Contestaţie la executare. Decizia nr. 189/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 189/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul C. A. A. M. în contradictoriu cu intimata B. I., împotriva sentinței civile nr.9794 din 08 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 25 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul a amânat succesiv pronunțarea, în conformitate cu dispozițiile art. 146 C.p.civ. pentru data de 04 martie 2015 și în temeiul art. 260 C.p.civ. pentru azi 11 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 1.04.2014 sub nr._ .2014 contestatoarea Cabinetul de avocat A. M. a formulat în contradictoriu cu intimata debitoare B. I. contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de B. Pătăsanu C. în dosarul de executare nr. 104/E/2012 aflat pe rolul acestui birou solicitand instantei sa dispuna: anularea în totalitate sau în parte a formelor de executare silită întocmite de B. Pătăsanu C. la data de 09.02.2014, respectiv adresa de înfiintare a popririi în mîinile ternului poprit B. P. Gr.A. si inflatia debitului calculată gresit ori nedatorată pentru cele 3 titluri executorii, exercitarea controlului judiciar asupra formelor de executare silită întocmite anterior de B. Pătăsanu C. în dosarul nr. 104/E/2012, în sensul verificării corectitudinii acestora în raport de dispozițiile legale în vigoare, inclusiv a stabilirii sumelor care au fost considerate compensate, restabilirea situatiei anterioare, avand în vedere actele nelegale întocmite de B. Pătăsanu C. cărora B. P. Gr.A. le-a dat curs în sensul virării unor sume de bani în contul acestuia ori care vor fi virate pe parcursul soluționării contestației la executare si obligarea intimatei B. I. la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.
Contestatoarea a solicitat instanței sa dispună și atașarea dosarului nr. 104/E/2012 al B. Pătăsanu C..
In motivarea cererii se arata ca în fapt la data de 13.03.2014 contestatoarea s-a prezentat la B. P. Gr.A. pentru a se interesa de stadiul recuperării debitului în dosar nr. 92/E/2009 în care Cabinetul de avocat A. M. are calitatea de creditor, iar intimata B. I. este debitoare.
Cu această ocazie i s-a adus la cunostintă că la data de 09.01.2014 s-a primit o adresă de înfiintare a popririi emisă de B. Pătăsanu C. în dosar nr. 104/E/2012 însoțită de 3 file privind calculul inflatiei, adresă căreia i s-a dat curs imediat, respectiv în ziua următoare s-a virat în contul acestuia suma de 280 lei cu OP nr. 2/10.01.2014.
Arăta că niciunul din executori nu a înștiințat-o asupra acestor acte de executare întocmite de fiecare din ei.
Suma de 280 lei reprezintă suma recuperată în luna decembrie 2013 în dosar nr. 92/E/2009 si care fusese consemnată pe numele si la dispoziția sa pe data de 06.01.2014, deci anterior înfiintării popririi, astfel că este nelegală virarea ei în contul B. Pătăsanu C., mai ales că în cuprinsul adresei de înfiintare a popririi se specifică faptul că se indisponibilizează sumele realizate în viitor, iar B. P. Gr.A. avea obligatia să îmi comunice recipisa CEC.
Facand o minima verificare a insrisurilor anexate constand in calculul inflatiei debitului pentru 3 titluri executorii a observat ca acestea sunt incorecte si nelegale. Astfel, executorul a aplicat gresit indicii de inflatie in sensul ca a folosit alti indici decît cei comumcati de INSSE evident mai mari, ori a aplicat gresit indicii de dezinflatie, pe care i-a multiplicat de nenumărate ori, astfel încat debitul a crescut, deși trebuia să scadă.
Spre exemplu, desi în luna dec. 2013 indicele comunicat de INSSE este de 100,33%, executorul aplică un indice de 1%, deci de 3 ori mai mare.
Tot astfel, desi în lunile iulie, august, sept, nov. 2013 a fost dezinflatie, adică indicii au fost de 99,8 în august ori 99,43 în septembrie, iar suma trebuia să scadă, executorul aplică alți indici după bunul plac care conduc la creșterea nelegală a debitului.
Nu se poate sti care dintre actualizări sunt datorate si care nu sunt datorate deoarece anterior în anul 2012 acelasi B. Pătăsanu C. a efectuat o compensare a debitelor fără să îi comunice niciun fel de acte de executare si probabil fară să respecte ordinea si dispozițiile din Codul Civil privind compensarea.
Din acest punct de vedere este nelegală actualizarea debitului de 1630 lei pe perioada decembrie 2012- decembrie 2013 deoarece, avand în vedere ordinea stingerii datoriilor, această sumă ar fi trebuit să fie compensată încă din anul 2012, deci actualizarea nu este datorată.
Avand în vedere că nu i s-a comunicat niciun fel de act în dosarul de executare nr. 104/E/2012, solicita instantei să exercite controlul judiciar asupra formelor de executare silită întocmite anterior de B. Pătăsanu C. în dosarul nr. 104/E/2012, în sensul verificării corectitudinii acestora în raport de dispozițiile legale în vigoare, inclusiv a stabilirii sumelor care au fost considerate compensate.
Văzand adresa din 09.01.2014, reiese că instanta trebuie să stabilească ce sume au fost compensate la data menționată în adresă, respectiv la data de 09.10.2012, ce reprezintă debitul rămas, ce sume pot fi actualizate si care este cuantumul actualizării corect stabilit, respectiv calculat, în opinia mea sumele de 94,36 si de 38,34 lei nefiind datorate, iar suma de 99,06 lei fiind mai mare decât cea datorată.
Solicita sa se aiba în vedere si debitul care a fost considerat compensat, dar si procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, deci dacă el corespunde onorariului maximal, dacă toate categoriile de cheltuieli sunt datorate ori nu, dacă sunt legale, etc.
Arăta că în adresa din 09.01.2014 se menționează în mod greșit că debitoare este persoana fizică A. M., deși în titlul executoriu decizia nr.l732/R/2010 se menționează că persoana fizică A. M. nu are calitate procesuală pasivă, ci doar Cabinetul de avocat A. M..
In drept, contestația la executare se întemeiază pe disp. art. 399-404 C. pr.civilă.
In dovedire au fost depuse înscrisuri.
Prin incheierea din data de 22.04.2014 instanța a dispus suspendarea judecății cauzei conform art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc civila.
La data de 13.05.2014 contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Instanța a stabilit termen la data de 10.06.2014 cu citarea părților, cu obligația contestatoarei de a achita taxa judiciara de timbru in cuantum de 157,6 lei pentru contestația la executare si 78,8 lei pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.
La data de 4.06.2014 contestatoarea a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxelor de timbru, cerere respinsă prin încheierea din data de 6.06.2014
La data de 18.04.2014 a fost atasata la dosar copia dosarului de executare nr.104/E/2012.
La data de 23.06.2014 intimata B. I. a depus note scrise prin care a învederat instanței, ca in situația in care contestatoarea nu a înțeles sa timbreze corespunzător cererea sa de chemare in judecata, invocă excepția netimbrării si, pe cale de consecință, anularea contestației Ia executare ca fiind netimbrată.
De asemenea, a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei C. in cauza fiind aplicabile disp. art.713 C.p.civ.potrivit căruia contestația se introduce la instanța de executare. Cum instanța de executare este Judecătoria Orșova, in circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc care face executarea, respectiv B. Patasanu C-tin, este evident ca se impune admiterea acestei excepții.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondata a cererii de chemare in judecata pentru următoarele considerente.
Privitor la susținerile contestatoarei din cuprinsul cererii de chemare in judecata, arăta ca in mod corect si legal B. Patasanu C. a procedat la înființarea popririi în mani le terțului poprit B. P. A., ca urmare a numeroaselor dosare care au fost aflate pe rolul judecătoriilor si tribunalului din Drobeta T. S., cat si in jud. Timis, in urma cărora atât intimata cat si contestatoarea își datorau una alteia cheltuieli de judecata. Astfel, ca urmare a punerii in executare a titlurilor executorii prin care contestatoarea ii datorează sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecata, executorul judecătoresc Patasanu C. a apelat la aceasta poprire, tocmai pentru ca in alt mod nu o putea executa pe contestatoare si pentru ca prin B. P., intimata a fost executata si a virat sume de bani, tot cu titlu de cheltuieli de judecata.
Poprirea înființata este legala așa cum a fost instituita, cat si aplicarea procentului de inflație a debitului, stabilit potrivit indicilor prevăzuți de INSSE.
Nu înțelege indignarea contestatoarei in situația in care si intimat se considera îndreptățită sa isi recupereze debitele pe care aceasta i le datorează, așa cum si aceasta a încasat, prin executori judecătorești, sute de milioane de la ea.
In ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc si celelalte cheltuieli de executare, considera ca au fost stabilite in mod corect si legal, cu respectarea dispozițiilor Ordinului 2550/2007, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata si deoarece nu se afla in culpa procesuala si a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Întrucât distanța mare precum și vârsta înaintată nu ii permite deplasarea la Judecătoria C., a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
La data de 24.06.2014 contestatoarea a depus doua precizari ale contestatiei la executare prin care a invocat noi motive de anulare a actelor de executare contestate.
Prin precizarea depusa prin posta solicita instanței să exercite controlul judiciar asupra
formelor de executare silită întocmite în luna octombrie 2012 de B. Pătăsanu C..
solicitând în mod explicit să fie analizat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare care încalcă disp. Ordinului ministrului justiției nr.2550/C/2006 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.2561/C72012 în sensul că onorariul executorului trebuia calculat cf. pct.3 ori 4 din anexă lit.a pct.3. fiind deci de 119 lei si nu de 338 lei iar cheltuielile stabilite în baza Hotărarii UNEJ nr.2/2007 fiind nelegale (consultații, constituire acte execuționale, arhivare dosar, formare dosar, etc.), încheierea nr.5336 din 02.10.2012 în dosar nr._/215/2012 prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite. Încheierea de îndreptare eroare materială din 16.10.2012 în dosar nr._ precum si fata de procesul verbal de compensare din 09.10.2012 si actualizările în sumă totală de 176.95 lei despre care se susține că sunt calculate pentru fiecare titlu în parte si până la data de 31.08.2012.
De asemenea, a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal de compensare din data de 9.10.2012 întrucât nu exista text de lege care sa permită executorului să efectueze compensarea
A mai invocat si excepția perimării executării silite ca urmare a culpei creditoarei care a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără a fi urmate de alte acte de urmărire așa cum rezultă din dosarul de executare nr. 104/E/2012 înaintat la dosar in copie certificată. Perimarea a operat atât de la data de 20.11.2012 până la data de 30.06.2013 cat si de la aceasta data si pana la data de 9.01.2014.
Contestatoarea a depus la dosar dovada achitării taxelor de timbru aferente atât cererii de chemare in judecata cat si a cererii de repunere pe rol conform solicitării instanței.
Prin încheierea de la termenul din data de 24.06.2014 a fost respinsa excepția de necompetenta teritoriala a Judecătoriei C. invocata de intimată.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri în cadrul căreia a fost atașat dosarul de executare cu nr. 92/E/2009 al B. P. G. A. si a fost emisa adresa catre INSSE pentru a se comunica indicii de inflatie pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2013.
Prin sentința nr.9794/08.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția perimării executării silite invocată de contestatoare.
A fost admisă contestația la executare formulata de contestatoarea C. A. A. M., în contradictoriu cu intimata B. I..
A fost anulat procesul verbal de compensare încheiat de executor judecătoresc Patasanu C. la data de 9.10.2012 încheiat in dosar nr. 104/E/2012 si actele de executare ulterioare acestuia.
A fost obligată intimata la plata sumei de 256,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost admisă în parte cererea de restituire a taxei de timbru formulată de contestatoare.
S-a dispus restituirea taxei de timbru în cuantum de 157,6 lei pentru cererea principală către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In fapt, prin decizia irevocabila nr. 1732/R din 20.12.2010 pronuntata in dosarul nr._ contestatoarea Cabinetul Individual de A. A. M. a fost obligata la plata sumei de 630 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimata B. I.. Prin incheierea din data de 4.03.2011 s-a dispus indreptarea erorii materiale cu privire la suma datorata cu titlu de cheltuieli de judecata in sensul ca este vorba de 1630 lei si nu 630 lei cum in mod eronat s-a consemnat.
Prin decizia civila irevocabila nr. 54/R/CA din 1.07.2011 contestatoarea a fost obligata la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
De asemenea prin decizia irevocabila nr. 531 din 25.04.2012 contestatoarea a fost obligata la plata sumei de 1280 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre aceeasi intimata.
Creditoarea a solicitat executarea silita a titlurilor executorii mai sus mentionate la B. Patasanu C. la data de 28.06.2012, conform cererii existente in dosarul de executare nr.104/E/2013.
La data de 11.09.2012 prin încheierea nr. 4426 pronuntata in dosarul nr._ Judecătoria C. a admis cererea de încuviințare a executării silite formulata de executorul Patasanu C. si a fost încuviințata executarea silita a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1732R din 20.12.2010 a Tribunalului Mehedinti. Ulterior prin încheierea din data de 16.12.2012 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurata in considerentele si dispozitivul încheierii nr. 4426 din 11.09.2012 pronuntata in dosarul nr._ privitoare la omisiunea încuviințării executării silite si a altor doua titluri executorii respectiv decizia civila nr. 54/R/Ca din 1.07.2011 si decizia nr. 531/25.02.2012.
La data de 9.10.2012 executorul judecătoresc la solicitarea creditoarei B. I. a procedat la compensarea sumei de 2057 lei cu suma rămasă de executat in dosarul nr. 92/E/2009 in care aceasta este debitoare.
Prin procesul verbal de compensare executorul a scăzut din suma totala datorata creditoarei in cuantum de 4237,95 lei suma de 2057,67 lei urmand ca debitoarea sa achite diferența de 2180,95 lei rezultata in urma compensării.
La data de 22.10.2012 au fost emise adrese de înființare a popririi pe conturile debitoarei pentru recuperarea sumei de 2180,95 lei.
Ulterior printr-o cerere formulata la data de 31.06.2013 intimata a solicitat actualizarea sumei datorate de debitoarea sa cu indicii de inflație, fiind emisa o noua adresa de înființare a popririi la data de 9.01.2014 si pentru sumele reprezentând actualizarea sumelor datorate.
Impotriva acestor acte de executare a fost formulata prezenta contestație la executare, căreia având in vedere data începerii executării respectiv anterior intrării in vigoare a noului Cod de procedura civila ii sunt aplicabile dispozițiile procedurale ale Codului de procedura civila din 1865.
Potrivit art. 399 Cod procedură civilă din 1865 „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
In ceea ce priveste perimarea executării silite instanța a avut în vedere dispozițiile art. 389 alin. 1 Codul de procedura civila din 1865 potrivit căruia „dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept si orice persoana interesata poate solicita desființarea ei.”
Instanța a reținut că în speță a fost înființată poprirea pe conturile debitoarei.
Potrivit art.454 alin.l din Codul de procedura civila din 1865, poprirea se înființează fără somație, iar conform art. 390 alin. 1 din Codul de procedura civila din 1865, dispozițiile referitoare la perimarea executării silite prevăzute de art. 389 din acelasi cod nu se aplica în cazurile în care legea încuviinteaza executarea silita fara somatie.
Așadar, dispozițiile art. 389 Cod procedura civila din 1865 nu sunt aplicabile in speță, astfel ca instanța a respins excepția perimării executării silite invocată de contestatoarea ca fiind neîntemeiata.
In ceea ce priveste nulitatea procesului verbal de compensare din data de 9.10.2012 instant a apreciat ca acesta a fost încheiat fără respectarea regulilor privind compensația legală.
In mod corect acesta a apreciat ca in cauza este aplicabila instituția compensației legale insa era necesar sa stabilească ce creanțe s-au stins prin compensația legala, fiind vorba de 3 creanțe diferite stabilite prin titluri executorii diferite si având date scadente diferite.
In drept, instanța a reținut ca unul din modul de stingere a obligațiilor îl reprezintă compensația. Aceasta este modul de stingere a doua obligații reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele.
Compensația poate fi legala, convențională si judecătorească. In speța de față operează compensația legala care operează de drept, in puterea legii si chiar daca debitorul nu cunoaște acest lucru.
Potrivit art. 1617 cod civil „compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.”
Așadar, compensația legală intervine in baza legii atunci când sunt îndeplinite anumite condiții: reciprocitatea obligațiilor, obligațiile sa privească bunuri fungibile (care se pot înlocui unele cu altele, de exemplu banii), datoriile reciproce să fie certe (adică sa nu se pună în discuție existenta lor), sa fie lichide (adică determinate ca valoare) și să fie exigibile, adică să fie ambele ajunse la scadenta (să nu existe un termen de plată pentru vreuna din ele care nu s-a împlinit încă).
În condițiile în care sunt îndeplinite aceste condiții compensarea se produce de drept, chiar fără ca părțile să știe sau chiar fără să facă vreun demers în acest sens.
Potrivit art. 1618 Cod civil compensația nu are loc atunci când:
a) creanța rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi;
b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat;
c) are ca obiect un bun insesizabil.
Conform art. 1620 Cod civil „atunci când mai multe obligații susceptibile de compensație sunt datorate de același debitor, regulile stabilite pentru imputația plății se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit art. 1509 alin. 1 Cod civil „daca niciuna dintre părți nu face imputația plății, vor fi aplicate, in ordine, următoarele reguli:
a) plata se imputa cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenta;
b) se vor considera stinse, in primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puține garanții;
c) imputația se va face mai întâi asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) daca toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum si, in egala măsura, garantate si oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
e) in lipsa tuturor criteriilor menționate la lit. a)-d), imputația se va face proporțional cu valoarea datoriilor.
(2) In toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecata si executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor si penalităților, in ordinea cronologica a scadentei acestora, si, in final, asupra capitalului, daca părțile nu convin altfel.
Compensația stinge creanțele reciproce dintre părți întocmai ca si plata; in măsura in care createle se sting se vor stinge si accesoriile.”
In speță, instanța a constatat că executorul nu a stabilit ce creanțe s-au stins prin compensația legală care a operat, astfel ca se impune anularea procesului verbal de compensație si refacerea acestuia cu luarea in considerare a regulilor instituite de Codul civil cu privire la compensație si imputația plății prezentate anterior, urmand ca ulterior sa se actualizeze de la data scadentei cu indicele de inflație doar creanțele care nu au fost stinse prin efectul compensației legale. Calcularea actualizării si cu privire la creanțele ce au fost stinse prin efectul compensației legale nu este in conformitate cu dispozițiile legale in materie, actualizarea fiind datorata doar pentru creanțele ramase nestinse.
Instanța nu a rețiut susținerea contestatoarei cu privire la lipsa încheierii de încuviințare cu privire la doua dintre titlurile executorii la data întocmirii procesului verbal de compensare, intrucat încuviințarea executării silite exista la acel moment cererea executorului judecatoresc fiind admisa in totalitate, deci cu privire la toate titlurile executorii ce au facut obiectul cererii. Faptul ca instanța a omis sa treacă in încheiere toate cele 3 titluri executorii, acest aspect fiind menționat in încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate in încheierea de încuviințare a executării silite, nu este de natura sa conducă la concluzia ca in momentul întocmirii procesului verbal de compensare nu exista încuviințarea executării silite, soluția instanței de executare fiind clara in sensul admiterii in totalitate a cererii de incuviintare formulate.
Ca urmare a anularii procesului verbal de compensare pentru considerente prezentate anterior s-a dispus si anularea tuturor actelor de executare întocmite ulterior acestuia, cu consecința refacerii acestora, după stabilirea creanțelor ramase nestinse ca efect al compensației legale.
Întrucât executarea silită urmează a fi refăcută, nu se mai impunea analizarea celorlalte motive invocate de contestatoare cu privire la procesul verbal de cheltuieli de judecata precum si cu privire la modalitatea de calcul a actualizărilor datorate, acestea urmand a fi refăcute.
Pentru aceste considerente instanța a admis contestația la executare, a anulat procesul verbal de compensare din data de 9.10.2012 și actele de executare ulterioare acestuia emise in dosarul de executare nr. 104/E/2012.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, întrucât intimata a căzut în pretenții prin admiterea contestației la executare a fost obligată, în conformitate cu disp. art. 274 din Codul de procedura civila din 1865, la plata sumei de 256,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând cheltuielile de transport si cu expedierea prin posta a unor acte la dosarul cauzei, dovedite de contestatoare cu înscrisurile depuse la dosar la termenul din data de 8.07.2014.
Nu se va acorda suma de 30 lei întrucât pe de o parte la dosar se găsește o copie a înscrisului doveditor si nu bonul fiscal in original, iar pe de alta parte nu se face dovada faptului ca aceste cheltuieli au fost făcute în prezentul dosar.
In ceea ce priveste taxa judiciara de timbru datorata de contestatoare pentru cererea principală, aceasta in conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 potrivit cărora „taxa de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva”, instanța a dispus restituirea taxei in suma de 157,6 lei aferenta cererii principale către contestatoare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
In ceea ce priveste taxa de timbru aferenta cererii de repunere pe rol întrucât aceasta a fost achitata ca urmare a culpei contestatoarei, care nu s-a prezentat la termen si a determinat astfel suspendarea judecății cauzei, instanța a apreciat ca nu se impune restituirea acesteia.
In aceste condiții, instanța a admis doar in parte cerere contestatoarei de restituire a taxei de timbru cu privire la suma reprezentând taxa de timbru datorata pentru contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul C. Individual de A. A. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că deși instanța a fost legal investită cu soluționarea mai multor excepții, care făceau de prisos cercetarea fondului, conform disp.art.137 C.proc.civ., astfel că trebuiau analizate prioritar, le-a soluționat fie odată cu fondul, fie nu le-a mai soluționat, astfel cum greșit a procedat în privința excepției nulității absolute a procesului verbal de compensare din 09.10.2012, respectiv a motivelor de nulitate invocate de recurent, despre care consemnează la ultimul alineat de la fila 1 a hotărârii că va fi soluționată o dată cu fondul.
Instanța nu a analizat probatoriile administrate si care erau esențiale pentru corectă soluționare a cauzei, deși a fost învestită, iar în practicaua hotărârii s-au consemnat corect și complet susținerile recurentului din data de 08.07.2014 făcute la momentul dezbaterilor.
Acest motiv de recurs este în strânsă legătură cu primul și se referă în principal la excepția nulității absolute a procesului verbal de compensare din 09.10.2012 susținută și prin probatoriile administrate, respectiv rezultate din dosarul de executare nr.92/E/2009 al B. P. Gr.A. la care a făcut trimitere expresă în precizarea din 24,06,2014, spre exemplu decizia nr.101/A/2012 a Tribunalului M.,
Există contrarietate între considerente și dispozitiv, în considerente instanța analizând, (fără însă a se pronunța), aspecte cu care nu a fost investită de nici una din părți, iar instanța refuză fără temei legal să analizeze toate petitele cu care a fost investită, să răspundă la toate aspectele contestate, astfel cum au fost motivate în fapt și în drept
Nici recurentul, nici intimata nu au solicitat refacerea executării silite, și nu există text de lege care să permită aceasta concomitent cu anularea actelor de executare, disp.art. 404 alin.l C.pr.civilă fiind clare în sensul că dacă admite contestația la executare, instanța anulează actul de executare sau dispune refacerea lui.
În speța de față instanța s-a pronunțat prin dispozitiv în sensul admiterii contestației în totalitate și anulării unuia din actele de executare contestate, deci nu în sensul refacerii.
Instanța a respins în mod greșit excepția perimării executării silite, ca urmare a interpretării greșite a actului greșit dedus judecății și cu aplicarea greșită a legii.
Astfel cum rezultă din considerente, instanța a apreciat în mod eronat că la data de 22.10.2012 s-ar fi înființat poprire pe conturile sale pentru recuperarea sumei de 2180,95 lei, motiv pentru care face aplicația disp.art.454 și 390 C.pr.civilă. Din actele și lucrările dosarului a rezultat fără dubiu că poprirea emisă la data de 22.10.2012 se referă la persoana fizică A. M., care nu are calitate procesuală pasivă în dosar nr._, cum a rezultat din decizia nr.l732/R/2010, unul din titlurile executorii puse în executare silită, deci nu este debitoare în dosar nr. 104/2012 al B. PătășanuG-tin.
Susține că hotărârea este nulă ca urmare a încălcării de către instanță a tuturor principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil, și se refer în mod special la dreptul la apărare, principiul oralității și principiul contradictorialității, provocându-i vătămare procesuală care nu poate fi îndreptată decât prin anularea actului.
Practicaua hotărârii din care rezultă că instanța nu a pus în discuția părții emisă la data de 22.10.2012, corespondența dintre terțul poprit și executor, etc., astfel că nu a avut posibilitatea să pună concluzii, să învedereze instanței aspectele care țin de nelegalitatea popririi, echivalente cu inexistența.
Hotărârea este contradictorie, iar motivele pe care se sprijină nu au suport în drept
Executorul a emis somație, a efectuat compensarea, pe care instanța a anulat-o din motive pe care le-a expus în considerente, ulterior însă a apreciat contrar propriului raționament că s-ar fi înființat poprire pe conturile debitoarei, că poprirea se înființează fără somație și deci nu e supusă perimării.
Eventual instanța s-ar fi putut prevala de poprirea înființată la data de 09.01.2014, pe care o menționează în motivare, nisă și aceasta a fost anulată, iar cererea formulată de debitoare la data de 31.06.2014 nu are valoarea unui act de natura să întrerupă termenul de perimare de 6 luni, care s-a împlinit la data de 31.12.2013.
De altfel, instanța nu face nici un fel de aprecieri în ceea ce privește perioada 20.11._13 în care nu s-a înregistrat nici o cerere a debitoarei prin care să insiste în executare.
În mod greșit instanța a exclus din cuantumul cheltuielilor de judecată care i-au au fost acordate suma de 30 lei reprezentând c/valoarea copiilor efectuate la data de 04.06.2014 care au fost necesare pentru a obține înscrisurile existente la dosar nr. 104/E/2012 și a formula precizarea de acțiune.
Susține că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind încălcate disp. art 112 pct 5 C.proc.civ.
Nu exista nici un text de lege care sa impună depunerea documentelor în original, ci dimpotrivă, cum rezulta din disp. art 112 pct. 5 C. pr. Civila, este suficientă depunerea de copii certificate pentru conformitate, cum am procedat eu, în acest sens fiind și practica judiciară a Tribunalului D., fără ca instanța să îmi ceară să depun originalul bonului fiscal. Nici al doilea motiv invocat de instanță nu are suport în fapt și în drept deoarece recurentul a făcut pe deplin dovada că acele cheltuieli au fost făcute în prezentul dosar, depunând atât cererea pentru eliberare copii, cerere care a primit dată certă la arhivă, fiind menționată chiar și ora depunerii, și se găsește la dosar în original, cât și bonul fiscal, care are de asemenea data și oră, fiind eliberat de către unul din operatorii care funcționează în incinta j instanței.
În mod greșit instanța nu a obligat la plata taxei judiciare de timbru pentru
repunerea pe rol a cauzei, aplicând în mod eronat disp. art.274-276 C. pr civilă*
Instanța nu a reținut culpa intimatei care este în sensul că nici aceasta nu s-a prezentat la termenul din 22.04.2014 și mei nu a cerut judecarea în lipsă, ceea ce făcea inoperante disp. art 242 C.pr. civilă.
De asemenea, instanța nu a dispus restabilirea situației anterioare, respectiv întoarcerea executării silite.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul reținerii cauzei spre rejudecare, modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepției perimării executării silite și excepția nulității absolute a procesului-vernal de compensare din 09.10.2012. anularea în totalitate sau în parte a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, dispunerea întoarcerii executării silite și obligarea la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Examinand sentinta civila atacata, prin prisma motivelor de recurs si a dispoz. art. 304 indice 1 C.pr.civ, tribunalul constata ca recursul este nefondat.
Astfel, in ceea ce priveste prima critica a recurentei contestatoare privind incalcarea dispoz. art. 137 C.pr.civ. de catre instanta de fond, tribunalul constata ca sunt lipsite de suport real si probational sustinerile recurentei contestatoare in sensul ca instanta ar fi trebuit sa solutioneze prioritar anumite exceptii, care faceau de prisos cercetarea fondului contestatiei la executare, intrucat art. 137 C.pr.civ. prevede ca "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", iar in speta, se constata ca prin contestatia dedusa judecatii, precum si prin precizarile ulterioare de la filele 24, 93 si respectiv 100 din dosarul de fond, contestatoarea a invocat motive de nelegalitate a anumitor acte de executare silita, iar nu exceptii de procedura sau de fond care ar fi putut fi discutate sau analizate inainte de cercetarea contestatiei la executare. Aceasta in consideraraea faptului ca prin contestatia dedusa judecatii, asa cum a fost precizata ulterior, contestatoarea a invocat nelegalitatea unor acte de executare silita, invocand incalcarea anumitor norme de executare silita sau drept material ori institutia perimarii executarii silite, ori toate aceste aspecte puteau atrage sanctiunea nulitatii actelor de executare silita, nulitate care nu putea fi analizata decat in cadrul cercetarii pe fond a contestatiei la executare, nefiind vorba de exceptii care faceau de prisos cercetarea in fond a pricinii. Tribunalul are in vedere ca potrivit dispozitiile art. 399 alin. 1 si 2 C.pr.civ., impotriva executarii siltie insasi ,precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare ( alin. 1). Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal( alin. 2), iar potrivit art. 404 rap. la art. 389 C.pr.civ., daca se constata perimarea executarii, se anuleaza actele de executare savarsite si se dispune incetarea executarii, la cererea persoanei interesate.
Nefondata este si sustinerea recurentei contestatoare in sensul ca instanta de fond nu ar fi analizat anumite exceptii invocate in cadrul actiunii deduse judecatii, asa cum a fost precizata ulterior, cu referire la procesul verbal de compensare din 09.10.2012, intrucat din cuprinsul sentintei civile nr. 9794/2014 a Judecatoriei C. rezulta ca instanta de fond a analizat nelegalitatea invocata de contestatoare in privinta procesului verbal de compensare din 09.10.2012 – potrivit cererii scrise depuse de contestatore la 24.06.2014 (fila 100 din dosaruld e fodn) contestatoarea a invocat nultiatea acestui act de excutare pentru incalcarea dispozitiilor referitoare la compensarea creantelor, contestatoarea invocand inexistenta unui text legal care sa-i permita executorului judecatoresc sa procedeze la compensare -, in sensul ca instanta de fond a apreciat ca este nelegal acest act de executare silita, intrucat a fost încheiat fără respectarea regulilor privind compensația legală. Se constata ca instanta de fond a retinut ca in cauza este aplicabila institutia compensatiei legale si ca executorul judecatoresc a apreciat in mod corect incidenta acestei instituții juridice, insa era necesar ca executorul sa stabilească ce creanțe s-au stins prin compensația legala, fiind vorba de 3 creanțe diferite stabilite prin titluri executorii diferite si având date scadente diferite, instanta de fond retinand deci ca in speța de față operează compensația legala, iar potrivit art. 1617-1618 compensatia legala operează de drept, in puterea legii si chiar daca debitorul nu cunoaște acest lucru. Se mai retine ca instanta de fond a apreciat ca anularea procesului verbal de compensație se impune intrucat executorul nu a stabilit ce creanțe s-au stins prin compensația legală care a operat, instanta statund totodata ca se impune a se avea in vedere regulile imputatiei platii prev. de art. 1620 si respectiv 1509 C.civ. Din acest punct de vedere, tribunalul constata ca instanta de fond s-a pronuntat asupra motivului de nelegalitate invocat de contestatoare prin precizarea din 24.06.2014 ( fila 100 din dosarul de fond), precizare prin care contretsatoarea a invocat inexistenta unui temei juridic care sa permita excutorului judecatresc sa efectueze compensatia, instanta de fond retinand ca este neintemeiat motivul de nelegalitate invocat de contestatoare, intrucat in cauza opereaza compensatia legala iar potrivit art. 1617 C.civ. compensația legala operează de drept, in puterea legii si chiar daca debitorul nu cunoaște acest lucru, nepunandu-se deci problema ca executorul judecatoresc ar fi efectuat compensarea, in speta executorul nefand altceva decat sa dea eficienta si sa tina seama la calcurea debitului urmarit de efectele compensatiei legale, compensatie care opereaza de drept. Retinand nelegalitatea acestui proces verbal de compensare - pentru motivele de fapt si de drept aratate in considerentele hotararii instantei de fond, in mod corect instanta de fond a constatat ca sunt lovite de nulitate si celelalte acte de executare silita contestate prin actiunea dedusa judecatii, asa cum a fost precizata, ca fiind acte subsecvente procesului verbal de compensare si avamnd in vedere efectele nulitatii actelor juridice civile, nelegalitatea retinuta pentru acest motiv facand d e prisos analizarea celorlaltor aspecte legate de modalitatea de calcularea actualizarilor datorate ori cuantumul cheltuielilor de executare.
Astfel, se constata ca nu sunt fondate sustinerile recurentei contestatoare privind neanalizarii aspectelor contestate de aceasta in privinta procesului verbal de compensatie din 2012 ori probelor depuse de contestatoare si care erau esentiale in privinta analizarii nulitatii acestui act de executare.
In privinta motivelor de fapt si de drept pentru care instanta de fond a apreciat ca executorul judecatoresc putea sa constate intervenirea compensatiei legale si sa dea eficienta efectelor acestei institutii juridice, se constata ca recurnta contestatoare nu a formulat vreo critica concreta de nelegalitate si netemeinicie, nearatand vreun contraargument juridic sau logic, care sa faca obiectul analizei de catre instanta de control judiciar, recurenta contestatoare intelegand sa sustina doar ca instanta nu s-a pronuntat asupra motivului de nelegalite invocat de contestatoare, sustinere apreciata ca nefondata de instanta de recurs potrivit celor mentionate mai sus.
Tribunalul are in vedere ca nu poate analiza din oficiu temeinicia retinerilor instantei de fond in privinta nelegalitatii procesului verbal de compensatie din 2012 ( nici modul de apreciere a intervenirii compensatiei legale si nici competenta executorului judecatoresc sau motivul concret pentru care instanta de fond a apreciat ca este nelegal acest act de executare ), in lipsa investirii legale a instantei de recurs de catre partile interesate prin cererea de recurs, si nici nu poate ingreuna situatia contestatoarei in propria cale de atac in conformitate cu dispoz. art. 316 rap la art. 296 teza a II a C.pr.civ.
Tribunalul mai constata ca nu exista contrarietate intre considerentele si dispozitivul hotararii instantie de fond, asa cum sustine recurenta contestatoare ca a treia critica in recursul formulat, si nici nu sunt reale sustinerile acesteia in sensul ca instanta a analizat aspecte cu privir e la care nu a fost sesizata, cu referire la refacerea executarii silite mentionate in considerentele hotararii, si nu s-a pronuntat asupra unor petite cu care a fost investita, critica reluata si in cuprinsul punctului zece din recurs cu referire la petitul privind intoarcerea executarii silite, ori ca nu a raspuns tuturor aspectelor contestate, intrucat din cuprinsul hotararii pronuntate la 08.07.2014 si hotararii de completare a dispozitivului din 07.10.2014, rezulta ca instanta de fond a admis in totalitate contestatia la executare asa cum a fost precizata, dispunand anularea actelor de executare contestate, respectiv procesul verbal de compensare din 09.10.2012 si procesul verbal de cheltuieli de executare din 09.10.2012 si actele de excutare ulteiroare, precum si intoarcerea executarii silite, potrivit petitelor formulate de contestatoare, imprejurarea ca in cuprinsul hotararii s-a mentionat ca se impune refacerea actelor de executare apreciate ca nelegale cu respectarea anumitor dispozitii legale – privind compensatia legala si imputatia platii, incidente in cauza si pentru care instanta a dispus anularea actelor de executare contestate, nu poate conduce la concluzia ca exista o contrarietate intre considerente si dispozitiv ori ca instanta ar fi analizat anumite aspecte cu privire la care nu a fost investita.
In ceea ce priveste imprejurarea ca instanta nu s-ar fi pronuntat asupra unor petite cu care a fost investita ( anularea unui anumit act de executare sau intoarcerea executarii), tribunalul retine ca potrivit art. 281 indice 2 C.pr.civ., daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in fond dupa casarea cu retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare, iar potrivit art. 281 indice 2a C.pr.civ., introdus prin Legea 202/2010, completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 281 indice 2 c.pr.civ. Prin urmare, nu este admisibil a se invoca pe calea recursului omisiunea pronuntarii de catre instanta de fond asupra unui capat de cerere fata de dispozitiile legale mentionate mai sus, criticile recurentei in acest sens neputand afecta legalitatea hotararii instantei de fond. Dealtfel, in speta contestatoarea a formulat cerere de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 9794/08.07.2014, care a fost solutionata prin sentinta civila_/07.10._, iar recurenta contestatoare nu a formulat vreo cale de atac impotriva acestei sentinte civile nr._/07.10.2014, care sa faca obiectul cercetarii judecatoresti in prezenta faza procesuala a recursului.
In privinta modului de solutionare a exceptiei perimarii, tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca in speta sunt incidente dispoz. art. 390 rap. la art. 389 si 454 C.pr.civ., in sensul ca in conditiile in care in dosarul de executare silita contestat, executarea silita s-a facut numai prin poprire, iar nu si prin alte modalitati de executare silita, nu poate opera sanctiunea perimarii. Din analiza art. 389 – 390 C.pr.civ., rezulta ca executarea silita prin poprire nu se perima, intrucat potrivit art. 454 alin. 1 C.pr.civ. poprirea se infiinteaza fara somatie, iar potrivit art. 390 c.pr.civ., dispozitiile art. 389 referitoare la perimarea executarii silite nu se aplica in cazurile in care legea incuviinteaza executarea fara somatie. In interpretarea si aplicarea acestor dispozitii legale, practica si literatura juridica s-a apreciat in mod constant ca specificul executarii silite in forma popririi impiedica perimarea, intrucat efectuarea actelor de executare silita implica indeplinirea obligatiilor legale de catre tertul poprit, precum si fata de obiectul popririi, respectiv si bunuri viitoare.
In speta, se constata ca in dosarul de executare silita nr. 104/E/2013, executarea silita s-a facut numai prin poprire potrivit adreselor de infiintare poprire din 22.10.2012 pentru debitul initial, dupa compensare, ( fila 63 din dosarul de fond) si 09.01.2014( fila 70) pentru actualizarea solicitata de creditoare, astfel incat in acord cu dispozitiile legale mentionate mai sus, nu poate opera sanctiunea perimarii executarii silite din dosarul de executare silita nr. 104/E/2013, din acest punct de vedere fiind nerelevante sustinerile recurentei contestatoare si expuse in cererea de recurs la pct. 5 si 6 referitoare la aprecierea instantei de fond asupra adresei de infiintare poprire din anul 2012, desi contestatoarea nu a invocat-o si instanta nu a pus in discutie in mod expres acest act de executare, ori faptul ca nu putea fi analizata aceasta adresa de infiintare poprire sau alte acte de executare apreciate ca nelegale de instanta de fond. Tribunalul constata astfel ca nu se poate retine incalcarea dreptului la apărare, principiului oralității și principiului contradictorialității, ori ca hotărârea este contradictorie, asa cum sustine recurenta, in conditiile in care instanta de fond a analizat perimarea executarii silite invocata de contestatoare in raport de dispozitiile art. 390 rap. la art. 389 si 454 C.pr.civ. incidente acestei institutii juridice si in raport de actele de executare silita din dosarul nr. 104/E/2013 intocmit de executorul judecatoresc, instanta de fond nefacand referire in considerentele pentru care a respins exceptia perimarii la anumite acte despre care contestaorea nu ar fi avut cunostinta si care ar fi trebuit puse in discutie in mod expres de instanta, asa cum eronat sustine recurneta contestatoarea, ci instanta a facut referire la actele de executare silita depuse de executorul judecatoresc la dosar si pe care contestatoarea le-a putut observa.
Tribunalul constata ca sunt nefondate si criticile legate de solutia pronuntata de instanta de fond asupra cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecata. Sub acest aspect, tribunalul constata ca potrivit art. 274 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecata se acorda insa in masura in care au fost dovedite. In privinta sumei de 30 lei solicitate de contestatoare ca si cheltuieli de judecata in dosarul de fond, ca reprezentand contravaloarea copiilor efectuate in baza cererii din 04.06.2014, potrivit bonului fiscal depus in original in faza recursului, tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca nu se poate acorda aceasta suma cu titlu de cheltuieli de judecta in prezentul dosar, intrucat in cauza nu s-a facut dovada faptului ca aceste cheltuieli au fost făcute în prezentul dosar. Aceasta in considerarea faptului ca suma invocata de contestatoare a fost folosita pentru efectuarea de copii xerox a unor inscrisuri din prezentul dosar, copiile ramanand in posesia contestatoarei si urmand a fi folosite de aceasta potrivit interesului sau, nefiind vorba deci de cheltuieli pentru depunerea de inscrisuri in copie in prezentul doar, copii solicitate de instanta sau care ar fi trebuit depuse de contestatoare ca fiind utile solutionarii prezentului dosar, in dovedirea actiunii deduse judecatii de catre recurenta contestatoarea pentru a se putea echivala cu o cheltuiala necesara, facuta pentru prezentul dosar.
În acest sens în jurisprudenta CEDO s-a statuat ca partea care a câstigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în masura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil, cheltuielile invocate de parti in dosar urmand a fi deci recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare si au fost in mod real facute, in limita unui cuantum rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).
In ceea ce priveste suma achitata de contestatoare ca si taxa de timbru aferenta cererii de repunere pe rol, tribunalul constata ca instanta de fond a analizat aceasta suma de bani in aplicarea dispoz. art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 (potrivit cărora „taxa de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva” ), retinand ca nu se impune restituirea acesteia in temeiul dispozitiilor legale mentionate, intrucat a fost achitata ca urmare a culpei contestatoarei, care nu s-a prezentat la termen si a determinat astfel suspendarea judecății cauzei. In cadrul recursului formulat recurenta contestatoare a inteles sa invoce gresita aplicarea a dispoz. art. 274-276 C.pr.civ. in privinta sumei achitata de contestatoare ca si taxa de timbru aferenta cererii de repunere pe rol, sustinand ca instanta de fond trebuia sa oblige parata la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecata si avand in vedere culpa paratei care nu s-a prezentata la termenul din 22.04.2014 si nici nu a cerut judecarea in lipsa. Tribunalul constata ca este neintemeiata critica formulata de recurenta contestatoare, achitarea taxelor aferente cererii de repunere a cauzei pe rol neputand fi echivalenta unei cheltuieli necesare facute de partea reclamanta in dosar si care sa fie suportata de parata, ca si parte care a pierdut procesul, in intelesul art. 274 C.pr.civ., intrucat nu se poate retine vreo culpa a paratei pentru efectuarea acestei cheltuieli judiciare, in conditiile in care in procesul civil, reclamantului ii incumba obligatia de a starui in judecata si de a-si dovedi pretentiile, reclamantul fiind cel care a promovat procesul civil, paratul putand ramane in pasivitate, astfel incat lipsa la judecata a paratului si eventuala suspendare a cauzei pentru lipsa tuturor partilor la judecata nu pot fi imputate paratului ..
In ceea ce priveste legalitatea suspendarii dispuse de instanta de fond ori lipsa oricarei culpe a contestatoarei la neprezentarea la termenul din 22.04.2014, tribunalul constata ca sustinerile si apararile recurentei contestatoare in privinta suspendarii nu pot face obiectul analizei instantei de control judiciar in prezentul recurs, intrucat potrivit art. 244 indice 1 C.pr.civ., impotriva incheierii de suspendare se poate face recurs in mod separat, cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii cauzei, iar in speta contestatoarea nu a formulat recurs impotriva incheierii de suspendare din 22.04.2014 in conditiile acestor dispozitii legale. Or, numai . de recurs impotriva incheierii de suspendare puteau fi analizate aspectele invocate de contestatoare referitoare la nelegalitatea suspendarii ori lipsa vreunei culpe a contestatoarei.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 C.pr.civ., să respingă ca nefondat recursul promovat de contestatoarea C. A. A. M. în contradictoriu cu intimata B. I., împotriva sentinței civile nr.9794 din 08 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
In baza art. 274 C.pr.civ., fata de solutia pronuntata asupra recursului, se va respinge cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată in recurs, urmand a fi obligata contestatoarea recurentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, reprezentand onorariu aparator redactare intampinare potrivit chitantei nr. 1112/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea C. A. A. M. în contradictoriu cu intimata B. I., împotriva sentinței civile nr.9794 din 08 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Respinge cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe contestatoarea recurentă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex.
28.04.2015
Jud.fond-C.M.B.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 386/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1772/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
