Contestaţie la executare. Decizia nr. 863/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 863/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 863/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 863/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea apelului formulat de intimata . PRIN S.C. COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICE S.R.L împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu contestatorii A. M.-A., A. M., terții popriți ȘCOALA G. DRĂGOTEȘTI, I. B. TÂRGU J., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când având nevoie de timp pt. a delibera, a fost amânată pronunțarea la data de 07.05.2015, termen la care pentru aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea la termenul de azi, 14.05.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, retine următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ din data de 31.01.2014, contestatorii A. M.-A. și A. M. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimații . PRIN S.C. COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICE S.R.L. și B.E.J. D. D. G., să se dispună anularea actelor și formelor de executare silită întocmite de către B. D. D. G. în cadrul dosarului execuțional nr.DDG 2862/2013 pentru suma de 53.691,52 lei compusă din 48.540,47 lei debit și 4.948,05 lei cheltuieli de executare, la cererea creditorului . PRIN S.C. COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICE S.R.L.
A solicitat anularea executării silite și a tuturor formelor de executare, cât și a încheierii de încuviințare a executării silite, față de împrejurarea că debitul este prescris, și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în data de 21.01.2014 au primit de la executorul judecătoresc o somație prin care erau înștiințați că s-a început executarea silită împotriva lor pentru creditul acordat de către CEC B. în data de 08.01.2008, nr.RQ_85, credit care a fost contractat de către contestator și mama acestuia în calitate de codebitor.
S-a susținut, în esență, că CEC B. a încheiat un contract de asigurare pentru neplata rarelor la un credit bancar cu . ., prin care societatea de asigurare preia riscul de neplată privind creditele neachitate și se subrogă în drepturile creditorului pentru recuperarea sumelor plătite CEC B. pentru debitori.
Au arătat că, deoarece creditul menționat nu a mai fost plătit încă din anul 2009, CEC B. a reziliat contractul unilateral în anul 2009 și implicit a solicitat asigurătorului . ., plata despăgubirilor reprezentând soldul creditului restant conform asigurării, astfel că în 29.03.2010 în baza contractului de asigurare nr.RF423 cu completările aduse prin actul adițional nr.17, . a transmis către CEC B. borderoul privind despăgubirile plătite de către asigurător, precum și ordinul de plată din aceeași dată, în sumă de 2.853.100,74 lei ce reprezintă despăgubirile pentru un număr de 125 debitori, unde la poziția nr.67 figurează debitorul A. M. A. cu suma de 50.780,47 lei.
Ca atare, în baza contractului de asigurare . se subrogă în dreptul de creditor, fiind îndreptățiți să ceară executarea silită pentru recuperarea sumelor plătite CEC B., astfel că în urma plății făcute în data de 29.03.2010 se naște dreptul de a cere executarea silită împotriva debitorului A. M. A., cât și a codebitorului A. M..
În consecință, au invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, având în vedere faptul că de la data când s-a născut dreptul societății de asigurare de a se întoarce în regres împotriva contestatorilor, respectiv 29.03.2010 și până la data formulării cererii de executare silită în dosarul de executare nr.2862/2013, respectiv data de 26.11.2013, au trecut mai mult de 3 ani.
În acest sens, a invocat prevederile art.705 și 706 C.pr.civ. în raport de acre creditorul urmăritor a pierdut dreptul de a cerere executarea silită împotriva contestatorilor, la data de 29.03.2013, titlul executoriu fiind prescris.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp.art.451 C.pr.civ., art.703,705,706,711 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar actele de executare silită contestate.
În temeiul disp. art.716 alin.2 C.pr.civ. instanța, din oficiu, a dispus atașarea în copie certificată a dosarului de executare silită nr.DDG2862/26.11.2013(filele 38-175).
Intimata . PRIN S.C. COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICE S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, iar, pe fond, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, a arătat că dreptul de a cere executarea silită împotriva contestatorilor debitori s-a născut la data efectuării ultimei plăți de către aceștia în contul debitului restant la creditul contractat prin contractul de credit nr.RQ_85 încheiat cu CEC B. și anume la data de 27.12.2010, când s-au achitat 200 lei conform ordinului de plată nr.1246/24.04.2010.
În ce privește termenul prevăzut de art.665 alin.1 C.pr.civ., a susținut că acest termen nu este unul de decădere, ci este interpretat în doctrină ca fiind un termen de recomandare, decăderea negăsindu-și aplicare în ipotezele în care altă persoană trebuia să îndeplinească actul de procedură, în speță organele de executare silită.
A depus, în apărare, borderou referitor la credite asigurate la G. A., extrase de cont.
Prin sentința civilă nr. 2152/07.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu J. invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria C..
La data de 25.04.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La termenul din data de 27.05.2014 instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisurile de la dosar și solicitarea ca intimatul să depună înscrisurile menționate în întâmpinare.
La data de 11.07.2014 intimata . a depus înscrisuri constând în extras de cont și borderou plăți.
La termenul de judecată din data de 24.06.2014, la cererea contestatorilor, în temeiul art. 78 alin. 2 N.C.p.c, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de terți popriți a Școlii Gimnaziale Drăgotești și I. B. Târgu J..
Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. D. G., invocată din oficiu și s-a respins contestația la executare modificată formulată în contradictoriu cu intimatul B. D. D. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis contestația la executare modificată, formulată de contestatorii A. M. A. și A. M., în contradictoriu cu intimata . prin . Management Service SRL, și terții popriți Școala G. Drăgotești și I. B. TÂRGU J..
A fost anulată executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare nr. DDG 2862/2013 al B. D. D. G. și, în consecință, toate actele de executare silită emise în cadrul acestui dosar.
A fost anulată încheierea nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013.
A fost obligată intimata . la plata către contestatori a sumei de 1808 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele.
Contestatorii A. M. A. și A. M. au criticat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. DDG 2862/2013 al B. D. D. G., precum și încheierea nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, susținând că ar fi intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. D. G., invocată de instanță din oficiu, instanța a apreciat că cererea prin care se formulează contestația la executare este, in principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o „plângere” specifica acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Cu privire la subiectele contestației la executare, trebuie precizat ca ea poate fi exercitata, în primul rând de către părțile interesate direct în procedura de executare respectiv debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar in cadrul executării prin poprire și de către terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Astfel, s-a reținut că părți în procedura executării silite sunt în principal creditorul și debitorul din titlul executoriu, nu si executorul judecătoresc.
Art. 53, alin. 2 si 3 din Legea nr. 188/2000 prevede ca in cazul refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, iar judecarea plângerii se face cu citarea părților, deci si a executorului judecătoresc.
Deci plângerea împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un act de executare este singurul caz in care executorul judecătoresc poate avea calitate procesuala pasiva.
Cum in cauza obiectul cererii de chemare in judecata, este o contestație la executare prin care se solicita anularea actelor de executare, instanța apreciază ca parte in aceasta acțiune, in calitate de intimat ar fi trebuit sa apară doar creditoarea care a pornit executarea silita pentru a-si putea apăra interesele si nu executorul judecătoresc.
Din aceste motive, a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B. D. D. G., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, instanța a reținut că potrivit art. 711 alin.1 N.C.p.c, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În cauză, titlul executoriu este reprezentat de un contract de credit nr. RQ_85/08.01.2008 încheiat de contestatori în calitate de debitori, cu CEC B. în calitate de creditoare.
Ca urmare a neplății ratelor, în anul 2009 creditoarea a reziliat contractul și a solicitat plata despăgubirii reprezentând valoarea creditului de la asiguratorul său . .) în baza contractului de asigurare încheiat cu aceasta. Conform ordinului de plată și a borderoului privind despăgubirile plătite, la data de 29.03.2010 asiguratorul a plătit CEC B. suma asigurată rezultată din neexecutarea contractului de credit nr. RQ_85/08.01.2008 de către debitorii contestatori (f. 58, 59 – dosar Tg.J.).
Instanța apreciază că de la această dată, asiguratorul se subrogă prin plată în drepturile creditorului plătit, astfel că la această dată se naște dreptul său de regres împotriva debitorilor A. M. A. și A. M..
Întrucât contractul de credit bancar constituie titlu executoriu prin efectul legii, asiguratorul trebuia să pună în executare contractul de credit împotriva debitorilor într-un termen de 3 ani calculat de la data nașterii dreptului său de a obține executarea silită, conform art. 705 N.C.p.c.
În speță, creditorii au susținut că de la această dată și până la data formulării de către creditoarea . a cererii de executare silită din 26.11.2013, au trecut mai mult de trei ani, astfel că executarea este prescrisă.
Intimata . apreciat că în acest interval de timp creditorii au efectuat plăți în contul creanței născute din contractul de credit, astfel că a intervenit o întrerupere a termenului de prescripție prin recunoașterea debitului a cărui executare se prescrie.
Analizând înscrisurile depuse de intimată prin care aceasta a urmărit să dovedească recunoașterea prin plată a datoriei, instanța a reținut că acestea nu fac dovada plății, de către contestatori, în contul ., a vreunei sume de bani, în temeiul obligației acestora născută din contractul de credit nr. RQ_85/08.01.2008.
Astfel, deși intimata a susținut în întâmpinare că debitorii au achitat în numerar parte din creditul asigurat, nu a depus decât borderourile întocmite de către aceasta (f. 181, 183, 185, 187, 190, 192, 194 – dosar Tg.J.), borderouri care emană chiar de la aceasta, nepurtând nici măcar semnătura directorului, șefului serviciu sau a celui care l-a întocmit (f. 185). Intimata a menționat în întâmpinare existența unor chitanțe de plată eliberate debitorilor și în baza cărora ar fi întocmite borderourile de plată, fără însă a le depune la dosar, deși i-au fost solicitate.
Intimata nu se poate întemeia pe un tabel întocmit în format electronic chiar de către aceasta, denumit în antet ca fiind borderou plăți, fără a depune vreun înscris semnat de debitor din care să rezulte cu certitudine plata voluntară făcută de către acesta și titlul cu care a fost făcută această plată (chitanțe depunere numerar).
În ceea ce privește extrasul de cont depus de intimată (f. 180, 182, 184, 186, 188, 189, 191, 193– dosar Tg.J. ) instanța a constatat că acesta este emis de CEC B. pentru "contul curent persoană juridică" al clientului . și constată plata unor sume de bani din contul plătitorului CEC B. Sucursala Târgu J. în contul beneficiarului ., cu titlul de încasare-reluări plăți.
Aceste plăți nu sunt realizate de debitorii A. M. A. și A. M. în contul ..
Cu privire la extrasul de cont al contestatorului A. M. A., emis de CEC B. Sucursala Târgu J., instanța reține că la rubrica debit apar în perioada 27.04._10, sume de bani retrase din contul acestuia deschis la această bancă, cu titlul de ""plată-reluări plăți G." (f.19-21).
Însă, aceste rețineri din contul contestatorului A. M. A. efectuate de banca la care acesta are cont curent, în lipsa unei dispoziții de plată din partea titularului de cont în care să se menționeze titlul cu care se face plata și beneficiarul, nu pot fi considerate plăți voluntare pentru a determina o întrerupere a termenului de prescripție.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, ulterior subrogării asiguratorului prin plată și a notificării din. 06.05.2010 a debitorilor (f . 62 dosar Tg.J.), nu se mai puteau face plăți decât direct creditorului subrogator ..
În plus, din același extras, se constată că, la date apropiate și anterioare celor în care se debita contul clientului A. M. A. deschis la CEC B. Sucursala Târgu J. (cont în prezent inactiv) cu diverse sume de bani, exista o creditare a aceluiași cont cu aceeași sumă de bani, din partea Unității Militare 0154 Budieni în temeiul unui contract, probabil de muncă, încheiat cu A. M..
Prin urmare, o astfel de reținere din partea băncii, a unor sume de bani virate în contul clientului A. M. A. de către Unitatea Militară 0154 Budieni, în temeiul raporturilor contractuale dintre aceștia, urmată de plata acestora mai departe către ., nu poate constitui în niciun caz o plată voluntară din partea debitorului titular de cont.
Or, numai o plată voluntară, iar nu și o reținere forțată indiferent de motivul reținerii, poate fi asimilată unei recunoașteri a datoriei făcută de cel în favoarea căruia curge termenul de prescripție, recunoaștere care să determine o întrerupere a termenului de prescripție cu consecința curgerii unui nou termen.
Cum intimata nu a făcut dovada unei plăți voluntare, în numerar (cum a susținut în întâmpinare), sau chiar și prin virament bancar, dar din contul debitorului în contul noului creditor, în baza unei dispoziții de plată certe și întocmite de debitor, instanța apreciază că termenul de prescripție a executării silite a debitorilor s-a împlinit la data de 29.03.2013, astfel că la data de 26.11.2013 (f. 39 dosar Tg.J.) când a fost depusă la executor cererea de începere a executării silite, dreptul creditoarei era prescris.
Ca urmare a prescrierii dreptului creditoarei de a obține executarea silită, creanța acesteia își pierde caracterul cert, astfel că, în temeiul art. 662 N.C.p.c. potrivit căruia "executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă lichidă și exigibilă", instanța apreciază că executarea silită pornită împotriva contestatorilor este nelegală, fiind astfel nelegală și încheierea de încuviințare a executării silite, conform art.665 alin. 5 pct.4 N.C.p.c..
În temeiul art. 451 și urm. N.C.p.c., față de soluția asupra cererii principale, instanța va admite și cererea contestatorilor privind plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, sens în care a obligat intimata . la plata către contestatori a sumei de 1808 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Aceste cheltuieli se compun din onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 82/10.06.2014 (500 lei), taxa de timbru în cuantum de 1000 lei achitat conform chitanței nr._/30.01.2014 și cheltuieli pentru deplasarea de la sediul avocatului și domiciliul contestatorilor din Târgu J. la sediul instanței din C., pe parcursul a trei termene de judecată, pe o distanță de 114 km, cu un consum de 7 litri/100 km, pe traseu dus-întors (51,3 litri pentru trei drumuri dus-întors X 6 lei/1 litru=307,8 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-intimată . prin S.C. Coface România Credit Management Service S.R.L, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației la executare.
Arată că debitorii au continuat să facă plățile după data de 27.04.2010, învederează instanței că având în vedere plățile succesive (lunare) efectuate de către debitori, a considerat la acel moment să nu demareze procedura executării silite împotriva unor debitori care au reluat plățile voluntare.
Consideră că raportat la data la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului apelantei de a cere executarea silită și data înregistrării cererii de executare pe rolul B. Drăghis D. G., și anume 26.11.2013, nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, dreptul material la acțiune nefiind prescris.
De asemenea, consideră că documentele depuse la dosarul cauzei fac dovada plăților lunare care au stins parțial debitul deținut de către debitori, urmare neachitării creditului bancar, printre care și plata din 27.10.2010 care a întrerupt cursul prescripției invocate de către datornici.
La data de 11 martie 2015 intimații A. M.-Alexndru și A. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Susținerea apelantei, în sensul că debitorii ar fi continuat să efectueze plăți către CEC B. după data de 29.03.2010 pentru contractul de credit asigurat la apelantă, nu este fondată, întrucât debitorii nu au mai achitat nicio sumă de bani, benevol și în contul deschis la CEC B. pentru contractul de credit. Orice plăți efectuate de debitori către CEC B. după data plății riscului asigurat, nu întrerupe cursul prescripției față de altă creditoare, temeiul juridic în baza căruia apelanta are calitatea de creditoare față de contestatori, nu-l constituie contractul de credit, ci dispozițiile art.22 din Legea nr.136/1995 și actualul art.2210 C.civil.
Arată că apelanta nu a făcut dovada că a fost întrerupt sau suspendat cursul prescripției, după data nașterii dreptului la executare silită a acesteia și până la data promovării cererii de executare silită a acesteia – 29.03.2010 și până la data promovării cererii de executare silită, 26.11.2013.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC tribunalul reține următoarele:
Critica apelantei vizează reținerea de către instanța de fond a prescripției dreptului de a cerere executarea silită, atâta timp cât contestatorii debitori au plătit voluntar în perioada aprilie 2010-decembrie 2010 parțial din creditul angajat de la CEC, față de care se rețin următoarele:
La data de 08.01.2008 între CEC B. și contestatorii intimați a intervenit contractul de credit nr.RQ_/08.01.2008, în articolul 19 al acestui contract prevăzându-se obligația încheierii unei polițe de asigurare de viață cu o societate de asigurare reasigurare pe întreaga durată de creditare.
La data de 02.11.2008 a fost încheiat contractul de asigurare nr.423, urmând ca asiguratorul să suporte despăgubirea care o reprezenta contul curent al creditului, ratele de credit scadente și neachitate plus dobânzile.
Din actele dosarului se constată că urmare a producerii riscului asigurat apelanta în temeiul contractului de asigurare a achitat despăgubirea cuvenită către CEC B. în cuantum de 50.780,47 lei prin O.P din data de 29.03.2010, dată de la care aceasta s-a subrogat în drepturile asiguratului contra terților răspunzători de pagubă în speță a intimaților contestatori.
Într-o atare situație de la data de 29.03.2010 se apreciază că s-a născut dreptul de a începe executarea silită a debitorilor contestatori, aspect reținut în mod corect de instanța de fond.
Pornind de la prevederile art.706 NCPC care stabilesc efectul prescripției extinctive în materia executării silite a obligației stabilite prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlul executoriu se poate defini prescripția dreptului de a cere executarea silită ca fiind acel mod de stingere a obligației organului de executare de a da curs executării silite și naște dreptul de a refuza executarea, stinge dreptul creditorului de a obține executarea și orice titlul executoriu își pierde puterea executorie.
Art.705 alin.1 NCPC dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel.
Pe parcursul termenului de prescripție pot interveni anumite cauze care să-l împiedice pe creditor să exercite dreptul, legiuitorul reglementând între acestea și cazurile de întrerupere a cursului prescripției.
Între cauzele de întrerupere a cursului prescripției apelanta creditoare a invocat recunoașterea datoriei de debitor prin plățile voluntare făcute în perioada aprilie 2010-decembrie 2010.
Potrivit art.708 alin.1 NCPC cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei.
Textul de lege reglementează două cazuri de întrerupere actul voluntar de executare și recunoașterea dreptului, indiferent dacă este expresă sau tacită.
Recunoașterea tacită trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existența dreptului împotriva celui căruia curge prescripția. Plata parțială a datoriei, echivalează cu recunoașterea tacită, însă aceasta trebuie să fie neechivocă.
Spre deosebire de cauzele de suspendare a cursului prescripției cauzele de întrerupere presupun o intervenție activă a titularului dreptului sau chiar a debitorului, acte din care să rezulte manifestarea de voință neîndoielnică de a executa obligația înscrisă în titlul executoriu.
În speță se constată că înscrisurile depuse la dosar și care au fost analizate și de instanța de fond sunt extrase de cont în care s-a făcut mențiunea de către CEC B. că sumele menționate în acestea reprezintă reluare plăți-destinatar fiind . s-a depus la dosar niciun înscris semnat de debitori, și din care să rezulte intenția neîndoielnică a acestora a relua plățile către creditoarea .> Totodată se apreciază că atâta timp cât apelanta creditoare s-a subrogat în drepturile CEC B., ca urmare a plății riscului asigurat, plata trebuia să se realizeze direct către creditoare, CEC B. nefăcând dovada existenței unei convenții cu debitorii în sensul de a debita aceste sume în contul creditoarei, atâta timp cât CEC B. nu mai avea calitatea de creditoare a contestatorilor.
Faptul că debitorii contestatori au înțeles să facă depuneri în acest cont, nu conduce în mod indubitabil la concluzia că acestea au avut ca destinație plata despăgubirilor suportate de apelanta intimată, neexistând la dosar nicio dovadă care să ateste acest fapt, nicio chitanță în care să figureze debitorii ca făcând aceste plăți către . intenția de a stinge datoria.
Se reține că instanța de fond a analizat în mod corect valoarea probatorie a înscrisurilor depuse de apelanta creditoare în sprijinul existenței unei cauze de întrerupere a cursului prescripției apreciind că nu a operat o recunoaștere tacită a datoriei și implicit o întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită.
Cum dreptul a luat naștere la data de 29.03.2010 se apreciază că acesta s-a împlinit la data de 29.03.2013, ori cererea de executare silită a fost depusă la data de 26.11.2013, peste împlinirea termenului în care se putea face o astfel de solicitare, aspecte reținute în mod corect și de instanța de fond.
În consecință cum prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art.480 alin.1 NCPC urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată . prin S.C. COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICE S.R.L, cu sediul în București, .. 39, ., împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-contestatori A. M.-A., A. M., ambii cu domiciliul în comuna Drăguțești, ., terții popriți ȘCOALA G. DRĂGOTEȘTI, cu sediul în comuna Drăgotești, . și I. B. TÂRGU J., cu sediul în Târgu J., .. 14, județul Gorj, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.S.V./7 ex/10.07.2015
Jud.fond-C.M.B.
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 03/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
