Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul DOLJ

Decizia nr. 102/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 102/2015

Dosar nr._ -suspendare executare-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 102/2015

Ședința publică din data de 11 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: V. P.

Judecător: D. O.

Judecător: D. G.

Grefier: L. E. C.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenții contestatori V. L. și V. D., împotriva încheierii din data de 21.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SRL și intimatul pârât B. I. D. T., având ca obiect suspendare executare.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că instanța a fost sesizată cu referat din partea Serviciului Arhivă prin care se solicită pronunțarea asupra perimării, dosarul fiind suspendat în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ., la data de 14.11.2013, după care, instanța, din oficiu, ca și motiv de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. 2 C.p.civ., 137 alin. 1 C.p.civ. coroborat cu art. 252 alin. 1 și 2 C.p.civ., invocă excepția perimării cererii de recurs și reține cauza în pronunțare cu privire la excepție.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 26.04.2013, sub nr._ 13, contestatorii V. L. și V. D., în contradictoriu cu intimata DDM Invest III AG prin . SRL, au formulat contestație la executare împotriva executării ce face obiectul dosarului de executare nr. 15/2013 al B. I. D. T., solicitând instanței, într-o teză principală, să constate prescripția dreptului de a cere executarea silită a convenției de împrumut nr. 110-516/CNP-OA/2006 din data de 03.03.2006 care face obiectul dosarului nr. 5/2013 al B. I. D. T. și, pe cale de consecință, să dispună anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, anularea actelor de executare și încetarea executării. Într-o teză subsidiară, contestatorii au solicitat lămurirea titlului executoriu cu privire la suma certă datorată cu titlu de debit, calitatea de creditor a pârâtei raportat la creditorul stabilit în titlul executoriu pentru care s-a obținut executarea silită și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare și a încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită cu obligarea executorului judecătoresc la efectuarea actelor de executare conform sumei certe datorate și a creditorului legal existent.

În motivarea, în fapt, contestatorii au arătat că, la data de 04.04.2013, au primit de la B. I. D., somația emisă la 20.03.2013, în dosarul nr. 5/2013 însoțită de procesul-verbal privind cheltuielile de executare din cuprinsul cărora rezultă că ar datora suma de 12.191, 60 lei, reprezentând debit, conform titlului executoriu ce-l constituie convenția de împrumut nr. 110-516/CNP-OA/2006 și suma de 1353, 16 lei, reprezentând cheltuieli de executare, fiind somați să achite acest debit către DM INVESTI III AG prin ., conform titlului executoriu mai sus menționat.

Contestatorii au precizat că, la data de 03.03.2006, între V. L., în calitate de împrumutat și, respectiv, fidejusor V. D., s-a încheiat convenția de împrumut 110-516/CNP-OA/2006 cu UniCredit România. În perioada 2006-2009, contestatoarea a făcut plăți conform graficului de rambursare, iar, după ce UniCredit România a deveni UniCredit Ț., a primit o înștiințare despre fuziunea celor două instituții cu mențiunea debit 0, astfel că, din luna martie 2009 și până la această dată, nu a mai efectuat nici o plată și nici nu a primit vreo notificare, adresă sau orice alt înscris prin care să i se aducă la cunoștință că ar mai avea vreo datorie către bancă. În acest sens, a invocat secțiunea 13 din convenția de credit. Contestatoarea a mai precizat că, de la data întocmirii prezentului contract și până la această dată, contestatorii nu și-au schimbat adresele.

Față de împrejurarea mai sus expusă și coroborând momentul efectuării ultimei plăți și momentul formulării cererii de executare silită, contestatorii au invocat excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită deoarece au trecut mai mult de 3 ani, iar, înăuntrul acestui termen, UniCredit România, direct sau prin alte persoane interpuse, nu a făcut nici un demers în scopul recuperării așa-zisului debit.

Pe fond, contestatorii au solicitat să se constate că suma pentru care s-a dispus executarea silită nu este o sumă certă, deoarece din debitul total de 14.500 lei au efectuat plăți care nu au fost scăzute, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea existenței sau inexistenței unei datorii a contestatorilor către pârâtă, iar, dacă aceasta există, care este cuantumul ei, conform clauzelor convenției de împrumut încheiate cu UniCredit Romania, urmând să stabilească și alte obiective.

Au mai arătat contestatorii că, potrivit somației emise de B. I. D., rezultă că titlul executoriu pentru care s-a dispus încuviințarea executării silite îl constituie convenția de împrumut care nu este succedată de nici un alt înscris care să modifice creditorul. Ori, conform convenției de împrumut, creditorul lor este UniCredit România, iar, conform somației, creditorul lor este DM INVESTI III AG prin ., însă nu s-a obținut încuviințarea executării pentru titlul executoriu mai sus menționat, avându-se în vedere vreun act de cesiune sau vreo altă modalitate de înlocuire a creditorului.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711, 712 alin. 2, 719 alin. 1 NCPC coroborat cu dispozițiile art. 405 NCPC.

În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: somația din data de 20.03.2013 emisă de B. I. D. T., în dosarul de executare nr. 5/2013 și dovada de comunicare, proces-verbal privind cheltuielile de executare din data de 20.03.2013, convenția de credit nr. 110-516/CNP-OA/2006 din data de 03.03.2006.

La data de 17.05.2013, contestatorii au depus precizare cu privire la temeiul de drept, respectiv art. 399 alin. 2, 3 și urm. C.proc.civ..

De asemenea, contestatorii au solicitat, potrivit art. 403 C.proc.civ., suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.

A fost anexată dovada ultimei plăți către Unicredit Tiriac Bank.

În baza art. 242 C.proc.civ., s-a solicitat de către contestatori judecarea cauzei și în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar de 0, 3 lei.

La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare nr. 5/2013, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Prin cererea depusă la termenul de judecată din data de 21.06.2013, în motivarea cererii de suspendare a executării silite, s-a arătat că, de la data formulării și comunicării somației și până în prezent, au crescut cheltuielile cu executarea, deși a adus la cunoștința executorului veniturile contestatorilor, s-a înființat poprire pe pensii, care nu le-a fost comunicată și poprire pentru contestatoare, deși societatea unde a desfășurat activitate este în procedura lichidării încă din 2011. De asemenea, au mai arătat contestatorii, s-au emis documente în vederea începerii executării silite imobiliare, în condițiile în care sunt de acord ca în situația în care s-ar constatat existența vreunei datorii, să o achite de îndată, aspect adus la cunoștința executorului judecătoresc.

Prin încheierea din data de 21.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, s-a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite formulat de contestatori.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 403 alin 1 C.proc.civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune astfel.

Din analiza acestui text de lege, rezultă că, pentru admisibilitatea unei asemenea cereri, trebuie îndeplinite două condiții cu caracter procedural, și anume: condiția existenței unei contestații la executare în curs de soluționare pe rolul instanței și a plății unei cauțiuni

Prima condiție pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării silite, respectiv existența unei contestații la executare pe rolul instanței, este îndeplinită. Astfel, pe rolul instanței a fost înregistrată contestația la executare în prezentul dosar.

În ceea ce privește plata cauțiunii, astfel cum rezultă din recipisa de consemnare nr._/1 din 21.06.2013 emisă de CEC Bank SA, contestatorii au făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 1.219.16 lei stabilite de instanță în sarcina lor.

Prin urmare, instanța a constatat îndeplinite cele două condiții de ordin procedural.

Pe de altă parte, instanța a reținut că suspendarea executării silite poate fi dispusă, în mod excepțional, dată fiind necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, ca măsură de protecție ori de câte ori se apreciază că prin executarea silită s-ar crea prejudicii grave, iremediabile sau greu de remediat.

Or, în prezenta cauză, analizând raportul de proporționalitate între vătămarea celui care solicită suspendarea executării silite și necesitatea aducerii la îndeplinire a titlurilor executorii într-un termen cât mai scurt, instanța a apreciat că justul echilibru între cele două principii ar fi rupt în defavoarea celui din urmă. Astfel, contestatorii nu au făcut dovada prejudiciului grav și iremediabil sau greu de remediat pe care l-ar suferi prin continuarea executării silite. În ce privește susținerile acestora în sensul că s-au emis documente în vederea începerii executării silite imobiliare, instanța a reținut că nu s-a depus nicio dovadă în acest sens.

Față de cele expuse, instanța a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca neîntemeiat.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs contestatorii recurenți V. L. și V. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2013, instanța a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.

Astfel, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și, pentru termenul de judecată de astăzi, a fost repusă pe rol, cu referat înaintat de Serviciul Arhivă, în vederea constatării perimării.

Potrivit art. 248 C.pr.civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an „.

În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății (14.11.2013), cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părților interesate (în speță contestatorii recurenți) care, în tot acest timp, nu au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția perimării și va constata perimată cererea de recurs declarată de recurenții contestatori V. L. și V. D., împotriva încheierii din data de 21.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SRL și intimatul pârât B. I. D. T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite excepția perimării, invocată, din oficiu, de către instanță.

Constată perimată cererea de recurs declarată de recurenții contestatori V. L. și V. D., împotriva încheierii din data de 21.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SRL și intimatul pârât B. I. D. T..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Februarie 2015.

Președinte,

V. P.

Judecător,

D. O.

Judecător,

D. G.

Grefier,

L. E. C.

Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 2 ex./02.03.2015

Jud. fond: A. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul DOLJ