Contestaţie la executare. Decizia nr. 88/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 41371/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 88/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător M. N.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul L. M. în contradictoriu cu intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 8546 din 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au înaintat relațiile solicitate de la intimată care solicită lși judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, în complet format din Președinte: V. F. și judecător – M. N., califică, în prezenta cauză, calea de atac recursul, dat fiind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile V.C.P.Civ. iar cererea are ca obiect contestație la executare și, în vederea constituirii legale a completului de judecată, conform art. 99 alin. 3 din R.O.I., lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, în complet legal constituit, nu au răspuns părțile.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat și având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.12.2013, contestatorul Latea M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului, anularea somației de plată nr._/13.11.2013, emisă de A. pentru Administrarea Activelor Statului București și anularea executării silite pornite împotriva sa.
Își întemeiază contestația pe dispozițiile Codului de procedură, Codului civil și OUG nr. 51/1998 și Codului de procedură fiscală.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Solicită cheltuieli de judecată.
În fapt, prin somația nr. 1806/13.11.2013 a fost înștiințat că figurează ca debitor în evidențele creditoarei cu suma de 11.494,84 USD, conform contractului de credit bancar nr. 77/1996 încheiat între Banca Agricolă SA Filiala Craiovița Nouă și Societatea Agricolă I. Seaca de P. și a contractului de cauțiune din data de 23.09.1996 încheiat între unitatea bancară și contestator.
Se precizează de asemenea că Societatea Agricolă I. SA este debitor preluat de pârâtă în baza contractului de cesiune de creanță nr. 226-_/13.08.2001, valoarea creanței cedate fiind consolidată în valuta americană, respectiv suma de 11.494,84 USD, fiind somat să achite această sumă.
Solicită anularea formelor de executare.
În conformitate cu prevederile art. 145 alin. 1 C.pr.fiscală " Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Ori, titlul executoriu, respectiv Cesiunea de creanță nr. 226-_/13.08.2000 intervenită între Banca Agricolă SA_ Filiala Craiovița Nouă și Societatea Agricolă I. Seaca de P. nu a fost anexată somației pentru a putea examina temeinicia și legalitatea acesteia. Somația trebuia emisă de organele fiscale, conform art. 50 din OUG nr. 51/1998 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 și în consecință consideră somația ca fiind nulă pentru aceste două motive ( lipsa competenței și necomunicare ).
Prescripția dreptului de a cere executarea silita. Este adevărat că potrivit art. 13 alin. 5 din OUG. 51/1998, aprobată prin Legea 409/2001, cu modificările ulterioare, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie este de
7 ani.
Însă, potrivit aceluiași text de lege, acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris, anterior preluării prin cesiune de creanță . Ori, pentru creanța pretinsă de A.., dreptul de a cere executarea silită s-a prescris anterior contractului de cesiune de creanță nr. 226-_/13.08.2001, în condițiile dreptului comun. Astfel, prin contractul de credit nr. 77/23.09.1996, Banca Agricolă S.A. a acordat debitoarei S.A. I. ,cu sediul in . jud.D. un credit, în sumă de_ lei /ROL( art. 1), pentru o perioadă de 12 luni ( art. 3 din convenție).
A garantat in favoarea Băncii Agricole-filiala Craiovita Noua acest credit in suma de_ ROL (lei vechi) si dobânzile aferente conform Contractului de cauțiune din 23.09.2006.
Dreptul de a cere executarea silită a creanței s-a născut la data de 24.09.1997, conform art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, iar termenul de prescripție, de 3 ani, prevăzut de art. 6 din același act normativ, s-a împlinit la data de 24.09.2010.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a creanței era prescris anterior preluării acesteia prin cesiune de creanță, de creditoarea A.V.A.S. (13.08.2001- conform mențiunii din somație).
Chiar daca s-ar lua in considerare termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, termen care începe să curgă de la data expirării termenului de plata din contractul de credit, A.A.A.S. a demarat executarea silită, la data de 22.11.2013, cu depășirea termenului de prescripție de a cere executare silită.
Pe fond, cu privire la titlu si creanța.
Așa cum a precizat, a garantat in favoarea Băncii Agricole-filiala Craiovita Noua creditul in suma de_ ROL( lei vechi) si dobânzile aferente acordat SA I. prin contractul 77/1996.
Dar cesiunea la care face referire creditoarea parata nu i-a fost comunicata, nu a fost parte si nu are cunoștința de acesta.
Nu crede, pana la comunicarea Cesiunii de creanța si a documentelor care au stat la baza acesteia că valoarea creanței cedate este valoarea nominala care rezulta din contractul de credit garantat de contestator.
Contestatorul a garantat Contractul de credit si nu cesiunea de creanța, transmiterea garanțiilor fiind un efect al cesiunii.
Mai mult, contractul de credit a avut mai multe garanții si pe cale de consecința mai mulți garanți si valoarea recuperărilor trebuia dedusa din creanța.
La data de 10.02.2014, intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului ( AAAS ) a depus întâmpinare față de contestația la executare formulată de contestator prin care solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată și nefondată.
Pe cale de excepție, invocă in conformitate cu dispozițiile art. 205 raportat la dispozițiile art. 193 din Noul cod de procedura civila si ale Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, excepția lipsei procedurii prealabile.
Consideră ca, prin formularea si depunerea directa a cererii de chemare in judecata, fără îndeplinirea procedurii prealabile, s-a produs o vătămare instituției intimate.
In conformitate cu dispozițiile art.174 alin 1 NCPC, sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile este nulitatea relativa a cererii.
In temeiul dispozițiilor Legii nr. 192/2006 modificata prin OUG nr.90/2012 si prin Legea nr.214/2013, sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile este inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata formulata fără îndeplinirea de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind avantajele procedurii medierii, anterior introducerii cererii, in litigiile prevăzute de art.601alin 1 lit f (aplicabil spetei de fata).
F. de cele arătate, solicită instanței sa dispună aplicarea sancțiunilor prevăzute de NCPC, respectiv de Legea nr.192/2006 cu modificările ulterioare, in sensul constatării nulității relative a cererii de chemare in judecata (respectiv a respingerii ca inadmisibila a cererii).
Pe fond, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, având în vedere următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția nulității somației, solicită să se respingă acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Creanța de 11.494,84 USD izvorăște din Contractul de credit nr.163/10.10.1995 încheiat intre Banca Agricola SA si Societatea Agricola I..
In baza Contractului de cesiune de creanța nr. 266-_/13.08.2001 AAAS (la acel moment AVAB) a preluat de la Banca Agricola SA, in calitate de cedent, creanța deținuta de aceasta asupra Societatea Agricola I.. Contractul de cesiune de creanța prevede in ANEXA B garanțiile instituite in favoarea Băncii Agricole. La nr.1 in aceasta anexa figurează titular LATEA M. - care garantează cu întreg patrimoniul prezent si viitor inclusiv veniturile, astfel ca, contestatorul nu se poate prevala de faptul ca nu a luat la cunoștința de cesiunea de creanța, atâta timp cat a fost parte in contract si a participat la semnarea lui.
Titlurile executorii in baza cărora a fost demarata executarea silita asupra lui cauționarului (fidejusorului) LATEA M. sunt reprezentate de: contractul de credit nr.163/10.10.1995; contractul de cauțiune nr.30.10.1995; contractul de credit nr.77/1996; contract de cauțiune încheiat la 23.11.1996.
Contractele de cauțiune prevăd ca fidejusorul (Latea M.) se obliga sa garanteze in favoarea Băncii Agricole SA creditul debitorului Societatea Agricola I..
Contractul de cauțiune este un contract de garanție prin care o parte, numita cauționar (fidejusor), se angajează față de o altă parte (banca), beneficiar, care este creditorul din raportul juridic principal, să execute obligația debitorului din același raport juridic principal de a plăti o sumă de bani, dacă acesta nu o plătește la scadență.
Prin încheierea contractului de cauțiune (garanție) cauționarul devine debitor accesoriu al creditorului din raportul juridic inițial.
Contractul de cauțiune este precedat de un contract de creditare (de acordare a unui credit bancar), intervenit între debitorul dintre raportul juridic fundamental și bancă.
Contractul de cauțiune se încheie în formă scrisă. Obiectul contractului constă în plata către beneficiarul garanției a unei sume de bani egală sau inferioară celei la care s-a obligat debitorul în raportul juridic principal în cazul în care debitorul nu-și onorează obligația la scadență
Cauționarul este obligat direct și personal față de creditor să plătească suma de bani pe care debitorul nu a plătit-o la scadență.
D. fiind caracterul accesoriu al garanției, obligația cauțiunii nu mai poate fi întinsă decât cea a debitorului și nici mai oneroasă.
Obligația cauțiunii este solidară cu a debitorului principal, în afară de cazul în care s-a convenit altfel. Fiind totuși garant al debitorului, neinteresat în operațiunea dintre creditor și debitor, își găsesc aplicații toate efectele solidarității, ținându-se seama însă și de cele specifice cauțiunii.
De asemenea, cauționarul s-a angajat in mod irevocabil si necondiționat, in solidar cu împrumutatul Societatea Agricola I., sa ramburseze la scadenta creditul acordat de Banca Agricola S.A. acestuia si totodată, au renunțat la beneficiul de discuțiune si la cel de diviziune, astfel ca va trebui să plătească integral suma promisă la prima cerere a creditorului.
Precizează ca ambele contracte de cauțiune au fost înscrise in Arhiva de Garanții Reale si Mobiliare sub nr._/16.02.1996.
Somația transmisa de instituția intimată in luna noiembrie 2013, nu are natura juridica a unui act începător de executare, ci reprezintă o notificare de continuare a procedurii de executare silita.
Dispozițiile OG nr.92/2003 invocate de contestator, isi găsesc aplicarea numai in cazul declanșării procedurii de executare silita si nu in cazul unei proceduri de executare ce a fost demarata anterior cum este in speța de fata.
F. de cele arătate, solicită instanței sa respingă ca nefondat motivul de contestație invocat.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silita, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având in vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.13 alin.5 din O.U.G. 51/1998 "Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, dupa caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani."
Textul citat instituie așadar cu privire la creanțele preluate de A. (actualmente AAAS) un termen de prescripție special derogatoriu de la regula generala prevăzuta de art. 705 NCPC (art.405 din Codul de procedura civila din 1865).
Aceleași dispoziții speciale prevăd si faptul ca executarea silita demarata de A. (actualmente AAAS) nu este condiționata de emiterea unei somații - art 41 alin. 1 din OUG nr. 51/1998 dispune; "Titlul executoriu se comunica debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate."
Termenul de prescripție a început sa curgă de la data preluării creantei-13.08.2001, acesta s-ar fi împlinit la data de 13.12.2006, pana la acest termen instituția intimată fiind in termen sa solicite declanșarea procedurii de executarea silita împotriva debitorului cedat.
Precizează faptul ca, in cazul acelor situații care nu sunt prevăzute in mod expres in cuprinsul OUG nr.51/1998 dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila.
Un astfel de caz este cel privind întreruperea termenului de prescripție, astfel potrivit dispozițiilor art. 708 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.41 si art.58 din OUG nr.51/1998, cursul prescripției se întrerupe la data îndeplinirii in cursul executării a unui act de executare.
Face precizarea ca înainte de cesiunea de creanța încheiată la data de 13.08.2001 intre Banca Agricola SA și AAAS (AVAB), la data de 11.03.1999 prin încheierea Tribunalului D. - Secția Comerciala si de C. Administrativ s-a dispus executarea contractelor de credit nr.77/1996 si nr.163/1995 emise de Banca Agricola SA.
Fiind un act întrerupător de prescripție, contestatorul nu se poate prevala de aceasta excepție, având in vedere ca de la aceasta data curge un nou termen de prescripție de 3 ani care s-ar fi împlinit la data de 11.03.2002. Învederează instanței ca la data de 13.08.2001 a operat cesiunea de creanța si noul termen de prescripție aplicabil creanțelor este cel de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr.51/1998.
Potrivit dispozițiilor art. 708 NCPC (art. 405 ind.2 Cod procedura civila) coroborat cu dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a si b din Decretul Lege nr. 167/1958 (in prezent abrogat), cursul prescripției se întrerupe :pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute in titlul executării; pe data îndeplinirii in cursul executării silite a unui act de executare.
Potrivit prevederilor art. 708 N.C.P.C. (art.405 ind.2 Cod procedura civila) si ale art. 17 din Decretul Lege nr. 167/1958 "întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe sa curgă o noua prescripție".
De altfel, la data de 23.06.2005 garantului L. M. i-au fost comunicate cu adresa nr._/1 titlurile executorii ce constata soldul creanței si i s-a pus acestuia in vedere sa achite personal (sau sa determine debitorul sa achite) creanța.
Cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt la data comunicării titlului executoriu contestatoarei si aceasta deoarece potrivit art. 405 ind.2 Cod procedura civila, cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii unui act de executare.
Or, comunicarea titlului executoriu reprezintă un act de executare, în raport de dispozițiile art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată care prevăd expres „Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate conform dispozițiilor prezentei ordonanțe".
Prin urmare, comunicarea titlului executoriu constituie în procedura specială instituită de O.U.G. nr. 51/1998 primul act de executare.
La data de 05.11.2007 prin Ordinul nr. 1753 al Vicepreședintelui AAAS s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor garantului LATEA M., data la care a operat o noua întrerupere a termenului de prescripție.
De asemenea, la data de 30.01.2013 s-a instituit poprire asupra conturilor Societății Agricole I., in vederea recuperării creanței.
Potrivit dispozițiilor art. 390 alin.(1) Cod procedură civilă (Codul Civil-aplicabile in cauza de fata, având in vedere ca executarea a fost declanșata înainte de . Noului Cod de Procedura civila), „dispozițiile art.387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație", iar în conformitate cu prevederile art. 41 alin. 1 din OUG nr. 51/1998 dispune: "Titlul executoriu se comunica debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate."
Dispozițiile art. 390 Cod procedură civilă, instituie o excepție, respectiv înlătura aplicarea art. 389 cu privire la perimare, în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, iar potrivit art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998, reprodus anterior, titlul executoriu comunicat debitorului se pune în executare fără nici o formalitate.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 42 alin. (1) din ordonanță, care reglementează blocarea conturilor, respectiv operațiunea care face obiectul contestației, dispoziții conform cărora după comunicarea către debitor a titlului executoriu, A.A.A.S. poate dispune prin ordin, blocarea prin poprire a conturilor bancare ale debitorului, prin urmare, fără nici o altă formalitate (decizia ICCJ: 3819/22 noiembrie 2007)
Poprirea este o măsura de executare silita ce se face fără somație, astfel ca dispozițiile legale menționate anterior îi sunt aplicabile.
Poprirea este definită ca o procedură indirectă, care dă posibilitatea creditorului să urmărească sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale ce pot fi urmărite, datorate debitorului de o terță persoană sau pe care aceasta le va datora în viitor, în baza unor raporturi juridice.
Poprirea are un caracter permanent, motivat de faptul ca aceasta operează atât asupra sumelor existente in conturi la data instituirii popririi cat si asupra celor viitoare.
Mai mult, actele de executare efectuate de AAAS nu au fost anulate, astfel ca acestea își produc în continuare efectele.
Aflându-se in fata unei masuri permanente, care continua sa-si producă efectele juridice, nu se poate pune problema intervenirii prescripției.
Concluzionând, având în vedere ca in cauza a operat atât o suspendare a termenului de prescripție cat si întreruperea termenului de prescripție atât pentru debitorul principal cât și pentru fidejusori consideră ca dreptul de a solicita executarea silita nu este prescris.
Față de cele arătate, solicită admiterea excepției invocate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulata de Latea M. pentru motivele arătate mai sus.
In drept, invoca dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, prevederile art.205 NCPC, precum si celelalte dispoziții legale la care a făcut referire in cuprinsul intampinarii.
La data de 10.03.2014, Latea M., contestatorul a depus răspuns la întâmpinare a formulată de A. pentru Administrarea Activelor Statului București.
Consideră excepția ca fiind neîntemeiata pentru următoarele considerente:
In întâmpinare, pârâta invoca dispozițiile art.174 C.pr.civila si face precizarea ca sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile este "nulitatea relativa a cererii", afirmând ca prin formularea directa a cererii de chemare in judecata, s-a " produs o vătămare instituției "(AAAS).
Insa, pentru a interveni o asemenea sancțiune, art. 175 C.pr. civila instituie o condiție: daca prin nerespectarea cerințelor legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului". Ori in speța nu poate fi vorba de o asemenea vătămare si oricum nu este dovedita de parata. In ce îi privește nu au îndeplinit nici un act de natura sa prejudicieze dreptul paratei privind îndestularea creanței sale.
Consideră de asemenea ca invocarea dispozițiilor legii 192/2006 modificata este neîntemeiata atât timp cat in conformitate cu prevederile art. 1 indice 2 din Legea 192/2006" instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60 indice 1 alin. (1) lit. a)-f).. Desigur ca având in vedere ca sunt . in care se invoca existenta unui titlu executoriu instanța este îndreptățită sa acorde un asemenea termen. Face precizarea ca s-a adresat deja unui mediator profesionist si depune in copie cererea de mediere.
Pe de alta parte solicită sa se observe ca somația de plata nr. 1806/13.11.2013, emisa de A. pentru Administrarea Activelor Statului București este un act de executare silita iar contestația împotriva acesteia este reglementata de capitolul VI -contestația la executare din C. pr.civila. Condiția impusa de aceste reglementari privește forma contestației care este cea prevăzută pentru cererile de chemare in judecata - art.715 (l), raportat la 194 C.pr.civila si ele au fost respectate. Prevederile art. 716(1) citat greșit de parata ca fiind art.715(l) C pr.civila se refera la dispozițiile ulterioare introducerii cererii si anume art. 195-204 C.pr. civila.
Pe fond, în ce privește excepția nulității somației solicită observarea următoarelor aspecte: creanța contestata de 11.494,84 USD izvorăște din contractul 77/1996 încheiat intre Banca Agricola si Societatea Agricola I. si nu din contractul 163/10.10.1995 așa cum in mod greșit susține parata. De altfel, creditul acordat prin contractul 163/1995 a fost restituit. Si va depune acte in acest sens.
Nu a semnat contractul de cesiune de creanță si acest fapt se poate observa prin simpla lecturare a contractului. De altfel un asemenea contract se semnează doar de cedent si cesionar.
Dispozițiile OG 92/2003 sunt de aplicabilitate imediata si se refera la toate actele de executare emise ulterior adoptării sale astfel încât susținerea ca se aplica numai executărilor viitoare este greșita.
Cu privire la excepția prescripției.
Parata nu depune nici un act de executare care să întrerupă prescripția înainte de preluarea a creanței de la Banca Agricola. Este adevărat că potrivit art. 13 alin. 5 din O.U.G. 51/1998, aprobată prin Legea 409/2001, cu modificările ulterioare, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani. Însă, potrivit aceluiași text de lege, acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris, anterior preluării prin cesiune de creanță .
A garantat in favoarea Băncii Agricole-filiala Craiovita Noua acest credit in suma de_ ROL ( lei vechi) si dobânzile aferente conform Contractului de cauțiune din 23.09.2006.
Dreptul de a cere executarea silită a creanței s-a născut la data de 24.09.1997, conform art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, iar termenul de prescripție, de 3 ani, prevăzut de art. 6 din același act normativ, s-a împlinit la data de 24.09.2000.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a creanței era prescris anterior preluării acesteia prin cesiune de creanță, de creditoarea A.V.A.S. (13.08.2001- conform mențiunii din somație).
Se susține in întâmpinare ca termenul de prescripție a început sa curgă de la data preluării creanței respectiv 13.08.2001. In opinia sa, bazata pe practica judecătoreasca, termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, începe să curgă de la data expirării termenului de plata din contractul de credit- 24.09.1997, și s-a împlinit la 24.09.2004. In consecință, comunicarea titlului executoriu in anul 2005, invocata de parata, este efectuata peste termenul de prescripție prevăzut de lege. In ce privește celelalte motive de întrerupere a prescripției solicită să se observe ca actele invocate sunt efectuate in afara termenului de prescripție.
In concluzie, pârâta a preluat o creanța pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris, anterior preluării. Mai mult și după preluare actele de executare sunt efectuate peste termenul de prescripție.
Contestatorul a depus precizare la contestația la executare prin care s-a învederat că fiind o contestație la executare in care a solicitat anularea somației de plata emisa de A. pentru Administrarea Activelor Statului București pentru suma de 11.494,84 USD, suma ce face obiectul contestației este suma din somația de plata respectiv 11.494,84 USD.( in lei 34.260,59 lei RON la cursul din 13.08.2001, 1USD=2.9797 lei).
In ce privește modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori face precizarea ca nu îl cunoaște întrucât pârâta nu i-a comunicat titlul executoriu sau actele din care rezulta aceasta suma, deși avea aceasta obligație.
Conform art. 145,alin.(l) din C. de procedura fiscala "Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu, adică a cesiunii de creanța.
Executarea silita se supune regulilor instituite prin Codul de procedura fiscala conform legii 76/2012 care a modificat art.50 din OUG 51/1998.
Arătarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea, arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Somația este emisa cu încălcarea legii.
In conformitate cu prevederile art. 50 din OUG 51/1998 așa cum a fost modificata prin Legea 76/2012 " Procedurile de executare silită pentru valorificarea activelor la care se referă prezenta ordonanță de urgență sunt supuse dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, efectuarea actelor de executare silită revenind organelor de executare fiscală." In consecința parata nu avea competenta de a efectua acte de executare silita, somația fiind nula.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 145,alin.(l) din C. de procedura fiscala " Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu."
Lipsa titlului atrage nulitatea somației conform art.667(2) Cod de pr. civila.
Titlul executoriu, nu a fost anexat somației, fiind motiv de nulitate al acesteia.
Astfel, prin contractul de credit nr. 77/23.09.1996, Banca Agricolă S.A. a acordat debitoarei S.A. I. ,cu sediul in ., jud.D. un credit, în sumă de_ lei /ROL( art. 1), pentru o perioadă de 12 luni ( art. 3 din convenție).
A garantat in favoarea Băncii Agricole-filiala Craiovita Noua acest credit in suma de_ ROL ( lei vechi) si dobânzile aferente conform Contractului de cauțiune din 23.09.2006.
Fiind o obligație comerciala, dreptul de a cere executarea silită a creanței s-a născut la data scadentei- 24.09.1997,data la care creanța era certa, lichida si exigibila, iar termenul de prescripție, de 3 ani, prevăzut de art. 6 din Decretul 167/1958 si Codul de procedura civila ( art.705 NCPC fost 405 vechiul C.pr. civila), s-a împlinit la data de 24.09.2010.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a creanței era prescris anterior preluării acesteia prin cesiune de creanță, de creditoarea A.V.. (termenul preluării fiind 13.08.2001-conform mențiunii din somație).
Chiar daca ar lua in considerare faptul ca parata a preluat o creanța valida, termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, termen care începe să curgă de la data expirării termenului de plata din contractul de credit-24.09.1997,s-a împlinit la 24.09.2003.
Ori ,A.A.A.S. a demarat executarea silită, la data de 22.11.2013, cu depășirea termenului de prescripție de a cere executare silită.
Pe fond, cu privire la titlu si creanța, susține că, așa cum a precizat, a garantat in favoarea Băncii Agricole-filiala Craiovita Noua creditul in suma de_ ROL( lei vechi) si dobânzile aferente acordat SA I. prin contractul 77/1996. In condițiile in care se vor respinge excepțiile înțelege ca pe fond sa invoce următoarele critici.
Conform art. 13 (1) din OUG 51/1998 "Cesiunea creanțelor bancare neperformante este supusa dispozițiilor art. 1391 si următoarele din Codul civil, referitoare la cesiunea de creanța, si are ca efect principal subrogarea A.V.A.S. in toate drepturile principale si accesorii ale creditorilor cedenti" iar in conformitate cu alin.3 "notificarea debitorilor cedați se efectuează de A.V.A.S., in forma scrisa, in termen de 10 zile de la efectuarea cesiunii".
In consecința, titlul executoriu îl constituie contractul de credit consideră ca suma pentru care s-a început executarea silita excede sumei pe care a garantat-o prin contract-_ lei ROL consolidata in USD la data cesiunii(lUSD=2.9797 lei) valoarea creanței era de 4362,8 USD.
Contestatorul a garantat Contractul de credit si nu cesiunea de creanța, transmiterea garanțiilor fiind un efect al cesiunii.
Mai mult, contractul de credit a avut mai multe garanții si pe cale de consecința mai mulți garanți si valoarea recuperărilor trebuia dedusa din creanța.
Prin sentința civilă nr.8546/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul L. M. în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului
Instanța a reținut că titlurile executorii în baza cărora a fost demarată executarea silită a contestatorului sunt reprezentate de contractul de credit nr. 77/1996 și contract de cauțiune încheiat la 23.11.1996.Contractul de cauțiune prevede că fidejusorul L. M. se obligă să garanteze în favoarea Băncii Agricole SA creditul debitorului Societatea Agricolă I..Obiectul contractului constă în plata către beneficiarul garanției a unei sume de bani egală sau inferioară celei la care s-a obligat debitorul în raportul juridic principal, în cazul în care debitorul nu-și onorează obligația la scadență.
Cauționarul este obligat direct și personal față de creditor să plătească suma de bani pe care debitorul nu a plătit-o la scadență.
Obligația cauțiunii este solidară cu a debitorului principal, în afară de cazul în care s-a convenit astfel.
Cauționarul contestator s-a angajat în mod irevocabil și necondiționat, în solidar cu împrumutatul Societatea Agricolă I. să ramburseze la scadență creditul acordat de Banca Agricolă SA acestuia și totodată au renunțat la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune, astfel că va trebui să plătească integral suma promisă la prima cerere a creditorului.
Creanța de 11.494,84 USD izvorăște din contractul de credit nr. 77/1996 încheiat între Banca Agricolă SA și Societatea Agricolă I..
În baza contractului de cesiune de creanță nr. 266-_/13.08.2001, AAAS (la acel moment AVAB), a preluat de la Banca Agricolă SA, în calitate de cedent creanța deținută de aceasta asupra societății Agricole I..
Contractul de cesiune creanță prevede în Anexa B garanțiile instituite în favoarea Băncii Agricole SA, iar la nr. 1 din această anexă figurează titular L. M. care garantează cu întreg patrimoniul prezent și viitor inclusiv veniturile, astfel că, contestatorul nu poate invoca faptul că nu a luat la cunoștință de cesiunea de creanță cât timp a fost parte în contract și l-a semnat.
Se mai reține că somația transmisă de intimată în luna noiembrie 2013 nu are natura juridică a unui act începător de executare, ci reprezintă o notificare de continuare a procedurii de executare silită, iar dispozițiile OG 92/2003 invocate de contestator își găsesc aplicabilitate numai în cazul declanșării procedurii de executare silită nu și în cazul unei proceduri de executare ce a fost începută anterior, ca în speța de față.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită s-a reținut următoarele:
Potrivit art. 13 alin. 5 din OUG 51/1998 "Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani", acest text legal instituie astfel un termen de prescripție special, derogatoriu de la regula generală prevăzută de art. 705 N.C.P.CIV. (art. 405 din vechiul cod procedură civilă).
Aceste dispoziții speciale prevăd și faptul că executarea silită demarată de A. (actualmente AAAS) nu este condiționată de emiterea unei somații, astfel art. 41 alin. 1 din OUG 51/1998 prevede că "Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate".
Întrucât în cuprinsul OUG 51/1988 nu sunt prevăzute în mod expres dispoziții cu privire la întreruperea termenului de prescripție, acestea se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă.Astfel potrivit ar. 708 N.C.P.CIV. coroborat cu dispozițiile art. 41 și art. 58 din OUG 51/1998, cursul prescripției se întrerupe la data îndeplinirii în cursul executării a unui act de executare, în speță, la data de 11.03.1999 prin Încheierea tribunalului D. – Secția Comercială și de C. Administrativ s-a dispus executarea contractelor de credit nr. 77/1996 și nr. 163/1995 emise de Banca Agricolă SA.
Astfel, fiind un act întrerupător de prescripție de la această dată începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani care s-ar fi împlinit la data de 11.03.2002 dar la data de 13.08.2001 a intervenit cesiunea de creanță și de la această dată, noul termen de prescripție aplicabil creanțelor este de 7 ani, prevăzut de OUG 51/1998.
S-a reținut că la data de 23.06.2005 contestatorului i-au fost comunicate cu adresa nr._/1 titlurile executorii și i s-a pus în vedere să achite personal creanța sau să-l determine pe debitor să o achite, comunicarea titlului executoriu reprezentând primul act de executare în procedura specială prevăzută de OUG 51/1998, art. 41 prevede expres că "Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate conform dispozițiilor prezentei ordonanțe".
Astfel, cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt la data comunicării titlului executoriu având în vedere dispozițiile art. 405 ind. 2 C.P.CIV., conform cărora cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii unui act de executare.
Prin Ordinul nr. 1753/05.11.2007 al vicepreședintelui AAAS s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor garantului L. M., dată la care a operat o nouă întrerupere a termenului de prescripție, iar la data de 30.01.2013 s-a instituit poprirea asupra conturilor Societății Agricole I. în vederea recuperării creanței.
Se are în vedere că executarea silită a fost declanșată înainte de . Noului Cod de Procedură Civilă, astfel că potrivit art. 390 alin. (1) C.P.CIV. „dispozițiile articolului 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație”, iar conform art. 41 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 „Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate”.
În acest sens, sunt și dispozițiile art. 42 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 care reglementează blocarea conturilor, care prevăd că după comunicarea către debitor a titlului executoriu, AAAS poate dispune, prin ordin, blocarea prin poprire a conturilor bancare ale debitorului, deci fără nici o altă formalitate.
Mai mult, actele de executare efectuate de AAAS nu au fost anulate încât acestea își produc în continuare efectele.
Față de considerente și de textele legale menționate, instanța a constatat că dreptul intimatei de a solicita executarea silită nu este prescris, operând întreruperi ale termenului de prescripție atât pentru debitorul principal cât și pentru fidejusori și în consecință a respins contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul L. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul arată că, potrivit art. 50 din O.U.G. nr.51/1998, pârâta nu avea competența de a efectua acte de executare silită, fiind nulă, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Recurentul arată că executarea trebuia efectuată de organele fiscale competente, respectiv cele de la sediul sau domiciliul debitorului și nu de pârâtă și asupra acestui aspect prima instanță nu s-a pronunțat.
De asemenea, somația este lovită de nulitate intrucat intimata nu a anexat acesteia titlurile executorii.
În mod greșit prima instanță a considerat că încheierea din 11.03.1999 a Tribunalului D. prin care s-a dispus executarea contractelor de credit este un act de executare care a întrerupt prescripția.
Recurentul arată că până la data apariției O.U.G. nr.51/1998 aprobată prin Legea nr.409/2001 sub aspectul executării silite contractul de credit bancar și de cauțiune era supus normelor de drept comun. Contractul de credit și garanție constituiau titluri executorii conform Legii nr.58/1009, termenul de prescripție fiind cel instituit de Decretul nr.167/1958, de trei ani.
Fiind o obligație comercială, dreptul de a cere executarea silită a creanței s-a născut la data scadenței- 24.09.1997, dată la care creanța era certă, lichidă și exigibilă, iar termenul de prescripție, de 3 ani, prevăzut de art. 6 din Decretul nr.167/1058 și codul de procedură civilă s-a împlinit la data de 24.09.2010.
Investirea contractului de credit cu formulă executorie nu este un act de executare, întrucât actul de învestire în sine nu este un act de executare, ci o condiție impusă de lege pentru valabilitatea titlului, pentru declanșarea executării silite și nu întrerupe prescripția.
Recurentul arată că prescripția curge de la data scadenței creditului- 24.09.1997 și s-a împlinit la data de 24.09.2000.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a creanței era prescris anterior preluării acesteia prin cesiunea de creanță, de creditoarea A.V.A.S.
Cu privire la termenul de 7 ani, recurentul arată că prin art.13 alin.5 din O.U.G. 51/1998 termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani.
În consecință, comunicarea titlului executoriu în anul 2005 este efectuat peste termenul de prescripție prevăzut de lege. În ceea ce privește celelalte motive de întrerupere a prescripției, arată că actele invocate sunt efectuate în afara termenului de prescripție.
Recurentul menționează că pârâta a preluat o creanță pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris, anterior preluării.
Recurentul arată că debitul datorat la data emiterii somației este de 8.199,10 USD și nu de 11.494,74 USD.
Intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, reiterand apararile din intampinarea depusa in etapa judecatii in prima instanta.
Recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin somația nr. 1806/13.11.2013 contestatorul a fost înștiințat că figurează ca debitor în evidențele creditoarei cu suma de 11.494,84 USD, conform contractului de credit bancar nr. 77/1996, încheiat între Banca Agricolă SA Filiala Craiovița Nouă și Societatea Agricolă I. Seaca de P. și contractului de cauțiune din data de 23.09.1996, încheiat între unitatea bancară și contestator. Se precizează de asemenea că Societatea Agricolă I. SA este debitor preluat de pârâtă în baza contractului de cesiune de creanță nr. 226-_/13.08.2001, valoarea creanței cedate fiind consolidată în valuta americană, respectiv suma de 11.494,84 USD, fiind somat să achite această sumă.
Asadar, creanța ce formeaza obiectul executarii silite contestate, in suma de 11.494,84 USD, izvorăște din contractul 77/1996 încheiat intre Banca Agricola si Societatea Agricola I. si din contractul de cauțiune din data de 23.09.1996, încheiat între unitatea bancară și contestator.
Prin contractul de cauțiune din data de 23.09.1996, fidejusorul L. M. se obliga să garanteze în favoarea Băncii Agricole S.A. creditul debitoarei Societatea Agricolă I. din contractul de credit nr. 77/1996. Cauționarul se obliga direct și personal față de creditor să plătească suma de bani pe care debitorul nu o plătea la scadență.
Dreptul de a cere executarea silită a creanței s-a născut la data de 24.09.1997, care este data expirării termenului de plata din contractul de credit, conform art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, iar termenul de prescripție, de 3 ani, prevăzut de art. 6 din același act normativ, s-a împlinit la data de 24.09.2000.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a creanței era prescris anterior preluării acesteia prin contractul de cesiune de creanță, care a avut loc la data de 13. 08 2001.
Trebuie precizat ca, sub aspectul executării silite, pana la data apariției OUG 51/1998, aprobata prin Legea 409/2001, contractului de credit bancar si de cauțiune le erau aplicabile normelor de drept comun (art.6 din Decretul 167/1958 si Codul de procedura civila), contractele mentionate dând nastere unor drepturi si obligatii comerciale.
Investirea contractului de credit cu formula executorie (de altfel doar invocată, insa nedovedita) nu ar putea fi considerat act de executare, întrucât actul de investire reprezinta o condiție impusa de lege pentru declanșarea executării silite, nefiind, prin urmare, apt sa conduca la întreruperea prescripției
Tribunalul va înlătura retinerea primei instante potrivit căreia la data de 11.03.1999, prin Încheierea Tribunalului D. – Secția Comercială și de C. Administrativ, s-a dispus executarea contractelor de credit nr. 77/1996 și nr. 163/1995 emise de Banca Agricolă SA, dat fiind ca la dosarul cauzei nu a fost depusa încheierea la care face referire instanta si de care se prevaleaza intimata.
In cauza nu s-a probat efectuarea vreunui act de executare care să poata conduce la concluzia întreruperii prescripției înainte de preluarea creanței de la Banca Agricola.
Abia dupa data de 13.08.2001, când a avut loc cesiunea de creanță si s-ar putea pune problema schimbarii naturii juridice a creantei, din una comerciala, in una bugetara, ar putea fi aplicabile dispozițiile O.G. nr.92/2003, nu insa si anterior acestei date, cand executarea si termenul de prescriptie a executarii trebuie raportate la contractul de credit bancar si cel de cautiune.
Este adevărat că potrivit art. 13 alin. 5 din O.U.G. 51/1998, aprobată prin Legea 409/2001, cu modificările ulterioare, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S, actualmente AAAS., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani. Însă, potrivit aceluiași text de lege, acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris, anterior preluării prin cesiune de creanță, cum este situatia in speta. P. creanța pretinsă de A.V.A.S., dreptul de a cere executarea silită s-a prescris anterior incheierii contractului de cesiune de creanță nr. 226-_/13.08.2001, în condițiile dreptului comun.
De altfel, chiar dacă s-ar considera că intimata a preluat o creanță validă, nu poate fi ignorat sau sters termenul de prescripție care s-a scurs anterior preluării creantei de la titularul acesteia, astfel că termenul de 7 ani invocat de intimata, care a început să curgă de la data expirării termenului de plata din contractul de credit-24.09.1997, s-a împlinit anterior efectuarii de catre A. a primelor acte de executare.
P. considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de contestatorul L. M., se va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul admiterii contestației la executare, anularii somației nr. 1806/ 13.11.2013 emisă de intimată, precum și executării silite însăși.
Motivul de recurs referitor la necompetenta intimatei de a efectua acte de executare silită nu poate fi primit ca întemeiat, date fiind dispozitiile speciale derogatorii de la dreptul comun, cuprinse în OUG nr.51/1998, iar analiza separată a motivul de recurs relativ la nulitatea somatiei pentru neindeplinirea cerintelor legale devine inutila în contextul aprecierii ca prescrise a executarii silite, cu consecinta invalidarii tuturor actelor de executare.
Fiind in culpa procesuala, intimata va fi obligata către recurent la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată la fond și în recurs.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul L. M. în contradictoriu cu intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 8546 din 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că admite contestația la executare.
Anulează somația nr. 1806/ 13.11.2013 emisă de intimată, precum și executarea silită însăși.
Obligă intimata către recurent la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, M. N. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond.F.D.
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 13-02-2015, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
