Fond funciar. Decizia nr. 1577/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1577/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 1577/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1577/2015
Ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din dată de 02.10.2015, și consemnate în încheierea de ședința publica din data de 09.10.2015, privind judecarea apelului formulat de reclamantul N. V.- G.- Valdimir împotriva sentinței civile nr. 281 din 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ..A și P. C.-REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR, având ca obiect fond funciar.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /19.09.2013 pe rolul Judecătoriei C., reclamantul N. V. a chemat în judecată pârâtele . P. Municipiului C. – reprezentantă prin Primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să i se restituie suprafața de 18.960 mp, astfel: minim 7000 mp pe terenul ocupat în prezent de către Tabacco Galaxy, situat în Municipiul C., la marginea B-dlui T. V., iar pentru restul de 11.960 mp, a solicitat să îi se restituie un alt teren, cu aceeași valoare sau să fie despăgubit, inclusiv pentru casa aflată pe terenul inițial în suprafață de 16.000 mp, conform actelor de proprietate.
A menționat că i s-a emis titlul de proprietate nr. 3457-_/18.08.1993 pentru suprafața de 23.000 mp, titlu de proprietate pe care nu l-a acceptat și nu l-a ridicat.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
A arătat că a somat pârâtele pentru restituirea suprafeței de teren sus menționate, însă acestea au refuzat.
La data de 14.11.2013, pârâta .(fosta Societatea Națională Tutunul Românesc SA) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibilă., existând autoritate de lucru judecat, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată.
A invocat, în temeiul art. 248 NCPC, excepția autorității de lucru judecat cu privire la obiectul acțiunii formulată de reclamant, arătând că din verificările efectuate s-a constata că pentru soluționarea pretențiilor sale, reclamantul s-a mai adresat anterior instanțelor de judecată, iar prin decizia nr. 32 din 29 ianuarie 1997 pronunțată în dosarul nr. 57/A/1995, Curtea de Apel C. a respins cererea formulată față de pârâta Fabrica de Tutun C..
A mai învederat că există autoritate de lucru judecat și în ceea ce privește acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Societatea Națională Tutunul Românesc SA, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și Consiliului Local al Municipiului C., prin care a cerut instanței să anuleze Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, inclusiv pentru terenul Uscătoriei C., . nr. 2404 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, acțiune care a fost respinsă prin decizia nr. 117/24.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 2178/A/2004.
A menționat că Sucursala Fabrica de Fermentare a Tutunului C. are certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, inclusiv pentru terenul Uscătoriei C., . nr. 2404 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.
A solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibilă, învederând că reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 165/16.05.2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, nefiind o persoană îndreptățită în accepțiunea art. 3 pct. 2 și 3 din lege, care se referă la acele persoane cărora le-au fost soluționate cererile de către entitățile investite de lege cu soluționarea.
A mai arătat că, potrivit adresei nr. 3160/20.09.2000 eliberată de Oficiul de cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol D. și adresei nr. 6193/13.09.2000 eliberată de P. Municipiului C., rezultă că reclamantului i-au fost soluționate cererile, în sensul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul dispozițiilor Legii 18/1991 pentru 23.000 mp, așa cum a solicitat.
La data de 18.11.2013, pârâta P. Municipiului C. a depus întâmpinare prin care a solicitata respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată, arătând următoarele.
În fapt, reclamantul solicită ca în baza Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, să-i fie restituit pe vechiul amplasament terenul în suprafață de 18.960 mp.
Această suprafață reprezintă diferența dintre totalul de 23.000 mp, deținut de autorul său pe raza municipiului C., cu care a fost pus în posesie și pentru care i s-a emis titlu de proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate și 4040 mp pe care i-a vândut după punerea în posesie.
În urma mai multor litigii în instanță, s-a emis titlul de proprietate nr. 3457-_/18.08.1997 în care sunt incluse terenurile respective, dar nu pe vechile amplasamente deoarece acest lucru nu a fost posibil, iar pentru acest motiv reclamantul a formulat mai multe cereri de chemare în judecată, cereri care au fost respinse.
A arătat că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013, întrucât, persoana care se consideră îndreptățită este persoana care a formulat și a depus în termen legal, la entitățile investite de lege cereri din categoria celor prevăzute la art. 3 pct. 1, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
A atașat sentința civilă nr. 1883/2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C..
Prin sentința civilă nr. 281 din 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul N. V., împotriva pârâtelor . P. Municipiului C. – reprezentantă prin Primar, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitor al autorului N. C. tatal său decedat la 17.08.1959 pentru suprafața de 2,30 ha teren intravilan situat pe raza Municipiului C. și solicită ca, în baza legii 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de reconstituire in natura sau prin echivalent a imobilelor preluat in mod abuziv in perioada regimului comunist din România să-i fie reconstituit pe vechiul amplasament terenul in suprafața de_ mp.
S-a mai reținut că aceasta suprafața de teren reprezintă diferența dintre totalul de_ mp deținut de autorul său pe raza Municipiului C. cu care a fost pus in posesie și pentru care i s-a eliberat TDP nr.3457-_/18.08.1997 din care 4040 mp teren intravilan și_ mp teren extravilan și că reclamantul a vândut terenul intravilan acela de 4040 mp după punerea in posesie, iar pentru diferenta de teren inclusa in acest TDP i s-a reconstituit dreptul de proprietatate insa nu pe vechiul amplasament deoarece acest lucru nu a fost posibil motiv pentru care reclamantul a formulat mai multe cereri de anulare a acestui TDP care au fost respinse.
Din examinarea acelorași probe, instanța a mai reținut că reclamantul a formulat contestații la lg.247/2005 solicitând amplasamentul diferenței de teren de la_ mp la 4040 mp în intravilanul Municipiului C. insa i –au fost respinse contestațiile cu motivarea că amplasamentul nu se poate solicita, întrucât nu este liber și că, pentru aceeași suprafață de teren reclamantul a formulat și notificare pe lg.10/2000 insa prin dispoziția primarului s-a respins notificarea., iar dispoziția primarului a rămas valabilă în urma contestațiilor formulate de reclamant la instanta de judecată.
Prima instanță a mai reținut și că reclamantul cheamă în judecata, alaturi de Primaria Orasului C. și societatea ..A (fosta societate a tutunului ) prin care solicita să îi restituie minim 7000 mp teren pe care il ocupă in orasul C., . că pârita a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la obiectul actiunii pentru ca, într-adevar, între reclamant și societatea pirită au avut loc mai multe litigii pentru aceasta suprafata care au fost soluționate in favoarea societății pârâte întrucât aceasta detine certificatul de atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor inclusiv pentru terenul din C. . 07 nr.2404 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, insă a apreciat că nu se poate retine excepția autoritatii de lucru judecat intrucit reclamantul și-a intemeiat prezenta actiune pe dispoz lg.165/16.05.2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România.
In raport de temeiul legal pe care iși intemeiaza actiunea reclamantul instanta a apreciat ca acesta nu este o persoana îndreptațită în acceptiunea art.3.2 și 3 din lege, care se refera la acele persoane cărora nu le-au fost soluționate cererile de catre entitățile investite de lege cu soluționarea deoarece reclamantul a introdus mai multe cereri in instanța având ca obiect atribuirea suprafeței pentru care i s-a reconstuituit dreptul de proprietate in intravilan, acțiuni care au fost soluționate in sensul ca i s-au respins cu motivarea ca nu exista posibilitatea acordării acestor suprafețe in intravilan întrucât nu este liber
F. de aceste considerente, de împrejurarea că acțiunea reclamantului fiind întemeiata pe dispoz lg.165/16.05.2013, iar acesta nu este persoana îndreptățita in accepțiunea art.3.2 și 3 din lege, întrucât instanta a apreciat ca i-au fost soluționate cererile fie prin hotărâri judecatoresti definitive și irevocabile, fie prin hotariri ale entitătilor investite de lege cu solutionarea acestora, respectiv hotariri ale comisie locale și ale comisii judetene, instanța a se respins actiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare apelului, apelantul a arătat că se consideră atât de către instanță cât și de către Comisia de Fond Funciar că nu re dreptul la teren întrucât i s-a dat teren în compensație, "uitând" că terenul dat este extravilan și nu intravilan, iar cel puțin 7.000 mp din terenul revendicat actualmente, aflați momentan în așa-zisa "proprietate" a lui S.C. TABACCO GALAXY este, de cel puțin 12 ani complet gol (teren "pârloagă", cum zic oamenii).
Apelantul a mai motivat că i putea da o parte din teren, întrucât pe acest teren exista numai așa-zisa uscătorie de tutun care consta dintr-o . șoproane sau magazii în care se uscau frunzele de tutun și nu Fabrica de tutun așa cum afirmă prima instanță, Fabrica de tutun fiind la C. și nu la C..
Se mai susține in apel că art. 3, invocat în hotărâre, definește anumite semnificații în înțelesul Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în
România, iar punctul 3.2 invocat în mod expres definește persoana care se consideră
îndreptățită ca fiind persoana care a formulat și a depus, în termen legal, la entitățile, investite de lege, cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, aceste prevederi legislative nedovedind faptul că nu aș avea dreptul meu legitim constituțional de a revendica în continuare bunul imobil în cauză.
Mai mult, punctul 2 al art. 1 din Legea nr. 165/2013 prevede următoarele: "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist j mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cubunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare."
De asemenea, art. 48 al Legii nr. 165/2013 prevede următoarele: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, alineatul (2) al articolului 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "(2) în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent."".
Se arata ca documentele pe care se bazează Judecătoria C. când afirmă că nu mai are dreptul continuării dreptului său legitim constituțional de revendicare a bunului sunt doar simple adrese, iar în data de 13.02.2004, la Curtea Supremă de Justiție trebuia să câștige .
Intimata Societatea Comercială "GALAXY TOBACCO" S.A, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică.
În întâmpinare au susținut că acțiunea reclamantului N. V. este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art.3 pct.2 și 3 din Legea nr.165 din 16 mai 2013 intrucat, potrivit înscrisurilor pe care societatea le deține, reclamantului N. V. i-au fost soluționate cererile în sensul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul dispozițiilor Legii 18/1991 pentru 23.000 m.p., așa cum a solicitat.
Se mai arată că, prin adresa nr.3160 din 20.09.2000 trimisă de Oficiul de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol -D. s-a răspuns petentului N. V. la cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 7000 m.p. în sensul că cităm: „vi s-a reconstituit la cerere conform Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate pe întreaga suprafață de 7000 m.p. din care 4040 m.p. pe vechiul amplasament în intravilanul orașului C. și diferența de 18.960 m.p. în imediata apropiere a localității, tarlaua 109 (ce in planul urbanistic pe anul 2000 este înscris ca teren intravilan ) conform titlului de proprietate nr.3457-_ din 18.08.199T" și același răspuns l-a dat și P. Municipiului C., Județul D. prin adresa nr.6193 din 13.09.2000.
Se susține că, în desfășurarea procesului la fond, Comisia Județeană D. și Comisia Locală C. au depus în cadrul administrării probatorului, înscrisuri din care rezultă că i-au fost soluționate cererile fie prin hotărâri ale instituțiilor investite de lege fie prin hotărâri judecătorești ramase definitive și irevocabile și s-a constatat că pentru soluționarea pretențiilor sale, de-a lungul anilor, apelantul-reclamant s-a mai adresat instanțelor de judecată. F. Societatea Națională Tutunul Românesc SA, actuala ., a fost parte și în Dosarul nr.57/A/1995, în calitate de pârâta, alături de Comisia Orășenească C. de aplicare a Legii nr.18/ 1991. de pe lângă Consiliul Local al Orașului C.. Dosarul nr.57/A/1995 s-a aflat pe rolul Curții de Apel C.-Secția de C. Administrativ și Comercial. Cauza a avut ca obiect solicitarea reclamantului N. V., de a fi pus în posesie pentru o suprafață de teren de 23.000 m.p. pentru care / s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Se mai susține că in cauza s-a pronunțat și Curtea de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Comercial prin Decizia nr.32 din 29 ianuarie 1997 pronunțată în dosarul nr. 57/A/1995 a decis: "Respinge cererea față de pârâta Fabrica de Tutun C.", iar decizia este irevocabilă și menționează că Sucursala Fabrica de Fermentarea a Tutunului C. are Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, inclusiv pentru terenul Uscătoriei C., . nr.2404 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.
Se mai arta ca, în anul 2001, Societatea Națională Tutunul Românesc SA a fost notificată de N. V. ca în baza art.20 și 21 din Legea nr.10/2001, să îi restituie 7000 de m.p. aflați în incita Uscătoriei de Tutun C., pendinte de Sucursala Fabrica de Fermentare a Tutunului C.. în baza art.23 din Legea nr.10/2001, Consiliul de Administrație al Societății Naționale Tutunul Românesc SA prin Decizia nr.113 din 28.06.2001 a respins solicitarea acestuia, iar motivele care au stat la baza respingerii solicitării au fost următoarele: Regimul juridic al terenului ce se cerea restituit a fost reglementat prin Legea nr.l 8/1991 .în baza cererii lui N. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului și i s-a atribuit suprafața de 4040 m.p în intravilanul orașului C. și diferența de_ m.p. în tarlaua nr. 109 conform titlului de proprietate 3457-_ fapt atestat de Oficiul de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol -D. prin adresa nr.3160 din 20.09.2000 și de P. Municipiului C., Județul D. prin adresa nr.6193 din 13.09.2000.
Precizează că N. V. a contestat în instanță și Decizia Consiliului de Administrație al Societății Naționale Tutunul Românesc SA și Dispoziția nr.610/03.07.2001 emisă de P. Municipiului C., iar contestația a fost respinsă de rând pe rând de Tribunalul D. și de Curtea de Apel C..
Se mai arată, pentru o corectă informare a instanței, că prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.l din 21.01.2004, A. și-a vândut pachetul de acțiuni pe care îl deținea din valoarea capitalului social deținut de stat și nu imobilul revendicat de N. V. - teren pe care se află Uscătoria de Tutun C., pendinte de Sucursala Fabrica de Fermentare a Tutunului C. și că, contrar celor afirmate de N. V. prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, A. a înstrăinat singurul lucru asupra căruia deținea dreptul de proprietate și anume acțiunile.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Apelul este nefondat din considerentele ce succed:
Apelantul a arătata ca sentința civila apelata este nelegala întrucât terenul primit in compensație este extravilan si nu intravilan, deci are o valoare mult mai mica, iar parte din terenul revendicat, aflat in posesia pârâtei intimate . de 12 ani necultivat.
Totodată, apelantul a arătat, în esență, că ii sunt aplicabile disp art 3 din legea 165/2013 privind masurile de finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv de către stat fiind persoana care se încadrează in art 3.2 din lege și că, potrivit disp legii 165/2013 și 10/2001 și 247/2005 trebuia sa primească masuri compensatorii echivalente și putea primi terenul, cel puțin parțial, in natura.
Din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, Tribunalul reține că apelantul reclamant a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, ca moștenitor al autorului său N. C., pentru suprafața de 2,30 ha, teren intravilan, situat pe raza Municipiului C..
Tribunalul mai reține că reclamantului apelant i s-a eliberat TDP nr.3457-_/18.08.1997 pentru suprafața totală solicitata de_ mp, din care 4040 mp teren intravilan și_ mp teren extravilan.
Reclamantul apelant a solicitat anularea Titlului de proprietate nr 3457-_/1808 1997, dar aceasta cerere a reclamantului a fost respinsă irevocabil de către Tribunalul D. prin decizia 32/1997, iar o alta cerere formulata ulterior de reclamant, cu același obiect, a fost respinsa irevocabil prin decizia din 02 07 2008 pronunțata in dosarul_ (filele 57-60 dosar prima instanță).
Tribunalul reține, așa cum rezultă din contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr 675/1998 și 1327/1998, depuse chiar de reclamant la dosarul primei instanțe, că reclamantul apelant a vândut parte din terenul reconstituit prin titlul de proprietate sus menționat, deci Titlul de proprietate a intrat in circuitul civil și a produs efecte juridice.
Totodată, din considerentele sentinței civile nr 95/2003 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul nr 8961/civ/2001, Tribunalul mai reține că, în anul 2001, apelantul a notificat și pârâta intimata care la acea data se numea Societatea N. Tutunul Românesc SA, solicitând sa-i restituie suprafața de 7000 mp, iar Consiliul de Administrație Tutunul Românesc SA prin decizia nr.113/28.06.2001 a respins solicitarea.
O alta notificare formulata de reclamantul apelant N. V., in baza art.20 și 21 din Lg.10/2001, adresată Primariei C. a fost respinsă prin dispoziția primarului nr 610/03 07 2001.
Împotriva acestor dispoziții, apelantul a formulat contestații care i-au fost respinse in mod irevocabil de către instanța de judecată prin Sentința civila nr 95/27 02 2003 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul nr 8961/civ/2001(filele 47-52 dosar prima instanță).
Concluzionând, Tribunalul constata că, la data intrării in vigoare la legii 165/2013, cererile reclamantului privind restituirea terenul in suprafața de 2,3 ha, situat pe raza municipiului C., deținut de autorul sau N. C., fuseseră soluționate irevocabil.
Legea 165/2013 invocată de reclamant în prezenta cauză, este un act normativ a cărui adoptare, potrivit expunerii de motive, a fost impusă de necesitatea adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, atât în ceea ce privește terenurile (agricole sau forestiere), cât și construcțiile.
Dispozițiile art. 4 delimitează obiectul de reglementare al noii legi a proprietății statuând că dispozițiile legii se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecată; cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării in vigoare a acestei legi.
Dispozițiile art. 4 teza a doua au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 88/27.02.2014 in măsura in care termenele reglementate de dispozițiile art. 33 din aceleași lege se aplica si cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au ca obiect imobile preluate abuziv.
În concluzie, legea nr. 165/2013 se aplică numai cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen legal, la entitățile învestite de lege și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, legea conferind persoanelor interesate dreptul de a formula acțiuni in justiție, numai cu privire la deciziile emise in temeiul acestei legi, pentru cererile de restituire nesoluționate până la . Legii 165/2013 sau numai in ipoteza neemiterii unei asemenea decizii in termenul prevăzut de aceasta lege.
Din interpretarea per a contrario a normei legale menționate rezultă că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a da posibilitatea celor interesați de a formula noi cereri de restituire a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România și nici de a-i repune pe aceștia în termenele instituite de legile de reparație anterioare din care au fost decăzuți.
De asemenea și disp art 33-35 din același act normativ au in vedere tot cererile nesoluționate, termenele prev de art. 33 și 34 fiind instituite pentru finalizarea procedurilor de către autoritățile competente.
În cauza pendinte, cererea formulata de apelantul reclamant a fost soluționata irevocabil deci, in mod corect, a apreciat instanța de fond ca reclamantul apelant nu mai este persoana îndreptățită in accepțiunea art 3.2 și 3 din legea 165/2013.
Este adevărat că Legea nr. 165/2013 cuprinde în Capitolul II și dispoziții referitoare la restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, dar, în același timp însă, la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, trebuie avut în vedere stadiul de soluționare al cererilor, măsurile adoptate de Statul român prin această lege fiind incidente situației acesteia doar în cadrul strict prevăzut de lege.
Prin urmare, față de argumentele prezentate, in temeiul art 480 alin 1 cpc, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul N. V.- G.- Valdimir, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul N. V.- G.- Valdimir, domiciliat în București, ., sector 2, cu domiciliul în Municipiul București . sector 2, împotriva sentinței civile nr. 281 din 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ..A, cu sediul în Municipiul București . sector 6 și P. C.-REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR, cu sediul în Municipiul C. .. 24 județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.V.F.
Tehnored.F.M.și VF
5 ex /13 10 2015.
Jud.fond.E.M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4928/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Sentința nr. 281/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
