Contestaţie la executare. Decizia nr. 411/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 411/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 411/2015
Ședința publică de la data de 03 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte - V. P. - judecător
Judecător - D. O.
Judecător - M. N.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul-intimat D. P. împotriva sentinței civile nr._ din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ (S.N.T.F.M.) "C. MARFĂ" S.A. BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că instanța a fost sesizată cu referat din partea Serviciului Arhivă prin care solicită a se pronunța asupra perimării, dosarul fiind suspendat în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ. la data de 18.02.2014, după care:
Instanța, din oficiu, ca și motiv de ordine publică, în temeiul art. 137 alin. 1 C.p.civ. coroborat cu art. 306 alin. 2 C.p.civ., invocă excepția perimării cererii de recurs și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.12.2012 contestatoarea S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - Sucursala Banat Oltenia a formulat, în contradictoriu cu intimatul D. P., contestație la executare împotriva popririi înființate de către B. I. M., asupra conturilor societății contestatoare, în dosarul de executare 239/E/2012, solicitând admiterea contestației și anularea în parte a actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare, în sensul de a diminua aceste cheltuieli sub valoarea de 500 lei, acordată de instanța de fond.
Motivând în fapt contestația, s-a arătat că prin sentința nr. 5368/19.09.2012 Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de către D. P. și a obligat societatea contestatoare la plata către acesta, a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 01.06._10 și a sporului pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază brut pentru perioada 01.06._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, dobânda legală, precum și 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a mai arătat că, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a titlului executoriu constând în sentința nr. 5368/19.09.2012, fiind format dosarul de executare nr. 239/E/2012 iar la data de 14.11.2012 a fost emisă adresa de înființare poprire asupra conturilor societății contestatoare deschise la B. Post C., pentru acoperirea sumei de 18.083,92 lei. Din procesul verbal anexat adresei de înființare poprire rezultă că s-au stabilit cheltuieli de executare în sarcina debitoarei în cuantum de 4046,92 lei, din care onorariu avocat de 1350 lei.
S-a precizat că onorariul de 1350 lei este exagerat de mare față de efortul depus, nu este justificat, fiind disproporționat de mare și tendențios în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat, în condițiile în care angajamentul avocatului a constat în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 274 alin. 4 C.p.c., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori ce câte ori se va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat iar prin aplicarea acestui text de lege nu se intervine în contractul de asistență juridică încheiat între parte și avocat, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care câștigă procesul trebuie suportat de partea care a pierdut procesul.
S-a mai precizat că dacă la suma de 500 lei s-ar adăuga și onorariul avocatului perceput cu ocazia executării silite, onorariul avocatului se ridică de fapt la cuantumul total de 1850 lei, ori acest cuantum este exagerat de mare raportat la munca depusă de avocat atât în fața instanței de judecată cât și în cadrul procedurii de executare silită.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp. art. 399 și următoarele C.p.c.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C.p.c.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: sentința nr. 5368/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, adresa de înființare poprire creanță nr. 239/E/2012 emisă de B. I. M., procesul verbal încheiat la data de 14.11.2012 de B. I. M..
La data de 23.01.2013, intimatul D. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
A invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, întrucât potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr.146/1997, debitoarea trebuia să achite taxă de timbru la valoarea contestată, aceea de 1850 lei.
A arătat că debitoarea contestatoare nu s-a conformat disp. art. 371 ind. 1 C.p.c., potrivit cărora „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe, sau printr-un alt titlu, se aduce la îndeplinire de bunăvoie”. Prin urmare, refuzul debitoarei de aducere la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu a dus la suportarea din partea intimatului a unor cheltuieli suplimentare. Astfel, executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu, consultații acordate creditorului, întocmirea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de 10 ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat și nu încalcă Legea 51/1995.
A mai arătat că prevederile art. 274 alin. 3 C.p.c. rămân inaplicabile în privința raportului juridic dintre client și avocatul său, acest raport fiind supus disp. art. 36 din legea 51/1995, potrivit căruia contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului.
Criticile referitoare la onorariu se regăsesc la disp. art. 274 alin. 3 C.p.c., care sunt aplicabile în faza judecării fondului în cauza dedusă judecății, deoarece în faza de executare silită se acordă alte servicii de executare diferite de fond. De asemenea, instanța nu poate interveni în relația dintre avocat și client și nu poate cenzura onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, cu atât mai mult cu cât textul de lege face referire la tabloul onorariilor minimale ale avocaților, tablou care nu există.
A mai precizat că în ceea ce privește contestarea onorariului de avocat solicitat și acordat de instanța de fond, această cerere este inadmisibilă, deoarece este o apărare de fond, iar debitoarea avea posibilitatea să formuleze recurs pentru acest motiv, iar prin reducerea onorariului i se încalcă dreptul de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, pe care le-a făcut cu executarea silită, deși nu se află în culpă procesuală.
Potrivit Statutului profesiei de avocat, reclamațiile privind onorariile se soluționează de către decanul Baroului, deciziile acestuia putând fi atacate la Consiliul Baroului, iar apoi la Consiliul U.N.B.R.
Prin sentința civilă 2865/22.02.2013 Judecătoria C. a admis excepția netimbrării anulând cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
Tribunalul D., prin decizia 1142/17.06.2013 a admis recursul formulat de S.N.T.F.M. C. MARFĂ S.A. a casat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr._, fiind administrată proba cu înscrisuri, atașându-se documentele efectuate în dosarul de executare 239/E/2012.
Prin sentința civilă nr._/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul S.N.T.F.M. C. Marfă SA, în contradictoriu cu intimatul D. P..
A fost anulat în parte procesul verbal de cheltuieli și actul de înființare poprire creanță nr. 239/E/_12, ambele emise în data de 14.12.2012 în dosarul de executare 239/E/2012 al B. I. M. pentru suma de 850 lei reprezentând onorariu avocat în faza executării silite.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut urătoarele:
Potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 5368/2012 a Tribunalului D. –Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale pronunțată în dosarul nr._ contestatoarea pârâtă a fost obligată către intimatul creditor la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În vederea executării silite a obligației din acest titlu, creditorul intimat s-a adresat B.E.J. I. M., fiind constituit dosarul de executare 239/E/2012.
În cadrul dosarului de executare s-a depus împuternicirea avocațială_ pentru asistență și reprezentare a intimatului creditor, onorariul avocațial fiind 1350 lei, achitat la data de 25.10.2012 potrivit chitanței 0464/25.10.2012 (filele 19-20 dosar_ ).
Debitorul contestă actele de executare sub aspectul cuantumul onorariului avocațial din faza executării silite, solicitând diminuarea lui sub pragul de 500 lei.
Instanța a apreciat că dispozițiile art. 274 alin. 3 C.p.civ., potrivit cărora judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat sunt aplicabile și în faza executării silite, aceasta fiind privită ca făcând parte din procesul civil iar plus, acestea se vor recupera doar în situația în care acestea sunt reale, rezonabile și necesare.
În raport de valoarea pricinii (suma de 13.537 lei, determinată prin expertiză efectuată în faza executării silite) complexitatea pricinii și munca depusă de avocat, instanța consideră că suma de 500 lei onorariu avocat pentru faza executării silite este suficientă, iar cuantumul de 1350 lei este nejustificat de mare.
S-a considerat că suma de 500 lei este proporțională cu activitatea întreprinsă de avocat în faza executării silite, cuantum care respectă criteriile realității și caracterul necesar și rezonabil,
În cauza de față munca avocatului s-a materializat prin formularea cererii de executare silită, fiind avută în vedere comparativ și suma acordată pentru soluționarea cererii pe fond, situația creditorului, interesat să își recupereze creanța cu maximă eficiență, aspect ce presupune un cost mai ridicat al serviciilor de specialitate de care a dorit să beneficieze, dar și poziția debitorului, care dorește un cuantum cât mai mic al cheltuielilor de executare.
În consecință, acțiunea a fost admisă în parte iar onorariul va fi diminuat de la 1.350 lei la 500 lei, urmând a fi anulate actele de executare (proces-verbal de cheltuieli și actul de înființare a popririi emise în data de 14.12.2012 în dosarul execuțional 239/E/2012) pentru suma de 850 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-intimat D. P., arătând că instanța de fond, în mod greșit, a admis cererea inadmisibilă având în vedere cadrul procesual pasiv obligatoriu pe care contestatoarea nu l-a respectat.
Prin încheierea de ședință de la 18.02.2014, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării.
Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa recurentului, ca parte interesată în judecarea căii de atac.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că, în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția perimării în baza art. 137 alin. 1, art. 306 alin. 2 coroborat cu art. 252 alin. 1 și 2 C.p.civ., iar, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a IV-a C.p.civ., va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu.
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul-intimat D. P. împotriva sentinței civile nr._ din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ (S.N.T.F.M.) "C. MARFĂ" S.A. BUCUREȘTI.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședința publică de la data de 03 Iunie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. O. | Judecător, M. N. |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. S.V./2 ex.
Data redactării: 15.06.2015
Jud. fond D.R.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 417/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 405/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
