Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1947/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1947/2015
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C. B.
Grefier L. B.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de pârâtul M. C., și de intervenienții M. I. și M. M. împotriva sentinței civile nr 1851/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu reclamanta B. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat F. S. pentru apelantul-pârât M. C. și pentru apelantul interveniențt M. I., apelanta-intervenientă M. M., asistată de avocat F. S., și avocat S. N. pentru intimata-reclamantă B. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Avocat F. S., pentru apelantul.-pârât M. C. și pentru apelanți intervenienți M. I. și M. M., depune dovada achitării celor două tranșe a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat F. S., pentru apelantul.-pârât M. C. și pentru apelanți intervenienți M. I. și M. M., solicită admiterea apelului, în temeiul art 297 C., casarea sentinței și a IAP-ului, și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât IAP-ul nu este motivat, iar într-o teză subsidiară, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, și admiterea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție.
Arată că imobilul apartament situat în . propriu al pârâtului, astfel că solicită scoaterea de la masa partajabilă a acestui imobil, precum și ieșirea din codevălmășie în cotă de 1/1 din imobil prin atribuirea în totalitate pârâtului. Prin contractul de vânzare cumpărare, intervenienți au vândut fiului lor, la acea dată căsătorit cu reclamanta B. M., apartamentul lor la prețul de 60 milioane lei vechi. În realitate nu a fost o vânzare ci o donație, făcută de părinți fiului lor, fără ca părinții să fi primit vreo sumă de bani. Taxele notariale au fost singurele plăți făcute de fiului lor la încheierea contractului de vânzare cumpărare. Veniturile realizate de pârât și de reclamantă în toată perioada căsătoriei au fost modeste, fiecare având salariul minim pe economie.
Avocat S. N., pentru intimata-reclamantă B. M. solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. Instanța a intrat în cercetarea fondului, astfel că nu se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. IAP-ul și sentința sunt motivate. Într-adevăr există un paragraf scris în mod eronat în considerentele hotărârii, însă este vorba de greșeli de dactilografiere, nu unele de judecată. Instanța a analizat și interpretat în mod corect toate probele solicitate de către pârât și intervenienți, s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, și proba testimonială, pe baza cărora s-a creat convingerea instanței în pronunțarea hotărâri. Susținerea că apartamentul este bun propriu al pârâtului fiind dobândit printr-un contract de vânzare cumpărare simulat nu poate fi reținută. Înscrisul prin care intervenineți ar fi donat în realitate apartamentul supus litigiului nu poate fi reținut de instanță ca probă, deoarece din răspunsurile acestora la interogatoriu, atestă că acel act a fost întocmit pro causa și atestă o situație nereală, pentru a o înlătura pe reclamantă de la obținerea unei cote din apartament. Mai mult nu există o hotărâre judecătorească prin care să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare, astfel încât nu se poate reține că între intervenienți și pârât s-ar fi încheiat o donație.
Avocat F. S., pentru apelantul.-pârât M. C. și pentru apelanți intervenienți M. I. și M. M., arată că simulația contractului de vânzare cumpărare, nu face obiectul prezentei cauze.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1851/ 12 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâtul M. C., intervenienții M. I. și M. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
A fost respinsă cererea reconvenționala formulata de pârâtul reclamant M. C., împotriva reclamantei –pârâta B. M..
A fost respinsă cererea de intervenție formulata de intervenientii M. I. si M. M..
S-a dispus lichidarea comunității de bunuri a soților si partajarea bunurilor.
A fost omologat raportul de expertiza întocmit in cauza in varianta a II-a.
A fost atribuit imobilul situat in C., ,cart. Craiovita Noua, ., ., județul D., pârâtului.
Pârâtul urmează a plăti sulta reclamantei suma de_,85lei.
Reclamanta urmează a primi sub forma de sulta suma de_,85 lei.
A fost stabilit termen pentru plata sultei 6 luni de la rămânerea definitiva a prezentei sentințe civile.
Au fost obligate părțile la câte 1345 lei către stat reprezentând taxa de timbru de care reclamanta a fost scutita prin încheierea din data de 09.05.2013.
A fost obligat pârâtul la 350 lei cheltuieli de judecata către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.10.2012, reclamanta B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C. partajarea averii dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1994, căsătoria dintre aceștia a fost desfăcută prin sentința nr. 646/17.04.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 1561 /MF/2006, iar in timpul căsătoriei a dobândit cu pârâtul, conform contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1667/18.12.2012 un apartament confort B1 compus din două camere și dependințele aferente, situat în C., cartier Craiovița Nouă, ., ., solicitând să se dispună partajarea averii acestui imobil în cote de ½ pentru fiecare.
A evaluat provizoriu apartamentul la suma de 10.000 lei.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 358 Cod civil.
S-au depus următoarele înscrisuri: dispoziție de achitare a taxei de timbru, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1667 din data de 18.12.2002, copie Ci a reclamantei, sentinței civile nr. 646 din data de 17.04.2006 copie contract de vânzare cumpărare, copie CI și taxă de timbru în original..
Prin încheierea de ședință din data de 06.12.2012, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 242 pct. 2 C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol la data de 21.02.2013.
La data de 11.04.2013, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care înțelege să evalueze imobilul ce face obiectul partajului, situat în C., cart. Craiovița Nouă, ., . la suma de_ lei.
La data de 23 ianuarie 2014 pârâtul M. C. a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale, să se constate calitatea de bun propriu a imobilului apartament situat în C., ., ., .. 9 ,județul D. să se dispună scoaterea de la masa partajabilă a acestui imobil precum și ieșirea din codevălmășie în cota de 1/1 din imobil prin atribuirea în totalitate acestuia.
In motivarea cererii pârâtul a arătat că prin acțiunea introductivă reclamanta B. M. a solicitat partajarea apartamentului situat în C., ., . în cota de ½ pentru fiecare dintre cei doi foști soți, solicitând respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale pentru următoarele considerente.
A precizat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP M. D. sub nr. 1667/18.12.2002, părinții săi M. I. și M. M. le-au vândut apartamentul situat în C.. cartier Craiovița Nouă
( în prezent ., ., ., județul D. la prețul de 60.000.000 lei ROL, însa in realitate nu a fost o vânzare ci o donație, făcută de părinții săi, reclamanții nu au plătit nici o sumă de bani părinților, iar suma trecută ca preț al vânzării a fost menționată la cererea notarului public în vederea satisfacerii taxelor notariale.
De altfel, reclamanta nu a fost prezentă pentru încheierea actelor de vânzare cumpărare, însă având în vedere ca la acea dată, 18.12.2002, să înțeleagă foarte bine a ales acea modalitate de a deveni proprietari ai imobilului, vânzarea cumpărarea și nu donația.
Totodată a avut în vedere la încheierea actului și faptul că părinții au o casă situată în C., ., județul D. și au dorit că acesta fiul lor să locuiască împreună cu familia sa să aibă o stabilitate familiară în acest sens.
De asemenea, părinții săi și-au dorit conform înțelegerii dintre ei, ca reclamantul să rămână cu apartamentul, iar sora sa M. V. cu casa din C., ., județul D..
Tot la data de 23 ianuarie 2014, numiții M. I. și M. M. a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului reclamant M. C. prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale să se constate calitatea de bun propriu a imobilului apartament situat în C.; ., . să se dispună scoaterea de la masa partajabilă a acestui imobil precum și ieșirea din codevălmășie în cota de 1/1 din imobil prin atribuirea în totalitate a pârâtului reclamant.
In motivare s-a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP M. D. sub nr. 1667/18.12.2002, numiții M. I. și M. M. intervenienți au vândut fiului lor M. C. căsătorit la acea dată cu pârâta B. ( fostă M. ) M. apartamentul lor situat în C., cartier Craiovița Nouă ( în prezent ., ., .. 9 județul D. la prețul de 60.000.000 lei ROL, insă în realitate nu a fost o vânzare ci o donație făcută de intrevenienți părinții fiului său M. C., fără ca aceștia să fi primit vreo sumă de bani, de la fiul lor, iar in urma trecută ca preț al vânzării a fost menționată la cererea notarului public în vederea satisfacerii taxelor notariale, taxele notariale fiind singurele plăți făcute de fiul lor la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
S-a mai precizat că reclamanta nu a fost prezentată la notar prin încheierea actelor de vânzare cumpărare, însă neavând în vedere că la acea dată, 18.12.2002,cei doi se înțelegeau foarte bine, al solicitarea fiului lor a încheiat contract de vânzare cumpărare și nu contract de donație cum și-ar fi dorit acesta și de altfel s-a întâmplat în realitate, precizând faptul că intervenienții au doi copii, pe pârâtul M. C. și pe M. ( actuala M. ) V., iar la acea dată în proprietatea două imobile, respectiv apartamentul situat în C., cartier Craiovița Nouă ( în prezent ., ., . D. și o casă situată în C., ., județul D., convenind la acea dată, cu acordul celor doi copii ai lor, să îi dea fiului lor apartamentul să locuiască apartamentul să locuiască împreună cu familia sa să aibă o stabilitate familiară în acest sens, iar fiicei sale ( care este o fire mai bolnăvicioasă și a simțit nevoia să aibă în preajma lor si să îi dea casa si să locuiască cu ea.
La data de 27.02.2014, reclamanta B. M. a depus întâmpinarea la cererea reconvențională prin care a solicitat anularea cererii reconvenționale ca netimbrată, decăderea din dreptul de a depune o astfel de cerere și de a propune probe, respingerea cererii ca neîntemeiată.
In ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiata, având in vedere ca bunul ce formulează masa partajabila a fost dobândit in timpul căsătoriei si este bun comun. Susținerea paratului ca apartamentul ar fi fost bun propriu, fiind dobândit printr-un contract de vânzare cumpărare - simulat, nu poate fi reținuta.
S-a menționat că in cazul in care părinții paratului ar fi dorit sa transmită proprietatea imobilului decât aveau posibilitatea de a menționa in contractul de vânzare-cumpărare o clauza expresa în acest sens sau de a dona imobilul fiului acestora, ori, așa cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 667/18.12.2002, M. C. a declarat simt căsătorit cu M. M. si am luat ia cunoștința de art. 30 din Codul familiei privind comunitatea de bunuri dobândite de către soți in timpul căsătoriei.
S-a menționat că înscrisul intitulat "act de mana", prin care M. I. si M. M. ar fi donat in realitate apartamentul supus litigiului nu poate fi reținut de instanța la proba, apreciind ca este întocmit pro causa, ulterior datei de 18.12.2002, motiv pentru care s-a solicitat depunerea înscrisului original la dosar in vederea verificării de scripte.
De asemenea, s-a solicitat decăderea pârâtului din dreptul de a formula întimpinare si de a propune probe, având in vedere termenul la care s-a depus întâmpinarea, respectiv 23.01.2014, anularea cererii de intervenție ca netimbrata si respingerea cererii de intervenție ca nefondata.
In ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiata, având in vedere ca, așa cum s-a specificat in contractul de vânzare-cumpărare, paratul si-a manifestat dorința irevocabil ca imobilul sa intre in patrimoniul comun al soților, iar faptul ca M. loan si M. nu au încă o fiica si doresc ca aceasta sa locuiască cu dumnealor si sa-i transmită acesteia proprietatea casei din C., ., jud. D. este lipsit de relevanta in cauza, in condițiile in care prin cererea de chemare in judecata a solicitat ieșirea din devălmășie cu paratul M. C. pentru apartamentul din C., ., ., apt. 9, jud. D., imobil cumpărat in timpul căsătoriei.
S-a precizat că numiții M. loan si M. aveau posibilitatea de a înstrăina apartamentul in litigiu fiului lor printr-un contract de donație sau printr-o clauza expresa privind constatarea de bun propriu menționata in contractul de vânzare-cumpărare, insa au cunoscut si au fost de acord cu . comun al soților, cunoscând dispozițiile vechiului art. 30 din Codul familiei, aplicabil în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2014, instanța a admis in principiu cererea de intervenție si a dispus introducerea în cauză a pe numiții M. I. și M. M., în calitate de intervenienți în interesul pârâtului.
La data de 25.09.2012, instanța a dispus luarea unui interogatoriu reclamantei B. M., intervenienților M. I. si M. M., pârâtului M. C. și a dispus audierea martorilor M. O. F. și M. I., C. E., P. M. P., declarațiile fiind consemnate si atsate la dosar.
Față de prowele administrate și susținerilor părților, instanța de fond a reținut următoarele.
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 28.08.1994 ,iar prin sentința civilă nr. 846/17.04.2006 pronunțată de Judecătoria C., s-a dispus desfacerea căsătoriei părților.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1667/18.12.2002, pârâtul a dobândit de la părinții săi, intervenienți în prezenta cauză, imobilul apartament situat în C., cart. Craiovița Nouă, ..
La alin. 6 din contract se arată că prețul plătit a fost de_ ROL, iar la alin. 9, pârâtul menționează că este căsătorit cu reclamanta și că a luat cunoștință de prevederile art. 30 C. familiei.
Potrivit art. 30 Cod familiei, bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt bunuri comune cu excepția bunurilor prevăzute la art. 31 Cod familiei.
În ceea ce privește împrejurarea arătată în cererea reconvențională și cererea de intervenție că în realitate, este vorba de o donație, aceasta poate fi primită nu poate fi primită câtă vreme nu s-a constatat acest bunuri pârâților o hotărâre judecătorească.
S-a mai reținut că intervenienții au promovat o astfel de acțiune însă aceasta a fost astfel de acțiune însă aceasta a fost anulată ca netimbrată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2012.
Reconvențional, pârâtul nu a solicitat să se constate că în realitate contractul de vânzare cumpărare este o donație.
Din probele administrate în cauză, prin încheierea în principiu pronunțată la data de 02.10.2014, s-a admis acțiunea, s-a respins cererea reconvențională și cererea de intrevenți, s-a constatat părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în C., cart. Craiovița Nouă, ., ., a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantei și pârâtului de ½ fiecare, pentru individualizare și lotizare a dispus efectuarea unei expertize specialitatea construcții civile, a stabilit onorariu expert în cuantum de 700 lei, în sarcina reclamantei.
Raportul de expertiză specialitatea construcții civile a fost efectuat de către expert P. M. A..
Analizând actele și lucrările cauzei, văzând încheierea de admitere în principiu, prevăzută de art. 357 Cod civil, pentru lichidarea comunității și partajarea bunurilor, instanța de fond a admis acțiunea precizată și a respins cererea reconvențională și cererea de intervenție.
Împotriva încheierii de admitere în principiu 02.10.2014 și sentinței civile nr.1851/12.02.2015 a declarat apel pârâtul M. C., care critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că instanța nu a motivat în fapt încheierea de admitere în principiu și nici sentința apelată, cererile părților nu au fost analizate prin raportare la probele administrate în cauză, apărările și argumentațiile părților fiind total ignorate de instanță:
Apelanții au solicitat în principal admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în teză subsidiară admiterea apelului și reținerea pentru rejudecare a fondului cauzei.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 261 C.p.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente cate în mod obligatoriu trebuie să se raporteze la toate apărările și susținerile părților au fost admise ori respinse, iar susținerile părților au fost reținute sau nu.
În speță, motivarea extrem de lacunară, expusă de instanța de fond atât în considerentele I.A.P. cât și în cele ale sentinței, echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului și aceasta face imposibilă verificarea de către instanța de control judiciar al legalității și temeinicie a hotărârii atacate.
Față de cele de mai sus, văzând și art. 297 C.pr.civ., se va admite apelul, se va casa sentința și încheierea de admitere în principiu de la 02.10.2014 și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării se vor avea in vedere toate motivele de apel invocate de către apelanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul M. C., domiciliat în C., ., ., .,împotriva încheierii de admitere în principiu 02.10.2014 și sentinței civile nr.1851/12.02.2015,în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M., domiciliată în C., ., ., . și intimații-intervenienți M. I. și M. M., ambii domiciliați în C., ., J. D..
Casează sentința și încheierea de admitere în principiu de la 02.10.2014.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanța de fond.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015.
Președinte, M. G. | Judecător, C. C. B. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.M.G.
Tehnored.F.M./6 ex.
Jud.fond.V.V.F.
| ← Supraveghere specializată. Sentința nr. 366/2015. Tribunalul DOLJ | Actiune în constatare. Decizia nr. 581/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
