Contestaţie la executare. Sentința nr. 6357/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6357/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 1532/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1532/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător V. P.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul–pârât E. M. C. împotriva sentinței civile nr. 6357/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-contestatoare E. N., intimata –terț poprit ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 28.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 05.10.2015 când instanța a hotărât:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.09.2013 sub nr._, contestatoarea E. N., în contradictoriu cu intimatul E. M. C., a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii din data de 23.09.2013 emisa in dosarul de executare nr. 148/E/2013 de către B. B. T., prin care s-au stabilit cheltuielile de executare si înființarea măsurii popririi, ca fiind netemeinice si nelegale.
De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite pornite in dosarul nr. 148/E/2013 de către B. B. T..
In motivarea contestației s-a aretat ca la data de 24.09.2013 contestatoarea a primit incheierea emisa la data de 23.09.2013, respective înștiințarea privind măsura popririi, emisa de catre B. B. T. prin care era înștiințată de măsura înființării popririi asupra tuturor conturilor/veniturilor.
Se mai arata ca la cererea intimatului E. M. C. privind titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 9104/11.06.2013 a Judecătoriei C., B. B. T. a stabilit in cadrul dosarului de executare, cheltuielile de executare silita ce urmează a fi recuperate de la contestatoare.
Menționează contestatoarea ca cuantumul cheltuielilor de executare stabilite in sarcina acesteia sunt exagerate, atât in ceea ce privește taxele de executare, cât si in ceea ce privește onorariul avocatului.
Precizează contestatoarea ca prin decizia civila nr. 133/20.08.2013, definitiva pronuntata de Tribunalul D. in dosarul nr._/215/2013, intimatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecata, intenția contestatoarei fiind aceea de a compensa aceste cheltuieli de judecata, insa intimatul a înțeles sa solicite executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9104/11.06.2012 a Judecătoriei C..
In drept au fost invocate dispozițiile art. 711-719 C..
In susținerea acțiunii au fost depuse la dosar copii de pe următoarele acte: înființare poprire emisă la data de 23.09.2013, încheiere emisă de B. B. T. în dosarul de executare nr. 148/E/2013, înștiințare privind măsura popririi, încheiere nr. 8970/04.07.2013 pronuntata de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2013, sentința civilă nr. 9104/11.06.2013 pronuntata in dosarul nr._/215/2013.
Prin încheierea pronunțată la data de 09.12.2013, instanța a respins cererea având ca obiect suspendare executare silita formulata de contestatoare.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv dosarul de executare nr. 148/E/2013 B. B. T..
Prin sentința civilă nr.7570/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă in parte acțiunea având ca obiect contestație la executare împotriva actului de executare reprezentat de procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, formulată de către contestatoarea E. N., în contradictoriu cu intimatul E. M. C..
A fost îndreptat actul de executare constând in proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 23.09.2013 de B. B. T., cu sediul in C., .. 67, jud. D. in dosarul de executare nr. 148/E/2013 in sensul ca suma datorata cu titlu de cheltuieli de executare este de 3961 lei, prin reducerea onorariului de avocat de la 1000 lei la 200 lei urmând ca toate actele de executare subsecvente care fac referire la acest proces verbal să fie îndreptate în consecință.
A fost respins capătul de cerere privind compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele.
Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural prin care se poate obține anularea unor acte de executare ori anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Conform articolului 711 alineat 1 din C.p.c împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Prin sentința civilă nr.9104/11.06.2013 a Judecătoriei C. a fost admisă cererea de ordonanță președințială dispunându-se reintegrarea reclamantului E. M. C. în imobilul situat în C., cartier Craiovița Nouă, ..91 A 2, . compus din 2 camere de locuit și dependențe aferente, proprietatea comună a părților și obligarea pârâtei E. N. la plata sumei de 513 lei cheltuieli de judecată.
La data de 19.06.2013 intimatul E. M. C. prin avocat G. G. a depus la B. B. T. cererea de executare silită a sentinței civile nr.9104/11.06.2013 a Judecătoriei C..
Prin încheierea din 23.09.2013 executorul judecătoresc B. T. a stabilit cheltuieli de executare silită în sumă de 4248 lei.
Asupra contestației privind procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 23.09.2013 de B. B. T. în dosarul de executare nr. 148/E/2013, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 23.09.2013 de B. B. T. în dosarul de executare nr. 148/E/2013, s-au stabilit cu titlu de cheltuieli de executare următoarele sume: 24 lei taxe timbru, 200 lei taxe poștale, 1000 lei onorariu avocat creditor în faza de executare, 200 lei acte și operațiuni aferente executării silite, 2200 lei onorariu executor judecătoresc și 624 lei TVA aferent onorariului executor judecătoresc, în total 4248 lei.
În speță, obiectul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9104/11.06.2013 a Judecătoriei C. pentru care s-a început executarea silită este reintegrarea intimatului din prezenta cauză în imobilul situat în C., cartier Craiovița Nouă, ..91 A 2, . și suma de 513 lei stabilită de instanță cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit anexei la Ordinul nr.2550/C din 14.11.2006 onorariile maximale pentru serviciile prestate de executori judecătorești mai exact notificarea și comunicarea actelor de procedură și evacuare sunt de 400 lei respectiv 2200 lei. Cum executorul a stabilit un onorariu executor de 2200 lei și 200 lei pentru acte și operațiuni aferente executării silite, instanța constată că acesta se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Legea nr. 188/2000 si a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești ce s-au declarat ca plătitori de TVA la organele fiscale au obligația calculării si reținerii TVA-ului, taxa ce este suportata potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de fata debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Prin urmare, limitele stabilite în Legea nr. 188/2000 pentru onorariile executorilor nu includ și valoarea TVA-ului, acesta urmând a fi calculat ulterior doar de executorii care sunt plătitori de TVA.
Constatând că onorariul de executor judecătoresc în cuantum de 2200 lei precum și suma de 200 lei reprezentând contravaloare acte și operațiuni aferente executării silite se încadrează în limitele prevăzute de lege, instanța a apreciat că sub acest aspect contestația la executare este neîntemeiată.
Instanța a reținut că, în mod corect executorul a stabilit suma de 200 lei reprezentând taxe poștale având în vedere că actele de executare au fost comunicate prin poștă.
În ce privește onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei stabilit prin procesul verbal întocmit la data de 23.09.2013 de B. B. T. în dosarul de executare nr.148/E/2013, instanța apreciază că acesta este disproporționat față de activitatea pe care avocatul a întreprins-o în faza de executare. Astfel, activitatea avocatului în această fază procesuală presupune formularea unei cereri, în numele creditorului către executorul judecătoresc pentru începerea executării silite și eventual demersuri pentru a obține executarea de bunăvoie a creanței înainte de începerea executării silite, cererea de încuviințare a executării silite și ridicarea încheierii de încuviințare a executării silite fiind în competența executorului judecătoresc.
În dosarul de executare nr.148/E/2013 există doar o cerere de începere a executării silite semnată de avocat (f. 1 dosar executare), fiind achitat un onorariu de avocat de 1000 lei conform chitanței (f. 86 dosar) prin care avocatul G. G. a fost împuternicit să reprezinte creditorul E. M. C. în faza B. B. T. C..
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind excesiv onorariul plătit în cadrul dosarului de executare, față de volumul de muncă depus de apărător în cursul executării silite, activitatea acestuia reducându-se la formularea cererii de executare silită și pe cale de consecință, instanța va reduce valoarea onorariului de avocat de la suma de 1000 lei la suma de 200 lei.
Față de aceste considerente, apreciind întemeiată critica contestatoarei numai cu privire la onorariul de avocat stabilit în faza de executare, iar nu și cu privire la celelalte cheltuieli de executare, instanța urmează a admite în parte acțiunea având ca obiect contestație la executare împotriva actului de executare reprezentat de procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 23.09.2013 de B. B. T. în dosarul de executare nr.148/E/2013.
Față de soluția dată asupra contestației la executare, instanța va dispune îndreptarea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 23.09.2013 de B. B. T. în dosarul de executare nr.148/E/2013, în sensul că suma datorată cu titlu de cheltuieli de executare este de 3961 lei, prin reducerea onorariului de avocat de la 1000 lei la 200 lei, urmând ca toate actele de executare subsecvente care fac referire la acest proces verbal să fie îndreptate în consecință, implicit și încheierea de înființare poprire din 23.09.2013.
În ceea ce privește capătul de cerere privind compensarea cheltuielilor de judecată stabilite prin sentința civilă nr.9104/11.06.2013 a Judecătoriei C. respectiv decizia civilă nr.133/20.08.2013 a Tribunalului D. instanța urmează a-l respinge ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.453 C.p.civ "……dacă este cazul judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată".
În cauză s-a constatat că dispozițiile antemenționate nu sunt aplicabile întrucât acestea operează doar în ceea ce privește cheltuielile efectuate de părți în cadrul procesului a cărui dezlegare se solicită, ori în prezenta cauză petitul formulat de contestatoarea E. N. privește compensarea cheltuielilor de judecată vizând sume stabilite prin sentințe judecătorești pronunțate între aceleași părți distincte și care nu privesc cererea dedusă judecății, în această situație având la îndemână un alt mijloc juridic respectiv compensația legală conform dispozițiilor art.1616 C.civ, instanța neputând da astfel eficiență dispozițiilor art.453 C.p.civ mai sus evocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea E. N., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se arată că executorul judecătoresc nu a făcut nici un demers în vederea reintegrării în spațiul locativ comun al soților, atâta vreme cât apelanta a fost de acord cu reintegrarea în acest spațiu, a predat cheile imobilului până să se înceapă așa zisa executare silită. Ceea ce nu a achitat către intimatul E. M. C. au fost cheltuielile de judecată în cuantum de 513 lei, așa că executarea silită putea fi pornită cel mult pentru recuperarea acestei sume stabilite în sarcina sa.
Prima instanță în mod greșit a analizat decât încheierea B. B. T. din data de 23.09.2013 raportat doar la cheltuielile de executare fără a analiza dacă executorul a dus la îndeplinire titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească atât sub aspectul reintegrării în imobilul comun, cât și cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată stabilite prin aceeași sentință.
Astfel, instanța de fond s-a limitat a analiza doar cuantumul onorariului executorului judecătoresc fără a se face raportarea la activitatea depusă de către acesta, dacă s-a făcut sau nu reintegrarea în spațiul comun al părților. Prin decizia civilă nr.133/20.08.2013, definitivă, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2013, a fost obligat intimatul E. M. C. la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, intenția apelantei fiind aceea de a compensa aceste cheltuieli, însă intimatul fiind total de rea-credință a înțeles să solicite executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.9104/11.06.2012 a Judecătoriei C..
În ședința publică, tribunalul a pus în discuție motivul de ordine publică referitor la cadrul procesual stabilit la instanța de fond, avand ca parti doar debitorul și creditorul, desi obiectul cauzei - contestatie la executare prin care s-a solicitat anularea popririi impunea introducerea în cauză si a terțului poprit.
Prin decizia civilă nr.1246/09.12.2014 pronunțată de către Tribunalul D. s-a admis apelul formulat de contestatoarea E. N., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 7570/09.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, anulează sentința civilă atacată și trimite cauza la instanța de fond pentru rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.01.2015 sub nr._ fiind repartizată la CF 7.
Prin încheierea nr. 40/06.02.2015 s-a admis cererea de abținere formulată de președinta completului de judecată CF, cauza fiind repartizată la CF 2.
Prin sentința civilă nr. 6357/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost Admite in parte acțiunea având ca obiect contestație la executare formulata de către contestatoarea E. N., în contradictoriu cu intimatul E. M. C. și terțul poprit ., cu sediul în C., ..5, județul D..
A fost anulat parțial încheierea de stabilire a cheltuielile de executare din data 23.09.2013, emisă de B. B. T., în dosarul de executare nr 148/E/2013, in sensul ca suma datorata cu titlu de cheltuieli de executare este de 686,80 lei, prin reducerea onorariului de avocat de la 1000 lei la 200 lei, prin reducerea onorariului de executare de la 2200 lei la suma de 50,65 lei și a TVA-ului de la suma de 624 lei la suma de 12,15 lei, urmând ca toate actele de executare subsecvente care fac referire la această încheiere sa fie îndreptate în consecință.
A fost admisă cererea de compensare legală formulată de contestatoare și constată compensată suma de 400 lei.
A fost obligat intimatul către contestatoare la plata sumei de 680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Instanța constată că la data de 19.06.2013, intimatul E. M. C. a solicitat executarea silită a contestatoarei E. N. în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr 9104/11.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul_/215/2013, la B. B. T., în dosarul de executare nr.148/E/2013.
La data de 23.09.2013, s-au emis de către executorul judecătores încheierea nr 148/E/2013 din data de 23.09.2013, prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei cheltuieli de executare în sumă de 4248 lei precum și înștiințarea de înființare poprire de la aceeași dată.
Așa cum se observă, obiectul titlului executoriu este o obligație de a face, respectiv de reintegrare a intimatului în imobilul situat în C., cartier Craiovița Nouă, . 91 A2, . și de plată a cheltuielilor de executare în sumă de 513 lei.
Potrivit prevederilor art 622 NCPC, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bună voie și se poate obține executarea unor obligații de a face la simpla cerere a persoanei îndreptățite, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc.
În speță, se constată că din actele dosarului, rezultă executarea de bună voie a obligației dispusă prin titlu executoriu de către contestatoare, în sensul că aceasta a predat cheile intimatului, chiar în timpul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu.
Instanța constată că împotriva contestatoarei s-a declanșat executarea silită deși acesta a arătat că nu se opune în nici un mod reintegrării intimatului, aspect ce rezultă de altfel și din procesul verbal încheiat la data de 16.04.2013 de executorul judecătoresc.
În aceste condiții este întemeiată apărarea contestatoarei potrivit căreia intimatul nu era necesar să o execute silit cu privire la reintegrare sa .
În ceea ce privește, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 23.09.2013 de B. B. T. în dosarul de executare nr. 148/E/2013, s-au stabilit cu titlu de cheltuieli de executare următoarele sume: 24 lei taxe timbru, 200 lei taxe poștale, 1000 lei onorariu avocat creditor în faza de executare, 200 lei acte și operațiuni aferente executării silite, 2200 lei onorariu executor judecătoresc și 624 lei TVA aferent onorariului executor judecătoresc, în total 4248 lei.
Întrucât instanța a constatat că în mod greșit s-a început executarea silită împotriva contestatoarei pentru reintegrarea intimatului, constată că executarea este întemeiată doar pentru suma de 513 lei din titlul executoriu, reprezentând cheltuielile de judecată din titlul executoriu, iar potrivit anexei la Ordinul nr.2550/C din 14.11.2006 privind onorariile maximale pentru serviciile prestate de executori judecătorești mai exact notificarea și comunicarea actelor de procedură pentru recuperarea acestei creanțe sunt de 50 lei.
Cum executorul a stabilit un onorariu executor de 2200 lei pentru acte și operațiuni aferente executării silite, instanța a constatat că acesta nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care l-a redus la suma de 50,65 lei.
Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Legea nr. 188/2000 si a stabili onorariile în limitele legale prevăzute.
La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești ce s-au declarat ca plătitori de TVA la organele fiscale au obligația calculării si reținerii TVA-ului, taxa ce este suportata potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de fata debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
În speță, la onorariul de executor judecătoresc în cuantum de 50, 65 lei, TVA aferent este în sumă de 12,15 lei, motiv pentru care s-a redus la nivelul acestei sume TVA –ul în sumă de 624 lei, stabilit de executor.
De asemenea, instanța a constatat că în mod corect executorul a stabilit suma de 200 lei reprezentând taxe poștale având în vedere că actele de executare au fost comunicate prin poștă.
Instanța a apreciat că onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei stabilit prin procesul verbal întocmit la data de 23.09.2013 de B. B. T. în dosarul de executare nr.148/E/2013, este disproporționat față de activitatea pe care avocatul a întreprins-o în faza de executare, activitatea avocatului în această fază procesuală presupunând doar formularea unei cereri, în numele creditorului către executorul judecătoresc pentru începerea executării silite și pe cale de consecință, instanța a redus valoarea onorariului de avocat de la suma de 1000 lei la suma de 200 lei.
Față de aceste considerente, apreciind întemeiată critica contestatoarei în parte cu privirea la încheierea de stabilire a cheltuielile de executare din data 23.09.2013, emisă de B. B. T., în dosarul de executare nr 148/E/2013, o va anula parțial, in sensul ca suma datorata cu titlu de cheltuieli de executare este de 686,80 lei, prin reducerea onorariului de avocat de la 1000 lei la 200 lei, prin reducerea onorariului de executare de la 2200 lei la suma de 50,65 lei și a TVA-ului de la suma de 624 lei la suma de 12,15 lei, urmând ca toate actele de executare subsecvente care fac referire la această încheiere să fie îndreptate în consecință.
Pe capătul de cerere de compensare legală, s-au constatat următoarele:
Potrivit art. 1144 din C.civil de la 1864 „compensația operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective”.
Pentru a opera compensația legală, creanța opusă de către contestator trebuie să întrunească anumite condiții: să fie certă, lichidă și exigibilă și să nu fi fost achitată încă de către intimată.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că obligația intimatului de a plăti contestatoarei suma de 400 lei, a fost recunoscută prin decizia civilă nr.133/20.08.2013, a Tribunalului D., definitivă, având un caracter cert, lichid și exigibil și nu rezultă că ar fi fost achitată de către intimat benevol sau silit.
Având în vedere caracterul cert, lichid și exigibil al creanței contestatoarei, compensația legală prevăzută de art. 1144 din C.civil de la 1864 este operantă.
Ca urmare, instanța apreciază ca întemeiată cererea de compensare legală formulată de către contestatoare, urmând a o admite și a constata că datoria contestatoarei față de intimat privind suma de 686,80 lei stabilită prin prezenta hotărâre, este compensată în limita sumei de 400 lei, contestatoarea urmând să fie executată silit doar cu privire la suma de 286,80 lei.
Față de cele mai sus reținute, instanța a admis în parte acțiunea având ca obiect contestatie la executare formulata de catre contestatoarea E. N., in contradictoriu cu intimatul E. M. C., și terțul poprit ., și pe cale de consecință, în temeiul art 453 alin 2 C., urmează să oblige pe intimat către contestatoare la plata sumei de 680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în parte onorariu avocațial ( 300 lei) și parte taxe de timbru ( 380 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul E. M. C., solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii apelate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii contestației.
Arată că în mod eronat, instanța de fond, a apreciat faptul că executorul judecătoresc nu a dus la îndeplinire titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească, atât sub aspectul reintegrării cât și cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată, reducând onorariul acestuia la sume nejustificat de mici în raport de munca prestată atât de executorul judecătoresc cât și de apărătorul său ales.
Apreciază că reintegrarea în imobil a fost un efect direct al faptului că a apelat la executorul judecătoresc, în caz contrar cu siguranță ar fi ajuns în situația de a apela la acesta. Solicitarea contestatoarei cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată o apreciază că nu este fondată și drept urmare nu putea fi reținută de către instanța de fond.
Intimata N. (fostă E.) N. a formulat întâmpinare, arătând că reintegrarea apelantului în domiciliul comun s-a făcut pe cale amiabilă, înainte de începerea executării silite, executorul judecătoresc nu mai putea face încă o dată reintegrarea apelantului în acest imobil, el urmând să ducă la îndeplinire celelalte prevederi ale titlului executoriu, respectiv recuperarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 513 lei.
Prin încheierea dată la 19.05.2015 emisă de B. B. T., s-a dispus încetarea executării silite începută la cererea creditorului, întrucât obligația privind reintegrarea creditorului s-a realizat la înțelegere, și respectiv lipsa stăruinței creditorului privind obligația sub titlu de cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, se reține că, prin sentința civilă nr.9104/11.06.2013 a Judecătoriei C. a fost admisă cererea de ordonanță președințială, dispunându-se reintegrarea reclamantului E. M. C. în imobilul situat în C., cartier Craiovița Nouă, ., . compus din 2 camere de locuit și dependențe aferente, proprietatea comună a părților și obligarea pârâtei E. N. la plata sumei de 513 lei cheltuieli de judecată.
La data de 19.06.2013, intimatul E. M. C. prin avocat G. G. a depus la B. B. T. cererea de executare silită a sentinței civile nr.9104/11.06.2013 a Judecătoriei C..
Prin încheierea din 23.09.2013, executorul judecătoresc B. T. a stabilit cheltuieli de executare silită în sumă de 4248 lei.
Contestația la executare formulată în prezenta cauză vizează încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și adresa de înființare a popririi, ambele emise la data de 23.09.2013, contestatoarea criticându-le sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare, dar și sub aspectul necesității compensării cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa potrivit titlului executoriu cu cheltuielile de judecată stabilite în sarcina apelantului-intimat prin decizia civilă nr.133/20.08.2013, a Tribunalului D..
În mod corect a reținut prima instanța că din actele dosarului rezultă executarea de bunăvoie a obligației dispusă prin titlul executoriu de către contestatoare, aceasta predând cheile intimatului chiar în timpul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu, astfel că nu se justifica recurgerea la executarea silită pentru reintegrarea apelantului-intimat.
Prin urmare, susținerea apelantului în sensul că reintegrarea în imobil a fost un efect direct al faptului că a apelat la executorul judecătoresc nu poate fi reținută.
De altfel, la fila nr. 11 din al doilea dosar de fond, se află declarația dată de intimatul-creditor în dosarul nr. 164/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., în care acesta a recunoscut că în timpul procesului în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 9104/11.06.2013, debitoarea i-a predat cheile apartamentului, permițându-i să pătrundă în interior.
De asemenea, creditorul a mai declarat că, ulterior reintegrării sale, la sugestia avocatului, s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Prin urmare, este neîntemeiat motivul de apel prin care se invocă faptul că în mod eronat instanța de fond a apreciat că executorul judecătoresc nu a adus la îndeplinire titlul executoriu, sub aspectul reintegrării apelantului.
Potrivit prevederilor art. 622 NCPC, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Dispozițiile alin. 2 stabilesc că, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Prin urmare, regula o constituie executarea voluntară a obligațiilor, regulă cu care de altfel debutează Titlul I al Cărții a V-a din cod, prin prevederile art. 622 alin. 1.
Fiind executată de bunăvoie obligația principală stabilită prin titlul executoriu, numai obligația accesorie de plată a cheltuielilor de judecată putea forma obiectul executării silite și, raportat la cuantumul sumei puse în executare (513 lei), în mod corect instanța de fond a dispus reducerea cheltuielilor de executare.
Astfel, onorariul executorului judecătoresc a fost redus la suma de 50,65 lei, conform anexei la Ordinul nr. 2550/C/14.11.2006, la care în mod corect de asemenea s-a aplicat de către prima instanță un TVA de 12,15 lei, redus de la suma de 624 lei stabilită de executor.
De asemenea în mod corect s-a redus și onorariul apărătorului în faza de executare silită, de la suma de 1000 lei la suma de 200 lei, având în vedere suma pusă în executare cât și activitatea prestată de acesta în această etapă.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere de executorul judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bunăvoie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că se pot efectua de către creditor cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța reține că, potrivit alin. 4, instanța de executare poate cenzura, pe calea contestației la executare, sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare, stabilite de executorul judecătoresc prin încheiere, putând deci reduce inclusiv onorariul executorului judecătoresc .
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cheltuielile suportate trebuie să fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților în proces (opinio necessitatis), susceptibil de a fi o cauză de sărăcire a uneia dintre părți și de îmbogățire a alteia sau de pedeapsă civilă stabilită în folosul celui care triumfă în proces.
În privința onorariului avocatului în faza de executare silită, tribunalul reține că, așa după cum rezultă cu claritate din prevederile Legii nr. 50/1995 și ale Statutului profesiei de avocat, în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al Statului este inadmisibilă.
Însă, în aplicarea textului art. 451 alin. 2 N.C.P.C, "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de împrejurările cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său ". Prin urmare, nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Prevederile legale menționate sunt aplicabile și în faza executării silite, iar în funcție de situația concretă instanța de executare are posibilitatea să reducă onorariul avocatului, astfel încât debitorul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de creditor.
În concret instanța are în vedere, într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii, munca depusă de avocat, criterii ce au fost analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți și în raport de care se constată că nu era rezonabil cuantumul cheltuielilor de executare stabilite în sarcina intimatei-debitoare.
Tribunalul constată că este neîntemeiat și motivul de apel prin care s-a invocat compensarea greșită a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina părților prin titluri executorii.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1616 din Noul cod civil (aplicabil în speță, față de prevederile art. 6 alin. 5 din acest act normativ) datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele, art. 1617 alin. 1 stabilind condițiile în care intervine compensația legală. Astfel, potrivit acestor prevederi, compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
În mod corect a reținut instanța de fond că, din probatoriul administrat în cauză, reiese că obligația intimatului de a plăti contestatoarei suma de 400 lei a fost stabilită prin decizia civilă nr.133/20.08.2013, a Tribunalului D., definitivă, având un caracter cert, lichid și exigibil și nu a fost achitată de către intimat benevol sau silit.
Prin urmare, operează în cauză compensația legală prevăzută de art. 1617 alin. 1 din Noul Cod civil, în mod corect stabilindu-se de către prima instanța că, urmare a acestui fapt, contestatoarea poate să fie executată silit doar cu privire la suma de 286,80 lei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 N.C.P.C., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către apelantul intimat E. M.-C., CNP_, domiciliat in C., .. 91A2, ., județul D., cu domiciliul procesual ales la adresa Cabinetului Individual de Avocat "M. B.", cu sediul în C., ..3, județul D., în contradictoriu cu intimata contestatoare E. (N.) N. CNP_, in C., .. 91A2, ., județul D. și intimata terț poprit ., cu sediul în C., ..5, județul D., împotriva sentinței civile nr. 6357 din data de 13.05.2015, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, V. P. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./4 ex., 09.10.2015
Jud.fond-M.I.
| ← Anulare act. Sentința nr. 579/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 3836/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
