Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 892/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 892/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător M. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanții C. I., C. M. C. în contradictoriu cu pârâta ., împotriva sentinței civile nr._ din 10 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți prin reprezentant convențional, av. Terpovici M. E. lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termen, s-a timbrat, s-au comunicat motivele de apel, nu s-a depus întâmpinare, după care;
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 alin. 1 C.p.civ., verifică dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina și constată că este competentă cu soluționarea apelului, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 C.p.civ.
Instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Av. Terpovici M. E. pentru apelanții reclamanți estimează durata cercetării procesului la un singur termen de judecată, respectiv termenul de azi, învederează că în apel nu are probe de solicitat, probe va solicita în rejudecare.
Instanța, în temeiul art. 238 C.p.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un singur termen de judecată și nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, s-a acordat cuvântul pe apel.
Av. Terpovici M. E. pentru apelanții reclamanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru judecarea pe fond și administrarea probatoriului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 30.04.2014, prin cererea înregistrata sub nr_ pe rolul Judecătoriei C., reclamanții C. I. și C. M. C. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate, în baza disp. art. 35 C.proc civilă, că există un contract de închiriere între părți și acest contract este fără termen și implicit calitatea lor de chiriași.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în fapt, locuiesc din anul 2001 la adresa din C., Calea București nr.155 B, cămin IML, ., județul D., deși nu au contract de închiriere în formă scrisă cu pârâta, întrucât aceasta a refuzat de nenumărate ori încheierea unui asemenea contract și că au achitat chiria și întreținerea în mod constant, iar pârâta a încasat contravaloarea, fără să aibă obiecțiuni în această pivniță.
Prin urmare, susțin reclamanții, deși între părți nu există un contract de închiriere în formă scrisă, proba acestui contract poate fi făcută cu chitanțele de plată ale chiriei, deoarece forma scrisă a contractului de închiriere nu este cerută pentru validitatea actului.
Reclamanții apreciază că, prin achitarea contravalorii chiriei și a întreținerii constant, au făcut dovada dreptului de locațiune asupra spațiului pe care îl ocupă și implicit, calitatea lor de chiriași și astfel, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile esențiale ale acestui contract, respectiv asigurarea folosinței temporare a locuinței chiriașului, în schimbul unei sume de bani – chiria.
Reclamanții au menționat că interesul acestora în promovarea acțiunii rezultă din imposibilitatea de a obține, pe cale separată, obligația proprietarului de a le vinde imobilul în care locuiesc, având în vedere hotărârile definitive, anexate la dosar.
În drept, au invocat dispozițiile art. 35 C.P.CIV., art. 1436 C.CIV. alin. 2, art. 1437 C.CIV., art. 1451 alin. 2 C.CIV., art. 1452 C.CIV.
La data de 16.07.2014 pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta, în baza disp. art. 430 – 432 C.P.CIV., a invocat excepția autorității de lucru judecat, prin hotărârile pronunțate, reținându-se că reclamanții nu au calitatea de chiriași ai săi, iar acțiunea în constatarea existenței unui contract este inadmisibilă, temeiul invocat, disp. art. 35 C.P.CIV., vizând cererile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Prin sentința civilă nr._/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta . C. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C. I. și C. M. C. în contradictoriu cu pârâta . C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.5980/18.04.2008, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2007 s-a respins acțiunea, având ca obiect obligația de a face prin care reclamanta C. I. a solicitat obligarea pârâtei S.C. M. L. S.A. să-i vândă în temeiul Legii nr.85/1992 și Decretului – lege nr.61/1990, camera de cămin nr.302 din Căminul IML situat în C., ..269, jud.D.. Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat că există identitate de părți, obiect și cauză în raport de sentința nr._/17.12.2004 cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei să-i vândă reclamantei locuința și s-a admis excepția autorității de lucru judecat., iar instanța a reținut că acțiunea a fost respinsă prin sentința anterioară cu motivarea că reclamanta nu are un contract de închiriere încheiat în formă scrisă.
A mai reținut prima instanță că, prin sentința civilă nr._ din 23.11.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, definitivă prin decizia nr.88/24.02.2012 prin care s-a respins apelul formulat de reclamanți, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. I., având ca obiect obligarea pârâtei S.C. M. L. S.A. să le vândă în temeiul Legii nr.85/1992 și Decretului – lege nr.61/1990, camera de cămin nr.302 din Căminul IML și s-a disjuns cererea formulată de reclamantul C. M. C..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, față de reclamanta C. I. există autoritate de lucru judecat, cererea având același obiect și cauză cu cererea ce a făcut obiectul dosarului nr.1322/2004 al Judecătoriei C., fiind finalizat prin sentința nr._/17.12.2004, prin care a fost respinsă în mod irevocabil cererea reclamantei.
De asemenea, instanța a mai reținut că, prin sentința civilă nr. 7042/09.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. M. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. L. S.A., având ca obiect obligația de a face, disjunsă din dosarul nr._/215/2011, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 9336/07.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., prin care s-a respins recursul formulat de reclamant, iar pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul nu îndeplinește condiția de a avea calitatea de chiriaș, nefăcând dovada încheierii unui contract de închiriere la data notificării pârâtei în vederea vânzării camerei de cămin.
Prima instanță a reținut că reclamantul locuiește cu numita C. I. și cei doi copii ai lor, persoană față de care s-a reținut în mod irevocabil că nu poate beneficia de dispozițiile legii, tocmai pe motivul inexistenței unui contract de închiriere în formă scrisă și a lipsei oricărui drept locativ.
A mai arătat că, prin decizia nr. 9336/07.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. M. C., iar Curtea a reținut că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea 85/1992, cu referire la cea de a doua condiție necesară, respectiv că lipsește calitatea de chiriaș a recurentului reclamant, nefiind suficientă dovada achitării cheltuielilor de întreținere fără existența contractului de închiriere cu privire la spațiul în cauză.
În concluzie, s-a apreciat că instanțele, pronunțându-se anterior cu privire la acțiunile formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâta S.C. M. L. S.A., având ca obiect obligarea pârâtei să le vândă în temeiul Legii nr.85/1992 și Decretului – lege nr.61/1990, camera de cămin nr.302 din Căminul IML, au analizat și îndeplinirea condițiilor pentru a beneficia de prevederile legale privind cumpărarea imobilului în cauză, condiții printre care se află și aceea ca solicitanții să aibă calitatea de chiriaș.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel C. I. și C. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, apelanții reclamanți au arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art. 431 alin 1 C.proc civ. și art. 430 alin. 2 Cod proc.civ., privind existența autorității de lucru judecat.
Aceștia au susținut că între ei și intimată există un raport de locațiune, intimata având calitatea de proprietar, iar apelanții de chiriași și că, deși nu există un contract de închiriere în formă scrisă, proba acestui contract poate fi făcută cu chitanțele de plată a chiriei, forma scrisă a contractului de închiriere nefiind cerută pentru validitatea actului, iar dovada raporturilor dintre părți a fost făcută cu chitanțele de plată a chiriei și, totodată, apelanții arată ca au dovedit existența unui contract de închiriere în derulare, fără termen, implicit, calitatea lor de chiriași.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, Tribunalul constată că apelul este nefondat, din considerentele ce succed:
Astfel, apelantul a criticat, în esență, faptul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, fără însă să motiveze aceasta critica decât in sensul ca nu sunt îndeplinite prevederile art 431 alin1 C proc civilă și art 430 alin 2 C..
Tribunalul constată că susținerea este nefondată deoarece autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătorești, iar potrivit art 430 alin 1 C., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Efectul autoritații de lucru judecat este atașat hotărârii judecătorești indiferent care este părerea apelanților despre calitatea hotărârii atacate.
Astfel, prin hotărârile judecătorești enumerate de prima instanță (sentința civilă nr.5980/18.04.2008, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2007, sentința civilă nr._ din 23.11.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 și sentința civilă nr. 7042/09.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011) s-au soluționat procese între aceleași părți, care, chiar dacă nu au avut obiecte identice cu prezenta cauza, au inclus si obiectul prezentei cauze întrucât au statuat irevocabil cu privire la calitatea de chiriași a reclamanților apelanți, respectiv cu privire la inexistența acestei calități, iar aceste hotărâri se impun in cauza întrucât res iudicata pro veritate habetur.
Mai mult, procesele anterioare care au avut ca scop obligarea pârâtei sa vândă reclamanților un imobil in temeiul calității acestora de chiriași au avut aceeași cauza ca si prezentul litigiu in care scopul declarat a reclamanților este recunoașterea calității lor de chiriași tocmai pentru a putea ulterior cumpăra imobilul de la pârâtă.
Prin urmare, instanța de fond nu putea ignora hotărârile judecătorești irevocabile care au statuat cu privire la inexistența calității de chiriași a reclamanților și sa procedeze la o noua judecata asupra acestui aspect numai pentru că, prin prezenta acțiune, reclamanții nu solicită și obligarea pârâtei la vânzarea imobilului ci doar constatarea calității lor de chiriași care in viitor le-ar permite sa solicite obligarea pârâtei sa le vândă imobilul întrucât aceasta acțiune are ca scop tocmai eludarea autorității de lucru judecat, așa cum însăși reclamanții susțin in cerere atunci când motivează interesului promovării acțiunii.
În consecință, in temeiul art 480 alin 1 C., Tribunalul va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr._/ 10 noiembrie 2014 ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții C. I., CNP_, și C. M. C., CNP_, ambii cu domiciliul în C., ..17, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr._ din 10 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.V.F.
Tehn.F.M. și VF
5 ex./25 05 2015
Jud.fond-A.G.B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 877/2015. Tribunalul DOLJ | Grăniţuire. Sentința nr. 03/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
