Obligaţie de a face. Sentința nr. 11/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 775/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 775/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta S. C. împotriva sentinței civile nr. 11.018/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții ȚĂNĂCUI C., B. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost înaintată la dosar dovada de comunicare a sentinței apelate.
Instanța ia act că potrivit dovezii înaintate la dosar, apelul a fost declarat în termen legal, constată că apelul nu a fost motivat, că nu cuprinde critici concrete față de considerentele hotărârii atacate, astfel încât constată incidente disp. art. 476 N.C.p.c., în sensul că se vor avea în vedere cele invocate în fața instanței de fond.
Apelanta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta solicită admiterea apelului, să fie despăgubită de intimați pt. bunurile luate.
INSTANȚA
Deliberand asupra apelului civil de față, retine urmatoarele:
La data de 26.02.2013 reclamanta S. C. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții B. D. și Țănăcui C. solicitând ca, în baza probelor ce vor fi administrate, pârâții să fie obligați la restituirea bunurilor mobile ce i-au fost sustrase de către aceștia sau la contravaloarea acestor bunuri în cuantum de 6000 lei.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că în anul 2010 i-au fost sustrase de către pârâți, următoarele bunuri mobile: 8 pături de lână, 4 covoare lucrate manual, 10 velințe, lucrate manual.
Reclamanta a formulat plângere la poliție, s-a întocmit dosarul de urmărire penală nr. 7032/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., dar în urma rezoluției dată în acest dosar, nu a fost soluționată acțiunea sa civilă, în sensul că pârâții nu au fost obligați la restituirea bunurilor, deși aceștia au recunoscut că le-au sustras.
A mai arătat că, pe parcursul urmăririi penale, pârâții s-au oferit să-i restituie suma de 100 lei pe bucată, iar reclamanta a refuzat, întrucât era o sumă mult prea mică raportat la valoarea bunurilor.
În dovedirea acțiunii, se va folosi de interogatoriul pârâților și proba testimonială, respectiv martorul P. S..
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998- 999 vechiul cod civil sub imperiul căruia s-au întâmplat faptele.
La data de 12.07.2013, instanța a constatat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, fiind solicitate despăgubiri izvorâte dintr-o faptă penală și s-a constatat că pârâții sunt decăzuți din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
La data de 11.10.2013, instanța a dispus efectuarea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria C., pentru a comunica dacă soluția dată în dosarul penal nr. 7032/P/2010 a fost atacată conform art. 278/1 C.P.P., răspunsul fiind înaintat cu adresa nr. 2173/12.11.2013.
La solicitarea instanței, a fost înaintat și atașat la prezentul dosar, dosarul nr. 7032/P/2010.
Reclamanta a depus în copie, rezoluția din data de 27.07.2012 din dosarul nr. 7032/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
La data de 22.11.2013, instanța a revenit asupra probei cu martorul P. S., deoarece este polițistul care a efectuat cercetările penale în dosar nr. 7032/P/2010 și având în vedere art. 317 pct. 1 N.C.P.CIV. este scutit de a fi martor.
La data de 24.02.2014, instanța a invocat din oficiu, excepția de necompetență a completului potrivit art. 132, 136 alin. 4 N.C.P.CIV., având în vedere că pârâtul Țănăcui C. este în stare de arest la I.P.J. D., cauza fiind de competența unui complet specializat în judecarea cauzelor civile cu arestați.
În sens probator, s-au luat interogatorii pârâților.
La data de 03.07.2014, instanța a dispus înlocuirea martorului P. S. cu un alt martor și a pus în vedere reclamantei să indice numele și adresa acestuia în termen de 5 zile sau să-l prezinte la următorul termen de judecată și întrucât reclamanta nu s-a conformat obligațiilor legale instanța a dispus decăderea reclamantei din dreptul de a administra această probă.
La același termen de judecată, instanța a pus în vedere reclamantei să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte contravaloarea bunurilor revendicate, acordând un termen în acest sens, dar reclamanta nu a depus dovezi.
La data de 25.09.2014, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i dea valoarea lucrurilor pe care i le-au furat și anume: 4 covoare lucrate manual ( 4 cu 450 lei bucata =1800 lei), 10 velințe lucrate manual (10 cu 350 lei bucata =3500 lei; ) 8 pături lână (8 cu 250 lei =2000 lei).
A precizat că, în anul 2010, aceste lucruri i-au fost sustrase din casa sa iar în anul 2007 a avut probleme cu B. D. și Țănăcui C., au agresat-o și au lovit-o.
A solicitat ca Poliția de la D. să fie trasă la răspundere pentru că nu s-a deplasat să facă nici măcar o verificare la cele aduse la cunoștința lor de către reclamantă, să răspundă de unde știe șeful de post P. că lucrurile sale sunt vândute iar Țănăcui C. să fie tras la răspundere pentru că îi tulbură copilul că strică el fără dovezi.
Reclamanta a anexat certificat medico-legal nr. 2099/A2/28.08.2007.
Prin sentința civilă nr.11.018/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanta S. C., în contradictoriu cu pârâții B. Danuț și Țănăcui C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea precizată la data de 25.09.2014, reclamanta S. C. a solicitat obligarea pârâților B. D. și Țănăcui C. la restituirea bunurilor ce i-au fost sustrase de către aceștia sau la contravaloarea acestor bunuri.
În considerarea temeiul juridic invocat de către reclamantă, respectiv prevederile art. 998-999 Cod civil, condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane, prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
Potrivit art. 249 NCPC "Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".
În speță, reclamanta nu a administrat nicio probă, în afară de interogatoriul pentru pârâți, cu care să dovedească săvârșirea faptei ilicite de către cei doi pârâți.
Nici din declarațiile date în dosar nr.7032/P/2010 atașat la prezenta cauză, nu rezultă existența faptei ilicite a pârâților.
Având în vedere că nu există fapta ilicită, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ. instanța a constatat acțiunea precizată ca fiind neîntemeiată și în consecință o va respinge.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. C., apel pe care însă nu l-a motivat în fapt și în drept.
Prin cererile depuse ulterior a arătat că a fost în imposibilitatea unei evaluări credibile a bunurile care i-au fost furate și a hotărât să renunțe la cererile bănești pentru fiecare bucată, mulțumindu-se cu suma de 100 lei.
Este nevoită să facă acest lucru întrucât nu a găsit martori care să depună mărturie.
Apelanta nu a înțeles să administreze probe în dovedirea cererii de apel
Analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC tribunalul reține următoarele:
Din cererea de chemare în judecată se constată că apelanta reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998-999 VCPC, care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Doctrina juridică, cu referire îndeosebi la dispozițiile art. 998-999 din vechiul cod civil, a apreciat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, respectiv: a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu; d) existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale s-a arătat că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
În speță se constată că instanța de fond în mod corect a reținut că apelanta reclamantă nu a făcut dovada elementelor răspunderii civile delictuale astfel cum au mai sus expuse, respectiv faptul că pârâții au săvârșit fapta ilicită imputată –sustragerea de bunuri proprietatea acesteia.
Mai mult decât atât din înscrisurile atașate la dosar se constată că au fost efectuate cercetări în privința furtului bunurilor a căror restituire a solicitat-o prin prezenta acțiune, constatându-se că nu aceștia sunt cei care s-ar face vinovați de săvârșirea faptei de furt și că bunurile au fost furate de fiul reclamantei apelante care ulterior le-a înstrăinat unor persoane de etnie rromă.
În sensul celor mai sus menționate a fost emisă rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din data de 27.07.2012, prin care s-a dispus neînceperea urmării penale împotriva acestora, pârâții în prezenta cauză, soluția fiind menținută.
Pârâții prezenți în instanță au menționat la interogatoriul luat la propunerea reclamantei apelante prin intermediul instanței că nu au sustras bunurile solicitate prin prezenta acțiune și faptul că nu sunt de acord cu acordarea sumei de 100 lei, contravaloarea acestor bunuri, din moment ce au menționat că nu le-au sustras și nici nu se află în posesia lor.
Cum în apel reclamanta nu a înțeles să administreze probe noi, tribunalul apreciază că nu a făcut dovada că pârâții au săvârșit vreo faptă ilicită și sunt vinovați de producerea vreunui prejudiciu si nici că aceștia ar fi fost de acord să o despăgubească cu vreo sumă de bani așa cum a menționat prin cererile depuse în apel.
În consecință se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică cu interpretarea judicioasă a probelor administrate și cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale mai sus menționate astfel că în temeiul art.480 alin.1 NCPC urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta S. C., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr.11.018/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții B. D., domiciliat în ., nr.847, jud. D. și în ., ., județul D. și Țănăcui C., domiciliat în comuna D., ..46, județul D. și în comuna Dobrotești, ..69, jud. D., în prezent arestat în Penitenciarul de Minori și Tineri ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.F.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1389/2015. Tribunalul DOLJ | Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 551/2015.... → |
|---|
