Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 13-02-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 17658/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 314/2015
Ședința publică de la data de 13 Februarie 2015
Completul de judecată este constituit din:
Președinte - V. F. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul M. M.-O. împotriva sentinței civile nr._ din 08.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av. C. D. pentru apelantul-reclamant și c.j. N. S. pentru intimata-pârâtă, conform delegației depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat, după care:
Părțile prezente prin apărători arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Av. C. pentru apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, întrucât pretențiile solicitate ca și cheltuieli de judecată sunt justificate, nu sunt disproporționate în raport cu munca depusă, conform motivelor de apel. Fără cheltuieli de judecată.
C.j. N. pentru intimata pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, întrucât nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de succes în raport de decizia nr. 405/04.02.2010, care a statuat că onorariul de succes nu poate fi dat în sarcina părții care a pierdut procesul.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că la data de 8 mai 2014 reclamantul M. M.-O. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. C. a formulat cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9.425,74 lei reprezentând onorariu de succes.
În motivare a arătat că, în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză, a formulat o acțiune care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, care a avut ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 7652/30 octombrie 2009, a raportului de inspecție fiscală nr. 7562/30 octombrie 2009, a deciziei nr. 158/17 august 2010.
Reclamantul a menționat că, prin sentința nr. 717/31 martie 2011 Tribunalul D. a respins acțiunea, dar Curtea de Apel C. a admis recursul a casat sentința și a trimis-o spre rejudecare.
În continuare reclamantul a menționat că dosarul a primit numărul_ *, iar prin sentința nr. 6934/20 iunie 2013 a fost admisă acțiunea.
Reclamantul a învederat instanței că în cuprinsul contractului de asistență juridică a fost stipulat onorariul de succes în cuantum de 10% din suma ce a făcut obiectul dosarului.
Reclamantul a precizat că suma ce reprezintă onorariu de succes este de 9.425,74 lei, sumă care a fost achitată astfel cum rezultă din chitanța 1407/7 ianuarie 2014 și a extrasului de cont.
Concluzionând, reclamantul a precizat că onorariul de succes are un caracter real, necesar și rezonabil, iar suma nu este exagerată ținându-se cont de natura litigiului, de complexitatea si de durata acestuia.
În drept au fost invocate disp. art. 1025 și urm., art. 453 C.pr.civilă.
La data de 30 iunie 2014 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii învederând instanței că se pot obține cheltuielile de judecată doar în măsura în care se stabilește realitatea,necesitatea și caracterul rezonabil al acestora.
În cuprinsul întâmpinării pârâta a învederat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant deoarece, pe de o parte, suma a fost achitată ulterior rămânerii definitive a dosarului, iar pe de altă parte o asemenea cheltuială nu este imputabilă părții căzute în pretenții și constituie o recompensă suplimentară.
Reclamantul, în dovedirea acțiunii,a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă apreciată de instanță ca fiind utilă și încuviințată ca atare, la dosar fiind depuse: dovada achitării taxei de timbru și în copii: sentința nr. 717/31 martie 2011,decizia nr. 3172/26 octombrie 2011, sentința nr. 6934/20 iunie 2013,decizia nr._/16 decembrie 2013,contract de asistență juridică nr. 2146/3 decembrie 2013, factură, extras de cont.
Prin sentința civilă nr._ din 08.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respingă acțiunea formulată de reclamantul M. M. O. în contradictoriu cu pârâta D.R.F.P. C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat acțiune împotriva pârâtei, astfel că pe rolul Tribunalului D. a existat dosarul nr._ având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 7652/30 .10.2009,a raportului de inspecție fiscală nr. 7562/30.10.2009,a deciziei nr. 158/17 .08. 2010.
Pentru susținerea acestei cauze, reclamantul a încheiat un contract de asistență juridică în cuprinsul căruia a fost stipulat onorariul de succes în cuantum de 10% din suma ce a făcut obiectul dosarului. Suma ce reprezintă onorariu de succes este de 9.425,74 lei, sumă achitată de reclamant.
Prin cererea formulată ,reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9.425,74 lei reprezentând onorariu de succes.
Instanța reține că, în cauză, contractul de asistență juridică în cuprinsul căruia a fost stipulat onorariul de succes constituie titlu executoriu, astfel că plata acestuia nu trebuie solicitată pe calea unei acțiuni separate.
Față de cele menționate, instanța a respins cererea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. M. O., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul arată că într-adevăr contractul de asistență juridică constituie titlu executoriu însă între apărător și client și nu între apărător si terți. Așadar solicitarea nu a fost aceea de a obliga pe clientul M. M.-O. la plata sumei de 9.425,74 lei reprezentând onorariul de succes ci de a obliga pe pârâta D.G.R.F.P. C. la achitarea respectivei sume întrucât aceasta este partea căzută în pretenții față de apelant prin admiterea acțiunii în dosarul nr._/63/2011*.
Rezultă clar că apelantul a achitat suma respectivă către societatea de avocați iar prin cererea cu valoare redusă am solicitat obligarea D.G.R.F.P. C. la achitarea onorariului de avocat.
Astfel, în fapt, apelantul a formulat o acțiune în contradictoriu cu D.G.R.F.P. C., înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr. 4210/63/_, care a avut ca obiect anularea următoarelor acte administrative fiscale: decizia de impunere privind obligațiile fiscal suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscal pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual ș/i/sau într-o formă de asociere nr. 7562/30.10.2009;raportul de inspecție fiscală nr. 7562/30.10.2009; decizia nr. 158/17.08.2010 privind soluționarea contestației formulată de către subsemnatul înregistrată la D.G.R.F.P. C. sub nr._/27.11.2009.
Prin sentința nr. 717/31.03.2011 Tribunalul D. respins acțiunea, Mehedintu M. O. formulând recurs. Curtea de Apel C., prin decizia nr. 3172/26.10.2011 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, dosarul a primit nr._ *. Prin sentința nr. 6934/20.06.2013, instanța de fond, rejudecând, a admis acțiunea formulată, a anulat decizia D.G.R.F.P. C. nr. 158/2010, decizia de impunere 7562/2009 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. 7562/2009, soluție menținută și de către Curtea de Apel C. prin decizia nr._/16.12.2013.
Astfel, în contractul de asistență juridică încheiat pentru reprezentare în dosarul nr._ *, aflat pe rolul Curții de Apel C., a fost stipulat onorariu de succes de 10% din suma ce a făcut obiectul litigiului.
Așadar, Mehedintu M. O., a achitat, pe lângă cheltuielile de judecată și onorariu de succes, conform contractului de asistență juridică nr. 2146/03.12.2013, în cuantum de 9.425,74 lei, conform facturii nr. 1407/07.01.2014 și extrasului de cont care se află la dosarul cauzei.
Onorariu de succes are un caracter real, necesar și rezonabil, suma achitată nefiind - dată fiind natura litigiului, complexitatea și durata acestuia - nicidecum una exagerată.
Consideră că elementul hotărâtor de care instanța trebuie să țină cont îl reprezintă legătura necesară între plata onorariului de succes și activitatea apărătorului ales, finalizată prin câștigarea procesului.
În temeiul tuturor argumentelor prezentate, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond și admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 9.425,74 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din altă cauză, constând în contravaloare onorariu de avocat de succes, convenit de M. M.-O. cu Societatea civilă profesională de avocați T., C. & P., reprezentată de avocat C. D., conform contractului de asistență juridică nr. 2146/03.12.2012, prin care părțile acestui contract au convenit un onorariu fix în cuantum de 2.000 lei plus T.V.A., dar și un onorariu de succes de 10% din suma ce face obiectul litigiului soluționat irevocabil prin decizia nr._/16.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ *.
Prin această hotărâre a fost respins recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. C. împotriva sentinței nr. 6934/20.06.2013 a Tribunalului D., prin care au fost anulate decizia nr. 158/2010, decizia de impunere nr. 7562/2009 și raportul de inspecție fiscală nr. 7562/2009.
La data de 15.01.2014, reclamantul a achitat în contul societății civile profesionale de avocați suma de 9.425,74 lei cu titlul de onorariu de succes, conform facturii fiscale nr. 1407/07.01.2014, emisă ulterior soluționării irevocabile a celuilalt litigiu de către instanța de contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul observă că onorariul de succes reprezintă o cheltuială care nu este făcută până la data soluționării litigiului, astfel încât nu este imputabilă părții care pierde procesul, ci reprezintă o recompensă suplimentară acordată de client avocatului său, cu pronunțat caracter voluntar și voluptoriu.
Așadar, onorariul de succes, stabilit pe lângă onorariul fix, nu poate fi pus în nicio situație în sarcina părții adverse care cade în pretenții, deoarece acesta trebuie asimilat unei cheltuieli voluptorii, efectuată de către cel care câștigă procesul fără a fi constrâns, și nu unei cheltuieli necesare și/sau utile, cum este de regulă onorariul orar sau fix (forfetar), acesta din urmă fiind cel mai des întâlnit în practica instanțelor judecătorești.
Oricum, văzând dispozițiile art. 451 alin. 2 din noul C.p.civ. și apreciind în mod global ambele sume de bani stabilite ca și onorarii de avocat (fix și de succes), tribunalul consideră că suma de bani reprezentând onorariul de succes este în totalitate vădit disproporționată în raport cu activitatea desfășurată de avocat, în sensul că nu reflectă sub nicio formă munca prestată de acesta. Tribunalul are în vedere faptul că apărătorul l-a reprezentat pe reclamant la un singur termen de judecată în fața Curții de Apel C., cel din 09.12.2013, fiind suficient (chiar excesiv cum s-a apreciat de curte) onorariul fix stabilit în cuantum de 2.000 lei plus T.V.A., care a fost redus la valoarea de 1.000 lei prin decizia nr._/16.12.2013, pronunțată în recurs în dosarul nr._ *.
Din acest punct de vedere este evident că hotărârea Curții de Apel C. se impune în prezenta cauză cu putere de lucru judecat în ceea ce privește statuarea referitoare la caracterul necesar, real și rezonabil al onorariului convenit de reclamant cu apărătorul său, cu alte cuvinte, cu atât mai mult nu poate fi luat în discuție onorariul de succes, cu cât instanța de control judiciar din celălalt litigiu a apreciat că este excesiv chiar și onorariul fix, pe care l-a redus la suma de 1.000 lei conform art. 274 alin. 3 din vechiul C.p.civ.
De aceea, apreciind că onorariul de succes convenit prin contractul de asistență juridică nu poate genera vreo obligație de plată în sarcina pârâtului, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat, în baza art. 480 alin. 1 din noul C.p.civ., păstrând sentința atacată ca legală și temeinică, dar pentru considerentele reținute de instanța de control judiciar, deoarece contractul de asistență juridică nu poate fi titlu executoriu decât între părțile acestuia, conform art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 rep. și art. 124 din Statutul profesiei de avocat, adoptat la data de 03.12.2011, nu și în raport cu terțe persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant M. M.-O., CNP -_, domiciliat în mun. C., .. 3, jud. D., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la reprezentantul convențional - Societatea civilă profesională de avocați T., C. & P., cu sediul în mun. C., .. 30, Clădirea Malmo, etaj 2, împotriva sentinței civile nr._ din 08.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în mun. C., .. 2, județul D., cod poștal_, cod fiscal_, cont RO06TREZ__, deschis la Trezoreria mun. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 13.02.2015, la sediul Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. F.M./4 ex.
Data redactării: 27.02.2015
Jud.fond M. M.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-02-2015, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 88/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
