Servitute. Sentința nr. 8964/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8964/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1896/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1896/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă P. D. împotriva sentinței civile nr. 8964 pronunțată de Judecătoria C. la data de 25.06.2015 în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. M., S. V., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat V. A. în substituire avocat Zăhărescu V., pentru intimații-pârâți, lipsa fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 11.11.2015 s-a formulat cerere de amânare de către avocat V. V. L., apărătorul apelantei-reclamante, nu s-a achitat taxa de timbru, la data de 11.11.2015 s-a depus întâmpinare.
Avocat V. A. în substituire avocat Zăhărescu V., pentru intimații-pârâți, arată că nu se opune cererii de amânare formulată de apărătorul apelantei-reclamante.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru lipsa apărătorului apelantei-reclamante.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, avocat V. A. în substituire avocat Zăhărescu V. pentru intimații-pârâți, lipsa fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 11.11.2015 s-a formulat cerere de amânare de către avocat V. V. L., apărătorul apelantei-reclamante.
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului.
Avocat V. A. în substituire avocat Zăhărescu V., pentru intimații-pârâți, solicită admiterea excepției netimbrării si anularea apelului ca netimbrat, depune chitanta nr. 16/10.11.2015 privind onorariul de avocat, depune întâmpinare și solicită obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce-l privește pe intimatul-pârât S. V. învederează instanței că numele intimatului-pârât este S. V. și nu Z. V., așa cum a fost conceptat.
Instanța ia act că numele intimatului-pârât este S. V. și nu Z. V..
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.01.2013 sub nr._ reclamanta P. D. a chemat în judecată pe pârâții Mârmea M. și, S. V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să îi permită trecerea pe terenul lor la calea publică.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în fapt, în baza certificatului de moștenitor nr. 2300/1984 și a certificatului de moștenitor nr. 597/1991 a dobândit de la părinții săi un teren în suprafață de 640 mp și casă situate în C., .. 98, actual 110, jud. D., acest teren fiind dobândit de părinții săi Mârmea E. și Mârmea E. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 43 din 23.12.1952.
Prin acest contract s-a stabilit un drept de servitute prin curtea numitei A. Ghe. I., drept de servitute creat prin actul dotal nr. 72/1911. În acest moment pe terenul ce aparținea la acea vreme lui A. Ghe. I., este proprietar pârâtul S. V..
Reclamanta a mai arătat că în continuarea proprietății spre nord este proprietară sora sa, Mârmea M. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3395/19.05.1972 de notariatul de Stat Județean D., care i-a permis trecerea prin curtea acesteia. Reclamanta a mai arătat că terenul său din municipiul C., .. 110, jud. D. este înfundat, din cauzei independente de voința sa, singura cale de ieșire la cea publică putându-se crea numai trecând prin terenul vecin, proprietatea pârâților. Totodată, reclamanta a arătat că înțelege să despăgubească pârâții pentru terenul afectat servituții de trecere.
În drept, au fost invocate prevederile art. 617 C.civ.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, în xerocopie, certificat de nomenclatură stradală nr._/29.07.2004, încheiere din camera de consiliu din 05.10.1999, certificat de moștenitor nr. 597/1991, certificat de moștenitor nr. 2300/1984, contract de vânzare-cumpărare nr. 43 din 23.12.1952, actul dotal nr. 72/1911, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3395/19.05.1972 de Notariatul de Stat Județean D..
La data de 18.04.2013 pârâta Marmea M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că reclamanta a vândut terenul proprietatea sa cu acces la calea publică, păstrând o mică suprafață, astfel că, potrivit art. 618 C.civ., dacă lipsa accesului provine din vânzare, trecerea nu poate fi cerută decât celor care u partea de teren pe care se făcea anterior trecerea.
Pârâta a mai arătat că trecerea reclamantei la calea publică nu a fost niciodată pe terenul pârâtei, iar în timpul vieții, părinții acesteia foloseau cale de acces la calea publică ieșirea din ., unde aveau și înregistrată proprietatea, însă reclamanta, profitând de vechimea actelor și de anumite erori materiale strecurate în înscrisuri, a trecut această proprietate la același număr cu proprietatea pârâtei, urmând să ceară cale e acces pe proprietatea pârâtei pentru a-i crea disconfort.
La data de 18.04.2013 pârâtul S. V. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale prin care a solicitat, în temeiul art. 639 C.civ., să se constate stinsă prin neuz servitutea de trecere stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 43 din 23.12.1952.
În motivare, pârâtul a arătat că, împreună cu soția sa, S. C., a cumpărat prin contractul autentificat sub nr. 719 la data de 27.04.1999 de la numiții S. I. și S. T. (părinții pârâtului), un teren loc de casă în suprafață de 704 mp și casa cu 3 camere și dependințe, imobil situat în C., .. 100 (fost nr. 82), cu următoarele vecinătăți și dimensiuni: la E – fam. S., pe o lungime de 88 ml, la V – fam. Mârmea, pe lungime de 88 ml, la S – ., pe o lățime de 8 ml și la N – . o lățime de 8 ml, întregul imobil fiind dobândit liber de orice sarcini.
Pârâtul a mai arătat că părinții săi au devenit proprietarii terenului conform mențiunilor din contract prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 232/1954 încheiat la Notariatul de Stat Regiunea Oltenia, transcris sub nr. 80/1954 la Grefa Tribunalului D., iar construcția a fost edificată de aceștia prin contribuție egală.
De asemenea, pârâtul a arătat că reclamanta și părinții acesteia nu au folosit niciodată servitutea de trecere stabilită în 1954 pe terenul din C., .. 100 (fost nr. 82), între proprietatea pârâtului, a familiei S. și proprietatea reclamantei și a surorii sale, pârâta Mârmea, existând încă din 1954 gard despărțitor. Fiecare proprietate, atât a familiei S., dar și a familiei M., în 1954, avea acces direct la .>
Ulterior, după crearea ., ambele proprietăți au avut ieșire la două străzi: . ..
Pârâtul a mai arătat că reclamantul a vândut din terenul proprietatea sa tocmai terenul situat în ., nr. 19 (deci unde avea cale de acces la această stradă), nepăstrându-și cale de acces către . și, după această înstrăinare, accesul la proprietatea sa (loc înfundat creat prin propria faptă) s-a efectuat pe terenul surorii sale, pârâta Mârmea către . spus, reclamanta avea acces direct la terenul proprietatea sa prin . însă a înstrăinat terenul fără a păstra cale de acces și accesul la terenul propriu, după vânzare, s-a realizat prin curtea surorii sale.
Pârâtul a mai arătat că părinții săi, la momentul cumpărării – 1954 au închis cu gard terenul proprietatea lor, plantând în interiorul proprietății viță de vie iar în 1996 pe aliniamentul vechiului gard s-a amplasat actualul gard fără a exista obiecții din partea vecinilor.
În susținerea întâmpinării pârâtul a anexat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 715/27.04.1999, schiță topo, planșe foto.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei, cu interogatoriul pârâților M. M. și S. V., proba testimonială cu martorii U. C., D. V. Mariu, S. G., D. E. și Ț. T. D. și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert F. N. și depus la dosar la data de 11.10.2013.
Împotriva acestui raport de expertiză reclamanta a formulat obiecțiuni care au fost admise în parte de către instanță, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 22.01.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2014 instanța a încuviințat cererea formulată de apărătorul reclamantei și a anulat raportul de expertiză întocmit de către expert F. N. întrucât nu a răspuns la obiectivele stabilite, fiind desemnat în cauză un nou expert în persoana d-nului D. V. A..
Prin încheierea de ședință din data de 06.11.2014 instanța a dispus înlocuirea d-nului expert D. V. A. cu d-nul expert S. A., având în vedere că dosarul a suferit mai multe amânări pentru lipsa raportului de expertiză.
Raportul de expertiză întocmit de către expert S. A. a fost depus la dosar la data de 11.03.2015.
In dovedire,s-au încuviințat si administrat probe cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, arătate mai sus,proba cu interogatoriile partilor-f.67-74,proba cu martorii U. C., D. V. M., S. G., D. E. și Tistea Tanti D., ale căror declarații date nemijlocit sub prestare de jurământ se afla la dosarul cauzei, f.75, 76, 103, 104, 112 și proba cu expertiză tehnica specialitatea topografie,al carui raport cu nr._, întocmit de expertul desemnat S. A. s-a depus la dosar la data de 11.03.2015 (f.146-156).
Prin sentința civilă nr.8964/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea în servitute privind de reclamanta P. D., și pe pârâții Marmea M. și S. V.,a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul S. V. și s-a constatat stinsă, prin neuz, servitutea stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 43 din 23.12.1952.
A fost obligată reclamanta către pârâtul S. V. la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu taxa judiciară - 20 lei și onorariu avocat - 700 lei, în total suma de 720 lei și către pârâta Marmea M. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei efectuate cu onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în baza certificatelor de moștenitor cu nr.2300/1984 si nr.597/1991, modificate prin încheierea din 05.10.1999 a Judecătoriei C., reclamanta P. D. a moștenit cota de 3/4 din terenul loc de casa in suprafața de 640 mp, situat in C., ..98, după autorul defunct Mârmea E. si cota de 5/8 din același teren, după autoarea defuncta Mârmea E.. Prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.1644 din data de 17.06.1997 reclamanta a vândut si a transmis proprietatea catre cumparatoarea C. M., asupra suprafeței de teren de 500 mp,proprietatea vânzătoarei, situat in municipiul C., ..98 si cu iesire la ..21.
Din conținutul acestui contract de vânzare-cumpărare a rezultat ca reclamanta/vizatoare nu si-a instituit drept de servitute de trecere la calea publica prin terenul vindut cumparatoarei C. M.,imobilul vândut fiind negrevat de sarcini.
Din conținutul raportului de expertiza tehnica omologat in cauza, întocmit de expertul desemnat S. A.,rezulta ca reclamanta are in proprietate in prezent un teren in suprafata de 160 mp care a rămas loc înfundat după ce a vândut suprafața de 500 mp din totalul de 640 mp rezultat prin acte de la autorii sai parinti decedati,conform certicatelor de mostenitor aratate mai sus.
Din probele administrate cu declaratiile de martorii propusi de parti,U. C.,D. V. M.,S. G.,D. E.,aflate la filele 75-76,103-104,coroborate cu imaginile foto depuse de pirit,f.35-36 cit si cu continutul raportului de expertiza omologat rezulta ca reclamanta si autorii acesteia nu au uzat niciodata de servitutea de trecere pe terenul dominat, proprietatea pârâtului S. V. și părinților acestuia,instituita initial prin actul dotal nr.72/1911 si contractul de vinzare-cumparare nr.43/23.12.1952 prin care autorii Mirmea E. si Mirmea E.,parintii reclamantei,au dobindit terenul dominant de la vânzătorii M. Tenea ,S. Tenea,,I. Tenea,F. A.,mostenitorii defunctului M. Tenea. Antecesorii S. I. si S. S., părinții piritului,au dobindit terenul lor in suprafață de 704 mp prin contractul de vinzare-cumparare nr.232/1954 si ulterior l-au vindut pârâtului si soției acestuia prin contractul de vânzare-cumpărare nr.715/27.04.1999 iar proprietatea acestora si proprietatea părinților reclamantei au fost grănițuite de comun acord de un gard despărțitor încă din anul 1954,astfel ca in conformitate cu dispozitiile art.617 alin.3 din NCC, servitutea de trecere instituita pe terenul aservit, dobindit de piritul S. V. s-a stins prin neuz, prin faptul ca reclamanta si autorii sai au dobindit in mod natural si au folosit in mod direct din fondul lor dominant un acces la calea publica reprezentata de .>
Din aceleași probe administrate, arătate mai sus, a rezultat ca atât reclamanta cit si părinții acesteia nu au avut servitute de trecere instituita pe terenul proprietatea piritei Mirmea M.,in suprafata de 169 mp,compusa di teren de 155 mp dobindit liber de orice sarcini de la vânzătoarea C. E. prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.3395 din 19 mai 1972 si din teren de 14 mp recunoscut ca fiind proprietatea sa prin sentinta civila nr.6661 din 22.04.2013 a Judecătoriei C. din dosarul nr._/215/2012.
De asemenea din probele administrate rezulta ca din anul 1960 ,de cind s-a creat . si parintii acesteia au folosit ca si cale de acces la proprietatea lor acest drum public insa reclamanta si-a inchis prin fapta sa accesul la aceasta cale publica prin vinzarea catre cumparatoarea C. M. a unei parti in suprafață de 500 mp din terenul sau cu iesire la . contractului de vânzare-cumpărare nr.1644 din 17.06.1997.
In drept,observând dispozițiile legale in vigoare privind exercitarea atributelor dreptului de proprietate,instanța retine ca textul art.555 din NCC prevede ca”proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda,folosi si dispune de un bun in mod exclusiv,absolut si perpetuu,in limitele stabilite de lege”,respectiv sa-si exercite acest drept cu buna-credinta,in acord cu ordinea publica si bunele moravuri, fara a aduce atingere drepturilor si intereselor altor persoane,conform cu dispozițiile art.14 din acelasi cod civil.
De asemenea,potrivit textului art.556 din NCC,dreptul de proprietate poate fi exercitat in limitele materiale ale obiectului sau si numai prin lege sau vointa proprietarului se pot aduce limitări ale acestui drept care, potrivit art.562 din acelasi cod civil, se stinge prin pieirea bunului dar nu se stinge prin neuz iar in conformitate cu dispozitiile art.618 alin.1 si 2 din NCC cind lipsa accesului la calea publica provine din vânzare…,trecerea nu va putea fi ceruta decât celor care au dobindit partea de teren pe care se facea anterior trecerea si daca lipsa accesului este imputabila proprietarului care pretinde trecerea poate fi stabilita numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publica si cu plata dublului despagubirii ori in cauza dedusa judecății rezulta in mod indubitabil ca reclamanta este lipsita de acces la calea publica din propria fapta de vânzare si poate cere trecerea numai persoanei C. M. căreia i-a vândut parte din terenul care avea trecere la . nu poate cere trecere pârâților întrucât lipsește consimțământul acestora, cerut in mod expres de textul legii,astfel ca actiunea este neîntemeiata si a fost respinsă.
Văzând și dispozițiile art.451-453 din NCPC va fi respinsa cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata întrucât a căzut în pretențiile formulate și a fost obligată reclamanta către pârâtul S. V. sa-i achite cheltuieli de judecata in suma de 720 lei efectuate cu onorariul de avocat-700 lei, conform chitanței nr.467 din 18.06.2015 depusa la dosarul cauzei si taxa judiciara de 20 lei si către pârâta Mirmea M. la plata sumei de 1000 lei,cu titlul de cheltuieli de judecata efectuate cu onorariul de avocat,conform chitanței nr.49 din 17.10.2013 depusa la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. D., fără însă a-l timbra corespunzător.
Examinând cu prioritate excepția netimbrării apelului, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 20 alin. l din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 Rep.
Tribunalul constată că apelanta, deși a fost legal citată, pentru termenul de astăzi cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 687,5 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 6 dosar apel), nu s-a conformat îndeplinirii acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței și, în consecință, va fi admisă excepția netimbrării apelului invocată de instanță din oficiu și va anula apelul ca netimbrat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, sub imperiul căruia a început prezentul litigiu, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata M. M., în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat redus conform art. 274 alin. 3 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de netimbrare și anulează apelul formulat de apelanta-reclamantă P. D., cu domiciliul în C., .. 110, jud. D. împotriva sentinței civile nr. 8964 pronunțată de Judecătoria C. la data de 25.06.2015 în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți MÂRMEA M., cu domiciliul în C., .. 110, jud. D. și S. V., cu domiciliul în C., .. 110, jud. D., ca netimbrat.
Obliga apelanta către intimata Mârmea M. la plata sumei de 500 lei, onorariu avocat redus conform art. 274 alin. 3 NCPC.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.B./Tehn.A.V./5 ex.
Jud.fond-M.V.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7449/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 1542/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
