Fond funciar. Decizia nr. 628/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 628/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 628/2015
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 628/2015
Ședința publică din data de 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. P.
Judecător: D. O.
Judecător: D. G.
Grefier: L. E. C.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către reclamanta recurentă D. NICOLIȚA, împotriva sentinței civile nr. 9814 din data de 10.07.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimatele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C. și C. JUDEȚEANĂ D. DE FOND FUNCIAR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av. D. L. pentru recurenta reclamantă, conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, netimbrat, precum și faptul că recurenta a depus concluzii scrise, după care, se prezintă av. D. L. pentru recurenta reclamantă și depune chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 lei, astfel cum a fost stabilită de instanță și, în ședința publică, semnează motivele de recurs și aplică ștampila cabinetului său de avocatură.
De asemenea, semnează și concluziile scrise înaintate la dosar, prin e-mail.
La interpelarea instanței, av. D. L. pentru recurenta reclamantă arată că, prin concluzii scrise depuse la dosar, a indicat motivele de nelegalitate, astfel cum i s-a pus în vedere prin rezoluție de către instanță.
Av. D. L., pentru recurenta reclamantă, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și, constatând dosarul în stare de judecată, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond, motiv pentru care acordă cuvântul asupra recursului.
Av. D. L., pentru recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, întrucât, în mod greșit, s-a admis excepția perimării la un termen care s-a acordat ca urmare a formulării unei cereri de repunere pe rol a cauzei.
Mai arată că reclamanta recurentă nu s-a aflat în culpă, atât timp cât a formulat mai multe cereri de repunere pe rol a cauzei, ca de exemplu cea din data de 05.12.2014, după care a formulat cerere de probatoriu, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, cerere care nu a fost avută în vedere de către instanță, astfel că nu a intervenit perimarea.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9814 din 10.07.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimată acțiunea, având ca obiect fond funciar, formulată de reclamanta D. Nicolița, în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. și C. Județeană D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele.
În conformitate cu art. 416 C.p.c., orice cerere de chemare în judecată, contestație, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă, de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părți timp de 6 luni de zile.
Perimarea este o instituție juridică cu o natură mixtă, reprezentând atât o prezumție simplă de desistare a părții de la judecată, cât și o sancțiune constând în stingerea procesului în faza în care se află, ca urmare a lipsei de stăruință a părții în judecată din vina sa timp de 6 luni de zile.
Pentru a interveni perimarea unei acțiuni este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții.
În primul rând, perimarea presupune existența pe rolul instanței de judecată a unei cerii de chemare în judecată, iar procesul declanșat să fie lăsat în nelucrare din vina părții un anumit interval de timp.
Lăsarea procesului în nelucrare presupune nerespectarea principiului continuității în îndeplinirea actelor de procedură, care se aplică în cazul oricărei persoane fizice sau juridice ce apelează la concursul forței coercitive a statului.
Termenul de perimare de 6 luni de zile începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, moment din care, din vina părții reclamante, acesta nu a mai fost urmat de îndeplinirea altor acte de procedură care, în mod firesc, îi succed.
Excepția de perimare este o excepție de procedură absolută și peremptorie.
Perimarea atrage stingerea procesului în faza în care se află, împreună cu toate actele de procedură îndeplinite în cauză.
În prezenta cauză, ce are ca obiect fond funciar, prin încheierea instanței de judecată de la termenul din 26.09.2014, s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
În data de 09.10.2014, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol care a fost respinsă prin încheierea din data de 05.12.2014.
Reclamanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, în data de 10.06.2015, după trecerea unui termen de 6 luni de la data încheierii de suspendare din data de 26.09.2015 și, chiar de la data încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei din data de 05.12.2015, încheieri împotriva cărora reclamanta nu a formulat recurs.
Prin urmare, termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit și în raport cu încheierea de suspendare din data de 26.09.2014 și în raport cu încheierea de respingerea a cererii de repunere pe rol a cauzei din data 05.12.2015.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta recurentă D. Nicolița, arătând că, în mod greșit, prima instanță a admis excepția perimării acțiunii, câtă vreme, la dosar, prin repetate cereri, reclamanta a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa părților, iar încheierea nu a fost comunicată.
A mai arătat că prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 223 alin. 3 N.C.P.C. și nu se poate reține culpa reclamantei în a formula cerere de repunere pe rol la data la care a cunoscut că dosarul a fost suspendat.
Reclamanta a precizat că prima instanță trebuia să analizeze, în soluționarea excepției perimării, nu numai împlinirea termenului, ci și culpa reclamantei în lăsarea cauzei în nelucrare, culpă ce nu există, în cauză, raportat la cele trei cereri de repunere pe rol formulate.
În drept, a invocat disp. art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 N.c.p.c.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă de timbru, conform chitanței depuse la fila 13 din dosar.
Intimatele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare în cauză.
Recurenta reclamantă a depus, la dosar, concluzii scrise (fila 11).
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 9814 din 10.07.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimată acțiunea, având ca obiect fond funciar, formulată de reclamanta D. Nicolița, în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. și C. Județeană D..
În prezenta cauză, ce are ca obiect fond funciar, tribunalul reține că, prin încheierea de ședință din data de 26.09.2014 (fila 131 din cadrul dosarului de fond), s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
La data de 09.10.2014, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei (fila 144 din cadrul dosarului de fond), cerere care, însă, a fost respinsă de către instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 05.12.2014, fiind menținută măsura suspendării judecării cauzei formulată de către reclamantă (fila 151 din cadrul dosarului de fond).
Reclamanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, la data de 10.06.2015 (fila 153 din cadrul dosarului de fond), însă, la data de 10.07.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de chemare în judecată, în raport de disp. art. 416 N.c.p.c. rap. la art. 420 N.c.p.c.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate, instanța de fond a reținut că cererea de repunere pe rol a cauzei, anterior menționată, a fost formulată de către reclamantă după trecerea unui termen de 6 luni de la data încheierii de suspendare din data de 26.09.2015 și, chiar de la data încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei din data de 05.12.2015, încheieri împotriva cărora reclamanta nu a formulat recurs.
În acest context, în mod corect, instanța de fond a apreciat că termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit și în raport de încheierea de suspendare din data de 26.09.2014 și în raport de încheierea de respingerea a cererii de repunere pe rol a cauzei din data 05.12.2015.
Tribunalul constată că, la data de 26.09.2014, când a fost suspendată prima dată judecarea cauzei, în mod corect, s-a reținut că nu s-a cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă de către părți, chiar dacă, în raport de încheierea de ședință din data de 05.12.2014, nu se poate reține același lucru, având în vedere că, prin cererea de probatorii, depusă, prin e-mail, de către reclamantă, la data de 04.12.2015 (filele 149-150 din cadrul dosarului de fond), s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit disp. art. 414 alin. 1 și 2 N.c.p.c., asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, iar recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
Prin urmare, greșita menținere a măsurii suspendării cauzei, prin încheierea de ședință din data de 05.12.2014, prin respingerea cererii de repunere pe rol formulată de către reclamantă, la data de 09.10.2014, nu poate fi analizată ca și motiv de recurs în cadrul prezentului dosar care privește analizarea sentinței civile recurate, prin prisma soluției de perimare a cauzei, în contextul în care, cu privire la măsura dispusă prin încheierea anterior menționată, reclamanta recurentă avea deschisă posibilitatea exercitării căii de atac a recursului, potrivit disp. art. 414 alin. 2 N.c.p.c., cale de atac de care nu s-a prevalat, doar în cadrul acesteia putându-se analiza legalitatea soluției dispuse prin încheierea de ședință în discuție.
În contextul în care dreptul de a formula recurs subzistă pe întreaga durată a suspendării cauzei, conform disp. art. 414 alin. 2 N.c.p.c., iar reclamanta a avut cunoștință atât de măsura suspendării cauzei prin încheierea de ședință din data de 26.09.2014, cât și de respingerea cererii sale de repunere pe rol a cauzei, conform încheierii de ședință din data de 05.12.2014, dovadă fiind cererile de repunere pe rol formulate la data de 09.10.2014 (fila 144 din cadrul dosarului de fond), respectiv la data de 10.06.2015 (fila 153 din cadrul dosarului de fond), nu era necesară comunicarea încheierilor în discuție pentru a putea curge termenul de exercitare a căii de atac a recursului pentru partea interesată, în speța de față, reclamanta recurentă și nici pentru formularea unor cereri de repunere pe rol de către aceasta (cereri care au și fost formulate în cauză), având în vedere și disp. art. 427 N.c.p.c.
Prin urmare, culpa reclamantei recurente s-a apreciat prin prisma faptului că aceasta nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 416 N.C.P.C., cerere care să fie admisă și cauza să fie repusă pe rol, în raport atât de încheierea de ședință din data de 29.06.2014, cât și în raport de încheierea de ședință din data de 05.12.2014.
Dispozițiile art. 415 pct. 1 N.C.P.C. stabilesc că judecata se reia prin cererea de redeschidere formulată de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.
Cum reclamanta recurentă nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în termenul de 6 luni, prevăzut de disp. art. 416 N.c.p.c., cerere care să fie admisă și cauza să fie repusă pe rol, în mod corect, s-a constatat perimată acțiunea, perimarea fiind o sancțiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constând în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp (respectiv, 6 luni, conform art. 416 N.C.P.C.).
Excepția de perimare este o excepție de procedură, absolută și peremptorie, astfel că, în raport de dispozițiile art. 248 alin. 1 N.C.P.C., se soluționează cu prioritate.
Potrivit acestor prevederi legale, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, astfel că, în cauză, odată invocată excepția perimării, nu mai era posibilă nici administrarea de probe, nici soluționarea cauzei pe fond, condiții în care instanța de recurs nu poate decât să constate legalitatea soluției dispuse de către prima instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. 1 teza a-II-a N.C.P.C., tribunalul va respinge recursul declarat de către reclamanta recurentă D. NICOLIȚA, împotriva sentinței civile nr. 9814 din data de 10.07.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimatele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C. și C. JUDEȚEANĂ D. DE FOND FUNCIAR, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta recurentă D. NICOLIȚA, împotriva sentinței civile nr. 9814 din data de 10.07.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimatele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C. și C. JUDEȚEANĂ D. DE FOND FUNCIAR, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Noiembrie 2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, V. P. | Judecător, D. O. | Judecător, D. G. |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 5 ex./27.11.2015
Jud. fond: C. N. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8396/2015. Tribunalul DOLJ | Uzucapiune. Decizia nr. 635/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
