Pretenţii. Sentința nr. 2426/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2426/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 1792/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1792/2015
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător D. O.
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant C. A. împotriva sentinței civile nr. 2426/23.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant C. A., personal, identificat cu permis de conducere nr. D00360964J, eliberat la data de 15.01.2013, de SRPCIV D., lipsă fiind intimatul-pârât R. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul a fost declarat și motivat în termen;
- motivele de apel au fost comunicate;
- apelantul-reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 38 lei;
- nu s-a depus întâmpinare;
- nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La interpelarea instanței apelantul-reclamant C. A. învederează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-reclamant C. A. solicită majorarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că instanța de fond a omis cheltuielile în cuantum de 1000 lei efectuate cu onorariul de avocat. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor efectuate în faza apelului cu taxa judiciară de timbru.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.05.2014, sub nr._, reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâtul R. F., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 3000 lei reprezentând împrumut pe care l-a acordat acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2426/23.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâtul R. F..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3000 lei.
A fost admisă în parte cererea formulată de către reclamant privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 215 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 11.11.2010 reclamantul C. A. i-a împrumutat pârâtului R. F., suma de 10.000 dolari, urmând ca suma împrumutată să-i fie restituită în timp de două luni de zile.
Din această sumă de bani pârâtul i-a restituit reclamantului suma de 7000 lei, din care suma de 5000 lei în numerar, iar diferența de 2000 lei prin bancă la data de 31.10.2012, respectiv 31.12.2012.
Existența acestui contract a fost dovedită de către reclamant, potrivit art. 1169 Cod civ., prin extrasele de cont emise de către Banca Transilvania în care sunt evidențiate operațiunile de transfer de bani efectuate de pârât în contul bancar al reclamantului în data de 30.10.2012, în sumă de 1000 lei și în data de 05.12.2012, în cuantum de 1000 lei și odinele de plată aferente acestor operațiuni, coroborat cu declarațiile martorului Ț. I. M..
Astfel, instanța a reținut că martorul Ț. I. M., a precizat că în cursul lunii noiembrie 2010 reclamantul i-a împrumutat pârâtului suma de 10.000 lei, sumă care a fost predată în prezența martorului și că părțile au convenit ca pârâtul să restituie suma împrumutată în decurs de 2 luni.
A mai declarat același martor că în cursul anului 2011, pârâtul i-a remis în numerar reclamantului suma de 5000 lei, aspect constatat personal de către martor, iar în cursul anului 2012 pârâtul i-a restituit reclamantului prin transfer bancar suma de 2000 lei.
Instanța a făcut de asemenea aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod proc.civ. în sensul că lipsa nejustificată a pârâtului la termenul la care urma a fi administrată proba cu interogatoriul său este apreciată ca un început de dovadă în folosul reclamantului, care, coroborată cu celelalte probe administrate, formează convingerea instanței că pârâtul, deși a primit suma împrumutată în cuantum de 10.000 lei, nu a restituit-o integral în termenul convenit, rămânând de achitat o diferență de 3000 lei.
Se va mai avea în vedere că la data de 25.09.2012, reclamantul a notificat pârâtul prin intermediul executorului judecătoresc în vederea achitării sumei împrumutate.
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 1576 Cod civ. „împrumutul este un contract prin care una dintre părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate, iar obligația ce rezultă dintr-un contract de împrumut pentru o sumă de bani este întotdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract, potrivit art. 1578 Cod civ.
Întrucât cererea ce face obiectul cauzei de față, este întemeiată pe principiile răspunderii civile contractuale, izvorâte din dispozițiile art. 969 și urm. C. Civil, instanța a reținut faptul că, în materie contractuală, neexecutarea se prezumă, fiind necesar doar ca reclamantul creditor să dovedească existența raportului juridic și a drepturilor și obligațiilor care rezultă din acesta, revenind în sarcina pârâtului debitor să probeze eventuala îndeplinire a obligației asumate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 969, 970 Cod civ., conform cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante având în vedere că reclamantul C. A. a dovedit existența contractului de împrumut încheiat cu pârâtul R. F., iar aceasta, nu si-a îndeplinit integral obligația asumată astfel cum s-a arătat, deși a fost notificat în acest sens, instanța urmează sa admită acțiunea și să oblige pe pârâtul R. F. la plata către reclamantul C. A. a sumei de 3000 lei.
Constatând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art.453, alin.1 N.c.p.civ. instanța l-a obligat pe acesta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, instanța arată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor constând în taxă de timbru și contravaloarea cheltuielilor efectuate cu procedurile de notificare ale pârâtului.
În raport de dispozițiile art.451 N.c.p.civ. a admis în parte cererea formulată de către reclamant privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul să plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 215 lei constând în taxă de timbru, reținând că sumele achitate de către reclamant pentru notificarea prealabilă a pârâtului nu se circumscriu noțiunii de cheltuieli de judecată astfel cum acestea sunt definite în textul de lege menționat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. A., arătând că în mod eronat prima instanță a omis a-i acorda suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 203/22.05.2014.
În drept, invocă dispozițiile art. 1576, 1524 cod civil și art. 453 alin.1 N.C.pr.civ.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul constata ca este nefondat.
Asadar, critica din apel vizeaza neacordarea sumei de 1000 lei reprezentand onorariul de avocat ocazionat de asistenta judiciara in fata primei instante, dar pentru ca o asemenea cerere sa poata fi solutionata de catre instanta, ea trebuie sa existe.
Cu alte cuvinte, partea trebuie sa investeasca instanta cu cerere pentru acordarea cheltuielilor de judecata, care trebuie sa fie enumerate si dovedite prin inscrisuri depuse la dosar.
In cauza, prin cererea de chemare in judecata, apelantul-reclamant a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, generic, iar in sedinta de dezbateri de la termenul din 23.02.2015, aparatorul acestuia a specificat ca cheltuielile de judecata constau in taxa judiciara de timbru si contravaloarea cheltuielilor efectuate cu procedurile de notificare ale paratului.
Instanta a acordat astfel, suma de 215 lei cheltuieli de judecata.
In dosarul de fond nici nu a fost depusa dovada achitarii onorariului de avocat, chitanta nr. 203/22.05.2014 aparand la fila nr. 6 a dosarului din apel.
Dar controlul judiciar se exercita asupra hotararii in raport de situatia de fapt pe care instanta a avut-o in vedere la data pronuntarii, iar nu in raport de imprejurari ulterioare.
In consecinta, sentinta este temeinica si data cu respectarea legii, motiv pentru care, in baza art. 480 C.pr.civ, apelul urmeaza sa fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant C. A., cu domiciliul în C., ., ., județ D., împotriva sentinței civile nr. 2426/23.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. F., cu domiciliul în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.11.2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, L. C. C. | Judecător, D. O. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehnored.F.M./4 ex.02.12.2015
Jud.fond.L.T.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 567/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1796/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
