Grăniţuire. Sentința nr. 03/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 936/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 936/2015
Ședința publică de la 25 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. Ș.
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât I. G. împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. A. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-reclamantă P. A. M., reprezentant convențional, avocat F. C. Steluța, în baza împuternicirii avocațiale nr._/26.03.2015, emisă de Baroul D., lipsă fiind apelantul-pârât I. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul a fost declarat în termen, motivat;
- motivele de apel au fost comunicate;
- apelantul-pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei;
- s-a depus întâmpinare ce a fost comunicată;
- nu s-a depus răspuns la întâmpinare;
- nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se prezintă avocat D. F. C., pentru apelantul-pârât I. G., care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și audierea unui nou martor, întrucât există o declarație extrajudiciară a unui martor, ce solicită a fi audiat nemijlocit de instanță, în care se arată că persona pe care o solicită I. I M., care nu este una și aceeași persoană cu soția atuorlui reclamantei, fiind sora bunicului reclamantei, pentru a demonstra calitatea de unic moștenitor al reclamantei, pentru lămuriri cu privire la suprafața de teren în discuție, respectiv dacă a fost sau nu instituită o servitute de trecere cu privire la această suprafață, aspecte legate de fondul cauzei. În ceea ce privește proba cu înscrisuri arată că nu are alte înscrisuri de depus față de cele depuse la dosar cu excepția unei declarații extrajudiciare. Solicită și un supliment la raportul de expertiză pentru a se verifica de către expert acea cale de acces așa cum se identifică ea, dacă este vorba de un domeniu public sau nu, dacă este vorba de o servitute de trecere deci un fond aservit și un fond dominat.
Instanța pune în discuție cererea formulată de apelantul-pârât.
Avocat F. C. Steluța, pentru intimata-reclamantă P. A. M., depune în copie conformă cu originalul certificat de moștenitor nr. 148/14.05.2015 și învederează că nu au invocat că sunt unici proprietari ai acestui imobil și faptul că nu sunt într-o acțiune în revendicare, astfel încât să fie nevoie ca toți proprietarii să formuleze cerere și într-o acțiune în obligația de a face astfel cum s-a pronunțat și instanța de fond, situație în care orice învederează un drept poate cere celuilalt să-i respecte acest drept. În ceea ce privește proba cu martor arată că se opune. Arată că se opune și probei cu un supliment la raportul de expertiză, întrucât expertiza efectuată în faza cercetării în fond a lămurit că pârâtul ocupă acea suprafață de teren, aspect recunoscut și de acesta.
Avocat D. F. C., pentru apelantul-pârât I. G., solicită a i se pune în vedere intimatei-reclamante să lămurească exact petitul principal dedus judecății.
Instanța îi înmânează apelantului-pârât, prin apărător, spre observare certificatul de moștenitor depus de intimata-reclamantă.
Avocat D. F. C., pentru apelantul-pârât I. G., raportat la certificatul de moștenitor depus, pentru a întregi cadrul procedural solicită introducerea în cauză și a celuilalt moștenitor.
Instanța pune în discuție această cerere.
Avocat F. C. Steluța, pentru intimata-reclamantă P. A. M., arată că fiind vorba de obligația de a face apreciază că este suficient ca unul dintre cei îndreptățiți să reclame.
În deliberare, față de cererea de lărgire a cadrului procesual cu alte persoane instanța apreciază că este inadmisibilă o asemenea cerere în această etapă procesuală, motiv pentru care o respinge. În ceea ce privește administrarea probelor solicitate, instanța încuviințează ca fiind utilă cauzei proba cu certificatul de moștenitor depus, apreciind că dovada calității de moștenitor s-a făcut prin înscrisurile depuse la dosar fără a mai fi nevoie, în complinirea acestor dovezi, de proba testimonială. În ceea ce privește celelalte aspecte apreciază că raportul de expertiză efectuat în primă instanță răspunde la toate necesitățile elucidării speței deduse judecății, motiv pentru care respinge cererile.
La interpelarea instanței părțile, prin apărători, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat D. F. C., pentru apelantul-pârât I. G., solicită admiterea apelului așa cum a fot formulat și dezvoltat în scris și înlăturarea acelei erori din cuprinsul hotărârii instanței de fond. Solicită admiterea apelului și pe fond respingerea atât a cererii de chemare în judecată cu privire la obligația de a face. Cu cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocat F. C. Steluța, pentru intimata-reclamantă P. A. M., solicită respingerea apelului și menținerea ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată la fond, iar în ceea ce privește apelul arată că înțelege a le solicita pe cale separată.
Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării, apreciind că dosarul nu prezintă o complexitate deosebită care să justifice amânarea pronunțării și pune în vedere părților că au posibilitatea de a depune concluzii scrie până la sfârșitul ședinței de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.11.2013, pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, reclamanta P. A. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul I. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiate la data de 22.10.2009, iar prin prezenta hotărâre să fie obligat pârâtul să elibereze calea de acces-domeniu public al Primăriei D. pe o lățime de 1 m din proprietatea sa și o lungime de 60 m, pentru a asigura accesul de urgență la imobilul ce acesta îl moștenește de la bunicul său I. I., situat în oraș D., ..41, județul D., să se stabilească linia de hotar ce desparte ulita aparținând domeniului public al Primăriei Dabuleni, instituită în favoarea acesteia de proprietatea pârâtului situat în oraș D., ..39, județul D..
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea a lui I. I. în calitate de nepoata de fiica, iar acesta a deținut în proprietate un imobil, construcție și teren, situat în oraș D., ..41, în prezent aceasta fiind moștenitoarea lui.
Totodată a precizat că întrucât acest imobil era situat în spatele altei proprietăți, în speță în spatele proprietății pârâtului, în favoarea bunicului său s-a instituit de către Primăria D. o cale de acces –uliță, în lățime de 4 m, singura care face posibila accesul pe proprietate.
A mai precizat că în anul 2012 pârâtul a mutat gardul despărțitor, ocupând o suprafață cu lățimea de 2 m și lungimea de peste 40 m din această uliță, susținând ca acesta a cedat din proprietatea sa o suprafață cu o lățime de 2m în vederea utilizării ca drum de acces și ca suprafața masurata a proprietății sale este mai mică decât cea care rezulta din titlul de proprietate aferent.
A mai arătat că prin acțiunea sa, pârâtul a împiedicat accesul liber la proprietatea bunicului său, după mutarea gardului rămânând o cale de acces de 2 m lațime, care permite doar trecerea cu pasul spre proprietate .
A mai arătat că atunci cand a avut nevoie sa îl transporte la spital pe bunicul său a trebuit să îl ducă pe brațe până la ulița principală, adică aproape 80 m, iar la înmormântare s-a întâmplat același lucru, mașina neputând să intre până la poarta casei.
A mai arătat că în urma unei plângeri penale făcute de către acesta pârâtului, Poliția Orașului Dabuleni a dispus efectuarea unei expertize topo care să stabilească daca acesta cale de acces este domeniu public sau privat și dacă pârâtul era îndreptățit să ocupe suprafața de 2 m lățime pe 80 m lungime din aceasta cale de acces.
Totodată a precizat că expertiza a stabilit fara dubiu ca ulita aparține domeniului public, adica Primariei orașului Dabuleni și ca paratul a ocupat 2 m latime din aceasta ulita, sustinând ca acesta a cedat cu mulți ani în urma 2 m latime din proprietatea sa în vederea utilizării ca drum de acces, instituindu-se astfel, o servitute de trecere spre proprietatea bunicului acestuia.
A mai arătat că s-a stabilit ca, curtea pârâtului are o suprafață mai mică decât cea înscrisă în TDP, adica în urma mutării gardului, are o suprafață de 800 mp rezultată din măsurători, față de 803 mp conform TDP, însă aceasta nu poate demonstra că terenul lipsa este în partea de vest, acolo unde este ulița, și ca asa cum nu se reconstituie suprafața de teren conform actelor, pentru a afla unde este diferența de suprafață, este necesar a se ridica întreaga zonă .
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.619 și art.1528 NCPC.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: proces-verbal nr.4/04.11.2013, acte de stare civilă, titlul de proprietate nr._, raport de expertiză judiciară, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La data de 15.01.2014, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată, nelegală și netemeinică .
A invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.193 NCPC coroborat cu prevederile art.2 alin 1 și 1 indice 1 din Legea 192/2006 modificată.
Totodată a precizat că deși reclamanta a depus la dosarul cauzei un proces verbal nr.4/04.11.2013 de informare privind medierea acest proces verbal nu este întocmit de către un mediator autorizat așa cum prevede Legea 192/2006 modificată și așa cum a stabilit și CSM în ședința în plen din 10.12.2013.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. A. M. întrucât în acțiunea introductivă aceasta afirma ca înțelege sa introduca aceasta cererea de chemare în judecată în calitate de moștenitoare a lui I. I. fiind nepoată de fiica, dar din actele de stare civila depuse la dosar nu reiesse aceasta legătura de rudenie a reclamantei cu numitul I. I..
A mai arătat că reclamanta nu a arătat și dovedit daca este unic moștenitor al lui I. I., din informațiile lor I. I. are și o soție supraviețuitoare I. M. .
Totodată, a arătat că în ceea ce privește primul capăt de cerere din acțiunea introductivă care se referă la obligarea acestuia să elibereze calea de acces –domeniu public al Primăriei D. pe o lățime de 1 m și o lungime de 60 m pentru a asigura accesul de urgență la imobilul moștenit, precizează că nu ocupă domeniul public al Primăriei D. și ca atare nu are de ce să elibereze suprafața de teren indicata în acțiune.
Mai precizează că este proprietar al suprafeței de 803 mp teren intravilan situat în Tarlaua 43 și Parcelele 39 și 40 conform TDP nr.3449/2004 .
A mai arătat că soluția dispusă în dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. comunica acestuia și atașată alăturat arată fără niciun dubiu ca se dispune scoaterea de sub urmărire penală a acestuia deoarece nu a ocupat în mod abuziv o suprafață de teren ce aparține petentei, ci a procedat la desființarea servituții de trecere, aspect ce nu face obiectul infracțiunii prevăzute de art.220 alin.1 CP .
A mai arătat că în ceea ce privește al doilea capăt de cerere care se referă la stabilirea liniei de hotar, nu ocupă nicio parte a domeniului public al Primăriei D. și ca atare, nu se poate stabili o nouă linie de hotar.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 NCPC.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri:Ordonanța din 01.06.2011, titlul de proprietate nr. 3449.
La data de 28.01.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care arată că în ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 193 NCPC coroborat cu prevederile art.2 alin.1 și 1 ind.1 din Legea 192/2006 modificată întrucât procesul verbal de informare privind medierea depus la dosar de acesata, nu este întocmit de către un mediator autorizat, solicită respingerea acestei excepții ca nefiind întemeiată.
A mai arătat că se află sub incidența dispozițiilor art.193 NCPC care face referire la situațiile în care legea prevede expres îndeplinirea unei proceduri prealabile înainte de a sesiza instanța de judecată, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea procedurii prealabile.
A mai arătat că art.2 alin.1 din Legea nr.192/2006 modificată prevede ca părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanței competente, iar alin.1 ind. 2 prevede ca instanța va respinge cererea ca indmisibilă doar în cazul neîndeplinirii de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță.
A mai arătat că acesta și-a îndeplinit obligațiile și că în data de 04.11.2013 a fost prezentă la ședința de informare la care a fost invitat și pârâtul, însă acesta a refuzat să se prezinte .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a acestuia solicită respingerea acestei excepții pe motiv că acesta a făcut dovada calității de moștenitoare a lui I. I., fiind nepoata de fiica a acestuia.
În ceea ce privește faptul că mai există o soție supraviețuitoare a lui I. I. acesta arată că este a doua soție a lui și aceștia erau despărțiți de multă vreme.
La data de 21.05.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei modificare la acțiune prin care a solicitat instanței ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren pe care acesta o ocupă în mod abuziv, pe o lățime de 1 m și o lungime de 60 m ce reprezintă . imobilul pe care acesta îl moștenește de la bunicul său I. I., teren cuprin în suprafața de 922 mp curți construcții înscris în TDP nr._/2010 duplicat la TDP nr.2659.
În drept, precizarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.563 NCPC.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul-verbal din 07.05.2014, titlul de proprietate nr._/2010, duplicat la TDP nr.2659, acte de stare civilă.
În ședința publică din 26.11.2014 reclamanta își modifică din nou obiectul acțiunii, arătând că nu mai revendică terenul cale de acces, ci solicită obligarea pârâtului să elibereze calea publică.
În ședința publică din 11.06.2014, pârâtul invocă excepția inadmisibilității acțiunii, excepție ce a fost respinsă de către instanță, apreciind că această măsură se impune pentru respectarea principiul accesului liber la o instanță imparțială, consacrat de art. 6 CEDO. Instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active, apreciind că se impune administrarea de probe pentru soluționarea acestei excepții, în temeiul art. 248, alin. 4 NCPC și a apreciat îndeplinită etapa regularizării cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 11.06.2014, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu acte și proba testimonială cu un martor precum și cererea de probatorii formulată de pârât respectiv proba cu acte și proba cu un martor, precum și proba cu expertiza tehnică de specialitate, probe ce au fost administrate în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , a fost admisă în parte acțiunea modificată formulată de reclamanta P. A. M., în contradictoriu cu pârâtul I. G..
A fost obligat pârâtul să elibereze calea de acces domeniu public, cu o suprafață de 86 mp, identificată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert T. V., ce face parte integrantă din hotărâre.
A fost respinsă cererea în grănițuire formulată de reclamanta P. A. M., în contradictoriu cu pârâtul I. G..
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul să plătească Statului Român suma de 1000 lei, scutire de care a beneficiat reclamanta, pentru plata onorariului expertului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În temeiul titlului de proprietate nr._/2010, autorul reclamantei, I. I., a deținut până la decesul acestuia terenul de 1414 mp, situat în loc D., .. 41, jud D., teren aferent casei sale de locuit și pe care îl foloseau și autorul său, I. I., iar pentru accesul acestui imobil la drumul public a fost constituită o cale de acces veche de aproximativ 100 de ani, așa cum au declarat martorii audiați în prezenta cauză.
Mai reține instanța că imobilul pârâtului, în suprafață de 803 mp, situat în Loc D., .. 39, jud D., a aparținut autorului său I. M., fratele autorului I. I., respectându-se dimensiunile uliței până la decesul lui I. I., survenit în 2010, când pârâtul, moștenitor al autorului I. M., a mutat poarta imobilului său și a ocupat o parte din ulița constituită în favoarea imobilului reclamantei de aproximativ 100 ani.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., excepția absoluta si dirimanta a lipsei calității procesuale active, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța constată că acțiunea în revendicare nu mai face obiectul speței supuse judecății, deoarece reclamanta și-a modificat cererea, solicitând a se judeca cererea inițială cu care instanța fusese investită, astfel că nu se va mai pronunța cu privire la calitatea procesuală activa in cererea in revendicare.
În ceea ce privește aceeași excepție, față de cererea în obligație de a face, instanța a constatat că reclamanta are calitatea de a solicita apărarea dreptului său de servitute, drept ce fusese constituit convențional de aproximativ 100 de ani.
Față de cererea în grănițuire, instanța a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece nu are calitatea de proprietar al terenului cale de acces, teren ce apartine domeniului unității administrativ teritoriale, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 584 VCC.
Prin operatiunea de granituire se urmărește delimitarea proprietăților invecinate, prin semne exterioare si vizibile, ea constituindu-se . a proprietătilor a doua fonduri vecine.
Întemeindu-se pe un drept real, acțiunea in grănițuire este o acțiune petitorie, reala, imobiliara si imprescriptibila. D. urmare, . acțiune calitatea procesuala nu poate apartine decat titularilor dreptului de proprietate asupra imobilelor cu privire la care s-a solicitat a fi stabilita linia de hotar.
Cum reclamanta nu are calitatea de proprietar al uliței, instanța va admite excepția invocată de către pârât și pe cale de consecință, va respinge cererea în grănițuire.
În ceea ce privește aplicarea în timp a legii civile, instanța constată că, în ceea ce privește dreptul de servitute, art. 75 din Legea nr. 71/2011 stabilește că dispoziția din noua reglementare referitoare la stingerea servituții prin neuzul timp de 10 ani se aplică numai drepturilor de servitute constituite ulterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009.
Legea nr. 71/2011 nu conține însă și alte dispoziții tranzitorii în materia dreptului de servitute. Apreciază astfel instanța că, în privința altor aspecte ce vizează exercitarea sau stingerea dreptului de servitute, urmează a se recurge la art. 6 alin. (2) C.civ. din 2009 [iar nu la art. 6 alin. (6), deoarece referirea din acest ultim alineat la „regimul general al bunurilor” trebuie înțeleasă în contextul raporturilor de proprietate, fiind deci vorba de regimul circulației juridice a bunurilor], deci servituțile constituite sub imperiul reglementării anterioare sunt guvernate de către aceasta. De altfel, pentru fostele servituți naturale și legale, care, potrivit actualei reglementări, sunt limite legale ale dreptului de proprietate, această soluție rezultă din art. 59 din Legea nr. 71/2011.
Deci, în speță, se vor aplica dispozițiile vechiului Cod civil, care prevedea în art. 616 că, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
În cauza de față, instanța a constatat că nu este vorba de o constituire a servituții de trecere, deoarece această servitute fusese deja creată prin acordul proprietarilor vecini, în urmă cu aproximativ 100 de ani, ci de apărare a acestui drept de servitute printr-o acțiune confesorie.
Având în vedere că din probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor audiați și concluziile raportului de expertiză, a rezultat că pârâtul a ocupat din calea de acces deja constituită în favoarea imobilului reclamantei o suprafață de 86 mp, identificată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert T. V., instanța văzând prin analogie și disp. art. 634 VCC, a admis în parte acțiunea modificată și a obligat pârâtul să elibereze calea de acces domeniu public, cu o suprafață de 86 mp, identificată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert T. V., ce va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In partea inițiala a motivării sentinței civile apelate, instanța de fond introduce dintr-o eroare materiala, consideram noi, ca obiect al cererii de chemare in judecata a reclamantei si obiectul: "reclamanta solicita instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiate la data de 22.10.2009." Aceasta mențiune este in mod evident eronata si nu are legătura cu obiectul dedus judecații si cu probatoriile administrate in cauza, solicitam înlăturarea acestei mențiuni ca fiind o eroare materiala.
Invocă in cauza excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. A. M. întrucât in acțiunea introductiva si ulterior precizata aceasta afirma ca intelege sa introducă aceasta cerere de chemare in judecata in calitate de moștenitoare a lui I. I. (fiind nepoata de fiica) dar din actele de stare civila depuse la dosar nu reiese aceasta legătura de rudenie a reclamantei cu numitul I. I.. De asemenea, reclamanta nu a arătat si dovedit daca este unic moștenitor al lui I. I.. din informațiile apelantului, I. I. are si o soție supraviețuitoare: I. M. cu domiciliul in .. din acest punct de vedere existând cel puțin o alta persoana care are calitatea de moștenitor al lui I. I., deci reclamanta P. A. M. nu poate pretinde a fi unic moștenitor al lui I. I. si ca atare nu poate face dovada ca este unic proprietar al imobilului in discuție.
Mai mult, din probele administrate in cauza, inclusiv declarațiile martorilor audiati (Cirticioiu I.)-chiar si martorul G. F. propus de către reclamanta-reiese fara putința de tăgada ca autorul reclamantei I. I. are o soție supraviețuitoare I. M. cu domiciliul in comuna Sadova, ., si mai exista doi moștenitori ai lui I. I., respectiv frații reclamantei P. N. R. si P. C..
Reclamanta cu privire la aceasta excepție invocata nu a avut nici o apărare mulțumindu-se sa declare ca este moștenitoarea lui I. I. insa fara a aduce dovezi in acest sens iar in ceea ce privește excepția ca nu are calitatea de proprietar exclusiv al imobilului in discuție si ca ar exista si alți coproprietari s-a afirmat de către reclamanta ca soția supraviețuitoare I. M. exista dar "este a doua soție a lui si aceștia erau despărțiți de multa vreme ". De asemenea, nu a existat nicio apărare a reclamantei cu privire la afirmațiile martorului G. F. propus chiar de reclamanta, ca exista si alți doi comostenitori ai lui I. I. respectiv frații reclamantei P. N. R. si P. C., aceasta excepție a lipsei calității procesuale active a reclamantei trebuind sa opereze si in cazul cererii de chemare in judecata ce are ca obiect revendicare (art.563 NCC) cat si a acțiunii ce are ca obiect apărarea dreptului la servitute, si nu cum in mod greșit a fost soluționata de către instanța de fond care a constatat in motivarea hotărârii apelate ca "acțiunea in revendicare nu mai face obiectul spetei deduse judecații, deoarece reclamanta si-a modificat cererea, solicitând a se judeca cererea inițiala cu care instanța fusese inițial investita, astfel ca instanța nu se va mai pronunța cu privire la calitatea procesuala activa in cererea in revendicare ".
Consideră ca in mod corect instant de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. A. M. privitoare la cererea de chemare in judecata ce are ca obiect grănituire.
Arată ca in mod greșit si eronat instanța de fond a interpretat probatoriul administrat si a stabilit ca paratul I. G. ca moștenitor al lui I. M. este cel care a ocupat calea de acces domeniu public in suprafața de 86 mp. In realitate paratul a afirmat tot timpul ca el nu a ocupat aceasta cale de acces in suprafața de 86 mp asa cum este ea indicate si identificata si in raportul de expertiza tehnica întocmit de către expert Tirca V.. Ba mai mult, chiar expertul este cel care arata ca aceasta cale de acces de 86 mp determinata de conturul punctelor 1-2-52-101-l02-88 pe planul de situație Anexa 1 la raportul de expertiza tehnica din cauza a fost îngrădita de bunicul reclamantei I. I.. Aceeași stare de fapt reiese si din declarațiile martorilor audiați(G. F. si Cirticioiu I.) care relatează ca aceasta cale de acces (ulița) a fost închisa de către autorul reclamantei I. I.. Cu toate acestea si in disprețul tuturor probelor administrate declarațiile tuturor martorilor audiați-inclusiv declarațiile martorului propus de reclamanta-G. F.. concluziile expertului tehnic din raportul de expertiza necontestat de părți cu privire la acest aspect-răspuns expert obiectiv 2 aliniat ultim- si susținerile paratului si chiar ale reclamantei in acțiunea introductiva, precizări si întâmpinări formulate) instanța de fond constata ca paratul a ocupat calea de acces in suprafața de 86 mp si oblige paratul sa elibereze aceasta cale de acces de 86 mp.
Nu numai ca paratul nu are cum sa elibereze aceasta cale de acces de 86 mp întrucât aceasta cale de acces este îngrădită chiar de către reclamanta si de autorul acesteia-I. I., dar instanța de fond a acordat reclamantei altceva decât aceasta a solicitat prin cererea de chemare in judecata, încălcând dreptul de dispoziție al pârtilor conform art. 9 NCPC. acesta fiind un principiu fundamental al procesului civil.
In ceea ce privește primul capăt de cerere din acțiunea introductiva ce are ca obiect obligația de a face, care se refera la obligarea paratului sa elibereze calea de acces-domeniu public al Primăriei Dabuleni pe o lățime de 1 m si o lungime de 60 m pentru a asigura accesul de urgență la imobilul moștenit arată că nu ocupă domeniul public al Primăriei Dabuleni si ca atare nu are de ce sa eliberez suprafața de teren indicata in acțiune. Arată ca este proprietar al suprafeței de 803 mp teren intravilan situat in Tarlaua 43 si Parcelele 39 si 40 conform TP nr.3449/2004 atașat alăturat, titlu de proprietate emis legal si necontestat de nimeni. Aceasta suprafața de teren este evidențiata si in acte de proprietate mai vechi-act de vânzare nr.4976/31.10.1931 atașat alăturat. Aceasta stare de fapt a reieșit si din toate probele administrate in cauza, inclusiv din raportul de expertiza tehnica întocmit de către expert tehnic Tirca V..
De asemenea, in motivarea acțiunii se arata ca reclamanta a formulat o plângere penala împotriva pârâtului si in urma acesteia s-a efectuat o expertiza topo care sa stabilească daca aceasta cale de acces este domeniu public sau privat si daca subsemnatul este îndreptățit sa ocupe suprafața de 2 m latime si 80 m lungime din calea de acces. Se afirma in mod eronat si tendențios in acțiune ca expertiza a stabilit fără dubiu ca ulița in discuție aparține domeniului public al Primăriei Dabuleni. Acest lucru nu reiese in nici un caz din expertiza efectuata in dosarul penal depusa la dosarul cauzei, si in nici un caz din raportul de expertiza tehnica întocmit de către expert tehnic Tirca V..
Tot in acest sens arată ca soluția dispusa in dos nr.l3190/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. comunicata apelantului si atașata, arata fara nici un dubiu ca se dispune scoaterea de sub urmărire penala a apelantului întrucât nu a ocupat in mod abuziv o suprafața de teren ce aparține petentei, ci a procedat la desființarea servituții de trecere, aspect ce nu face obiectul infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. 1 CP.
In ceea ce privește al doilea capăt de cerere din acțiunea introductiva ce are ca obiect obligația de a face, care se refera la stabilirea liniei de hotar am arătat anterior ca nu ocup nici o parte a domeniului public al Primăriei Dabuleni si ca atare nu se poate stabili o noua linie de hotar.
In ceea ce privește primul si singurul capăt de cerere din cererea de chemare in judecata ce are ca obiect acțiune in revendicare, care se refera la obligarea paratului sa ii lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața care paratul a ocupat-o abuziv, respectiv porțiunea din calea de acces, pe o lătime de 1 m si o lungime de 60 m, arata ca nu ocupă terenul proprietatea, paratei așa cum reiese si din raportul de expertiza tehnica întocmit de către expert tehnic Tirca V. precum si din celelalte probe administrate in cauza, si ca atare solicita respingerea ca nefondata, nelegala si neîntemeiată si a acestei cereri de chemare in judecata.
Consideră ca in mod netemeinic si nelegal a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu expert si onorariu avocat atâta timp cat noi nu am avut vreo culpa si toate susținerile noastre s-au dovedit adevărate, neconsiderând ca noi am căzut in pretenții ci chiar reclamanta este cea care a căzut in pretenții raportat la cererile respinse din prezentul dosar.
Ca atare conform art.453 Noul Cod de Procedură Civilă "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească acesteia cheltuieli de judecată. "
Solicit sa îi fie pusa in vedere, in cazul in care se va stabili de către instanța, suma care trebuie sa o plătesc ca taxa judiciara de timbru raportat la obiectul dedus judecații.
Pe fondul cauzei solicită respingerea ca nefondate, nelegale si neîntemeiate a ambelor cereri de chemare in judecata formulate de reclamanta P. A. M. respective atât a cererii ce are ca obiect obligația de a face cât si a cererii ce are ca obiect acțiune in revendicare, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusa la dosarul cauzei atât in judecata de la fondul cauzei cat si in apel, precum si obligarea la plata onorariului de expert.
Intimata reclamantă P. A. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
Cu privire la primul motiv de apel, si anume faptul ca nu a dovedit ca este moștenitoarea lui I. I., ca nepoata de fiica, arată ca acest motiv este nefondat, reclamanta depunând la dosarul cauzei acte de stare civila cu care a făcut dovada filiației. In ce privește susținerea apelantului-parat ca nu este singura moștenitoare a lui I. I. si ca „ excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei trebuie sa opereze si in cererii de chemare in judecata ce are ca obiect acțiune in revendicare ( art. 563) cat si a acțiunii ce are ca obiect apărarea dreptului la servitute, consideră ca in în mod corect instanța de fond a reținut ca „acțiunea in revendicare nu mai face obiectul deduse judecații, deoarece reclamanta si-a modificat cererea de chemare in judecata, solicitând a se judeca cererea inițiala cu care fusese inițial investita, astfel ca instanța nu se va mai pronunța cu privire la calitatea procesuala activa in cererea in revendicare". Modificarea cererii de chemare in judecata a fost generata de informațiile eronate primite de la primăria Dabuleni, prin adresa acesteia arătându-se faptul ca ulița ar aparține lui I. I., or, in atare situație era normal ca acțiunea sa aibă ca obiect revendicare si grănituire. Ulterior, in urma expertizei topo efectuate in cauza, s-a constatat că acest teren aparține de fapt, domeniului public al Primăriei Dabuleni, deci in mod justificat am investit instanța de fond cu cererea inițiala, respectiv - obligația de a face respectiv, obligarea paratului sa elibereze calea de acces- ulița-.
Având in vedere obiectul cererii, instanța a apreciat corect faptul ca eu am calitatea de a cita apărarea dreptului meu de servitute, drept de a fost constituit convențional de aproximativ 100 de ani.
Nici motivul de apel ce vizează faptul ca instanța de fond a stabilit ca din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca paratul a ocupat o suprafața din ulița de 86 mp nu este fondat, întrucât atât din declarațiile martorilor cat si din expertiza topo a rezultat acest lucru, ulița fiind mai îngusta cu aproximativ 2 m fata de dimensiunile ale. Nu s-a contestat niciun moment de cine ar fi fost îngrădita aceasta ulița atunci cand a fost constituita, ci faptul ca, paratul si-a mutat gardul, ocupând din lățimea uliței fără un temei legal, susținând doar ca acest teren a fost cedat din proprietatea sa in vederea utilizării ca drum de acces si ca suprafața proprietății sale este mai mica ca cea din acte. Martorii audiați in cauza au confirmat faptul ca acesta a mutat gardul, deci susținerea acestuia ca nu este așa, nu este reala.
Cu privire la susținerea apelantului-parat ca am afirmat eronat si tendențios in acțiune ca expertiza topo efectuata in cadrul dosarului penal_/P/2010 a stabilit ca ulița in discutie aparține domeniului public al Primăriei Dabuleni. Afirmațiile intimatei nu au fost eronate si, cu atât mai puțin tendențioase. Nu a făcut altceva decât sa preiau concluziile acelui raport de expertiza. Expertul a si motivat care sunt dimensiunile pe care trebuie sa le aibă o cale de acces conform dispozițiilor legale in vigoare. Chiar apelantul arata in motivarea apelului ca a fost scos de sub urmărire penala întrucât a ocupat in mod abuziv o suprafața de teren ce aparține petentei, ci a procedat la desființarea servituții de trecere. In momentul in care s-au edificat cu privire la faptul ca aceasta ulița nu este in proprietatea cuiva, nici nu a mai reclamat acest lucru, ci, așa cum a arătat însuși apelantul, doar faptul ca a desființat servitutea de trecere, împiedicând-o sa folosească în mod corespunzător de gospodăria care era deservita de aceasta cale de acces, fiind singura posibilitate de a ajunge la gospodărie.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul constata ca este nefondat.
Primul motiv de apel vizeaza pe de o parte, lipsa dovezii de mostenitor a reclamantei in relatie cu defunctul I. I., iar pe de alta parte, lipsa calitatii de unic mostenitor a reclamantei, care sa o indreptateasca sa promoveze actiunea in justitie.
Sub acest aspect, retinem ca la filele nr. 54-61 ale dosarului de fond se gasesc inscrisurile de stare civila pe baza carora reclamanta si-a demonstrat calitatea de descendenta de gradul al II-lea fata de defunctul I. I., respectiv calitatea de nepoata de fiica (P. V., nascuta I. la data de 07.07.1954, din parintii I. I. si I. E., decedata la data de 20.04.2000, anterior tatalui sau) a acestuia.
Referitor la lipsa calitatii de unic mostenitor, care ar impiedica-o pe reclamanta sa promoveze in justitie actiunea care face obiectul acestei cauze, apreciem ca solutia primei instante este corecta, cu unele nuantari care nu sunt de natura a schimba hotararea pronuntata.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a formulat doua cereri distincte, respectiv obligarea paratului la a elibera calea de acces – domeniu public al Primariei Dabuleni pe o latime de 1 m si o lungime de 60 de metri, pentru a i se asigura accesul la imobilul pe care il mosteneste de la bunicul sau si stabilirea liniei de hotar ce desparte ulita apartinand domeniului public al Primariei Dabuleni de proprietatea paratului.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 619 si 1528 N.C.civ, in considerarea faptului ca autorii partilor au constituit un drept de servitute de trecere in favoarea fondului al carei proprietara se declara aceasta din urma, insa prin cererea de la fila nr. 99 a dosarului de fond, reclamanta a precizat ca obiectul cererii sale este "obligatie de a face", cum a aratat initial.
Actiunea in apararea dreptului de servitute este o actiune petitorie confesorie, pentru ca urmareste proteguirea unui drept real.
In ceea ce priveste regula unanimitatii insa, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a stabilit (in materie de revendicare, dar rationamentul poate fi utilizat mutattis mutandis si in alte tipuri de actiuni petitorii) ca este necesar a se analiza in ce masura cerinta obtinerii acordului tuturor coproprietarilor nu impune persoanei reclamante o sarcina disproportionata, de natura a rupe justul echilibru dintre preocuparea legitima de a proteja dreptul tuturor proprietarilor si dreptul de acces la o instanta de judecata, garantat de art. 6 alin. (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Acelasi for jurisdictional a aratat ca
aplicarea regulii unanimitatii nu trebuie sa se faca in mod rigid, ci in functie de circumstantele fiecarei cauze in parte.
In speta dedusa judecatii, reclamanta a actionat singura pentru ca imperativul eliberarii caii de acces o priveste in mod direct, fiind singura mostenitoare care foloseste proprietatea deservita de servitutea de trecere (declaratia martorului G. F., fila nr. 79 dosar fond).
Nici critica ce vizeaza fondul cauzei nu este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Litigiul dintre parti a debutat cu plangerea pe care intimata reclamanta a facut-o la organele de politie si prin care a aratat ca apelantul-parat Iufi G., var primar cu bunicul sau I. I., a mutat hotarul unei cai de acces care ii apartinea acestuia din urma, ocupand fara drept o suprafata de teren lunga de aproximativ 60 metri si lata de 2 metri.
Prin ordonanta data de P. de pe langa Judecatoria C. in dosarul nr._/P/2010 la data de 01.06.2011, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a apelantului-parat I. G. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 220 alin. 1 C.pen, retinandu-se ca drumul de acces a fost format prin retragerea hotarelor de catre fostii proprietari I. I. si I. M., ca din expertiza efectuata in cauza a rezultat ca invinuitul a ingradit o cale de acces intre cele doua proprietati inlaturand servitutea de trecere, dar aceste acte nu intra in continutul constitutiv al infractiunii de tulburare de posesie.
. depuse la dosarul de fond la filele nr. 12-15 proprietarul din partea de sud, respectiv I. I., nu are alta cale de acces la terenul sau, iar pentru a asigura accesul vehiculelor mari, este necesar ca vecinul care a ocupat partial drumul (I. G.), sa lase o servitute de trecere pentru asigurarea acceselor de urgenta definita pe 1 m latime din proprietatea sa.
Martorul G. F. a declarat in sedinta publica din data de 17.09.2014 ca apelantul-parat a mutat gardul care delimita proprietatea sa pe latimea de 2 metri inspre ulita de acces, motivand ca detine mai putin teren in realitate decat in acte.
Proba cu expertiza tehnica topografica a fost administrata si in aceasta cauza, concluziile fiind ca drumul ce asigura accesul la proprietatea reclamantei este de 1,99 metri latime, fata de 3 metri latime cat cat prevede Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/27.06.1996 si ca ulita nu este cuprinsa in titlul de proprietate al niciuneia dintre parti.
Apelantul parat nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza.
In consecinta, instanta a dispus obligarea paratului la eliberarea caii de acces asa cum a fost aceasta identificata in schita anexa la raportul de expertiza intocmit in cauza de catre expertul Tirca V..
Este adevarat ca cererea de chemare in judecata a vizat eliberarea intregii cai de acces pana la configuratia acesteia de 3 m latime cum a fost constituita prin acordul fostilor proprietari I. M. si I. I., insa reclamanta a achiesat la hotararea primei instante, cata vreme nu a exercitat apelul impotriva ei desi ar fi avut interesul sa o faca.
In ceea ce priveste eroarea materiala strecurata in partea de inceput a considerentelor sentintei, sustinerea apelantului este intemeiata, intrucat reclamanta nu a investit instanta cu o cerere in validare conventie de vanzare-cumparare, insa nu se impune indreptarea formala a acestei erori, deoarece nu produce consecinte juridice care sa afecteze in vreun fel partile.
Vazand dispozitiile art. 480 N.C.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât I. G., cu domiciliul în Dabuleni, G. L., nr.39, județul D., CNP_, împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. A. M., CNP_, cu domiciliul în D., G. E., nr.70, județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. Ș. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./4 ex.17.09.2015
Jud.fond.C.M.R.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 863/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
