Pretenţii. Hotărâre din 01-04-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 257/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 257/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Judecător M. N.
Judecător L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant A. T. și recurentul-pârât T. Ș., împotriva sentinței civile nr. 4159/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurentul-reclamant A. T., avocat S. M. și pentru recurentul-pârât T. Ș., avocat A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- s-a primit răspuns la adresa efectuată către Judecătoria C., dosarul solicitat fiind înaintat.
La interpelarea instanței avocat S. M., pentru recurentul-reclamant A. T., și avocat A. C., pentru recurentul-pârât T. Ș., învederează că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, precum și asupra excepției nulității recursului declarat de reclamant în raport de dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă, excepție reținută în ședința din data de 09 octombrie 2014.
Avocat S. M., pentru recurentul-reclamant A. T., solicită admiterea recursului declarat de reclamant, apreciind că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Apreciază că excepția nulității recursului declarat de reclamant este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat A. C., pentru recurentul-pârât T. Ș., solicită admiterea excepției nulității recursului, precizând că nici în prezent recursul declarat de reclamant nu este semnat. Arată că s-a depus un recurs semnat de avocat, dar avocatul nu are mandat de a semna acte și cereri cu caracter juridic, așa cum rezultă de pe împuternicirea avocațială. Arată că a invocat în motivele de recurs depuse în scris excepția netimbrării recursului, la care renunță, întrucât la momentul formulării motivelor nu cunoștea dacă recursul a fost sau nu timbrat, precum și excepția puterii de lucru judecată, pe care susține oral. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată în recurs. Solicită a se pronunța instanța și pe cheltuielile de judecată de la fond. Depune la dosar chitanța nr. 114/24.11.2014, reprezentând onorariu de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul A. T. in contradictoriu cu pârâtul Trânca S. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligat piritul sa ii plateasca cheltuielile de judecata făcute in dosarul nr._/215/2010 care constau in onorariu de avocat si taxa de timbru pentru recurs.
In motivare a arătat ca in acel dosar a fost chemat in judecata in calitate de pirit,si a fost nevoit sa își angajeze avocat. Onorariul perceput pentru asistenta juridica a fost de 500 lei, fapt pentru care a depus la dosar chitanța nr.23/24.02.2011.
La data de 23.06.2011 a fost pronunțata sentința civila nr._/2011 prin care s-a admis actiunea reclamantului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs piritul A. T. ,recurs care a fost admis, s-a casat sentinta si s-a trimis spre rejudecare la instanta de fond.
Cheltuielile pe care le-a facut cu recursul au fost in cuantum de 630 lei, din care 500 lei onorariu avocat achitat cu chitanta nr.30/16.09.2011 si 130 lei taxa de timbru pentru promovarea recursului.
Prin sentinta civila nr.3783/12.03.2012 pronunțata in dosarul nr._/215/2010*a fost respinsa acțiunea formulata de pârât, iar impotriva acesteia el a declarat recurs, care a fost respins.
Astfel pârâtul a căzut in pretenții in dosarul nr._/215/2010 (_/215/2010*) deci instanța il poate obliga la plata cheltuielilor de judecata.
Piritul a depus intimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A aratat ca deja a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata dupa cum urmeaza:prin s.c.3783/12.03.2012 pronunțată de Judecatoria C. in rejudecare la suma de 533 lei ,iar prin decizia nr.2260/28.11.2012 pronuntata de Tribunalul D. in recurs la suma de 400 lei.Ori prin cererea de chemare in judecata se solicita din nou aceleasi cheltuieli –onorariu de avocat si taxa de timbru.Taxa de timbru nu a fost achitata de A. T. deoarece acesta nu a formulat recurs ,ci a avut calitatea de intimat.Daca in rejudecare dupa casare nu au fost acordate toate cheltuielile de judecata efectuate de A. T. ,in primul ciclu procesual acesta avea deschisa calea recursului care nu a fost exercitata si nu solicitarea pe cale separata a cheltuielilor de judecata ,in conditiile in care a cerut cheltuieli de judecata si i s-au acordat.Cuantumul acestora a fost apreciat de instanțe conform chitanțelor depuse la dosar.
La termenul din 15.03.2013 reclamantul a precizat ca ,câtimea obiectului actiunii ,respectiv cuantumul cheltuielilor de judecata solicitate in dosarul de față este de 1130 lei.
Prin sentința civilă nr. 4159/21.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. T., în contradictoriu cu pârâtul Trânca S..
A fost obligat pârâtul la plata catre reclamant a sumei de 1130 lei reprezentând cheltuieli de judecata efectuate de acesta din urmă in dosarul nr._/215/2010 al Judecatoriei C. ,la fond si in recurs.
A fost respinsă cererea reclamantului pentru acordarea cheltuielilor de judecata pe care le-a efectuat în prezenta cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a retinut in fapt următoarele:
Prin sentinta civila nr._/23.06.2011 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr._/215/2010 s-a admis în parte acțiunea precizată și completată formulata de reclamantul T. Ș., în contradictoriu cu pârâții A. T., A. P. și A. M., s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului și excepția de tardivitate invocate de pârâți prin întâmpinare, au fost obligati pârâții către reclamanți la plata sumei de 2000 lei reprezentând c/val plății nedatorate efectuată de reclamanți către pârâți prin consemnări la CEC și prin poprire de B. I. M. ,au fost obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 1.120 lei ( una mie o sută douăzeci lei) reprezentând c/val lipsei de folosință a imobilului teren aflat în litigiu în suprafață de 721 m.p, situat în . 10, P 9, calculată conform expertizei agricole pentru perioada precizată în acțiune: 18.09._05, deci, în total suma de 3.120 lei (trei mii una sută douăzeci lei) ce va fi actualizată la data plății efective,au fost obligați pârâții către reclamant la plata cheltuielilor de judecată, în sumă totală de (….)reprezentând onorariu de expert în sumă de 1000 lei, onorariu de avocat în sumă de 300 lei, taxă judiciară de timbru de 371 lei și 22 lei taxă copii xerox si s-a respins cererea formulată de pârâți privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civila nr.2125/10.11.2011 a Tribunalului D. s-a admis recursul declarat de recurenții–pârâți A. T., A. P., A. M. Împotriva sentinței civile nr._/23.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2010 în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. Ș.,s-a casat sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
In rejudecare,dosarul s-a înregistrat sub nr._/215/2010* si prin sentinta civila nr-3783/12.03.2012 s-a admis excepția privind prescripția dreptului la actiune cu privire la toate capetele de cerere ,s-a respins acțiunea formulata de reclamantul T. Ș., în contradictoriu cu pârâții A. T., A. P. și A. M. si a fost obligat reclamantul sa plateasca paratului A. T. suma de 533 lei cheltuieli de judecata.
Recursul exercitat impotriva acestei sentinte s-a respins ca nefondat conform deciziei civile nr.2260/2012 a Tribunalului D. ,iar conform acestei decizii si a incheierii de indreptare eroare materiala din 03.04.2013 a fost obligat recurentul T. S. la plata catre intimatul A. T. a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate in recurs .
Cheltuielile acordate reclamantului A. T., in rejudecare, in suma totala de 533 lei,prin sentinta civila nr.3783/12.03.2012, au constatat numai in cele efectuate in faza procesuala respectiva reprezentind onorariu de avocat de 500 lei conform chitantei nr.5/20.01.2012 emisa de Cabinet de Avocat S. M. si cheltuieli cu transportul,asa cum rezulta din actele de la dosar si din sustinerile reclamantului de la ultimul termen din dosarul de fata si anume ca i-au fost acordate cheltuielile de judecata din dosarul nr._/215/2010* si din acest motiv nu le mai solicită.
Aceeasi situatie este si in dosarul din recurs nr._/215/2010*,rezultind expres din considerentele deciziei civile nr,2260/28.11.2012 si ale incheierii de indreptare eroare materiala din 03.04.2013 pronuntata in acelasi dosar ca suma de 400 lei ce a fost acordata reclamantului A. T. reprezintă cheltuieli de judecata efectuate in recurs constind in onorariu de avocat conform chitanței nr.29/28.11.2012.
Solicitarea reclamantului de a i se acorda cheltuielile din dosarul nr._/215/2010 este întemeiata nu numai pentru considerentul ca in rejudecare solutia i-a fost favorabila, rămânând irevocabila, ci si prin prisma faptului ca in rejudecare instanta era obligata sa se pronunte asupra tuturor cheltuielilor de judecata inclusiv asupra celor efectuate in primul dosar de fond, insa nu le-a acordat decit pe cele efectuate in cel de-al doilea dosar de fond cu toate ca, asa cum rezulta din practicaua (incheierea de aminare a pronunțării din 05.03.2012), au fost solicitate cheltuieli de judecata in mod generic de catre apărătorul pârâților, deci inclusiv de A. T. .
Cheltuielile de judecata efectuate la fond de reclamantul A. T. in dosarul nr._/215/2010 au constat in onorariul de avocat de 500 lei achitat conform chitantei nr.23/24.02.2011 emisa de Cabinet de Avocat S. M., iar in recurs in onorariul de avocat de 500 lei achitat conform chitantei nr.30/16.09.2011 emisa de Cabinet de Avocat S. M. si in taxa de timbru de 130 lei,sume care au fost solicitate in actiunea de față,in total 1130 lei.
Nu are relevanta motivul invocat in întâmpinare de pârât care se refera la faptul ca reclamantul avea posibilitatea exercitării caii de atac împotriva sentinței,daca era nemulțumit de cuantumul cheltuielilor de judecata acordat,deoarece acesta are deopotrivă si posibilitatea sa solicite cheltuielile de judecata pe cale separata in temeiul răspunderii civile delictuale si al culpei procesuale.
F. de cele expuse instanța a considerat ca sunt îndeplinite condițiile textelor de lege care reglementează aceste instituții respectiv art.998,999 c.civ din 1864 si 274 cp civ ,astfel că a admis acțiunea fiind întemeiată si va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1130 lei reprezentând cheltuieli de judecata efectuate de acesta din urmă in dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C. ,la fond si in recurs.
In ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecata in cauza de fata instanța a reținut că deși solicitarea cheltuielilor pe cale separata presupune un nou proces ,nu s-a reținut ca pârâtul T. S. se afla in culpa procesuala pentru modalitatea aleasa de reclamant in vederea recuperarii acestora astfel incit in temeiul art.274 c.pciv sa fie obligat la plata cheltuielilor pe care acesta le- a efectuat in acest scop.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul A. T. și pârâtul T. Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul declarat de reclamantul A. T., se arată că nu pot fi reduse cheltuielile de judecată decât atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei. Analizată prin prisma acestor cerințe, respingerea acestui capăt de cerere este nelegală.Reclamantul a cerut plata onorariului de avocat și a cheltuielilor de transport.
Excepția nulității recursului declarat de reclamant, în raport de dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă, a fost reținută ca întemeiată de instanta în ședința din data de 09 octombrie 2014, față de faptul nesemnării, în condițiile în care recurentul reclamant a fost expres citat cu mentiunea de a semna recursul, pentru termenul de judecata.
D. urmare, se va admite excepția nulității recursului si se va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. T. împotriva sentinței civile nr. 4159/21.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._ .
În recursul declarat de pârâtul T. Ș., se invocă excepția netimbrării acțiunii și se solicită a se constata că prima instanță a cercetat cauza fără să oblige reclamantul să timbreze acțiunea la valoare.
Pe fond, invocă nelegalitatea sentintei, dat fiind că instanța a procedat la o nouă rejudecare a cauzei în ceea ce privește cheltuielile de judecată și a acordat ceea ce instanța care a judecat fondul a cenzurat, respectiv cheltuielile de judecată. Mai arată că în mod corect prima instanță a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată doar pentru al doilea ciclu procesual, deoarece acțiunea îi fusese respinsă.
Tribunalul retine, în ce priveste critica recurentului pârât, referitoare la nelegala timbrare a actiunii formulate de reclamant, că nu poate fi primită, pentru urmatoarele considerente.
Părtile nu au posibilitatea de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existența obligației de plată a taxei judiciare de timbru, în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, cererea de reexaminare prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997 este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate existența și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, părțile interesate neavând un drept de opțiune între a formula o cerere de reexaminare și a exercita apel sau recurs, după caz.
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, dacă partea este nemulțumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanță, inclusiv stabilirea caracterului taxabil al cererii, acesta are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, cale de atac exclusivă pentru soluționarea acestor incidente procedurale, astfel încât asemenea critici nu pot fi susținute prin intermediul căilor de atac, de vreme ce legea pune la îndemâna părții o altă cale de atac clară, precisă și previzibilă.
Sub aspectul invocării unor asemenea motive prin intermediul căilor de atac, chiar dacă partea nu a făcut uz de exercitarea reexaminării și, prin urmare, nu s-a pronunțat în cauză o încheiere irevocabilă, astfel cum dispune art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, având în vedere că persoana interesată nu are un drept de opțiune în acest sens.
Prin faptul neatacării, măsura stabilirii taxei judiciare de timbru a devenit irevocabilă, întrucât legea nu prevede la îndemâna părții, fie exercitarea reexaminării, fie cea a apelului sau recursului.
În aceste situații, prin motivele de apel sau recurs, după caz, nu pot fi invocate decât aspecte de ordin formal privind soluționarea excepției de netimbrare (ex: că dovada achitării taxei judiciare de timbru se află la dosar sau că, deși partea a achitat anterior admiterii excepției taxele judiciare de timbru, dovada achitării acestora nu a ajuns la dosar, etc.).
În plus, prin art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 se reglementează în mod expres că încheierea care se pronunță în soluționarea cererii de reexaminare este una irevocabilă care, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 din codul de procedură civilă anterior, nu mai poate fi atacată cu recurs.
Prin urmare, reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existența și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistând un drept de opțiune între formularea unei cereri de reexaminare și exercitarea unei căi de atac de reformare.
Indiferent după cum partea interesată a uzat sau nu de reexaminare, aspectele privitoare la modul de soluționare a taxei judiciare de timbru nu mai pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un drept de opțiune din acest punct de vedere.
Chiar admitând că părții care, în fazele procesuale anterioare nu a avut calitatea de subiect impozabil și deci de titular al cererii de reexaminare, trebuie să i se recunoască posibilitatea formulării cererii de rexaminare și contestarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanțe de apel sau recurs, după caz, în aceeași manieră și în condiții de simetrie și echilibru procesual, prin comparație cu situația părții care, în faza inițială a procedurii, a inițiat același demers, Tribunalul constată că finalitatea unui astfel de demers nu poate fi aceea dorita de parte, respectiv de anulare a cererii de chemare in judecata ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Altfel spus, folosul practic urmărit de pârât nu poate consta in solutia favorabilă asupra exceptiei de netimbrare sau insuficientă timbrare a cererii, cu consecinta anulării ei ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Aceasta deoarece art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, stabilind atributul instantelor de control judiciar de a dispune obligarea părtii la plata diferentei taxelor judiciare de timbru aferente, în situatia în care se constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instituie un remediu, însă acesta nu are drept finalitate protectia intereselor individuale ale părtilor litigante, ci protectia suplimentară a statului, garantia încasării taxelor judiciare de timbru în cuantumul complet, chiar când instantele de fond ar omite-o.
Asadar, actul normativ mentionat exclude posibilitatea instantei de control judiciar de a se pronunta direct in calea de atac asupra exceptiei de netimbrare sau insuficienta timbrare a actiunii, cu consecinta anularii ei ca netimbrata sau insuficient timbrata, astfel că recurentul pââat nu poate obtine, prin intermediul criticii formulate, solutia favorabila asupra exceptiei de netimbrare sau insuficientă timbrare a cererii, existând doar posibilitatea legală de obligare a reclamantului, prin încheiere executorie, la plata diferentei taxelor judiciare de timbru aferente actiunii.
Tribunalul retine insa temeinicia criticilor din recursul declarat de pârâtul T. Ș., relative la fondul cauzei.
Recurentul pârât invocă, în motivarea recursului, nelegalitatea sentintei, motivând că judecătorul a procedat la o nouă rejudecare a cauzei în ceea ce privește cheltuielile de judecată și a acordat ceea ce instanța care a judecat fondul a cenzurat, respectiv cheltuielile de judecată.
Tribunalul constata că reclamantul solicită, prin intermediul actiunii civile de fată, acordarea partială a cheltuielilor de judecată efectuate ., solutionat in mod irevocabil, respectiv cheltuielile efectuate in etapa procesuala a recursului din cadrul primului ciclu procesual, constând in onorariu de avocat si taxa de timbru aferentă recursului.
Se observa ca în al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere spre rejudecare, reclamantului din cauza de fată, A. T. i-a fost acordată suma de 533 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, iar împotriva acestei sentinte acesta nu a declarat recurs, hotarârea judecatorească dobândind astfel autoritate de lucru judecat.
Astfel, Tribunalul apreciază că reprezintă un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată împrejurarea că astfel de cheltuieli au fost solicitate pe cale accesorie în dosarul în care au fost efectuate, instanta s-a pronuntat asupra solicitării, dar nu a acordat cheltuielile de judecata in integralitate.
Asadar, in ipoteza din spetă, în care instantele care au solutionat litigiul anterior s-au pronuntat si asupra cheltuielilor de judecată- care au format un singur petit, chiar dacă obiectul acestuia a fost alcătuit din cheltuielile efectuate pe parcursul mai multor etape procesuale- se impune autoritatea de lucru judecat.
Cum, în speță, cheltuielile de judecată supuse aprecierii instanței au format obiectul dosarului nr._/215/2010* al Judecătoriei C., pe cale accesorie, ele nu mai pot forma obiectul unei noi judecati pe cale principală, opunându-se autoritatea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti anterioare, fiind lipsită de relevantă imprejurarea că nu au fost acordate in cuantumul dorit de reclamant.
În consecintă, se va admite recursul declarat de recurentul-pârât T. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4159/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._ si se va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Fiind in culpa procesuală, recurentul-reclamant va fi obligat la plata către recurentul-pârât a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. T. împotriva sentinței civile nr. 4159/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._ .
Admite recursul declarat de recurentul-pârât T. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4159/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._ .
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant.
Obligă recurentul-reclamant la plata către recurentul-pârât a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
Președinte, I. G. Ș. | Judecător, M. N. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.M.N./05. 05 2015/2 ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 248/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 258/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
