Contestaţie la executare. Sentința nr. 5351/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5351/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 1533/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1533/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător V. P.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-contestator S. A. împotriva sentinței civile nr. 5351/23.04.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L. PRIN MANDATAR KRUK ROMANIA S.R.L. BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 28.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 05.10.2015 când instanța a hotărât:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.08.2014,contestatorul Stăncănescu A., în contradictoriu cu intimatul-creditor S. S.,prin mandatar KRUK România SRL București, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze executarea însăși si sa se anuleze somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare,in suma totala de_,45 lei, întocmite in dosarul de executare nr.912/E/2013 al B. Ionascu C. F., arătând in motivarea contestației, pe cale de excepție, ca s-a împlinit termenul general de prescripție de trei ani al intimatei/creditoare de a solicita executarea silita a titlului executoriu reprezentat de contractual de credit bancar nr.1148 din 28.08.2007 încheiat cu creditoarea iar pe fond a arătat in principal ca s-a pus in executare silita o creanță care nu este certa si lichida ci dimpotrivă are o existent îndoielnică si un cuantum determinat in mod greșit iar onorariul de executor in cuantum de 22.259,45 lei,este exagerat de mare și să se dispună diminuarea acestuia corespunzător cu complexitatea redusa a cauzei și munca îndeplinită de acesta, în drept, contestatorul invocând dispozițiile art.71-723 din NCPC iar in dovedire 02.07.2014 întocmite in dosarul de executare nr.912/E/2014.
In cauză, în faza prealabila judecății, intimata S. S.a.R.L, prin reprezentant legal,a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiata, arătând ca debitorul-contestator a formulat in mod tardiv contestația la executare la data de 13.08.2014 fata de data de 02.07.2014 când a fost întocmit ultimul act de executare iar în privința excepției prescripției dreptului intimate la declanșarea executării silite arata ca aceasta este inadmisibila pe calea principal a cererii de chemare in judecata si pe fondul cauzei contestația formulate este netemeinică întrucât creanța executată este certă, lichidă și exigibilă în baza titlului executoriu reprezentat de contractual de credit bancar nr.1148 din 28.08.2007 ale căror rate de rambursare au ajuns la scadenta iar debitorul/contestator nu le-a achitat in mod voluntar și cheltuielile de executare, inclusiv onorariul pentru executorul judecătoresc nu sunt excesive in raport cu prevederile legale si natura și complexitatea cauzei, în drept fiind invocate disp. art.115, art.205, art.662-669 și art.714 din NCPC si art.120 din OUG nr.99/2006 iar în dovedire a depus înscrisuri constând în copii Xerox după: contract de credit nr.1148/28.08.2007 cu anexele la acesta și încheierea nr._/31.12.2013 a Judecătoriei C..
La solicitarea instanței de judecată au fost înaintate la dosarul cauzei actele de executare din dosarul nr.912/E/2013 al B. Ionascu C. F..
Prin sentința civilă nr.5351/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare privind pe contestatorul S. A., în contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L. prin mandatar KRUK ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În urma cererii formulata la data de 10.12.2013 de intimatul-creditor S. S.a.R.L, prin mandatar KRUK Romania SRL București, a fost întocmit dosarul de executare nr.912/E/2013 al B. al Ionascu C. F., cu actele de executare constând în somație și încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele din data de 02.07.2014 prin care contestatorul-debitor S. A. a fost somat să plătească creditorului-intimat crianta in suma de_,45 lei,din care suma de_,45 lei fiind debit principal din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr.1148/28.08.2007 iar suma de 6726 lei reprezentând cheltuieli de executare .
F. de data actelor de executare și data comunicării lor efective către contestatorul/debitor in privința cărora intimate nu a făcut dovada concreta prin scrisoare recomandata cu aviz de confirmare primire raportat la data formulării și expedierii prin posta a contestatiei la executare silita,respective la 08.08.2014,data de pe stampila poștal aplicata pe plicul de corespondenta rezulta ca acțiunea este formulată în termen legal iar excepția de tardivitate invocate de intimate prin întimpinare este neîntemeiata fiind respinsă.
De asemenea, față de data scadenței din 21.08.2017 a contractului de credit bancar nr.1148 din 28.08.2007 incheiat între debitorul /contestator S. A. și creditoarea BCR SA, care a cesionat drepturile sale decurgând din acest contract/titlu executoriu către cesionara ..R.L Luxemburg, prin reprezentant legal/mandatar KRUK Internațional SRL București, in condițiile in care debitorul nu a executat voluntar obligațiile asumate prin contract si nu a plătit creditorului ratele scadente privind restituirea creditului, nu se poate spune ca dreptul la executarea silita declanșată in dosarul nr.912/E/2014 este prescris astfel ca excepția prescripției dreptului la executare silita invocata de contestator este netemeinica urmând a fi respinsă.
Analizând si conținutul încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 02.07.2014 întocmita de executorul judecătoresc în dosarul de executare mai sus arătat si contestat instanța a constatat că aceasta este legală și temeinica întrucât este întocmită cu respectarea dispozitiilor art.663 si art.669 alin.3 din NCPC,aplicabil in cauza,cheltuielile cu onorariul de avocat in cuantum de 6726 lei fiind justificate de natura serviciilor de redactare a cererilor si de onorariul executorului care este rezonabil, corespunzător naturii si complexității cauzei in faza de executare silita si stabilit in concordanta cu valoarea creanței de recuperat,cheltuielile de executate fiind stabilite cu respectarea dispozitiilor art.669 alin.2 din NCPC, astfel că în privita acestora contestația este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul Stăncănescu A., arătând că instanța de fond, în mod greșit, a interpretat dispozițiile incidente, privind excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, prevăzute de art.405 C.proc.civ., în sensul că a stabilit în mod greșit că această excepție începe să curgă de la data de 21.08.2017, dată reprezentată de data scadentă a contractului de credit bancar nr.1148/28.08.2007, încheiat între părți.
Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor alin.2 ale aceluiași articol mai sus menționat, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Susține că în cauză termenul de prescripție începe să curgă de la data la carte debitorul era notificat să achite suma de_,63 lei, reprezentând contravaloarea creditului și a penalităților de întârziere, și nu de la data scadentă a contractului de credit bancar, așa cum în mod greșit s-a reținut de instanța de fond.
În luna octombrie 2010, apelantul a primit de la intimat, în calitate de mandatar al creditorului cesionar S. S.a.R.L., o notificare datată 15.10.2010, prin care era somat ca în termen de 5 zile să achite suma de_,63 lei, reprezentând contravaloarea creditului și a penalităților de întârziere. De la această notificare și până la data de 10.12.2013, când creditoarea a înaintat cerere de executare silită la B. I. C. F., aceasta nu a mai făcut nicio cerere de stăruință în plata ratelor și nici nu a înaintat vreo altă cerere de executare silită.
Cererea de executare silită adresată de creditoare B. I. C. F., a fost înregistrată la biroului executorului judecătoresc la data de 10.12.2013, deci după mai mult de 3 ani de la data plății ultimei rate care a fost în iunie 2010, dată la care s-a născut dreptul creditoarei de a cere executare silită.
Un alt motiv de apel privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la al doilea motiv al contestației la executare invocat de apelant, motiv pentru care viza faptul că, creanța invocată de creditoare nu reprezintă o creanță certă și lichidă, având cuantumul determinat în mod greșit.
Astfel, deși a solicitat și a fost încuviințată o expertiză contabilă, prin care să fie stabilit modul de calcul al sumei de_,45 lei prevăzută în încheierea de executare silită, instanța nu a mai dispus o asemenea probă încuviințată, probă care era utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecate la instanța de fond.
Intimata S. S.a.R.L., prin mandatar KRUK ROMÂNIA SRL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a contractului de credit, arată că prescripția fiind invocată în susținerea contestației la executare (cerere de chemare în judecată), aceasta nu poate fi invocată pe calea excepției, fiind calificată ca fiind apărare de fond. Astfel, invocarea unei excepții pe calea cererii de chemare în judecată este inadmisibilă.
Arată că apelantului i-au fost transmise nenumărate înștiințări de la data cesiunii și până la data cererii de executare și că nedorindu-se rezolvarea situației pe cale amiabilă, în anul 2013, a fost înregistrat pe rolul B. I. C. F..
Consideră că nu este prescrisă creanța urmărită, contractul de credit fiind încheiat în 28.08.2017, pe o perioadă de 120 de luni, adică 10 ani, cu valabilitate până în 2017, astfel încât de la acest termen se calculează termenul de prescripție și nu de la data încheierii contractului, atât timp cât el presupune executarea lui în rate.
În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, arată că existența creanței rezultă din însuși titlul executoriu, reprezentat de contractul bancar, în baza căruia s-a început executarea; câtimea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță, cât și prin graficul de rambursare anexat la contractul de credit bancar; este exigibilă, întrucât aceasta a ajuns la scadență în conformitate cu prevederile contractului de credit, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe cale executării silite.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de a se anula toate actele de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul nr.912/2013, arată că aceasta este condiționată de dovedire de către acesta a încălcării dispozițiilor legale aplicabile în materia executării silite, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză și că simplul fapt al invocării unor motive lipsite de suport real, nu sunt de natură a proba existența unor vicii de procedură care să îl fi prejudiciat pe contestator.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care arată că Noul Cod proc. civ. prin disp. art.705-710, prescripția dreptului de a cere executarea silită precum și dreptul contestatorului de a o invoca pe calea contestației la executare.
În cauză contestatorul arată că se află în procedura executării silite, procedură care prevede dreptul contestatorului de a formula apărări împotriva executării silite, inclusiv prin invocarea unor excepții.
Referitor la susținerea intimatei, potrivit căreia KRUK ROMÂNIA SRL, a încercat în nenumărate rânduri recuperarea creanței prin intermediul notificărilor și contactării telefonice, aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât singura notificare pe care contestatorul a primit-o este cea din 15.10.2010, prin care era somat să achite suma restantă.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că este întemeiat sub aspectul neanalizării de către prima instanță a unui motiv invocat în contestația la executare, precum și sub aspectul nepronunțării asupra probelor solicitate în aceasta .
Astfel, se reține că, prin contestația la executare formulată în cauză, contestatorul S. A. a solicitat anularea executării insesi, a somatiei si a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare,in suma totala de_,45 lei, intocmite in dosarul de executare nr.912/E/2013 al B. Ionascu C. F.,aratind ca s-a implinit termenul general de prescriptie de trei ani al intimatei/creditoare de a solicita executarea silita a titlului executoriu reprezentat de contractual de credit bancar nr.1148 din 28.08.2007 incheiat cu creditoarea iar pe fond a aratat in principal ca s-a pus in executare silita o creanta care nu este certa si lichida ci dimpotriva are o existentă indoielnica si un cuantum determinat in mod gresit, iar onorariul de executor, in cuantum de 22.259,45 lei,este exagerat de mare si sa se dispuna diminuarea acestuia corespunzator cu complexitatea redusa a cauzei si munca indeplinita de acesta.
În probațiune, s-a arătat de către contestator că înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, cu expertiza contabilă și orice alte înscrisuri ce se vor dovedi ca fiind necesare în urma dezbaterilor.
Potrivit art. 22 alin. 2 NCPC, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Dispozițiile alin. 6 al aceluiași articol stabilesc că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Aceste dispoziții reglementează principiul disponibilității, principiu consacrat de art. 9 N.C.P.C., potrivit cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge.
În cererea de chemare în judecată reclamantul trebuie să indice, între altele, părțile din proces, pretenția pe care o supune judecății, precum și motivarea în fapt și în drept, iar instanța este obligată să statueze asupra celor solicitate de părțile din proces, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile și apărările formulate în condițiile legii, prin cererile principale, accesorii sau incidentale, iar pe de altă parte, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor din proces.
În privința contestației la executare, tribunalul reține că aceasta reprezintă mijlocul procesual specific fazei executării silite prin care se realizează controlul judecătoresc asupra legalității actelor de executare sau asupra executării silite înseși, precum și asupra încheierilor întocmite de executorul judecătoresc în cadrul executării silite, conform art. 711 alin. 1 C.pr.civ.
Contestația la executare poate fi formulată pe diverse temeiuri, cum ar fi lipsa caracterului executoriu al hotărârii puse în executare, lipsa titlului executoriu, alegerea procedurii execuționale, prescripția dreptului de a obține executarea silită, etc., contestatorul putând invoca unul sau mai multe dintre aceste temeiuri, iar instanța fiind obligată să le examineze pe toate.
În speță, se constată că s-au invocat trei motive de nelegalitate a executării, respectiv prescriptia dreptului intimatei-creditoare de a solicita executarea silita a titlului executoriu reprezentat de contractual de credit bancar nr.1148 din 28.08.2007, lipsa caracterului cert și lichid al creanței puse in executare silit, precum și cuantumul exagerat al onorariului executorului. Instanța de fond nu a analizat însă motivul privind lipsa caracterului cert și lichid al creanței puse in executare silit, și nici nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate, încălcând astfel principiul disponibilității și prevederile art. 9 și 22 alin. 6 N.C.P.C.
În consecință, tribunalul constată căîmprejurările de fapt și cele de drept ale pricinii au rămas nestabilite, astfel că sunt intemeiate criticile formulate de apelantul-contestator privind gresita solutionare a cauzei, atat timp cat instanta de fond nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate în contestația la executare și asupra probelor solicitate în dovedirea contestației, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, lovită de nulitate.
Pentru considerentele expuse, constatand ca prima instanta a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului contestației cu care a fost investita, si avand in vedere si necesitatea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie pentru parti, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 480 alin. 3 teza a II-a N.C.P.C., să admită apelul, să anuleze hotărârea apelată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
In rejudecare, instanta de fond urmeaza a analiza motivele de fapt si de drept invocate de contestator si a se pronunta asupra lor, dupa administrarea probelor necesare.
Întrucât tribunalul a apreciat ca întemeiat apelul sub aspectul menționat anterior, anulând sentința apelată, nu se mai impune și analizarea celorlalte motive de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelantul contestator Stăncănescu A., CNP_, cu domiciliul în comUNA Pobori, ., în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L., prin mandatar KRUK ROMÂNIA SRL, cu sediul în municipiul București, ., subsol, parter, ., sector 4, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO21114156, împotriva sentinței civile nr. 5351 din data de 23.04.2015, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, V. P. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./4 ex., 07.10.2015
jud.fond.M.V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 612/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Sentința nr. 545/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
