Partaj judiciar. Hotărâre din 09-02-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 25394/215/2012
Dosar nr._ -partaj judiciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 254/2015
Ședința publică din data de 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G.
Judecător: V. P.
Grefier: E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanții-reclamanți D. E. și F. E. C., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2014 și sentinței civile nr. 74/12.11.2014, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. A. și F. A. I., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanții-reclamanți, prin avocat E. P. și intimații-pârâți, prin avocat G. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, fiind respinsă ca tardiv formulată.
Avocat E. P., pentru apelanții-reclamanți D. E. și F. E. C., învederează că aceștia nu vor achita taxa judiciară de timbru.
Intimații-pârâți F. A. și F. A. I., prin avocat G. A., având cuvântul, invocă excepția netimbrării apelului și solicită admiterea netimbrării și acordarea cheltuielilor de judecată.
Apelanții-reclamanți, prin avocat E. P., având cuvântul solicită admiterea excepției netimbrării, dar solicită diminuarea cuantumului onorariului de avocat.
Intimații-pârâți F. A. și F. A. I., prin avocat G. A., având cuvântul, în replică, învederează că nu este culpa acestora, apelanții au declarat o cale de atac.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția netimbrării apelului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 03.10.2012, reclamantele F. E. C. și D. E. au chemat în judecată pe pârâții F. A. și F. A. I., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să se constate deschisă succesiunea autorului F. C. I., să se constate moștenitorii, cotele ce se cuvin acestora, să se stabilească masa succesorală și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile și mobile rămase în succesiune.
În motivare, au arătat că, la data de 31.03.2012, a decedat F. C. I., cu ultimul domiciliu în C., de pe urma căruia au rămas ca moștenitori F. E. C. - în calitate de fiică, F. A. I. - în calitate de fiu și F. A. - soție supraviețuitoare.
De pe urma autorului au rămas ca bunuri 1/2 dintr-un apartament cu suprafața utilă de 72 mp, situat în C., Calea București, .. 1, . și un autoturism marca F. Spa, bunuri care se afla în posesia pârâților F. A. și F. A. I..
Au precizat că această cotă din apartamentul mai sus menționat se cuvine reclamantei D. E., ca fiind prima soție a autorului.
Acest apartament a fost disputat în partaj de bunuri comune și în cadrul acelui partaj, apartamentul a fost atribuit în lotul valoric al autorului, iar soției autorului, D. E. i s-a stabilit pentru cota de 1/2 din apartament ce trebuia plătită în sultă, fapt ce nu s-a întâmplat.
În cadrul executării silite pornite împotriva autorului, acesta a refuzat să plătească sulta, contestând executarea, situație în care D. E., având stabilită, cu autoritate de lucru judecat, cota de 1/2 asupra acestui apartament, a solicitat să-și valorifice dreptul în cadrul desocotirii pe acest bun, în această cauză.
F. E. C. a arătat că este fiica reclamantei D. E. și recunoaște dreptul acesteia de 1/2 asupra apartamentului, din care au fost alungate de autor la data despărțirii de reclamanta D. E., iar, ulterior, în urma partajului de bunuri comune dintre părinții săi, mama sa-reclamata D. E. - nu și-a putut valorifica dreptul la sulta stabilită, încât este de acord ca aceasta să își valorifice cota de 1/2 stabilită asupra apartamentului, în cadrul prezentului litigiu.
Reclamanta a solicitat să li se stabilească calitatea de moștenitori legali, ei și pârâtului F. A. I. - ca descendenți direcți și pârâtei F. A. - ca soție supraviețuitoare, drepturile ce li se cuvin din masa succesorală și să se dispună ieșirea lor din indiviziune, iar, în cadrul ieșirii din indiviziune, în contul drepturilor ce li se cuvin reclamantelor, să li se atribuie apartamentul în natură, iar pârâților să li se stabilească dreptul sub forma sultei.
În dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică în construcții pentru evaluare și propuneri de lotizare materială și valorică.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 953 și urm., art. 1143 din Noul cod civil și art. 673, indice 1- indice 10 din Codul de Procedură Civilă.
A depus la dosar chitanță de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 19 lei, copii acte de stare civilă, copia ..05.1998 a Judecătoriei C..
La data de 13.02.2013, pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care au învederat și solicitat următoarele aspecte:
În temeiul dispozițiilor art. 244 alin 1 pct. 1 C.Pr.Civ. au solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/215/2012 cu termen de judecată la data de 13.03.2013 la Completul de Judecată CF 3, având ca obiect acțiunea în constatare prin care au solicitat să se constate prescris dreptul reclamantei D. E. de a cere executarea silită a sultei în cuantum de 74.806.241 lei vechi ce a fost stabilită prin sentința de partaj bunuri comune dintre defunctul F. C. I. și D. E., respectiv ..1998, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1994, rămasă irevocabilă.
Au solicitat acest lucru, având în vedere practica judiciară și dispozițiile art. 405 alin 1 C.Pr.Civ. care statuează faptul că dreptul de a cere executarea silită pentru un drept de creanță se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel, iar, alin. 2 al aceluiași text de lege, arată faptul că termenul de prescripție începe sa curgă de la data când s-a născut dreptul de a cere executarea silita, iar alin. 3 prevede faptul ca, prin împlinirea termenului de prescripție, orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Astfel, au apreciat că s-ar impune suspendarea prezentei cauze pana la soluționarea irevocabila a celuilalt dosar, întrucât daca instanța va constata prescris dreptul reclamantei D. E. de a cere executarea silita a sultei stabilita de dosarul de partaj bunuri comune, aceasta nu va mai putea sa își valorifice dreptul sau de creanța si, in acest mod, alta va fi modalitatea de partajare a bunului.
Au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. E. în acest dosar având ca obiect partajul succesoral al autorului F. C. I..
Fiind vorba de un dosar de partaj succesoral, părți in prezenta cauza in calitate de reclamanți, respectiv pârâți nu pot fi decât moștenitorii legali sau testamentari ai defunctului, iar art. 963 din Codul Civil la alin 1 stabilește categoria de persoane care au calitatea de moștenitori legali, textul de lege anterior amintit statuând astfel: "moștenirea se cuvine,in ordinea si după regulile stabilite in prezentul titlu, soțului supraviețuitor si rudelor defunctului, si anume descendenților, ascendenților si colateralilor acestuia".
Astfel, calitate procesuala activa . partaj succesoral nu pot avea decât moștenitorii defunctului, cu o singura excepție si anume aceea a creditorilor personali ai unuia dintre moștenitori care pot promova un partaj forțat pe calea acțiunii oblice, valorificând astfel un drept ce aparține debitorului moștenitor si aceasta in scopul de a se îndestula si numai cu condiția ca acel debitor moștenitor sa nu aibă in patrimoniu alte bunuri proprii împotriva cărora creditorul sa se poată îndrepta.
Au solicitat să se constate faptul ca reclamanta D. E. este fosta soție a defunctului si aceasta nu are calitatea de moștenitor, cel mult ea putând sa formuleze o cerere de intervenție in interes propriu, pentru valorificarea sultei sale in dosarul de partaj succesoral, însă nu are calitatea procesuala activa de a solicita partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului întrucât nu are calitatea de moștenitor legal al acestuia.
Sunt reale susținerile reclamantelor si anume ca defunctul F. C. I. a decedat la data de 31.03.2012, înainte de data decesului, instituind ca legatari universali pe F. A. I., fiul său și pe F. A., soția sa, după cum rezulta din testamentul universal autentificat sub nr. 333/14.04.2005 de cate BNP R. L..
Reclamantele se afla in eroare atunci când susțin ca de pe urma autorului a rămas cota de 1/2 din apartament, in realitate rămânând cota de 1/1 întrucât prin sentința civila nr. 6926/26.05.1998 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul cu nr._/1994 rămasă irevocabila, apartamentul situat in C., . P5, . atribuit in totalitate defunctului F. C. I., sentință care se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că reclamanta D. E. nu va mai putea solicita partajarea bunului comun, care a fost atribuit defunctului, ci doar să solicite acea sultă și aceasta numai dacă instanța nu va constata că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.
Reclamantei D. E. i s-a atribuit sulta pe care nu a valorificat-o în termenul legal de prescripție, dreptul acesteia de a solicita plata sultei fiind prescris, urmând ca Judecătoria C. să se pronunțe în dosarul nr._/215/2012 asupra prescripției dreptului reclamantei de a mai solicita dreptul său de creanță, constând în acea sultă.
Au arătat că defunctul i-a instituit legatari universali, astfel că F. E. C. trebuie să solicite reducțiunea liberalităților excesive și constatarea calității sale de moștenitor rezervatar, potrivit art. 1087 C.Civ. și numai ca urmare a reducțiunii liberalităților excesive să solicite partajarea averii defunctului, aceasta având calitatea de moștenitor rezervatar și drept urmare, cota de ½ din cât i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal, potrivit art. 1088 Cod Civil, insa având in vedere ca aceasta a avut cunoștință despre testamentul lăsat de defunctul său tată, întrucât mama sa D. E., este parata in dosarul_/215/2012 aflat pe rolul Judecătoriei C., dosar in care a fost depus testamentul despre care au făcut vorbire, acțiunea acesteia este si inadmisibila solicitând instanței să se pronunțe pe aceasta excepție.
In situația in care instanța va trece peste excepțiile invocate si va păși la judecarea cauzei pe fond, au solicitat sa constatate un pasiv succesoral constând in cheltuielile de înmormântare si pomenirile ulterioare in cuantum de 10.000 lei, pe care parații F. A. I. și F. A., pe care le-au suportat integral.
În dovedirea cererii au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriu.
Au depus testament universal autentificat sub nr. 333/14.04.2005, extras de pe portalul Judecătoriei C. cu privire la dosarul nr._/215/2012, copia acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._/215/2012, copia ..05.1998 a Judecătoriei C..
La data de 27.03.2013, reclamanta F. E. C. a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că, in raport de art. 132 Vechiul Cod de PC si de conținutul întâmpinării formulată de pârâți, înțelege sa solicite si reducțiunea in limita cotității disponibile de o treime din masa succesorala a testamentului ce pretind parații ca îl poseda de la autorul F. C. I..
A mai arătat că nu are cunoștința de conținutul testamentului, nu i-a fost comunicat, solicitând să-i fie comunicat rezervându-și dreptul de a face precizări după comunicarea acestuia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 841 C.Civ.
La data de 27.03.2013, reclamantele au depus răspuns la întâmpinarea formulată de parații F. C. si F. A., după cum urmează:
In ceea ce privește întâmpinarea pârâților, au solicitat instanței sa respingă cererea pentru suspendarea prezentei cauze pana la soluționarea irevocabila a cauzei ce face obiectul dosarului_/215/2012.
Acțiunea din acel dosar are ca obiect constatarea ca prescris a dreptului reclamantei D. E., de a cere executarea silita a sultei de_, 241 lei vechi, ce a fost stabilita prin sentința civila de partaj bunuri comune dintre subsemnata si autorul pârâților - F. C. I..
Aceasta sulta s-a stabilit prin sentința civila nr. 6926/26.05.1998, pronunțată de Judecătoria C., care a devenit irevocabila, însă D. E. nu a putut obține executarea sultei, deoarece in cadrul executării silite începuta in anul 2002, debitorul a formulat contestație la executare, a obținut suspendarea executării, iar, ulterior, nu a mai continuat executarea deoarece sulta stabilita își pierduse valoarea, fata de valoarea bunului (apartamentul cu 4 camere - bun comun, ce a făcut obiectul partajului in care s-a stabilit sulta).
A precizat D. E. că nu intenționează, în prezent, sa mai execute sulta, astfel încât acțiuneain constatarea prescrierii dreptului său de a cere executarea sultei este lipsita de interes.
Indiferent de soluția ce se va pronunța in acel dosar, D. E. poate sa își valorifice in prezenta cauza dreptul in constituirea unui nou titlu deoarece dreptul său material la acțiune pentru valorificarea cotei sale de bun comun din apartamentul in litigiu este imprescriptibil, iar, in condițiile in care dreptul de a executa sulta este prescris, este îndreptățita la constituirea unui nou titlu.
In acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia 1653/24.02.2011.
In aceste condiții, au solicitat instanței sa constate ca soluționarea prezentei cauze nu este ținuta de soluționarea acelei cauze, încât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 244, alin. 1 pct. 1 din Vechiul Cod de Procedura Civila.
Au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual active a reclamantei D. E., deoarece a pornit alături de fiica sa acțiunea de ieșire din indiviziune asupra apartamentului in litigiu, invocând dreptul său de 1/2 din apartament ca bun comun, deja stabilit in litigiul ce a făcut obiectul dosarului_/1994, in care s-a pronunțat sentința civila nr. 6926/26.05.1998, iar, fiica sa, F. C. E., a solicitat, in prealabil, dezbaterea succesiunii autorului F. C. I., stabilirea cotei ce i se cuvine din succesiune, recunoscând dreptul său de ½ din apartament si solicitând sa se constate ca in masa succesorala a rămas doar ½ din apartament.
Acțiunea a fost formulata de ambele, deoarece locuiesc și se gospodăresc împreuna si doresc valorificarea drepturilor ce li se cuvin asupra apartamentului in natura si concomitent, având aceleași interese.
Reclamanta D. E. nu a solicitat sa se constate ca ar avea calitatea de moștenitor al lui F. C. I., astfel încât toate susținerile in combaterea calității de moștenitor a sa nu au legătură cu acțiunea formulata în prezenta cauză.
Cat privește cadrul procesual, reclamantele, in virtutea principiului disponibilității, au investit instanța cu acțiune de partaj succesoral si ieșire din indiviziune, in ceea ce o privește pe F. C. E. si cu acțiune de ieșire din indiviziune in ceea ce o privește pe D. E., pentru cota sa de 1/2 din apartament.
Sunt total nefondate si susținerile in legătură cu faptul ca D. E. nu ar putea sa figureze ca reclamanta si ca nu ar avea decât calea cererii de intervenție in interes propriu pentru valorifica sultei, deoarece, așa cum a arătat, nu are interes in valorificarea sultei si solicită sa își valorifice dreptul de 1/2 din apartament in cadrul unei noi ieșiri din indiviziune asupra acestui bun, urmărind prin prezenta acțiune obținerea unui nou titlu executoriu.
Au precizat valoarea masei partajabile ca fiind de 40.000 lei.
F. E. C., parata in cererea reconvenționala, având ca obiect pasivul succesoral, a precizat ca este de acord cu imputarea asupra lotului său valoric a cheltuielilor efectuate cu înmormântarea autorului F. C. I., in măsura in care acestea vor fi dovedite cu înscrisuri si probele admise de lege.
A mai arătat că nu a fost anunțata si nu a participat la înmormântare, insa din cate cunoaște, înmormântarea a fost deosebit de modesta.
În ședința publică din data de 15.05.2013, reclamantele au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2150 lei și timbrul judiciar de 5 lei.
În aceeași ședință publică instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. E. și a dispus scoaterea acesteia din cauză.
În scop probatoriu instanța a încuviințat pentru reclamanta F. E. C. proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților și pentru pârâți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei.
La data de 19.06.2013, reclamanta F. E. C., in raport de art. 132 Vechiul Cod de Procedura Civila si de conținutul întâmpinării formulate de parați, a înțeles să precizeze cererea (privind reducțiunea testamentului universal autentificat sub nr. 333/14.04.2005 la BMP R. L.), in sensul ca a solicitat reductiunea acestuia in limita cotității disponibile de 1/4 din moștenire, in raport de dispozițiile art. 1089-1090 din Noul Cod Civil, testamentul având ca beneficiar si pe soția supraviețuitoare F. A., urmând ca 3/4 din moștenire sa fie împărțita intre cei trei moștenitori legali, in raport de cotele prevăzute de lege, respectiv cota soției supraviețuitoare de 1/4, iar restul cuvenindu-se in cote egale de 1/2 pentru fiecare, respectiv ei si celuilalt fiu al autorului - in calitate de descendenți direcți.
In drept, a invocat dispozițiile art. 1091, 1092, 1093 Noul Cod Civil.
În ședința publică din 19.06.2013, pârâții au depus extras de pe portalul Judecătoriei C. cu privire la dosarul nr._/215/2012, copia certificatului de naștere . nr._, copia certificatului de căsătorie . nr._ și chitanța de plată a onorariului de avocat.
În aceeași ședință publică D. E. a depus cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constatate ca are dreptul la ½ din apartamentul cu patru camere, situat in C., Calea București, . dobândit de ea cu F. C. I. - autorul pârâților - in regim de bun comun, in timpul căsătoriei sale cu acesta.
Acest drept al său a fost stabilit prin sentința civila nr. 6926/26.05.1998 si încheierea de admitere in principiu, parte din aceasta sentința, ambele pronunțate de Judecătoria C., in dosarul nr._/1994, prin care s-a soluționat partajul bunurilor comune intre ea si F. C. I..
In cadrul acelui proces, apartamentul a fost atribuit in lotul lui F. C. I., acesta fiind obligat la sulta in suma de 74.806.241 ROL, ce reprezenta 1/2 din valoarea apartamentului la aceea data.
Cum, in timpul vieții sale, autorul nu i-a achitat sulta la care a fost obligat prin hotărârea judecătoreasca, dreptul său de a cere executarea sultei s-a prescris, situație in care ea, având stabilita cota de 1/2 asupra acestui apartament, a solicitat sa își valorifice dreptul împotriva moștenitorilor lui F. C. I., in cadrul împărțelii ce se va efectua.
A solicitat instanței sa constate ca dreptul său material la acțiune este imprescriptibil, izvorând din dreptul de coproprietate asupra apartamentului, drept recunoscut de instanță, iar, in condițiile in care hotărârea prin care i s-a recunoscut dreptul este lipsita de executorialitate, prin efectul prescripției dreptului său de a cere executarea silita, prezenta cerere este o expresie a dreptului de acces la un tribunal, garantat de art. 6 din CEDO, pentru ca altfel dreptul de acces ar fi fără substanța in situația sa.
A precizat ca neexecutarea sultei nu a însemnat o stare de pasivitate a sa, numai ca nu s-a reușit executarea in timp rezonabil, ca urmare a relei credințe a debitorului care a tergiversat executarea sultei, formulând cereri de revizuire si suspendare a executării, care au trenat pe rolul instanțelor circa 6-7 ani, timp in care sulta s-a devalorizat considerabil.
In condițiile in care are dreptul la 1/2 din apartament, in masa succesorala ce face obiectul partajului succesoral intre moștenitorii lui Frumuseanu C. I., a rămas doar 1/2 din acest apartament.
Dreptul său asupra apartamentului in litigiu in condițiile indiviziunii este imprescriptibil, încât este îndreptățită la constituirea unui nou titlu.
In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr. 1653/24.02.2011.
A solicitat sa se dispună ieșirea din indiviziune a sa fata de parați, in raport de valoarea actuala de circulație a bunului imobil.
A evaluat provizoriu dreptul său la suma de_ lei, iar taxa de timbru aferenta acestei valori am achitat-o conform chitanței emisa pe numele său si al fiicei sale Frumuseanu E. C..
In dovedirea cererii a solicitat probacu înscrisuri, interogatoriul paraților si expertiza tehnica de evaluare.
De asemenea, în ședința publică din data de 19.06.2013, s-au luat interogatorii pârâților la propunerea reclamantei, prin apărător și interogatoriu reclamantei, la propunerea pârâților, prin apărător, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța a stabilit în sarcina intervenientei D. E. taxă judiciară de timbru în cuantum de 2211 lei .
La data de 21.06.2013, intervenienta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa prin încheierea de ședință din data de 19.06.2013,
Prin încheierea pronunțată la data de 08.09.2013, instanța a admis în parte cererea de reexaminare formulată de D. E., constatând că intervenienta datorează o taxă de timbru în cuantum de 1200 lei aferentă cererii de intervenție în interes propriu formulată la data de 19.06.2013, respingând cererea de constatare a faptului că nu mai datorează taxă judiciară de timbru pentru cererea de intervenție.
La data de 09.10.2013, intervenienta D. E. a depus chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1200 lei aferentă cererii de intervenție în interes propriu.
În ședința publică din data de 09.10.2013, instanța a respins cererea de intervenție formulată de D. E..
În aceeași ședință publică, instanța a încuviințat pentru pârâți cererea de probatorii pentru dovedirea capătului de cerere privind pasivul succesoral, respectiv cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu doi martori.
În contraprobă, a încuviințat pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu doi martori.
A stabilit în sarcina pârâților taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 lei, aferentă capătului de cerere privind pasivul succesoral.
În ședința publică din data de 04.12.2013, s-a luat interogatoriu pârâtei F. A., la propunerea reclamantei F. E. C. și a fost audiat martorul M. E., propus de pârâți.
În aceeași ședință, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la audierea martorilor încuviințați și au fost decăzuți pârâții din proba testimonială cu cel de-al doilea martor.
În ședința publică din data de 22.01.2014, pârâții au depus înscris sub semnătură privată încheiat la data de 31.03.2012 și listă cu serviciile funerare.
Instanța a pronunțat la data de 22.01.2014 o Încheiere de Admitere în Principiu prin care a admis în parte și în principiu acțiunea precizată formulată de reclamanta F. E. C., s-a constatat deschisă succesiunea defunctului F. C. I., decedat la data de 31.03.2012, având ca moștenitori pe F. A., în calitate de soție supraviețuitoare, F. A. I. în calitate de descendent de gradul I (aceștia fiind și moștenitori testamentari) și F. E. C. în calitate de descendent de gradul I, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune dintr-un apartament situat în C., . P 5, ., . autoturism marca F. Spa, s-a dispus reducțiunea testamentului universal autentificat sub nr. 333/14.04.2005 de BNP R. Lucreția până la limita cotității disponibile de 13/16 din masa succesorală, s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 13/64 pentru soția supraviețuitoare F. A., 39/64 pentru F. A. I. și 12/64 pentru F. E. C., s-a constat că pasivul succesoral constând în cheltuieli de înmormântare și pomenire a fost în cuantum de 7800 lei și s-a dispus imputarea pasivului asupra lotului reclamantei F. E. C. proporțional cu cota succesorală și s-a numit expert pentru evaluare la valoarea actuală și pentru lotizare, stabilindu-se un onorariu de 800 lei ce a fost achitat de către reclamantă.
La data de 12.06.2014, expertul P. D. a depus raportul de expertiză efectuat în cauză.
La data de 25.06.2014, expertul C. Ș. a depus raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin sentința civilă nr._/15.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizată de către reclamanta F. E. C. în contradictoriu cu pârâții F. A. și F. I. și a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert tehnic P. D. și dispusă ieșirea din indiviziune conform variantei a III-a după cum urmează:
Lotul nr. I- Reclamanta F. E. C., fizic nici un bun, va primi sultă de la pârâtul F. A. I. suma de 300 lei
Lotul nr. II -Pârâta F. A., fizic nici un bun, va primi sultă de la pârâtul F. A. I. suma de 325 lei.
Lotul nr. III-Pârâtul Fumușeanu A. I., primește fizic bunul, astfel: un autoturism F. UNO DS 1.600 lei; va da sulta reclamantei F. E. C. suma de 300 lei și pârâtei F. A. suma de 325 lei.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert tehnic C. Ș. și dispusă ieșirea din indiviziune conform variantei unice astfel:
F. A. și F. A. I. primesc apartamentul situat în C., . de_; valoarea lot F. A.=_ și valoarea lot F. A. I.=_;
F. A. și F. A. I. vor da sultă lui F. E. C. suma de_ lei.
F. E. C. nu primește nimic din apartamentul situat în C., . imputată cu cheltuielile de înmormântare_ lei.
Primește sultă de la F. A. și F. A. I. suma de_ lei.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și a mai fost mai obligată pârâta F. A. la plata sumei de 538, 2 lei, iar pârâtul F. A. I. la plata sumei de 1614, 8 lei, către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert C. Ș., a fost propusă o variantă unică de ieșire din indiviziune .
În raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert P. D., au fost propuse mai multe variante de ieșire din indiviziune.
Având în vedere mărimea cotei părților, posesia bunurilor, principiul atribuirii bunurilor, pe cât posibil în natură, instanța, în baza art. 673 ind. 10 alin. 4 Cpciv, a omologat raportul de expertiză întocmit de expert tehnic C. Ș. și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei unice și raportul de expertiză întocmit de expert tehnic P. D. și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei a-III-a.
În temeiul dispozițiilor art. 276 Cpciv, au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și a mai obligat pe pârâta F. A. la plata sumei de 538, 2 lei, iar, pe pârâtul F. A. I., la plata sumei de 1614, 8 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele apelante D. E. și F. E.-C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinice (filele 2-4 din dosar).
La data de 12.01.2015, intimații pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat (filele 13-14 din dosar).
La data de 12.01.2015, apelantele reclamante au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru de către instanță, prin rezoluție, cerere respinsă potrivit încheierii din data de 15.01.2015 (fila 18).
Intimații pârâți au depus la dosar chitanțele privind achitarea onorariului de avocat (filele 19-20).
La termenul de judecată de astăzi, intimații pârâți, prin apărător, au invocat excepția netimbrării apelului formulat de către apelantele reclamante.
Analizând materialul probator administrat în cauză, sub aspectul excepției netimbrării, invocată de către intimații pârâți, prin apărător, excepție care, potrivit art. 137 alin. 1 C.p.c., are prioritate sub aspectul soluționării față de orice cerere formulată în cauză, având în vedere că, fără plata taxelor de timbru aferente, instanța nu este învestită cu soluționarea unei cauze, reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. 2 în cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Alineatul 3 al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii, iar art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, modificată și completată prin Legea nr. 123/1997, prevede că, în cazul neachitării timbrului judiciar corespunzător cererii, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
La termenul de judecată de astăzi, intimații pârâți, prin apărător, au invocat excepția netimbrării apelului formulat în cauză, excepție ce urmează a fi admisă, în temeiul art. 137 C. proc. civ., art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995, având în vedere că, pentru termenul de judecată din data de 12.01.2015, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare depuse la filele 7-8 din dosar, apelantele reclamante au fost citate cu mențiunea de a timbra apelul declarat în cauză cu taxă de timbru în cuantum de 3160, 8 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, conform disp. art. 11 alin. 2 din legea nr. 146/1997, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, iar acestea nu au achitat taxele aferente.
La termenul de judecată din data de 12.01.2015, apelantele reclamante au formulat oral și apoi au depus în scris o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanță, prin rezoluție, cererea care a fost însă respinsă ca fiind tardiv formulată, prin încheierea din camera de consiliu din data de 15.01.2015 (fila 18 din dosar).
Întrucât apelantele reclamante nu s-au conformat acestor dispoziții și nu a făcut nici dovada că nu au posibilități materiale pentru achitarea taxelor de timbru, prin formularea unei cereri de ajutor public judiciar, conform disp. OUG nr. 51/2008, instanța urmează să admită excepția netimbrării apelului și să anuleze apelul formulat de către apelantele reclamante D. E. și F. E. C., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2014 și sentinței civile nr. 74/12.11.2014, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. A. și F. A. I., ca netimbrat.
Cu privire la cererea formulată de către intimații pârâți referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că, așa după cum rezultă cu claritate din prevederile Legii nr. 50/1995 și ale Statutului profesiei de avocat, în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al Statului este inadmisibilă.
Însă, în aplicarea textului art. 274 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cu care "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va considera motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat" nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art. 969 C.civ.), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Această abilitare a instanței de reducere a onorariului avocațial este dată de dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, care au fost declarate constituționale prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că nicio dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune, în mod necesar, să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească, creanța dobândind astfel caracter cert, lichid și exigibil.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României). Particularizând, instanța europeană de contencios a drepturilor omului a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu contravin nici dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocați și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului.
Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a art. 969 Cod civil, care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar, în funcție de situația concretă, instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
Din considerentele expuse, precum și caracterul general al normei juridice înscrise în art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța apreciază că se impune reducerea de la suma de 3000 lei la suma de 500 lei a onorariului de avocat în prezenta cale de atac.
În concret, instanța are în vedere, într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii, complexitatea cauzei în prezenta cale de atac și munca depusă de avocat, respectiv formularea unei întâmpinări și invocarea excepției netimbrării apelului la acest termen de judecată, criterii ce au fost analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale tuturor părților din cauza de față.
În temeiul disp. art. 274 alin. 3 C.p.c., având în vedere soluția ce se va pronunța asupra apelului de față, tribunalul va obliga apelantele reclamante, în solidar, la plata către intimații-pârâți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată (onorariu de avocat redus de la 3000 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului.
Anulează apelul formulat de către apelantele reclamante D. E. și F. E. C., ambele domiciliate în municipiul C., .. 29, .. 1, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2014 și sentinței civile nr. 74/12.11.2014, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. A. și F. A. I., ambii domiciliați în municipiul C., Calea București, nr. 44, .. 1, ., jud. D., ca netimbrat.
Obligă apelantele reclamante, în solidar, la plata către intimații-pârâți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată (onorariu de avocat redus de la 3000 lei).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 09 Februarie 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, V. P. | |
Grefier, E. D. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 6 ex./24.02.2015
Jud. fond: M. D. M.
| ← Anulare act. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-02-2015, Tribunalul... → |
|---|
