Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1487/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1487/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 1487/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1487/2015
Ședința publică de la 29 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător I. C. D.
Grefier A. D.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă A. D. T. împotriva sentinței civile nr. 4949/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. C. V. având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire program vizitare minor, pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. R. în calitate de reprezentant convențional al apelantei reclamante A. D. și intimatul pârât G. C. asistat de avocat A. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei și nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorii aleși ai părților depun la dosarul cauzei împuterniciri avocațiale.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul cu privire la probe.
Avocat S. R. pentru apelantă solicită refacerea probelor administrate la instanța de fond, refacerea anchetei sociale la domiciliul pârâtului, întrucât la fond ancheta socială a fost efectuată la adresa din . locuiește doar în perioada verii, domiciliul stabil al acestuia fiind în C.. Solicită reaudierea martorilor și readministrarea probei cu interogatoriu întrucât răspunsurile intimatului de la fond sunt evazive și mincinoase. Solicită suplimentarea probatoriului cu încă un martor, la acesta renunțându-se la instanța de fond deoarece era plecat din țară.
Avocat A. P. pentru intimat arată că la dosar există înscrisuri din care rezultă că imobilul din . exclusivă a intimatului, iar adresa din cartea de identitate a intimatului este adresa mamei acestuia, care locuiește singură. Apelanta a beneficiat și la instanța de fond de apărare calificată, iar cu privire la martorul la care s-a renunțat, apelanta avea posibilitatea să ceară intanței de fond înlocuirea martorului care era plecat din țară. Se opune probelor solicitate.
Avocat S. R. pentru apelantă arată că în . intimatului, acesta locuind în C. împreună cu soția sa. Solicită efectuarea unei anchete sociale la adresa acestuia.
Instanța, deliberând, în conformitate cu prev. art. 258 raportat la art. 255 C. respinge cererea privind refacerea probelor administrate în prima instanță, apreciind că nu sunt necesare pentru soluționarea cauzei. De asemenea, respinge probele noi solicitate de apelantă ca nefiind utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 3 C. declară cercetarea procesului încheiată și cu acordul părților, în temeiul dispozițiilor art. 392 C. constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.
Avocat S. R. pentru apelantă solicită admiterea apelului, anularea sentinței pronunțată de instanța de fond și admiterea acțiunii în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă, stabilirea domiciliului la mamă, iar vizitele să se efectueze la domiciliul mamei și nu în domiciliul pârâtului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat A. P. pentru intimat solicită respingerea apelului, legăturile personale dintre tată și fiică sunt oricum mult limitate și nu există niciun motiv pentru care aceste legături să nu se poată desfășura în domiciliul apelantului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 20.08.2014 sub numărul_ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta A. D. T., cu domiciliul în C., ..76, ., . în judecată pârâtul G. C. V., cu domiciliul în C., ..5, ..2, . ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești de către reclamantă, stabilirea locuinței minorei la reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea cererii, s-a arătat că din relația părților a rezultat minora G. Amada M., născută la 23.08.2013. De creșterea și educarea minorei s-a ocupat reclamanta, minora locuind în prezent cu reclamanta. Pârâtul a vizitat sporadic minora, participând ocazional (cu diverse bunuri) la întreținerea minorei. Este în interesul minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată de reclamantă pentru a nu mai depinde de consimțământul pârâtului în anumite situații care se pot ivi în viitor (posibilitatea deplasării în Franța). Reclamanta a subliniat că are condiții pentru creșterea minorei.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.505 alin.2, art.398 alin.1, art.496, art.499/cod civ.
Cererea s-a depus în dublu exemplar, fiind semnată și legal timbrată.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu acte, interogatoriu, ancheta psihosocială și proba cu doi martori: A. E. și N. C..
În susținerea cererii s-au depus în dublu exemplar, cu mențiunea conform cu originalul următoarele acte: certificatul de naștere al minorei; carte de identitate; contract nr.1152/1972.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești în comun, ca acesta să aibă legături personale cu minora la domiciliul pârâtului-reclamant în următoarea modalitate: în fiecare duminică din fiecare lună de la ora 10.00 până la ora 17.00 și să o vadă în fiecare zi de miercuri între orele 18-20 în prezența reclamantei-pârâte la domiciliul acesteia sau în locuri publice; sau să vadă minora în fiecare duminică din fiecare lună de la ora 10.00 până la ora 17.00 și în fiecare zi de miercuri între orele 18-20 în prezența reclamantei-pârâte în domiciliul acesteia sau în locuri publice.
În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale s-a arătat că pârâtul-reclamant este de acord ca locuința minorei să fie stabilită la reclamanta-pârâtă și ca pârâtul-reclamant să-i plătească pensie de întreținere minorei. Pârâtul-reclamant a fost limitat de reclamanta-pârâtă să se implice mai mult în procesul de creștere al minorei. Pârâtul-reclamant a vizitat minora în mod regulat și i-a trimis bani prin mandat poștal. Pârâtul-reclamant nu s-a opus ca reclamanta-pârâtă și minora să meargă în Franța. Reclamanta-pârâtă a refuzat ajutoarele materiale ale pârâtului-reclamant. Din luna august, de când pârâtul-reclamant a rugat-o pe reclamanta-pârâtă să-i permită bunicii paterne să stea cu minora din cauza faptului că pârâtul-reclamant se afla la serviciu, - reclamanta-pârâtă l-a refuzat și de atunci nu i-a mai permis acestuia să o vadă pe minoră. Pârâtul-reclamant a deschis un cont pe numele minorei cu drept de a fi administrat de reclamanta-pârâtă.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art.263, art.261, art.505 alin.2, art.508/cod civ., art.2, art.5, art.6 lit.a, art.16 alin.2, art.31 alin.2, art.44 alin.2 din Legea 272/2004, art.487, art.488, art.499, art.516, art.530, art.401 alin.2/cod civ.,
În dovedirea întâmpinării și cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a solicitat proba cu acte, interogatoriu, ancheta socială la domiciliul său, un martor – G. A..
Cererea reconvențională a fost legal timbrată.
S-au anexat la întâmpinare următoarele acte conform cu originalul: procura specială nr.1052/30.04.2014 (duplicat); bonuri fiscale; cupoane poștale CEC Bank; facturi; cartea de identitate a pârâtului-reclamant; contract de vânzare-cumpărare; autorizație de construire; releveu; chitanțe.
Reclamanta-pârâtă a arătat ulterior că, în principal solicită exercitarea autorității părintești, iar în subsidiar ca aceasta să se realizeze în comun. Pârâtul-reclamant este căsătorit. Pârâtul-reclamant nu se interesează de minoră (decât telefonic, o dată la două luni). Pârâtul-reclamant a vizitat-o sporadic pe minoră, aducându-i uneori anumite bunuri. Pârâtul-reclamant nu a deschis niciun cont pe numele minorei cu drept de a fi administrat de reclamanta-pârâtă. Referitor la programul de legătură cu minora, reclamanta-pârâtă a arătat că este de acord ca pârâtul-reclamant să viziteze minora, dar în prezența reclamantei-pârâte, având în vedere vârsta fragedă a minorei, care are un program stabilit de somn, masă. Pârâtul-reclamant nu a mai văzut minora de mult timp.
Instanța a încuviințat proba cu interogatoriul părților și proba testimonială, fiind audiați martorii A. E. și G. A.. De asemenea, a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domiciliile părților și a emis adresă către locul de muncă al pârâtului-reclamant (UM 0676 C., . se comunica veniturile nete realizate de acesta.
Instanța a luat act de renunțarea reclamantei la proba cu martorul N. C..
Prin sentința civilă nr.4949/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte cererea principală a reclamantei A. D. T., în contradictoriu cu pârâtul G. C. V..
A fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtului-reclamant.
S-a dispus exercitarea autorității părintești în comun asupra minorei G. Amada M. născută la 23.08.2013.
S-a luat act de învoiala părților și s-a încuviințat stabilirea locuinței minorei la reclamanta-pârâtă.
S-a dispus stabilirea în sarcina pârâtului-reclamant și în favoarea minorei plata unei pensii de întreținere în cuantum de 621,5 lei lunar, începând cu data introducerii cererii principale 20.08.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației de întreținere.
S-a dispus indexarea de drept trimestrial a pensiei de întreținere în funcție de rata inflației.
S-a dispus încuviințarea exercitării de către pârâtul-reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minora la domiciliul său în prima și a treia duminică din fiecare lună între orele 10 - 17 ; și să o vadă în ziua de miercuri din a doua și a patra săptămână din fiecare lună între orele 18-20 în prezența reclamantei-pârâte la domiciliul acesteia sau în locuri publice.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile au trăit în concubinaj, relație din care a rezultat minora G. Amada M. născută la 23.08.2013. De creșterea și educarea minorei s-au ocupat ambele părți. Pârâtul-reclamant a păstrat legătura cu minora, vizitând-o la domiciliul reclamantei-pârâte, i-a făcut cadouri minorei (produse de îmbrăcăminte, fructe, bicicletă, pamperși), i-a trimis de 4-5 ori diverse sume de bani prin poștă, însă banii au fost returnați pârâtului-reclamant de către reclamanta-pârâtă. Depoziția martorei G. A. că după ce minora a împlinit vârsta de un an, reclamanta-pârâtă i-ar fi interzis pârâtului-reclamant să o mai vadă pe minoră, este singulară cu privire la acest aspect. Din proba testimonială s-a reținut că părțile sunt separate în fapt și că minora este bine întreținută.
Potrivit referatului de anchetă efectuat în cauză la domiciliul reclamantei-pârâte, s-a reținut că aceasta locuiește împreună cu minora și bunica maternă într-un apartament situat în C. (proprietatea acesteia din urmă), - fiind compus din trei camere, bucătărie, baie și dependințe. Imobilul este curat,dotat și mobilat corespunzător, în care există condiții bune de locuit și de viață. Minora este dezvoltată corespunzător vârstei, fiind îngrijită și înconjurată cu afecțiune de mamă care îi asigură procesul de creștere, educare și întreținere.
Din referatul de anchetă efectuat în cauză la domiciliul pârâtului-reclamant, s-a reținut că acesta locuiește într-un imobil situat în . trei camere, două băi, 2 bucătării, având aragaz, frigider, calculator. Încălzirea locuinței se realizează cu centrală pe lemne. Imobilul este bine întreținut, existând condiții foarte bune de locuit pentru minoră.
Potrivit art.505 alin.2/cod civ.: „dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin semănare dispozițiile privitoare la divorț”.
În cazul în care însă, părinții copilului din afara căsătoriei nu mai conviețuiesc, dar filiația copilului a fost stabilită față de ambii părinți, - cum este situația minorei din cauza de față, instanța de tutelă va decide modul în care va fi exercitată autoritatea părintească ținând seama de interesul superior al minorei.
Art.397/cod civ. instituie regula potrivit căreia părinții pot exercita împreună și în mod egal autoritatea părintească.
A reținut prima instanță că excepția de la această regulă în sensul exercitării autorității părintești numai de un singur părinte, cum a solicitat reclamanta-pârâtă în cauza de față, nu se poate dispune decât dacă există motive întemeiate în acest sens, având în vedere, în primul rând interesul superior al copilului. În privința unor asemenea motive întemeiate, acestea ar putea fi în primul rând o parte din cele enumerate de art.507/cod civ., respectiv decăderea din drepturile părintești, ceea ce însă nu este cazul în situația din speță, întrucât nu există motive temeinice întemeiate care să justifice scindarea autorității părintești.
Exercitarea autorității părintești de ambii părinți presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor. Astfel, chiar dacă autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți, deciziile curente privind îngrijirea copilului și educarea acestuia, sunt luate de părintele cu care copilul locuiește, - celălalt fiind consultat doar cu privire la hotărârile importante. Este vorba deci despre o conștientizare a responsabilității pe care o au ambii părinți cu privire la creșterea și educarea copilului lor.
În concluzie, autoritatea părintească este un drept și o responsabilitate a părinților, iar regula generală este că ar trebui să fie păstrată neștirbită autoritatea părintească (cu excepții legate strict de eventualele riscuri asupra minorului, ceea ce nu este cazul în speță).
Chiar dacă părinții nu mai colaborează, aceasta nu constituie o bază suficientă pentru ca instanța să se abată de la regula generală pentru a decide ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte. Instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, ci nu dorințele egoiste ale unuia sau altuia dintre părinți.
Ca regulă generală, art.8 din Convenția Europeană garantează părintelui și copilului său exercitarea relațiilor personale, iar orice restricție sau interdicție a unor asemenea contacte constituie o ingerință în dreptul garantat de art.8, care implică dreptul la măsuri care să îi reunească.
În raport de considerentele de mai sus, prima instanța a apreciat că cererea principală și cererea reconvențională sunt întemeiate în parte.
Ca atare, a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorei G. Amada M. născută la 23.08.2013.
În conformitate cu art.488/cod civ., îndatoririle părintești constau în următoarele: să crească copilul în condiții care să îi asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios; să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului, să coopereze cu persoanele fizice și juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
Având în vedere că situația copilului din afara căsătoriei se judecă potrivit regulilor divorțului, ca și în cazul copilului rezultat din căsătorie, – în privința stabilirii locuinței minorei din cauza de față, au fost avute în vedere dispozițiile art.496 alin.2/cod civ., în sensul că dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord locuința copilului.
Întrucât pârâtul-reclamant a fost de acord prin întâmpinare ca locuința minorei să fie stabilită la reclamanta-pârâtă și ținând seama că domiciliul acesteia este cel în care minora a locuit în mod constant, unde s-a obișnuit să crească și să se dezvolte, - instanța a încuviințat învoiala părților ca locuința minorei să fie stabilită la reclamanta-pârâtă.
Din adeverința de salariu nr.2181/128/18.02.2015 – UM 0676 C., rezultă că pârâtul-reclamant a realizat un venit mediu net pe ultimele 6 luni, în cuantum de 2.486 lei.
C. pentru echipament de 294 lei lunar constituind afectațiune specială, instanța nu a luat-o în calcul la stabilirea pensiei de întreținere.
De asemenea, în privința normei de hrană menționată în adeverința de salariu, instanța a avut în vedere decizia nr.6/23.06.2014 a I.C.C.J, potrivit căreia nu vor putea fi luate în considerare pentru calculul pensiei de întreținere sporul pentru condiții deosebite de muncă, precum și cele cu destinație specială.
Conform art.524 coroborat cu art.527/cod civ. are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau bunurile sale și poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
Potrivit art.529 alin.2/cod civ. „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui ce o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”, iar când întreținerea este datorată de părinte (...) ea se stabilește până la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil, în speță ținând seama de venitul mediu net pe ultimele 6 luni ale pârâtului-reclamant (2.486 lei).
Astfel, instanța a stabilit în sarcina pârâtului-reclamant și în favoarea minorei plata unei pensii de întreținere în cuantum de 621,5 lei lunar, începând cu data introducerii cererii principale 20.08.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației de întreținere.
Văzând și dispozițiile art.531 alin.2/cod civ., - instanța a dispus indexarea de drept trimestrial a pensiei de întreținere în funcție de rata inflației.
Referitor la capătul de cerere privind legătura personală cu minora din cererea reconvențională, - instanța a avut în vedere dispozițiile prevăzute de art.262 alin.2 și art.496 alin.5/cod civ., precum și dispozițiile art.17 alin.1 și 4 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (republicată), - potrivit cărora celălalt părinte, în speță pârâtul-reclamant are dreptul să păstreze legătura cu minora, să vegheze la modul de creștere și educare al acesteia.
Dacă se are în vedere necesitatea dezvoltării armonioase a minorei, marcată de ideea necesității unui echilibru al influențelor în educația sa, sub acest aspect, nu se poate face abstracție de influența paternă în procesul educațional al minorei.
Instanța are menirea de a păstra echilibrul între interesele concurente și art.8 din CEDO, în vederea obținerii în final a unei balanțe corecte între interesele minorei și ale părinților din cauza de față.
Respectarea pe deplin a principiului interesului superior al minorului, implică raportarea la valențele lui în toate cauzele care privesc minorii.
Acest lucru este în interesul superior al minorului, dar și al pârâtului-reclamant, de a avea o viață de familie – deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv, pentru a nu impieta asupra legăturilor firești dintre tată și minoră și totodată pentru a nu afecta dreptul la respectarea vieții de familie, garantat de art.8 din convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
În conformitate cu dispozițiile art.496 alin.5/cod civ., „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic, are dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința acestuia”.
Dreptul la relații personale este recunoscut legal nu numai părintelui, ci și minorului, atât prin acte normative interne, cât și prin acte internaționale ratificate de România, și anume Convenția O. cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr.18/1990, republicată.
Astfel, instanța a încuviințat exercitarea de către pârâtul-reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minora la domiciliul său în prima și a treia duminică din fiecare lună între orele 10 - 17 ; și să o vadă în ziua de miercuri din a doua și a patra săptămână din fiecare lună între orele 18-20 în prezența reclamantei-pârâte la domiciliul acesteia sau în locuri publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. D. T., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, anularea sentinței și reținerea cauzei spre judecare, evocând fondul.
Ca motive de nelegalitate a hotărârii a aratat că întâmpinarea și cererea reconvențională au fost depuse la dosarul cauzei peste termenul stabilit prin rezoluția din 05.11.2014 și după cererea de studiu a dosarului formulată de către avocatul pârâtului. Răspunsul arhivei nu a condus la lămurirea acestor aspecte, iar instanța la termenul din 12.05.2015, încălcând prevederile art.206 și 209 alin.5 NCPC, nu a dispus decăderea pârâtului, conform art.208 alin.2 NCPC și nu a comunicat nici măcar atunci exemplarele întâmpinării și cererii reconvenționale, apreciind astfel apelanta că i-a fost încălcat dreptul la apărare, ea neavând posibilitatea de a formula răspuns la întâmpinare și de a-și formula apărări la cererea reconvențională a pârâtului.
A mai arătat apelanta că aspectele mai sus învederate nu s-au pus în discuția contradictorie a părților și instanța de fond a procedat nelegal la aplicarea directă a art- 224 NCPC punând în discuție probatoriile ambelor părți și încuviințând probele propuse de pârât prin întâmpinare și cererea reconvențională.
Ca motive de netemeinicie ale hotărârii a arătat apelanta că a solicitat instanței să stabilească exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către apelantă, pentru nu mai fi ținută de acordul lui în tot ceea ce privește copilul, tatăl neputând fi contactat atunci când apăreau probleme inopinate, refuzând să răspundă la telefon sau mesajelor sale.
Din relația apelantei cu intimatul a rezultat minora în cauză, de creșterea și educarea acestuia ocupându-se doar apelanta întrucât pârâtul era căsătorit cu altă femeie și a dorit să ascundă existența copilului.
Atitudinea ostilă a soției pârâtului față de apelantă și copil împiedică legătura firească a tatălui cu fiica sa, astfel consideră apelanta că instanța nu trebuia să-i permită minorei de un an și nouă luni într-un mediu dușmănos, fiind lesne de înțeles că niciodată nu ar fi privită și acceptată ca un membru al familiei sale, mai ales că nici față de tată copilul nu a dezvoltat o relație de atașament.
A mai precizat apelata că ancheta socială efectuată la reședința tatălui nu este una din care să rezulte mediul psiho-social în care s-ar putea dezvolta armonios un copil întrucât nu se face o analiză asupra celorlalți membri ai familiei, respectiv soția intimatului și socrii acestuia.
Astfel, critică exercitarea în comun a autorității părintești și stabilirea legăturii cu minora, în sensul luării acesteia la domiciliul tatălui și solicită instanței refacerea anchetei sociale de la reședința acestuia, pentru o evaluare pertinentă și corectă a mediului psiho-afectiv în care minora ar fi obligată să meargă.
Referitor la faptul că intimatul s-a ocupat material de creșterea fiicei lor, arată că acesta a creat un depozit în lei pe numele fiicei lor la data de29.10.2014, după chemarea în judecată pentru a-și preconstitui probe. Pentru a putea efectua tranzacții, împuternicitul trebuie să prezinte unității CEC BANK libretul de economii, pe care pârâtul a ales să îl păstreze.
Nu se poate reține faptul că pârâtul a făcut dovada contribuției materiale la creșterea copilului, atât timp cât nu i-a adus la cunoștință de crearea depozitului, numirea sa ca titular și faptul că păstrează încă libretul CEC.
Intimatul G. C. V. a formulat întâmpinare, susținând că întâmpinarea și cererea sa reconvențională au fost depuse în termenul procedural și că practic apelanta a depus întâmpinare la cererea sa reconvențională.
Cererea reclamantei de exercitare exclusivă a autorității părintești ar fi admisibilă cu condiția ca motivele sale pentru o asemenea solicitare să fie întemeiate și să probeze că nu este în interesul copilului ca și celălalt părinte să exercite autoritate părintească, sau că acțiunile și deciziile acelui părinte îl pun în primejdie, îl rănesc.
A arătat că nu se indică temeiul legal pentru care se solicită anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 480 alin. 3 C.. Cu privire la criticile formulate de apelantă a arătat că la primul termen de judecată, după ce apărătorul intimatului i-a comunicat apelantei prin apărător ales o copie a întâmpinării și cererii reconvenționale, a solicitat serviciului arhivă relații legate de verificarea datei la care s-a depus întâmpinarea și reconvenționala, fiind acordat un nou termen. Pentru termenul următor apelanta reclamantă a depus întâmpinare la cererea reconvențională pe care a intitulat-o note de ședință. Atât întâmpinarea cât și cererea reconvențională au fost depuse în termenul procedural și nu s-a invocat nicio excepție legată de data depunerii cererii reconvenționale și s-au încuviințat probele cerute de părți nicio parte nefiind prejudiciată. Instanța de fond nu avea de ce să dispună decăderea pârâtului din dreptul de a mai formula întâmpinare și reconvențională întrucât acestea au fost depuse în termenul procedural.
A mai susținut intimatul că pe fondul cauzei se prezintă o stare de fapt distorsionată. Intimatul a recunoscut minora și s-a implicat în creșterea acesteia fiind limitat doar de voința apelantei. Vizitele intimatului au fost regulate, dorind să se implice cât mai mult în creșterea minorei. După nașterea minorei mergea de 3-4 ori pe săptămână în vizită la minoră, până în luna noiembrie 2013. I-a cumpărat minorei bunurile necesare și s-a oferit de fiecare dată să îi dea bani reclamantei pentru minoră. Pentru că a fost refuzat de reclamantă în ceea ce privește contribuția bănească, a recurs la trimiterea unor sume de bani prin mandat poștal și chiar la constituirea unui cont bancar pe numele minorei cu drept de retragere și administrare în favoarea reclamantei.
A mai precizat intimatul că și după pronunțarea sentinței atacate, apelanta a refuzat sumele trimise pentru plata pensiei de întreținere stabilită de instanță în cuantum de 622 lei lunar. Ultima vizită pe care i-a făcut-o intimatul minorei a fost la data de 05.07.2015, când apelanta a primit cadourile pe care intimatul le cumpărase minorei. În ceea ce privește libretul de economii a arătat că a insistat în permanență ca apelanta să îl primească, fiind dispus să il înmâneze acesteia chiar în fața instanței.
A mai arătat intimatul că nu a fost formulată nicio critică legată de motivarea instanței de fond cu privire la exercitarea autorității părintești de reclamantă. Nici motivele de apel nu au legătură cu cererea de exercitare exclusivă a autorității părintești, făcându-se referire la familia intimatului și la nemulțumirile apelantei legate de persoana acestuia, aspectele relatate nefiind reale. Cererea reclamantei de exercitare exclusivă a autorității părintești ar fi fost admisibilă dacă s-ar fi probat că nu este în interesul copilului ca și celălalt părinte să exercite autoritatea părintească, sau ca deciziile celuilalt părinte să pună minorul în primejdie sau să îl rănească, în cauză neexistând o atare situație.
Prin răspunsul la întâmpinare apelanta a arătat în esență că instanța de fond a trecut la cercetarea fondului prin încălcarea normelor legale imperative statuate de art. 209 raportat la art. 201 C. încălcându-i reclamantei dreptul la apărare. Trecând la discutarea probatoriului fără a lămuri în prealabil situația nedepunerii la dosarul cauzei a întâmpinării și cererii reconvenționale. Notele de ședință depuse de reclamantă nu pot fi asimilate unui răspuns la întâmpinare sau întâmpinare la cererea reconvențională din moment ce nu i-au fost comunicate reclamantei. Nerespectarea principiului contradictorialității a condus la imposibilitatea exercitării dreptului ce-i este conferit de lege de a discuta și combate orice element de fapt sau de drept invocat de pârât.
A mai arătat că intimatul nu a plătit niciodată suma de 622 lei stabilită în sentință deși reclamanta i-a pus la dispoziție un număr de cont în care să vireze pensia. Cu privire la depozitul constituit pe numele miorei și că reclamanta ar fi refuzat primirea contribuției intimatului pârât la creșterea minorei, intimatul avea posibilitatea de a apela la un executor judecătoresc în vederea notificării și consemnării sumelor privind pensia de întreținere. Intimatul nu poate invoca în apărarea sa reaua credință a apelantei atât timp cât aceasta i-a permis legătura cu minora chiar în lipsa unei hotărâri definitive, chiar acesta recunoscând faptul că a vizitat-o pe minoră. A mai precizat că este neadevărată susținerea apelantului că nu locuiește cu socrii, acest fapt putând fi probat cu ancheta socială.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în vigoare, instanța urmează să îl respingă pentru cele ce succed:
În ceea ce privește solicitarea apelantei de a se dispune admiterea apelul, anularea sentința apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalul reține că potrivit art. 480 alin.3 C.p.c., instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul, respectiv va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe dacă părțile au solicitat în mod expres acest lucru, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, situații care însă nu sunt incidente în speță și care, de altfel, nici nu au fost invocate de apelantă în motivele de fapt ale cererii de apel.
Ca motive de nelegalitate a senținței primei instanța, apelanta a invocat faptul că întâmpinarea și cererea reconvențională au fost depuse la dosarul cauzei peste termenul stabilit prin rezoluția din 05.11.2014, iar prima instanța, încălcând prevederile art.206 și 209 alin.5 NCPC, nu a dispus decăderea pârâtului, conform art.208 alin.2 NCPC și nu a comunicat exemplarele întâmpinării și cererii reconvenționale, apreciind astfel apelanta că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Observând dosarul primei instanțe, Tribunalul reține că întâmpinarea și cererea reconvențională au fost depuse de pârât la Judecătoria C. la data de 31.10.2014, în interiorul termenului de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, astfel că în mod just instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 208 alin.2 C.p.c., pârâtul nefiind decăzut din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții relative. Împrejurarea că întâmpinarea și cererea reconvențională nu au fost depuse efectiv la dosarul cauzei de la data depunerii lor la instanță, nu poate conduce la o altă concluzie, această situație neputând fi imputată pârâtului care și-a îndeplinit obligația prev. de art. 201 alin.1 și 209 alin.4 C.p.c.
Este adevărat că la dosarul de fond nu există nicio dovadă că întâmpinarea și cererea reconvențională ar fi fost comunicate reclamantei, însă aceasta din urmă nu a invocat această neregularitate procedurală în fața primei instanțe, astfel cum prevăd disp. art. 178 alin.3 C.pc.
Se mai reține că reclamanta a avut posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și al cererii reconvenționale prin consultarea dosarului cauzei și de a-și formula apărarea în consecință, motiv pentru care nu se poate susține că aceasta a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, cu atât mai mult cu cât, instanța de apel, având în vedere efectul devolutiv al apelului, va statua asupra tuturor problemelor de fapt și de drept care au fost ridicate în primă instanță și care sunt criticate de apelanta reclamantă.
De menționat este faptul că, pe tot parcursul judecății la prima instanță, reclamanta pârâtă reconvențional a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, după cum rezultă din împuternicirea avocațială aflată la dosar (fila 8 dosar fond), astfel că aceasta a putut beneficia de competențele în materie ale apărătorului angajat.
O primă critica de netemeinicie ce se aduce sentinței apelate și care privește modalitatea în care instanta de fond a dispus să se exercite autoritatea parinteasca asupra minorei este apreciată ca fiind nefondată pentru motivele ce succed.
Conform art.503 alin.1 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.
Potrivit art.505 alin.1 C.civ. în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și in mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc, iar alin.2 al aceluiași articol dispune că, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitarea a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel, dacă părinții conviețuiesc, ei vor exercita împreună si de comun acord toate drepturile si îndatoririle părintești, între aceștia fiind aplicabilă si prezumția mandatului tacit reciproc, prevăzută de art. 503 alin. (2) din Codul civil, iar dacă nu conviețuiesc, cum este cazul în speță, se aplica dispozițiile privitoare la divorț.
Prin urmare, regula este ca autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti (art.505 coroborat cu art.397 C.civ.). Prin derogare de la aceasta regula, exercitarea autoritatii parintesti de un singur parinte poate fi dispusa de instanta pentru motive temeinice, in considerarea interesului superior al copilului (art.505 coroborat cu art.398 C.civ.)..
Conditia ”motivelor temeinice” se analizeaza in concret, in fiecare caz in parte, in raport de toate elementele starii de fapt relevante pentru relatia dintre copil si fiecare parinte, calitatea acestor relatii, eventualele deprinderi ale unuia dintre parinti, cum ar fi consumul de alcool, de droguri, anumite condamnări penale, etc., care l-ar descalifica din cotitularitatea autoritatii parintesti.
În stabilirea exercitării autorității părintești de către un singur părinte trebuie avute în vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie să poarte asupra următoarelor elemente cumulative: dovada existenței unor riscuri pentru copil care ar deriva din exercitarea autorității părintești de ambii părinți; demonstrarea faptului că soluția constă în exercitarea autorității părintesti exclusiv de către un părinte.
In speta, reclamanta pârâtă reconventional, mama minorei, a solicitat ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către aceasta pentru nu mai fi ținută de acordul tatălui în tot ceea ce privește copilul.
Potrivit art. 36 alin.3 din Legea nr.272/2004, exercitarea autorității părintești de ambii părinți nu presupune consultarea acestora în luarea tuturor deciziilor cu privire la creșterea și educarea copilului, ci doar în luarea deciziilor importante, cum corect a reținut și prima instanță. Așadar, chiar dacă autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți, deciziile curente privind îngrijirea copilului și educarea acestuia, sunt luate de părintele cu care copilul locuiește, în speță de mamă, astfel că nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că ar fi ținută de acordul tatălui în tot ceea ce privește copilul.
Legiutorul a stabilit prezumtia de autoritate . poată fi rasturnata decât printr-o argumentatie extrem de serioasa.
Tribunalul apreciază că argumentul invocat de reclamantă nu reprezintă un motiv temeinic care sa reclame exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre aceasta si nici probele administrate in cauza nu au reliefat un asemenea motiv, fiind in interesul superior al copilului ca acesta sa primeasca ingrijire si ghidare din partea ambilor parinti.
Reclamanta pârâtă reconventional nu a facut dovada faptului ca exercitarea in comun a autoritatii parintesti ar putea avea o influenta negativa asupra cresterii si dezvoltarii armoniase a copilului.
Derogarea de la regula exercitarii in . la baza doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorintele parintilor care, nu de putine ori, pot fi egoiste si posesive.
Probatoriul nu a confirmat existenta vreunei situatii obiective care sa faca imposibila exercitarea autoritatii de ambii părinți și nici faptul că minora ar fi expusă anumitor riscuri care ar deriva din exercitarea autorității părintești de către tată, fiind vorba doar de contribuția la luarea unor decizii importante privitoare la copil.
O altă critică ce vizează netemeinicia sentinței se referă la dreptul părintelui la care nu a fost stabilită locuința copilului de a avea legături personale cu acesta, în sensul luării copilului la domiciliul tatălui.
Art. 401 din codul civil prevede dreptul părinților separați de copilul lor de a avea legături personale cu acesta, instanța de tutelă urmând să decidă cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept în caz de neînțelegere între părinți.
Același drept este reglementat și de Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Astfel, art.17 din actul normativ menționat consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament iar părintele sau un alt reprezentant legal nu pot împiedica aceste relații personale decât în cazurile în care instanța decide apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală sau morală a copilului.
În conformitate cu art.18 din Legea 272/2004 relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părinții săi, cu o altă persoană care potrivit acestei legii are dreptul la relații personale cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Așadar, pârâtul reclamant, în calitate de tată, are dreptul de a menține legături personale cu minora după cum și aceasta din urmă are dreptul și interesul de a menține aceste legături personale, deoarece numai astfel se poate dezvolta o viață de familie, cu consecința dezvoltării unei personalități echilibrate emoțional și afectiv, ceea ce presupune ca aceștia să se bucure unul de prezența celuilalt.
Chiar dacă minora se află la o vârstă fragedă, având în vedere că legăturile personale au fost încuviințate în domiciliul tatălui doar în două zile pe lună, în intervalul orar 10.00 – 17.00, fără posibilitatea rămânerii peste noapte, se apreciază că legăturile personale cu minora în domiciliul tatălui în maniera în care au fost dispuse de către prima instanță nu sunt de natură a afecta în vreun mod dezvoltarea fizică sau psihică a minorei, ci dimpotrivă sunt de natură să asigure o apropiere firească între tată și fiică. Susținerile apelantei cu privire la atitudinea ostilă a soției pârâtului față de copil care ar împiedica legătura firească a tatălui cu fiica sa și la mediul „dușmănos” de la domiciliul tatălui nu pot fi primite, nefiind confirmate de probatoriul administrat în cauză. În plus, se reține că la prima instanță reclamanta, prin notele scrise depuse la dosar, referitor la programul de legături cu minora, a arătat că este de acord ca pârâtul-reclamant să viziteze minora, dar în prezența sa, invocând ca și motive vârsta fragedă a minorei și împrejurarea că tatăl nu a mai văzut minora de mult timp, fără a face vreo referire la mediul existent la domiciliul tatălui.
F. de considerentele expuse, Tribunalul, constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, potrivit art.480 alin.1 C.p.c., va respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă A. D. T., CNP-_, cu domiciliul în C., ..76, ., ., împotriva sentinței civile 4949/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. C. V., CNP-_, cu domiciliul în C., ..5, ..2, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 septembrie 2015.
Președinte, A. M. M. | Judecător, I. C. D. | |
Grefier, A. D. |
Red.jud.A.M.M.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond-S.B.
| ← Curatelă. Decizia nr. 557/2015. Tribunalul DOLJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
