Decădere din drepturi părinteşti. Decizia nr. 1033/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1033/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1033/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1033/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. B.
Judecător M. G.
Grefier L. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 09 iunie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, având ca obiect soluționarea apelului civil declarat de reclamanta G. O. împotriva sentinței civile nr 1520/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu pârâtul S. C., având ca obiect modificare program vizită minor, decădere din drepturi părintești.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1520/26.11.2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect decădere din drepturi părintești.
A fost respins capătul de cerere privind modificarea programului de vizită, formulată de reclamanta G. O., în contradictoriu cu pârâtul S. C..
S-a constatat decăzut pârâtul din dreptul de a formula cereri, pe cale reconvențională.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data de 11.04.2014, reclamanta G. O. a chemat în judecată pe pârâtul S. C. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea măsurilor dispuse prin sentința civilă nr.128/8.02.2011, pronunțată de Judecătoria S. si rămasă definitivă prin decizia civilă nr.151/4.10.2011, pronunțată de Tribunalul D..
Se arată că prin hotărârile menționate, s-a admis in parte cererea de chemare în judecată formulată de S. C. și, tot în parte, cererea reconvențională, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate intre părți, din culpă comună.
A fost încredințată minora S. C. A., născută la data de 18.07.2007, mamei. A fost obligată mama să permită tatălui să ia la domiciliul său pe minora S. C. A..
Reclamanta solicită modificarea măsurilor in ceea ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl ei, interesul minorei fiind acela de a avea o viață de familie ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale cu minora.
În ceea ce priveste creșterea si educarea minorei, s-a arătat că pârâtul nu are cunoștință de acest lucru, în loc să fie atașat de minoră, să își petreacă timpul cu acesta in zilele de vizită, o lasă în grija bunicilor, pârâtul plecând în oraș, la discotecă.
Că pârâtul o pune pe minoră la treburile gospodărești, să spele vase, să facă curățenie, să își spele hainele, lăsând-o nespălată, nepieptănată, iar de câteva ori în momentul in care a fost adusă acasă fetița era opărită, plină de păduchi.
În timpul vizitelor minorei la tatăl acesteia, reclamanta arata că îi sunt interzise convorbirile telefonice, fiind amenințată atât de tatăl minorei cat si de părinții acestuia.
Că minora este lăsată să doarmă singură, tatăl acesteia plecând de acasă cu mașina personală, iar acolo trăiește într-o mizerie îngrozitoare, nu i se respecta regimul alimentar, minora primind de multe ori ciocolată, sucuri acidulate, care așa cum se cunoaște pun in pericol sănătatea minorilor.
S-a apreciat că programul de vizită stabilit de instanță este de natura a dauna minorei, in condițiile in care minora la momentul divorțului avea vârsta de 4 ani, iar tatăl acesteia are un comportament neadecvat in tot acest timp, motiv pentru care minora in prezent refuza sa se întâlnească cu tatăl său, decât in prezenta mamei.
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 din Legea nr.272/2004 si art.263 C.civ.
La data de 15.05.2014 reclamanta a depus precizare la dosar în sensul ca solicita modificarea programului de vizită în sensul că tatăl minorei să aibă dreptul ce îi revine conform hotărârii la domiciliul său, în prezența sa.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosar la dat de 26.05.2014 prin care solicita respingerea acțiunii. Arata ca nu sunt adevărate susținerile reclamantei referitoare la faptul ca in zilele de vizita când minora vine la domiciliu ar pleca la discotecă, iar fetita ar rămâne acasă, cu părinții săi. Având in vedere ca o vede o singura data pe luna, timpul petrecut cu aceasta îi este foarte drag, iar celelalte susțineri ale reclamantei nu sunt reale.
La data de 04.07.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită admiterea acțiunii asa cum a fost formulata si precizata.
Reclamanta a depus la dosar note de sedinta si cupoanele de mandat poștal pentru a face dovada ca paratul nu achita regulat pensia de întreținere.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială cu martorii L. D., U. D., C. A. M., N. C..
S-a efectuat anchetă socială la domiciliul pârâtului pentru a se constata condițiile oferite de acesta.
În cauză au fost audiați martorii L. D., U. D., C. A. M., N. C., declarațiile fiind consemnate si atasate la dosar.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul de cerere având ca obiect decăderea pârâtului din drepturile părintești, instanța a reținut că potrivit art. 32 C.p.civ. orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are calitate procesuală iar potrivit art. 36 C.p.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Or, potrivit art. 508 C.civ., instanța de tutelă poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești doar la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului.
Prin urmare, reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a învesti instanța cu o astfel de cerere, urmând a fi admisă excepția invocată din oficiu.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect modificarea programului de vizită, instanța a reținut că din probele administrate nu rezultă motive temeinice pentru care să fie schimbate condițiile în care tatăl pârât păstrează legăturile personale cu minora.
Astfel, s-a constatat din declarațiile martorilor audiați la propunerea părților, că nu sunt pe deplin dovedite motivele invocate de reclamantă în acțiune, pe de o parte martorii reclamantei relatând că minora nu ar fi îngrijită corespunzător pe durata vizitei la tată, aspecte care în mare măsură sunt însă cunoscute din relatările fetiței, aflată la o vârstă relativ fragedă, iar pe de altă parte martorii propuși de pârât arătând că tatăl o îngrijește corespunzător și că minora este atașată de acesta.
În ceea ce privește comportamentul indecent al tatălui față de minoră, invocat de reclamantă s-a constatat că deși aceasta a susținut că pentru respectivul motiv a sesizat Protecția Copilului, din adresa nr._/02.10.2014 emisă de DGASPC D. rezultă că această instituție nu a fost sesizată cu privire la comportamentul pârâtului S. C. în calitate de părinte al minorei S. C. A..
Această împrejurare este de natură să ducă la concluzia că motivele cererii, sub aspectul invocat, sunt neîntemeiate, având în vedere că și celelalte probatorii propuse (declarațiile martorilor, avizul psihologic) fac trimitere tot la relatări ale minorei, fără a exista alte elemente de natură a le susține.
De asemenea, celelalte constatări ale avizului psihologic legate de starea psihică a minorei – "stresată, traumatizată" – se raportează la violența fizică pe care tatăl ar exercita-o față de minoră, comportament care însă nu a fost evidențiat de niciunul din martorii audiați.
Astfel fiind, observând și faptul că mama reclamantă nu a făcut dovada că s-ar fi adresat cu plângere organelor penale pentru săvârșirea de astfel de fapte cu violență, instanța apreciază neîntemeiate și motivele cererii legate de acest comportament.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul tatălui, a rezultat că acesta deține condiții corespunzătoare pentru a o primi pe minoră atunci când vine în vizită, prin urmare nici din acest punct de vedere nu se pot reține motive temeinice pentru a se schimba condițiile de vizită.
În ceea ce privește cererile cu caracter reconvențional formulate de pârât la ultimul termen de judecată, având în vedere faptul că reclamanta s-a opus acestora învederând că nu învestit instanța în termenul procedural, văzând și dispozițiile art. 209 alin. 4 C.p.civ., instanța a constatat decăzut pârâtul din dreptul de a formula cereri.
Împotriva sentinței civile nr 1520/26.11.2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în termen legal a declarat apel reclamanta G. O., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
În motivarea apelului a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este în totală contradicție cu probele administrate, din probe reieșind o stare de fapt care demonstrează lipsa de interes în creșterea și educarea minorei manifestată de tatăl pârât.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere interesul superior al minorei în conformitate cu art. 2 din Legea 272/2004, dar și de art. 263 Cod Civil.
Un alt motiv de apel vizează modul greșit în care a fost stabilit programul de vizită al intimatului pârât, program care îi pune în primejdie dezvoltarea fizică, morală sau intelectuală a minorei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, arătând că nu se justifică cererea apelantei de restrângere a programului de vizită, acesta fiind destul de limitat, doar o singură dată pe lună, mai mult, acest program cu care minora s-a obișnuit există de aproximativ trei ani.
A mai arătat că susținerile apelantei relative la lipsa condițiilor oferite de intimat nu au suport probator, martorii audiați în cauză dar și ancheta socială efectuată demonstrând contrar.
Apelul este nefundat.
Analizând sentința, prin prisma criticilor din apelul formulat, tribunalul reține că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică. Astfel, în ceea ce privește modificarea programului intimatului de a avea legături personale cu minora, în sensul restrângerii acestuia, tribunalul reține că din probele administrate nu există motive temeinice pentru care acesta să fie schimbat, nefiind în interesul minorei o asemenea modificare care ar conduce la o răcire a legăturii dintre tată și copil.
De asemenea, nu a fost demonstrat prin nicio probă refuzul minorei de a mai merge la tată și la bunicii paterni, cu care acesta locuiește așa cum susține apelanta reclamantă.
Nici susținerile apelantei cu privire la comportamentul indecent al intimatului față de copil nu au un suport probator, nici un martor audiat la instanța de fond nu a relatat faptul că intimatul ar exercita o violență fizică asupra minorei.
Cu referire la condițiile materiale pe care intimatul le poate oferi minorei acestea sunt bune, fapt ce rezultă din cuprinsul anchetei sociale efectuate.
Față de acestea și văzând și dispozițiile art. 480 alin1 C.p.civ. tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta G. O., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet av. B. A. cu sediul in com. Pielești, ..117, judet D., împotriva sentinței civile nr.1520/26.11.2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. C. domiciliat in ., județul D. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2015.
Președinte, C. C. B. | Judecător, M. G. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.C.C. B.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.R.M.F.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1239/2015. Tribunalul DOLJ | Supraveghere specializată. Sentința nr. 366/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
