Anulare act. Sentința nr. 545/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 545/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 545/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Nr. 545/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii A. F., I. L. și A. L. M. și pe intimata C. N. PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect anulare act Lg. 165/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestatorii A. F., I. L. și A. L. M., reprezentant convențional, avocat N. E. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/26.11.2014, emisă de Baroul D., lipsă fiind intimata C. N. PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată după declinare;
- contestatorii au depus note de ședință;
- intimata a depus note de ședință.
Avocat N. E. C., pentru contestatorii A. F., I. L. și A. L. M., invocă excepția necompetenței teritoriale a Secției civile a Tribunalului D.. Solicită admiterea acestei excepții, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, să se constate intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul D. și Tribunalul București și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a IV-a Civilă la data de 04.12.2014. reclamantele A. F., I. L., A. L. M. au chemat în judecată pe pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanței anularea deciziei de validare parțială nr. 1683/16.09.2014.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantele au arătat că CNCI a invalidat dispoziția primarului Municipiului C. nr._/16.06.2005 ignorând autoritatea de lucru judecat reprezentată de sentința nr. 1 14/09.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. și că decizia de validare prin puncte a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 41 din legea nr. 165/2013.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 35 al. 5 din legea nr. 165/2013.
Prin întâmpinarea depusă la data de 21.01.2015, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat disp. art. legii nr. 10/2001, legea nr. 247/2005 și legea nr. 165/2013.
La termenul de judecată din data de 08.05.2015, tribunalul, din oficiu, a pus în discuția părților, cu prioritate, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București în soluționarea prezentei pricini.
Prin sentința civilă nr. 641/08.05.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantele A. F., I. L., și A. L. Marianîn contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au formulat contestație împotriva Deciziei de validare parțială nr. 1683/16.09.2014 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarul de despăgubire nr._/CC/21.07.2006 constituit în baza dispoziției nr._/16.06.2005 emisă de Primarul Municipiului C..
Tribunalul a reținut disp. art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Art. 3 pct. 4 lit. a din același act normativ prevede că „în înțelesul prezentei legi, expresiile si termenii de mai jos au următoarele semnificații: entitatea învestită de lege: unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, al Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, republicata, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată".
Art. 4. din legea nr. 165/2013 prevede că: Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, rezultă entitatea la care fac trimitere dispozițiile art. 35 nu este C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (pe rolul căreia nu se puteau afla cereri nesoluționate la data intrării în vigoare a legii astfel cum prevăd disp. art. 4, având în vedere că a fost înființată tocmai prin disp. art. 17 al. 1 din acest act normativ), ci entitatea care a fost învestită cu soluționarea notificării, care în cazul de față este Primarul Municipiului C..
In susținerea aceleiași interpretări este de menționat și faptul că art. 35 nu face referire la „entitatea emitentă" a deciziei de validare, ci la „entitate", precum și că de fiecare dată când intenția legiuitorului a fost de a stabili competența unei singure instanțe, a identificat-o prin denumire (ex: art. 18 și 20 din legea nr. 14/2003 „Tribunalul București examinează cererile de înregistrare a partidelor politice"; art. 46 al. I din legea nr. 84/1998 Tribunalul București judecă cererile de decădere din drepturile conferite de marcă). Indicarea unor criterii de determinare a instanței competente (ex: sediu, domiciliu, locul situării imobilului) se impune numai în cazurile în care este necesara pentru identificarea acelei instanțe dintre mai multe care judecă același tip de cauze, și ar fi fost redundantă dacă legiuitorul ar fi intenționat ca doar instanța de la sediul CNCI să fie competentă.
O interpretare contrară ar conduce la concluzia că potrivit legii nr. 165/2013 soluționarea tuturor contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, referitor la imobilele de pe teritoriul întregii țări ar reveni în competența unei singure instanțe, Tribunalul București, probatoriul urmând a fi administrat în numeroase cazuri prin comisie rogatorie de către tribunalele de la locul imobilului, cu consecința temporizării actului de justiție, finalitate ce este dificil de prezumat că ar putut fi urmărită de către legiuitor.
Având în vedere aceste considerente. Tribunalul constată întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., în temeiul disp. art. 131 și 132 alin. 3 Cod pr. civ..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub același număr cu termen de judecată la 05.10.2015.
La primul termen de judecată, reclamanții au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., excepție pe care instanța urmează să o admită pentru considerentele ce succed:
Instanța a fost învestită cu contestație împotriva Deciziei de validare parțială nr. 1683/16.09.2014 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarul de despăgubire nr._/CC/21.07.2006 în derularea procedurii de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr.10/2001.
Potrivit art.33 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, "entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1) "
Potrivit art.34 din Legea nr.165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.
Rezultă din economia dispozițiilor legale mai sus menționate că acestea instituie termenul în care entitățile învestite de lege au obligația să soluționeze dosarele de despăgubire.
În cazul în care se formulează contestație împotriva deciziilor emise în conformitate cu prevederile art.33 și 34, instanța competentă se determină potrivit dispozițiilor art.35 alin.1 din aceeași lege, coroborat cu art.3 din Legea nr.165/2013.
Astfel, art.35 alin.1 prevede că deciziile emise cu respectarea prevederilor art.33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
"Entitatea învestită de lege "este definită, prin enumerare la art.3 pct.4 din aceeași lege, fiind menționate mai multe structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:
a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;
b)entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e) C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;
f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;
g) C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit prezentei legi".
Față de stadiul procedurii – faza de emitere a titlurilor de despăgubire rezultă în mod evident că entitatea învestită de lege este cea menționată la litera "g" din enumerarea structurilor cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, respectiv – C. Națională pentru Compensarea Imobilelor înființate potrivit Legii nr.165/2013.
Tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este Tribunalul București.
De altfel, chiar în partea finală a Deciziei de Validare parțială contestată în cauză se arată că decizia poate fi atacată în condițiile art.35 alin.1 din Legea nr.165/2013 la Secția Civilă a Tribunalului București, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În concluzie, Tribunalul D. constată că nu este competent din punct de teritorial în cauză, competența revenindu-i Tribunalului București, care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
Potrivit art.133 alin.1 pct.2 NCPC există conflict de competență când 2 sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Raportând aceste considerente de ordin teoretic la datele speței, Tribunalul D. urmează să constate existența conflictului negativ de competență, astfel încât, pe cale de consecință, potrivit art.134 NCPC, va suspenda judecata prezentei cauze până la soluționarea conflictului de competență și în conformitate cu dispozițiile art.135 alin.1 NCPC, Tribunalul va înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., invocată de părți.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. F., domiciliată în C., cart. Craiovița Nouă, ., ., CNP_, I. L., domiciliată în C., .. 56 B, ., CNP_ și A. L. M., domiciliat în C., ., ., ., CNP_ și pe pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului București.
Constată conflict negativ de competență, suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2015.
Președinte, D. G. | ||
Grefier, F. C. C. |
Red. jud. D. G.
2 ex. – 07.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5351/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Sentința nr. 579/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
