențiilor admise, compuse din taxa de judiciară de timbru în cuantum de 302,2 lei, calculată la valoarea pretențiilor admise în sumă de 3.640 lei (valoarea suprafețelor de teren de 7.400 mp și 1.700 m.p. pentru care s-a admis cererea reclamantului), precum și din suma de 400 lei ce reprezintă 1/2 din onorariul de expert de 800 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Obligă intimatul-reclamant către apelanta-pârâtă la plata sumei de 157,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând 1/2 din taxa judiciară de timbru calculată la suma de 3.800 lei (valoarea suprafețelor de teren de 5.600 mp și 3.900 m.p. pentru care s-a admis apelul și s-a respins cererea reclamantului).
Obligă intimatul-reclamant C. G. să plătească în contul bugetului local al . suma de 82,4 lei reprezentând diferența taxei judiciare de timbru datorată pentru cererea de chemare în judecată.
Se emite adresă către Serviciul de Impozite și Taxe Locale al comunei Sadova pentru a proceda la executarea silită a sumei de 82,4 lei datorată de către C. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.V.F.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.F.D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul DOLJ | Accesiune. Hotărâre din 05-03-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
