Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 298/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 298/2015

Ședința publică de la 11 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. F. S.

Judecător S. L. M.

Grefier E. B.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 4 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului declarat de apelantul contestator C. C., împotriva sentinței civile nr._ din 15.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și intimata chemata în garanție C. DE A. DE SĂNĂTATE D., având ca obiect contestație la executare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

La data de 21.10.2013 contestatorul C. C. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., solicitând să se anuleze titlul executoriu nr._/27.09.2013, somația nr. 16/_ /_/27.09.2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, contestatorul a arătat că la 03.10.2013 i-au fost comunicate titlul executoriu și somația, ambele din 27.09.2013, dispuse de intimată, prin care a fost înștiințat că figurează în evidență cu plata sumei de 1821 lei reprezentând contribuții asigurări sociale de sănătate pentru persoane care realizează venituri independente.

Contestatorul a menționat că cele două acte sunt lovite de nulitate absolută deoarece nu cuprind elementele obligatorii prevăzute de art. 138 alin. (2) C.Pr.Fiscală.

A susținut că, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 5 din Codul de procedură fiscală, titlul executoriu emis trebuie să precizeze natura obligației fiscale datorate ori în cazul de față, creditorul bugetar nu precizează acest lucru.

În cauza de față, aceste acte cuprind date eronate cu privire la obiect, respectiv contestatorului i se solicită contravaloarea a trei obligații fiscale reprezentând contribuții asigurări sociale de sănătate, fără a se menționa în mod expres ce reprezintă cu exactitate cele trei sume, pentru a-și putea face apărarea în mod corespunzător.

În speță nu există vreun titlu fiscal de creanță, iar impunerea sumelor cuprinse în titlul executoriu apare ca un abuz, din moment ce izvorul creanței nu i-a fost adus la cunoștință.

Chiar și așa, pentru debitul stabilit prin înscrisurile contestate, intimata nu a respectat termenul legal de plată a pretinsului debit.

Potrivit art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală, raportat la art.35 alin.2 din Ordinul nr. 617/2007, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.

Termenul legal de plată este de 60 de zile de la data comunicării titlului de creanță, termen prevăzut de art. 84 alin. 6 și de art.8 alin.4 din Ordinul nr. 617/2007.

Cum Decizia_/30.05.2013 i-a fost comunicată la 15.06.2013 rezultă în mod clar că data de la care încep să curgă majorările și penalitățile este de 15.08.2013 și nu 30.05.2013.

Titlul executoriu este nul deoarece nu s-a întocmit pe baza unui titlu de creanță, așa cum este definit de art. 4 OG 39/2003.

Decizia nr._/30.05.2013 emisă de CAS a fost contestată de contestator conform procedurii prevăzută de lege, iar această decizie a fost desființată ca urmare a soluționării contestației, fiind emisă în acest sens decizia 152/22.07.2013.

Față de aceste aspecte, având în vedere și dispozițiile art. 141 C.P.CIV., actele de executare întocmite de către intimată au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale aplicabile în speță și menționate mai sus, astfel că un act de executare desființat nu are caracter de titlu executoriu, motiv pentru care sancțiunea este nulitatea acestor acte.

În drept, a invocat dispozițiile art. 169, 172 și urm. C.Pr.Fiscală, Legea 95/2006, Ordinul 617/2007, art. 714 și urm. C.P.CIV.

La data de 12.12.2013 contestatorul a formulat cerere de complinire la contestația de executare, prin care a solicitat să fie anulate și următoarele acte de executare: titlul executoriu nr._ din 28.11.2013 și somația nr. 16/_ /_ din_ pentru următoarele motive:

În fapt, la data de 03.12.2013 i-au fost comunicate titlul executoriu nr._ și somația nr. 16/_ /_, ambele din data de 28.11.2013 dispuse de către intimată, prin care era înștiințat că figurează în evidență cu plata sumei de 214 lei reprezentând contribuții asigurări sociale de sănătate pentru persoane care realizează venituri din activități independente.

Susține că aceste acte cuprind date eronate cu privire la obiect, respectiv i se solicită contravaloarea a trei obligații fiscale reprezentând contribuții asigurări sociale de sănătate fără a se menționa în mod expres ce reprezintă cu exactitate aceste sume pentru a-și putea face apărarea în mod corespunzător.

Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 5 C.Pr.Fiscală, titlul executoriu emis trebuie să precizeze natura obligației fiscale datorate ori în cazul de față creditorul bugetar nu precizează acest lucru.

În raport de dispozițiile art. 108 alin. 3 C.Pr.Fiscală, potrivit cărora „actul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală ” și ale art. 137 alin. 2 din același cod care stipulează că „Titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.

În speță nu există vreun titlu fiscal de creanță, iar impunerea sumelor cuprinse în titlul executoriu apare ca un abuz din moment ce izvorul creanței nu i-a fost adus la cunoștință.

Susține că titlul executoriu este nul, deoarece nu s-a întocmit pe baza unui titlu de creanță, așa cum este definit de art. 4 din OG 39/2003.

În cazul în care actele de executare se referă la accesorii face precizarea că în data de 03.10.2013 a achitat suma de 214 lei.

Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației cum a fost formulată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 169, 172 și urm. C.Pr.Fiscală, Legea 95/2006, Ordinul nr.617/2007, art. 204, art. 714 și urm. C.P.CIV.

Contestatorul a depus la dosar: titlul executoriu nr._ din 28.11.2013 și somația nr. 16/_ /_ din_, decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii.

La data de 24.12.2013 Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., prin reprezentantul legal D. B.-C., formulează în temeiul art. 205 C.proc.civ întâmpinare solicitând respingerea, în principal, ca fiind inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, a contestației la executare, cu consecința menținerii Titlului executoriu nr._/27.09.2013 și a somației nr._/27.09.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..

Susține că, pledoaria din cuprinsul contestației la executare vizează în realitate corectitudinea și legalitatea Deciziei de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoana fizică emisă de Casa de Asigurări de Sănătate D., înmânată lui C. C. la data de 10.06.2013, care a semnat de primire, pentru a cărui contestare acesta avea la dispoziție o procedură prealabilă reglementată de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și una în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, acesta declanșând procedura prealabilă referitor la decizia de impunere, astfel cum rezultă din actele anexate contestației la executare.

Caracterul de act administrativ fiscal este conferit deciziei de impunere de art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 172 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare . „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii" și "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege."

Prin urmare, legiuitorul a condiționat posibilitatea utilizării apărărilor de fond pe calea contestației la executare de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate.

În sensul celor arătate mai sus a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând decizia nr. XIV/05.02.2007 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 733/30.10.2007: „În aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu completările și modificările ulterioare (în prezent, art. 172 alin. 4.) stabilesc: Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege."

Or, întrucât pentru contestarea deciziei de impunere, decizie care constituie titlu executoriu și totodată act administrativ fiscal, este prevăzută o procedură prealabilă și una judiciară la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă, consideră că reclamantul nu poate invoca apărări de fond în cadrul contestației la executare, nu poate contesta însăși validitatea în fond a actului la care a făcut referire mai sus, determinarea de majorări de întârziere și penalități de întârziere, iar instanța nu se poate pronunța asupra acestora, întrucât și-ar depăși competenta.

Era și este inadmisibilă discutarea valabilității actului administrativ fiscal emis de Casa de Asigurări de Sănătate D. în procedura contestației la executare în condițiile în care aceste titlu beneficiază de proceduri speciale de contestare.

Procedura prealabilă este reglementată de Titlu IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale - din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Procedura prealabilă se finalizează prin emiterea unei decizii/dispoziție, după caz (art. 210 alin. 1 din actul normativ mai sus indicat).

Ulterior parcurgerii procedurii prealabile, decizia poate fi atacată la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă.

În ceea ce privește instanța judecătorească competentă să soluționeze contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal și a deciziei emise în procedura prealabilă, art. 10 din Legea nr. 554/2004, stabilește că, competența aparține tribunalelor administrativ-fiscale, respectiv, secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel în funcție de instituția sau autoritatea de la care emană actul atacat și în funcție de cuantumul sumei stabilite prin acesta. Instanțele competente sunt, potrivit prevederilor art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele care judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, curțile de apel judecând, conform art. 96 pct. 1 C.proc.civ., în primă instanță, „cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale."

În ceea ce privește competența teritorială, noua lege a contenciosului administrativ lasă la latitudinea reclamantului dreptul de a sesiza instanța de la domiciliul său ori pe cea de la domiciliul pârâtului.

Concluzionând, în raport de cele invocate mai sus, consideră că prima instanță nu este abilitată de lege să analizeze apărările care vizează legalitatea și temeinicia Deciziei de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoana fizică emisă de Casa de Asigurări de Sănătate D., modul de stabilire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și a accesoriilor aferente și întrucât prezenta contestație la executare se întemeiază pe astfel, de apărări, solicită respingerea ca inadmisibilă.

Pe fondul contestației la executare, referitor la creanța aflată în evidența Administrației Județene a Finanțelor Publice D. împotriva lui C. C., învederează următoarele:

Conform art. V alin. 1și 2 din O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal: „începând cu data de 01.07.2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX ind. 2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade."

Urmare a înaintării Deciziei de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoana fizică, în baza de date electronică a organelor fiscale a fost înregistrată situația debitului stabilit în sarcina lui C. C..

În fapt, prin Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică, Casa de Asigurări de Sănătate D. a determinat în sarcina lui C. C.,: suma de 3.344 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, suma de 237,45 lei cu titlu de majorări de întârziere (dobânzi în actuala titulatură) și suma de 252 lei cu titlu de penalități de întârziere, act comunicat înmânat acestuia la data de 10.06.2013.

Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică reprezintă titlu de creanță conform art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare („... titlul de creanță îl constituie, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS") și 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare („Titlu de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: decizia de impunere") și a devenit titlu executoriu în condițiile alin. 2 al aceluiași articol din ordinul mai sus indicat („Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege") și art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală („Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală devine scadentă prin expirarea termenului prevăzut de lege ... .").

Actul administrativ fiscal, în speță, decizia de impunere, se bucură de prezumția de legalitate, care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate. Principiul legalității actului administrativ fiscal presupune, pe de o parte, ca autoritățile administrative să nu încalce legea, iar, pe de altă parte, ca deciziile lor să se întemeieze pe lege, respectarea acestor exigențe trebuind să fie în mod efectiv asigurată. Prezumția de autenticitate reprezintă trăsătura actului administrativ fiscal care prezumă calitatea actului de a fi emis de organul evocat, prin forma sa exterioară (semnături, ștampilă, antet, etc.). Prezumția de veridicitate exprimă calitatea actului administrativ fiscal de a corespunde adevărului, de a corespunde, prin fondul său, întru-totul voinței autorității publice emitente.

Actul administrativ fiscal este emis în realizarea puterii publice, trăsătură care generează obligativitatea și executarea sa din oficiu. Astfel, actul administrativ fiscal are forță executorie. A nu executa un act administrativ fiscal emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea.

Analizând actele anexate contestației la executare depuse de C. C. și înaintate de instanța de judecată alăturat adresei emise la data de 25.11.2013 a rezultat că acesta, considerându-se lezat în drepturile și interesele sale legitime prin Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică, a declanșat procedura prealabilă, fiind emisă de Casa de Asigurări de Sănătate D. Decizia nr. 152/22.07.2013, prin care a fost admisă în parte contestația cu privire la contribuția și accesoriile calculate pentru anii 2010-2012, urmând ca organul fiscal să emită un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.

La data de 08.08.2013 cu nr._, este emisă Decizia de desființare a deciziei de impunere din oficiu, prin care se comunică lui C. C. că Decizia de impunere din oficiu nr._/30.05.2013 a fost desființată la data depunerii declarației/declarațiilor privind obligațiile de constituire și plată la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate datorate de alte persoane decât cele care desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă.

Cele două decizii la care a făcut referire nu au fost înaintate autorității fiscale, astfel că în baza de date electronică a Administrației Județene a Finanțelor Publice D. C. C. figurează cu sumele din Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică, din suma de 3.644 lei contribuții de asigurări sociale de sănătate fiind achitate următoarele sume: 2.181 lei în data de 09.07.2013 + 44 lei în data de 25.07.2013 + 44 lei în data de 28.08.2013 + 44 lei în data de 25.09.2013, în total 2.313 lei, rămânând de plată din creanța fiscală principală -1.331 lei.

Fiind înaintat de Casa de Asigurări de Sănătate D. titlul executoriu reprezentat de Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică și având în vedere sumele achitate și la care a făcut referire mai sus, organele de executare din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D. au efectuat procedura de executare silită în temeiul O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu art. 145 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu prevederile ".M.F.P. nr. 1107/2012 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative și procedurale și cu cele ale Ordinului nr. 1438/2009 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, cu modificările și completările ulterioare - Anexa nr. 1 pentru titlu executoriu și Anexa nr. 2 pentru somație -, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a emis: somația nr._ din data de 27.09.2013, la care a fost atașat Titlu executoriu nr._ din data de 27.09.2013, acte înaintate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la domiciliul debitorului, fiind primite la data de 04.10.2013 de tatăl lui C. C.. Titlul executoriu nr._/27.09.2013 a fost emis în temeiul art. 41 alin. 1 și alin. 1 ind.1 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul ... . În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. ... niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlul de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii", având la bază Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoana fizică.

C. C. a fost somat pentru suma de 1.331 lei rămasă de achitat din contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, suma de 238 lei reprezentând majorări de întârziere aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și suma de 252 lei reprezentând penalități de întârziere aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.

Concluzionând, având în vedere datoria contestatorului față de bugetul general consolidat al statului decurgând din Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoana fizică, în mod corect, legal, autoritatea fiscală a emis, în baza art. 141 alin. 1 și alin. 1ind. 1 și a art. 145 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, titlul executoriu și somația.

Având în vedere cele invocate mai sus, consideră că, C. C. nu probează în vreun fel în ce măsură este prejudiciat („vătămat") prin actele emise în cauză și enumerate în întâmpinare, acte emise corect, legal de autoritatea fiscală.

Or, potrivit art. 711 alin. 1 C.proc.civ. (cu care se completează Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare - art. 2 alin. 3), vătămarea produsă prin actele emise de autoritatea fiscală constituie temeiul formulării unei contestații la executare, iar în speța dedusă judecății nu s-a probat existenta acestei vătămări, astfel că solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, consideră că este neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 C.proc.civ.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.

Nu pot fi reținute în sarcina autorității fiscale aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, iar actele a căror anulare se solicită - titlu executoriu și somația enumerate în prezenta întâmpinare - sunt temeinic și legal emise de către Administrația

Județeană a Finanțelor Publice D..

Mai mult, în situația admiterii contestației la executare devine incident art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Dacă totuși se apreciază că au fost efectuate pe parcursul judecății și sunt dovedite astfel cum impune art. 452 C.proc.civ., fiind datorate de autoritatea fiscală, la stabilirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, solicită ca instanța de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ. Textul menționat consacră posibilitatea instanței să aprecieze asupra cheltuielilor de judecată avansate și solicitate într-o cauză de părți, o asemenea interpretare fiind în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia în discuție.

Depune, în copie, în dublu exemplar, Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică, confirmată de primire,

și, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, în dublu exemplar: „Situația analitică debite plăți solduri" din data de 10.12.2013, somația nr._/27.09.2013 Titlul executoriu nr._/27.09.2013 și confirmarea de primire.

La data de 24.12.2013 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat cerere de chemare în garanție a Casei de A. de Sănătate D., solicitând ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Conform art. V alin. 1 și 2 din OUG nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal „Începând cu data de 01.07.2012 competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX ind. 2 al codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală.Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012 precum și perioadei 1 ianuarie – 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și totodată pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade”.

Contestatorul a fost somat pentru suma de 1.331 lei rămasă de achitat din contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, suma de 238 lei reprezentând majorări de întârziere și suma de 252 lei reprezentând penalități de întârziere.

La data de 09.04.2014 Casa de Asigurări de Sănătate D. chemată în garanție, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție pentru următoarele motive:

În conformitate cu prevederile art. V alin. 4 din OUG 125/2011 „începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuții sociale datorate de persoanele fizice stabilite și neachitate la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire și a următoarelor documente: înscrisuri în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până la data predării-preluării și care reprezintă titluri executorii”.

De asemenea, potrivit alin. 10 „Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executare silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asiguratorii aferente creanțelor prevăzute la alin. 4, Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora,începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.

Astfel, atâta timp cât există o prevedere legislativă expresă cu privire la aceste litigii în care ANAF se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări de sănătate, consideră că sub nici o formă nu se poate vorbi despre îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 72 – 74 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și despre o eventuală chemare în garanție a CAS D..

Având în vedere cele menționate, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție.

În drept, formulează întâmpinarea în baza dispozițiilor art. 205 și urm. Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea 134/2010 privind C.P.CIV. solicită judecarea cauzei chiar și în lipsa sa.

La data de 09.04.2014, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. prin reprezentantul său legal D. B.-C., a formulat întâmpinare în raport de „cererea de complinire" depusă de contestator.

Pentru motivele de fapt și de drept invocate mai jos, solicită respingerea ca fiind neîntemeiată a cererii de complinire la contestația la executare formulată de COTOARA C., cu consecința menținerii Titlului executoriu nr._/28.11.2013 si a somației nr.

_/28.11.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..

Astfel cum am arătat și în cuprinsul întâmpinării cu nr. DJ129515/23.12.2013, referitor la creanța aflată în evidența Administrației Județene a Finanțelor Publice D. împotriva lui C. C., învederează următoarele:

Conform art. V alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal: „începând cu data de 01.07.2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade."

În fapt, prin Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică, Casa de Asigurări de Sănătate D. a determinat în sarcina lui C. C., suma de 3.344 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, suma de 237,45 lei cu titlu de majorări de întârziere (dobânzi în actuala titulatură) și suma de 252 lei cu titlu de penalități de întârziere, sume care se regăsesc în „Situația analitică debite plăți solduri" la data de 27.03.2014, decizia de impunere fiind înmânată sus-numitului la data de 10.06.2013.

Decizia de impunere constituie act administrativ fiscal conform art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, bucurându-se de prezumția de legalitate, care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate. Principiul legalității actului administrativ fiscal presupune, pe de o parte, ca autoritățile administrative să nu încalce legea, iar, pe de altă parte, ca deciziile lor să se întemeieze pe lege, respectarea acestor exigențe trebuind să fie în mod efectiv asigurată. Prezumția de autenticitate reprezintă trăsătura actului administrativ fiscal care prezumă calitatea actului de a fi emis de organul evocat, prin forma sa exterioară (semnături, ștampilă, antet, etc). Prezumția de veridicitate exprimă calitatea actului administrativ fiscal de a corespunde adevărului, de a corespunde, prin fondul său, întru-totul voinței autorității publice emitente.

Cele două decizii, cea din procedura prealabilă și decizia de desființare a deciziei de impunere din oficiu, la care a făcut referire nu au fost înaintate autorității fiscale, astfel că în baza de date electronică a Administrației Județene a Finanțelor Publice D. C. C. a figurat și figurează cu sumele din Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică și din deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii.

Din suma de 3.644 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate au fost achitate următoarele sume în anul 2013: 2.181 lei în data de 09.07.2013 + 44 lei în data de 25.07.2013 + 44 lei în data de 28.08.2013 + 44 lei în data de 25.09.2013 + 214 lei în data de 03.10.2013 + 44 lei în data de 24.10.2013 + 44 lei în data de 22.11.2013 + 44 lei în data de 10.12.2013, în total 2.659 lei, rămânând de plată din creanța fiscală principală - 985 lei.

In anul 2014 au fost achitate următoarele sume din creanța fiscală principală: 47 lei în data de 22.01.2014 + 47 lei în data de 19.02.2014 + 47 lei în data de 19.02.2014, în total 141 lei, rămânând de plată din creanța fiscală principală -844 lei.

Repartizând plățile efectuate de C. C. în contul creanței fiscale principale, astfel cum a arătat mai sus, autoritatea fiscală a respectat prevederile art. 115 - Ordinea stingerii datoriilor - din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare .

În baza art. 88 lit. c), a art. 119 și art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare au fost emise :Decizia nr._/31.07.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii fiind determinate dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 214 lei, în anexa la această decizie fiind indicate perioadele pentru care au fost calculate, Decizia nr._/19.12.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii fiind determinate dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 23 lei, în anexa la această decizie fiind indicate perioadele pentru care au fost calculate,

Decizia nr._/31.12.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii fiind determinate dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 279 lei, în anexa la această decizie fiind indicate perioadele pentru care au fost calculate,

decizii înaintate prin corespondență cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul lui C. C. din mun. C., .. 49, jud. D..

Decizia nr._/31.12.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii a fost primită la data de 24.01.2014 de tatăl lui C. C..

Întrucât două dintre deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii au fost returnate, în conformitate cu art. 44 alin. 22 și alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu completările și modificările ulterioare (anterior art. 44 alin. 3 lit. d)), s-a procedat la afișarea în data de 02.10.2013 concomitent la sediul autorității fiscale și pe pagina de internet, a anunțului colectiv nr._/30.09.2013, Decizia nr._/31.07.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii considerându-se comunicată în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, la afișarea în data de 20.12.2013 concomitent la sediul autorității fiscale și pe pagina de internet, a anunțului colectiv nr._/19.12.2013, Decizia nr._/19.12.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii considerându-se comunicată în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

Fiind înaintat de Casa de Asigurări de Sănătate D. titlul executoriu reprezentat de Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoană fizică și având în vedere sumele achitate și la care a făcut referire mai sus, precum și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii organele de executare din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D. au efectuat procedura de executare silită în temeiul O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu art. 145 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu prevederile O.M.F.P. nr. 1107/2012 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative și procedurale și cu cele ale Ordinului nr. 1438/2009 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, cu modificările și completările ulterioare - Anexa nr. 1 pentru titlu executoriu și Anexa nr. 2 pentru somație -, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a emis :somația nr._ din data de 27.09.2013, la care a fost atașat Titlu executoriu nr._ din data de 27.09.2013, acte înaintate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la domiciliul debitorului, fiind primite la data de 04.10.2013 de tatăl lui C. C., somația nr._ din data de 28.11.2013, la care a fost atașat Titlu executoriu nr._ din data de 28.11.2013, acte înaintate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la domiciliul debitorului, fiind primite la data de 04.12.2013 de C. C..

Titlurile executorii nr._/27.09.2013 și nr._/28.11.2013 au fost emise în temeiul art. 141 alin. 1 și alin. 11 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare ", având la bază Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoana fizică și Decizia nr._/31.07.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii.

Prin somația nr._/27.09.2013 C. C. a fost somat pentru: suma de 1.331 lei rămasă de achitat la finele lunii septembrie 2013 din contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, suma de 238 lei reprezentând majorări de întârziere (dobânzi) aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și suma de 252 lei reprezentând penalități de întârziere aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.

Prin somația nr._/28.11.2013 C. C. a fost somat pentru suma de 214 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.

Concluzionând, având în vedere datoria acestuia față de bugetul general consolidat al statului decurgând din Decizia de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoana fizică și Decizia nr._/31.07.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii, în mod corect, legal, autoritatea fiscală a emis, în baza art. 141 alin. 1 și alin. 11 și a art. 145 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, titlurile executorii și somațiile enumerate mai sus.

Având în vedere cele invocate mai sus, consideră că, C. C. nu probează în vreun fel în ce măsură este prejudiciat („vătămat") prin actele emise în cauză și enumerate mai sus, acte emise corect, legal de autoritatea fiscală.

Or, potrivit art. 711 alin. 1 C.proc.civ. (cu care se completează Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare - art. 2 alin. 3). vătămarea produsă prin actele emise de autoritatea fiscală constituie temeiul formulării unei contestații la executare, iar în speța dedusă judecății nu s-a probat existenta acestei vătămări, astfel că solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.

Concluzionând, pentru motivele de fapt si de drept invocate mai sus, solicită respingerea ca fiind neîntemeiată a prezentei cereri de complinire la contestația la executare, cu consecința menținerii Titlului executoriu nr._/28.11.2013 si a somației nr._/28.11.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..Depune, în dublu exemplar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele acte: Decizia nr._/31.07.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii cu anexă, anunțul colectiv nr._/30.09.2013 și adresa nr. CV5598/02.10.2013, Decizia nr._/19.12.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii cu anexă, anunțul colectiv nr._/19.12.2013 și adresa nr. CV13628/20.12.2013, Decizia nr._/31.12.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii cu anexă și confirmarea de primire, somația nr._ din data de 28.11.2013 + Titlu executoriu nr._ din data de 28.11.2013 și confirmarea de primire, „Situația analitică debite plăți solduri" din data de 27.03.2014, „Situația analitică debite plăți solduri" din data de 08.04.2014.

În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsă.

La data de 15.05.2014 instanța a dispus efectuarea unei adrese către Administrația Județeană de Finanțelor Publice D. pentru a înainta dosarul de executare nr._/2013 în care s-au emis somația și titlul executoriu privind pe C. C. și dosarul fiscal C_/2013 în care s-au emis deciziile accesorii, acestea fiind înaintate în copii certificate conform cu originalul, la data de 17.06.2014.

Prin sentința civilă nr._/15.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare și cererea de complinire formulată la data de 12.12.2013 formulată de contestatorul C. C., în contradictoriu cu intimat Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate D..

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de intimată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Contestatorul a formulat în temeiul dispozițiilor art. 169, 172 și urm. C.Pr.Fiscală, Legea 95/2006, Ordinul 617/2007, art. 714 și urm. C.P.CIV., contestație împotriva titlului executoriu nr._/27.09.2013 și a somației nr. 16/_ /_/27.09.2013 iar prin cererea de complinire a contestației la executare formulată la data de 12.12.2013 a solicitat să fie anulate și următoarele acte de executare: titlul executoriu nr._214din28.11.2013 și somația nr. 16/_ /_ din 28.11.2013.

Se constată că toate motivele invocate de contestatoare sunt motive împotriva deciziilor de impunere nr._/30.05.2013,nr.152/22.07.2013 nr_/08.08.2013 și deciziilor de calcul accesorii nr._/19.12.2013 și nr._/31.12.2013, acestea fiind acte administrativ fiscal care, potrivit dispozițiilor art. 41 C.Pr.Fiscală "este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".

Potrivit art. 85 alin. 1 lit. b C.Pr.Fiscală, impozitele, taxele și contribuțiile datorate bugetului general consolidat, se stabilesc prin decizie emisă de organul fiscal. Actele administrativ-fiscale se contestă în condițiile art. 205 – 207 C.Pr.Fiscală.

Se reține că decizia de impunere nr._/30.05._ a fost contestată în condițiile art. 205 – 207 C.Pr.Fiscală, pe cale administrativă și a fost soluționată prin decizia nr. nr.152/22.07.2013, această ultimă decizie prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere, putea fi atacată de către contestator la instanța de contencios administrativ în conformitate cu disp. Art. 218 al. 2 C.P.CIV., în termen de 6 luni de la comunicare, potrivit art. 11 alin. 1 Legea 554/2004.

Se are în vedere că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare, există numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ fiscal, așa cum prevede art. 5 OG 92/2003 rep.

Conform art. 169 și urm. C.Pr.Fiscală, contestația la executare nu poate privi motive de fond legate de netemeinicia titlului de creanță, dacă există o cale de atac împotriva acesteia prevăzută de o lege specială.

Contestația la executare poate privi nerespectarea condițiilor prevăzute pentru executare, faptul că executarea nu este îndeplinită conform dispozitivului, urmărirea unor bunuri exceptate de la executare silită, modul în care se desfășoară activitatea de executare dar pe calea contestației la executare, indiferent de felul ei, nu se poate modifica titlul de creanță pus în executare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarelor, se constată că prin contestație nu se invocă nici un motiv de nulitate al actelor de executare, ci doar motive de nulitate a titlului executoriu privind stabilirea debitelor, iar la întocmirea actelor de executare s-au respectat dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Pentru contestarea acestor decizii, contestatorul avea la dispoziție o procedură prealabilă reglementată de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și una în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, acesta declanșând procedura prealabilă referitor la decizia de impunere nr._/30.05.2013, astfel cum rezultă din actele anexate contestației la executare.

Astfel, pentru contestarea deciziilor de impunere, decizii care constituie titluri executorii și totodată acte administrativ fiscale, este prevăzută o procedură prealabilă și una judiciară la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă, încât reclamantul nu poate invoca apărări de fond în cadrul contestației la executare, nu poate contesta însăși validitatea în fond a actului la care a făcut referire mai sus, determinarea de majorări de întârziere și penalități de întârziere, iar instanța nu se poate pronunța asupra acestora, întrucât și-ar depăși competenta.

Prima instanță nu este abilitată de lege să analizeze apărările care vizează legalitatea și temeinicia Deciziei de impunere nr._/30.05.2013 privind obligațiile la Fondul Național de A. Sociale de Sănătate nedeclarate de persoana fizică emisă de Casa de Asigurări de Sănătate D., modul de stabilire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și a accesoriilor aferente și întrucât prezenta contestație la executare se întemeiază pe astfel de apărări pentru care sunt prevăzute proceduri speciale de contestare, contestația la executare și cererea de complinire urmează să fie respinse ca inadmisibile.

Întrucât contestația la executare și cererea de complinire au fost respinse, s-a constatat că nu au aplicabilitate prevederile art. 72-73 c.p.civ cu privire la cererea de chemare în garanție a Casei de A. de Sănătate D. întrucât intimata nu a fost obligată la despăgubiri către contestator și în consecință această cerere a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul C. C., care a arătat, în esență, că sentința este dată cu interpretarea greșită a legii, respectiv art.172 și următ. din C. proc. fiscală, că apărarea sa nu vizează corectitudinea deciziei de impunere nr._/30.05.2013 emisă de C.A.S. D., contestatorul arătând că titlul executoriu este nul, deoarece nu s-a întocmit pe baza unui titlu de creanță, așa cum este definit de art.4 din OG nr.39/2003; decizia C.A.S a fost contestată de apelant și a fost desființată ca urmare a soluționării contestației, fiind emisă în acest sens decizia nr.152/22.07.2013; instanța era obligată să analizeze existența creanței ce face obiectul titlului executoriu, și nu legalitatea și temeinicia deciziei de impunere; instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și în ceea ce privește accesoriile și probatoriul administrate de contestator, mai exact data de la care încep să curgă majorările și penalitățile, care este 15.08.2013, și nu 30.05.2013, față de dispozițiile art.141 alin.2 C.proc.fiscală și ale art.84 alin.6 C.fiscal.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat întâmpinare arătând, în esență, că decizia de impunere are caracterul de act administrativ fiscal, că sunt incidente dispozițiile art.172 alin.1 și 3 din OG nr.92/2003 și că în acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție decizia nr.XIV/05.02.2007.

Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivarea sentinței apelate conține o . considerații de ordin teoretic (reprezentând o motivare "standard" a unei categorii de spețe cu care sunt învestite instanțele de judecată) care sunt corecte, din această perspectivă pur teoretică, deoarece pe calea contestației la executare reglementate de art.172 alin.1 și 3 din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția prevăzută de lege.

Aceste considerații teoretice nu sunt incidente în cauza supusă soluționării, deoarece contestatorul nu a contestat însuși titlul de creanță și nu a invocat motive de nelegalitate ori de netemeinicie a deciziei de impunere emise de organul fiscal.

Din motivarea în fapt și în drept a contestației la executare rezultă că s-a invocat nerespectarea cerințelor de formă ale actelor de executare, impuse de art.138 alin.2 din OG nr.92/2003, faptul că nu ar exista un titlu de creanță fiscală care să stea la baza executării silite și faptul că decizia nr._/30.05.2013 ar fi fost desființată ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva ei, fiind emisă decizia nr.152/2013.

Prima instanță nu a verificat și nu a analizat aceste susțineri, care vizau aspecte de nelegalitate a executării silite, ci și-a bazat soluția de respingere a contestației pe considerente străine de natura pricinii, fără a răspunde în vreun fel problematicii de fapt și de drept cu care a fost învestită.

În cauză sunt incidente dispozițiile art.480 alin.3 C.proc.civ., astfel încât apelul va fi admis, iar sentința pronunțată de Judecătorie va fi anulată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul contestator C. C., CNP_, domiciliat în C., .. 49, jud. D., împotriva sentinței civile nr._ din 15.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D. și chemata în garanție C. DE A. DE SĂNĂTATE D., cu sediul în C., ., nr. 8, jud. D..

Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2015.

Președinte,

D. F. S.

Judecător,

S. L. M.

Grefier,

E. B.

Red.jud.S.L.M.

Tehn.S.V./5 ex.

Jud.fond-F.D.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul DOLJ		Partaj judiciar. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul DOLJ →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul DOLJ