Pretenţii. Sentința nr. 3836/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3836/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 1617/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1617/2015
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât S. C. JUDETEAN DE URGENTA C. împotriva sentinței civile nr.3836/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen
- au fost comunicate motivele de apel
- nu s-a depus întâmpinare
- se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța verificându-și competența, în raport de dispozițiile art.482 coroborat cu art.131 raportat la dispozițiile art.95 pct și art. 94 pct. 1 litera j Noul Cod procedură civilă constată că este competentă, general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Instanța, în raport de dispozițiile art.238 Noul Cod procedură civilă, estimează durata procesului la un termen de judecată.
Instanța având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 19.12.2014 înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 1.929,20 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 15.08-19.08.2011, pârâtul D. I., CNP_, a fost internat la Secția NCH a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 1.929,20 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 si 999 Cod Civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâta a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A precizat că angajarea răspunderii civile a autorului faptei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului cauzat Spitalului C. de Urgență C. reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare; existența unor fapte ilicite prin încălcarea prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 C.p., existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare), precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei decont de cheltuieli.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.3836/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean De Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul D. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În perioada 15.08-19.08.2011, pârâtul D. I., a fost internat la Secția NCH a Spitalului C. Județean de Urgență C., beneficiind de asistență medicală de specialitate, iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 1.929,20 lei nu a fost achitată nici până în prezent.
Potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efectuate vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.
Aceste sume vor fi deci recuperate de furnizorii de servicii medicale, care se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Prin urmare, reclamantul S. Județean de Urgență C., în calitate de furnizor de servicii medicale are dreptul de a introduce o acțiune în despăgubiri împotriva persoanei care, prin fapta sa, a adus daune sănătății unei altei persoane.
Potrivit art. 998 și 999 din vechiul Codul civil, orice faptă a omului ce îi cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, ci și de acela cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
In speță, instanța constată că pârâtul D. I. a fost persoana căreia i s-a vătămat sănătatea iar nu persoana care a adus daune sănătății altuia, nefiind pe cale de consecință titular al obligației de dezdăunare in raportul juridic indicat de norma legală anterior menționată.
Instanța a reținut că, în conformitate cu disp. art. 92 Legea 95/2006 acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând intre cetățeanul asigurat si cel neasigurat).
Potrivit art. 220 Legea 95/2006 chiar si persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale(…) in cazul urgentelor medicale.
Potrivit aceluiași act normativ serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format potrivit art. 256 din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS si caselor de asigurări, precum si alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
În speță, instanța nu a putut reține culpa pârâtului în promovarea prezentei acțiuni, având în vedere că nu el a adus daune sănătății unei altei persoane, pârâtul fiind victima evenimentului produs.
Pentru aceste considerente instanța a respins cererea de chemare in judecată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul apelant S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., solicitând casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond și obligarea pârâtului la plata sumei de 1929,20 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia de către spital.
În esență, apelantul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a repara prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Pârâtul a fost victima unui accident de circulație, sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate, astfel acesta are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea a acestora "iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând e efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare, persoanele vinovate.
S., în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație, iar sumele ocazionate de tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În cauza de față, printr-o simplă interpretarea gramaticala a dispozițiilor art. 313 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin faptă a produs o vătămare sănătății altei persoane, insa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Având în vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație reclamantul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistentă medicală pârâtului, este evident a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru această să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Reclamantul arată că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului.
Ținând cont de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala acestora", iar ,,spitalul, în calitatea sa de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de serviciu medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistenta medicala acordata, iar sumele ocazionate cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate.
Menționează faptul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților, victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, in speță de reclamant și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Reclamantul arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta. acesta are evidența persoanelor spitalizate.
In drept: invocă art. 282 -298 Cod procedura civila, art. 262, 313 din Legea nr. 95/2006, art. 21 si următoarele Cod procedura fiscala, art. 89 si urm. C.pr.fiscală.
În ședința publică din data de 12.10.2015, tribunalul, din oficiu, în baza art. 247 alin. 1 N.C.P.C., a invocat ca motiv de ordine publică excepția prescripției dreptului material la acțiune, ce se va analiza cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. 1 N.C.P.C., reținându-se următoarele:
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, precum și pe dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate intimatului-pârât D. I..
Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, căreia i se aplică în ceea ce privește prescripția extinctivă dispozițiile art.3 alin.1 și art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Trebuie precizat ca printr-o decizie pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nr 1/2014, . interesul legii, s-a stabilit ca, in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5,art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011 (cum este cazul in speta), împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Asadar, sub aspectul termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, instanța nu poate reține susținerea reclamantului conform căreia suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară, conform dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art.21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Așadar, având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea chiar din momentul în care pârâtul a fost externat, respectiv de la data de 19.08.2011, instanța reține că de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit în speță vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, instanța constată că acest termen s-a împlinit la data de 19.08.2014, potrivit art.181 alin.1 pct. 3 N.C.P.C..
Cum acțiunea a fost introdusă la data de 18.12.2014, conform mențiunii de pe plicul aflat la fila 8 din dosarul de fond, instanța constată că la acel moment era prescris dreptul material al reclamantului la acțiune, motiv pentru care va admite excepția prescripției, invocată din oficiu și va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată, din oficiu, de către instanță.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D., RO19TREZ2915005XXX000154, deschis la Trezoreria C., cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 3836/23.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. I., CNP_, cu domiciliul în com Dobrești, ., jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red. jud. D.G.
Tehn:S. V./ 4 ex. 22.10.2015
Jud. Fond. L. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6357/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1597/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
