Anulare act. Sentința nr. 579/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 579/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 579/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 579/2015
Ședința publică de la data de 16 Octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte - D. O. - judecător
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea acțiunii formulate de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect anulare decizie de validare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av. S. S. pentru reclamantă, conform împuterniciri avocațiale aflate la fila 8 dosar nr._ al Tribunalului București, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pârâta a depus note de ședință, după care:
Instanța constată că pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus note de ședință prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. în soluționarea cauzei de față și, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 N.C.P.C., pune în discuție această excepție.
Av. S. S. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea acestei excepții, arătând că este de acord cu motivarea Tribunalului București.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._, reclamanta M. I. a formulat in contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, contestație împotriva deciziei de validare parțială nr. 1227/25.05.2014, solicitând anularea deciziei și acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, determinate potrivit art. 21 alin. 6 și 7 pentru întregul imobil notificat sub nr. 1632/N/2001, imposibil de restituit în natură, situat în C., ., nr.176, județul D., compus din construcția demolată în suprafață de 81,11 mp și din terenul în suprafață de 1.110 mp.
În motivarea cererii se arată că decizia contestată este netemeinică și nelegală, față de dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Astfel, în procesul-verbal de preluare din 18.03.1983 se precizează că proprietatea imobilului aparține reclamantei, că terenul este în suprafață de 1.110 mp, iar construcția este în suprafață de 81,11 mp.
Mai mult de atât, autoritățile comuniste, prin plata despăgubirilor acordare conform Decretului de expropriere nr. 441/1982, au recunoscut calitatea de proprietar, potrivit statului de plată a despăgubirilor din 18.05.1983.
În ceea ce privește al doilea motiv de anulare parțială a deciziei, respectiv acela că notificarea nr. 1632/N/2001 a fost depusă numai de mama sa, C. S., s-a arătat că în realitate aceasta a notificat imobilul ți în numele reclamantei, dovadă fiind chiar documentele depuse în susținerea cererii.
Un ultim motiv îl reprezintă aprecierea greșită a pârâtei cu privire la întinderea suprafeței construcției demolate, reținându-se în decizie că se compensează co suprafață de 66,56 mp, în condițiile în care suprafața totală este de 81,11 mp.
În drept cererea a fost motivată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată și ale Legii nr. 165/2013.
Prin sentința civilă nr. 158 din 06.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ a fost admisă excepția de necompetență teritorială.
A fost declinată soluționarea cauzei, privind pe reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi iar potrivit art. 35 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate, tribunalul a apreciat că ceea ce reprezintă relevanță în determinarea competenței teritoriale de soluționare a contestației este sediul unității deținătoare emitente a dispoziției prin care s-au acordat măsuri compensatorii, iar nu sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
O interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competențe exclusive în favoarea Tribunalului București în soluționarea tuturor contestațiilor promovate în exercitarea legalității tuturor hotărârilor comisiilor de fond funciar și a celor de aplicare a dispozițiilor Legea nr. 10/2001, atât timp cât acest control se realizează pe temeiul art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, exclusiv de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, organism unic, cu sediul în municipiul București.
De asemenea, o interpretare contrară a dispozițiilor art. 35 ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
În conformitate cu art. 131, art. 132 raportat la art. 129 alin. 2 pct. 3 N.C.P.C., s-a admis excepția necompetență teritoriale exclusive a Tribunalului București și s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului D..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția I Civilă sub nr._ cu prim termen de judecată la data de 16 octombrie 2015.
La primul termen de judecată, cel de astăzi, deci in limine litis, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. 2, art. 131, art. 132, art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 din N.C.P.C., instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., invocată de către pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, pe care o va analiza cu prioritate, reținând următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta M. I. a învestit Tribunalul București - Secția a V-a Civilă cu o cerere de chemare în judecată a pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.), prin care a solicitat anularea deciziei de validare parțială nr. 1227/22.05.2014, emisă de C.N.C.I., acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 165/2013, în sensul obligării pârâtei la acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, determinate potrivit art. 21 alin. 6 și 7 pentru întregul imobil notificat sub nr. 1632/N/2001, imposibil de restituit în natură, situat în mun. C., fost ., nr. 176, județul D., compus din construcția demolată în suprafață de 81,11 mp și din terenul în suprafață de 1,110 mp.
Așadar, temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunaluluiîn a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Prin sintagma "sediul entității" trebuie să se înțeleagă sediul entității sau autorității care a emis decizia ce este contestată în cauză, respectiv sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, situat în mun. București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, concluzie la care se ajunge din interpretarea coroborată a mai multor texte din cuprinsul Legii nr. 165/2013.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, prin "entitate învestită de lege" se înțelege și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care reprezintă astfel una dintre entitățile cu atribuții în aplicarea Legii nr. 165/2013, alături de entitățile învestite de lege cu aplicarea legilor fondului funciar sau a Legii nr. 10/2001.
De asemenea, la punctul 5 al art. 3 enunțat, se arată că, prin "decizia entității învestite de lege", se înțelege decizia/dispoziția/ordinul/hotărârea emisă de către entitatea învestită de lege, prevăzută la pct. 4, deci, inclusiv decizia emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cum este cea atacată în prezenta cauză.
Textul art. 35 alin. 1 este unul general prin faptul că face referire la art. 33 și art. 34, rezultând că entitatea învestită de lege poate fi și una abilitată să soluționeze notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 sau cererile întemeiate pe legile fondului funciar.
Deci, de la caz la caz, în funcție de emitentul actului administrativ contestat, sediul entității învestite de lege în raport de care se stabilește competența teritorială exclusivă poate fi al oricărei entități prevăzute de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, cum ar fi cele chemate să soluționeze notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 (unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său ori autoritatea publică locală, care poate fi primarul, primarul general al mun. București sau președintele consiliului județean, potrivit art. 21 coroborat cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001), al celorlalte entități prevăzute de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în materia legilor fondului funciar, dar și sediul comisiei prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013 (C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită potrivit Legii nr. 247/2005) sau cel al comisiei înființate potrivit Legii nr. 165/2013 (C. Națională pentru Compensarea Imobilelor), ambele funcționând în subordonarea Cancelariei Primului-Ministru și având sediul în municipiul București.
Așadar, în opinia Tribunalului D., entitatea la care se referă art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 este fără îndoială cea care a emis decizia contestată în cauză, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, și nu unitatea deținătoare, emitentă a dispoziției prin care s-au acordat măsuri reparatorii, cum în mod greșit a apreciat Tribunalul București, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu se atacă această dispoziția nr._/16.12.2005, emisă de Primarul mun. C..
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 248 alin. 1, art. 136 alin. 1 raportat la art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
În baza art. 133 pct. 2 și art. 134 din noul Cod de procedură civilă, va constata ivit conflictul negativ de competență și, din oficiu, va dispune suspendarea judecării cauzei.
D. urmare, în baza art. 135 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța va dispune înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță imediat superioară și comună, care trebuie să soluționeze conflictul negativ prin pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. – Secția I Civilă, invocată de către pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta M. I., CNP -_, domiciliată în mun. C., .. 14, ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în mun. București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
Constată ivit conflict negativ de competență.
Suspendă din oficiu judecata cauzei.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la data de 16.10.2015, la sediul Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Președinte, D. O. | ||
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D.O.
Tehnored, L.C./2 ex.
Data redactării: 22.10.2015
ROMÂNIA TRIBUNALUL D.- SECȚIA I CIVILĂ C., . | |
Telefon 0251-_ Fax 0251-_ Email _ Emisă la 22.10.2015 | Dosar nr._ Obiectul cauzei: anulare decizie de validare Reclamant: M. I. Pârât: C. Națională pentru Compensarea Imobilelor |
Către
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- mun. București, ., sector 2 -
În conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 579 pronunțate la data de 16 octombrie 2015 în dosarul nr._ de către Tribunalul D., potrivit cărora s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. - Secția I Civilă, s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect "anulare decizie de validare", în favoarea Tribunalului București – Secția a V-a Civilă și s-a constatat ivit conflict negativ de competență, vă înaintăm alăturat dosarul nostru nr._ care conține 15 file, la care se află atașat dosarul numărul_ al Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE GREFIER
D. O.L. C.
| ← Anulare act. Sentința nr. 545/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6357/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
